In China e socialism sau capitalism?

Sursa: https://www.globalresearch.ca/its-not-socialism-china-is-a-capitalist-cheap-labour-economy-based-on-exceedingly-low-wages/5804938

‘Nu este socialism’: China este o economie capitalistă cu forță de muncă ieftină, bazată pe salarii extrem de mici

Cei de stânga susțin că Republica Populară Chineză este o țară socialistă.

De Prof. Michel Chossudovsky, 22 Ianuarie 2023, Global Research

Introducere

Majoritatea analiștilor și istoricilor nu înțeleg faptul că pe la începutul anilor 1980, China a devenit o țară capitalistă cu drepturi depline. Există puternice interese de afaceri americane, inclusiv cele ale Big Pharma, ale marilor companii de înaltă tehnologie și ale instituțiilor bancare, care sunt ferm înrădăcinate în China.

Statele Unite au ‘aliați’ fideli în cadrul mediului de afaceri chinez, precum și în rândul academicienilor, oamenilor de știință, medicilor care tind să fie ‘pro-americani’.

Academia de Științe a Chinei (中国科学院), școlile de afaceri din China (de exemplu, Beijing, Dalian, Guangzhou), care datează de pe la începutul anilor 1980, au legături cu instituțiile Ivy League. Multe dintre acestea au programe comune de masterate de top în managementul afacerilor (programe MBA, Master of Business Administration), cum ar fi, de exemplu, Școala de Management a Universității Fudan din Shanghai cu MIT. Stanford are un campus în China, precum și un acord cu Universitatea din Beijing, etc.

Un alt exemplu este programul postuniversitar al Școlii de Jurnalism a Universității Tsinghua, care este finanțat de Bloomberg împreună cu mai multe instituții bancare de pe Wall Street.

Interesele unor puternice grupuri de afaceri chineze (în special în cadrul industriei farmaceutice), inclusiv ale miliardarilor chinezi (Lista Forbes 2022, Forbes Noii Miliardari), sunt reprezentate la cele mai înalte niveluri ale conducerii Partidului Comunist Chinez (PCC).

În mod ironic, aceste ‘alianțe’ contrastează cu amenințările continue ale SUA și NATO îndreptate împotriva Republicii Populare Chineze, ca să nu mai vorbim de diferitele acte de destabilizare a economiei naționale chineze.

Inutil să mai spunem că există diviziuni profunde în cadrul conducerii PCC.

China și tabla de șah a geopoliticii

Deși China joacă în prezent un rol important și pozitiv de echilibrare pe tabla de șah geopolitică, nu este un stat național ‘socialist’.

Este important ca persoanele de stânga care descriu China ca fiind o țară socialistă să ia cunoștință de natura opresivă a economiei chineze de export de forță de muncă ieftină, creată la sfârșitul anilor 1970, la începutul erei post-Mao, în colaborare cu partenerii lor comerciali din SUA și cu cei de investiții de pe Wall Street.

În prezent, mai mult de o treime din forța de muncă a RPC este formată din lucrători sezonieri migranți din mediul rural, care sunt folosiți ca forță de muncă ieftină, cu salarii foarte mici, în economia de export înfloritoare a Chinei.

Acest proces de migrație internă a forței de muncă s-a derulat odată cu abolirea Comunei Poporului în Constituția din 1983, ceea ce a condus la dispariția proprietății comunale, împreună cu privatizarea terenurilor agricole.

Rezerve nelimitate de forță de muncă ieftină: 292 de milioane de muncitori migranți interni

Potrivit cifrelor oficiale, China are în prezent 292 de milioane (2021) de muncitori migranți interni angajați în economia de export cu forță de muncă ieftină, în proiecte de construcții și infrastructură, precum și în economia serviciilor urbane. 275 milioane (2015), 287 milioane (2017).

Conform Financial Times 2015:

„Aproximativ 275 de milioane [2015], adică mai mult de o treime din întreaga forță de muncă din China, sunt muncitori migranți din mediul rural, fără dreptul de a se stabili permanent sau de a avea acces la educație, pensii sau asistență medicală, oferite celor cu statut urban moștenit.”

Acești muncitori – care provin în mare parte, deși nu exclusiv din zonele rurale și din comune – constituie mai mult de o treime din forța de muncă a RPC. (A se vedea definiția și detaliile privind pașaportul huku)

Conform statisticilor oficiale, se estimează că în 2021 în China vor exista 292 de milioane de muncitori migranți din mediul rural, reprezentând mai mult de o treime din întreaga populație activă. (statistici oficiale)

Sursa: clb.org.hk

O forță de muncă formidabilă, aproape cât toată populația SUA: 332,403,650 (2022)

Cei 292 de milioane de muncitori migranți din China (ultimele date din 2021) constituie, de asemenea, forța motrice din spatele dezvoltării infrastructurii, a drumurilor și a coridoarelor de transport, ca să nu mai vorbim de inițiativele comerciale și de investiții din Eurasia ale RPC, denumite BeltandRoad (Centura și Drumul, BRI sau Noul Drum al Mătăsii).

Salariile

Salariul mediu lunar al muncitorilor migranți sezonieri, inclusiv orele suplimentare, în 2021, pe baza statisticilor oficiale (raportate, însă de cele mai multe ori lipsite de acuratețe și umflate) a fost de 4 432 Renminbi, Yuanul chinezesc, RMB (echivalentul a 685 USD).

Săptămâna oficială de lucru fără ore suplimentare este de 44 de ore; cu ore suplimentare, aceasta se poate extinde la 11-12 ore pe zi, 6 zile pe săptămână.

„Un sondaj efectuat în 2013 pe 1 518 muncitori migranți, a arătat că aceștia petreceau în medie 11 ore pe zi la serviciu”.

Plata în industria prelucrătoare se face adesea la bucată.

Cele mai bine plătite sectoare pentru muncitorii migranți în 2021 au fost transportul și logistica (5 151 de yuani pe lună) și construcțiile (5 141 de yuani pe lună), iar cei angajați în serviciile hoteliere și de catering, precum și în serviciile de menaj, reparații etc., au fost cel mai prost plătiți, câștigând puțin peste 3 710 yuani pe lună.

‘Cultura Muncii 996’: 996工作制

Ceea ce tinde să prevaleze în numeroasele mega-uzine industriale chinezești și linii de asamblare de înaltă tehnologie este așa-numita ‘Cultură a muncii 996’ (996工作制), și anume munca de la 9 dimineața la 21, 6 zile pe săptămână, 72 de ore pe săptămână (aproape 300 de ore pe lună), adesea impusă fără plata orelor suplimentare. Un studiu recent, arată:

„Cum se folosesc managerii de cultură și controale pentru a impune un regim de muncă ‘996’ în China, care constituie sclavie modernă”, de JennyJing Wang, 23 iulie 2020.

Descriind impunerea de 996工作制:

”… ca un capitalism global nerestricționat și o cultură confucianistă a ierarhiei și obedienței … Cazurile citate implică interviuri semi-structurate cu 11 manageri și 19 muncitori care lucrează în sectoarele ospitalității și producției. Interviurile sunt analizate pentru a determina modul în care managerii folosesc controalele pentru a exploata puterea/distanța, nivelurile ridicate de insecuritate și drepturile de muncă neaplicate, pentru a impune condiții de muncă dure.

Acest sistem este susținut în mod obișnuit de miliardarii și grupurile de afaceri din China. Potrivit lui Jack Ma, fondatorul gigantului de comerț electronic Alibaba (BABA):

• Dacă găsim lucruri care ne plac, 996 nu este o problemă…
• … angajații care au lucrat mai multe ore vor primi ‘răsplata pentru munca grea’.

Salariile minime

În prezent, Shanghai are cel mai mare salariu minim lunar dintre cele 31 de provincii (2 590 RMB/400 USD pe lună), iar Beijingul are cel mai mare salariu minim pe oră (25,3 RMB/3,9 USD pe oră). Opt regiuni – Shanghai, Guangdong, Beijing, Tianjin, Jiangsu, Shandong, Hubei și Zhejiang – au depășit pragul de 2.000 RMB (308 USD) în ceea ce privește standardele de salariu minim lunar. [nu se aplică muncitorilor migranți sezonieri]

La capătul inferior al spectrului de salarii, nivelul salariului minim din Liaoning (1 420 RMB/224 USD pe lună) este ușor mai mare decât cel din Anhui (1 340 RMB/212 USD pe lună).

Ingineria socială și încălcarea drepturilor angajaților. Mega-fabricile din China cu forță de muncă ieftină

Vedeți videoclipul de mai jos: Așa-numita cea mai mare fabrică din lume (2009), EUPA, este o companie privată.

‘EUPA funcționează doar cu sudoare umană’

Aceasta produce ‘Made in China’, pentru export, în numele a numeroase întreprinderi străine. Este situată în zona economică specială Xiamen din provincia Fujian.

Următorul documentar video din 2009 descrie o tendință către o structură socială extrem de reglementată și opresivă, care servește dezvoltării economiei industriale de export, cu salarii mici, (orientată spre profit).

Etica confucianistă a supunerii și a subordonării sociale a forței de muncă este forța motrice.

Socialiștii și progresiștii trebuie să recunoască natura acestui proces. China nu este o țară socialistă. Dimpotrivă. Este o economie bazată pe salarii mici (a se vedea Karl Marx despre plusvaloarea relativă și absolută, salarii și durata zilei de lucru, Capitalul (Cartea I, părțile IV- VI).

„Documentar(2009): Cea mai mare fabrică din lume și munca în China”

EUPA: „cum ar fi sălocuieștiacolo unde muncești…”

Cea mai mare fabrică din lume se afla în China (mutată acum în Asia de sud-est)

Muncitorii chinezi lucrau, locuiau și studiau în incinta unității.

În anul 2009 salariile muncitorilor chinezi erau de aproximativ 150 de dolari pe lună. Au ajuns la aproximativ 700 de dolari în anul 2014).

Notă: uniforma galbenă coincide cu culoarea fabricii. Documentarul indică o săptămână oficială de 40 de ore și salarii (2009) care variază între 90 și 300 de dolari pe lună. Aceste cifre oficiale nu includ orele suplimentare.

Mai mult de zece ani mai târziu, această ‘structură de mega-fabrică’ a devenit un model al capitalismului industrial chinez în marile zone de producție, inclusiv în baza manufacturieră din sudul Guangdong, în regiunea Greater Shanghai și Delta Yangtze (cu 140 de milioane de locuitori) și în mega-regiunea industrială Chongqing, situată în Sichuan, care are o populație de peste 30 de milioane de locuitori.

Istoria economiei din China cu forță de muncă ieftină

Aceste reforme constituie coloana vertebrală a economiei chineze de export, bazată pe forță de muncă ieftină.

În plus, contribuind în același timp la sărăcirea poporului chinez (în special în zonele rurale), o mare parte din profiturile acestui proces de creștere capitalistă au fost transferate prin intermediul comerțului internațional cu mărfuri către partenerii de afaceri occidentali ai Chinei.

Este demn de remarcat, totuși, faptul că noțiunea de ‘ușă deschisă’ a fost inventată pentru prima dată de secretarul de stat american John Hay în 1899, ca parte a unei agende coloniale americane care consta în obligarea Chinei să își deschidă ușa pentru a face comerț ‘pe picior de egalitate’ cu puterile coloniale.

În plus, de la abolirea Comunei Poporului (1983), terenurile agricole au fost în mare parte privatizate.

Populația din zonele rurale se bazau în mare măsură pe banii trimiși de emigranți care lucrau în orașe și în ‘zonele economice speciale’ din industria prelucrătoare și construcții.

Cu nonșalanță, curentul socialist majoritar a refuzat să recunoască măcar faptele legate de concentrarea terenurilor, de proprietate și de creșterea inegalității sociale, precum și de dezvoltarea unui sector de bunuri de lux pentru o mică minoritate socială privilegiată.

Restaurarea capitalismului

Voi încheia cu o notă personală.

În 1981-82, la Universitatea din Hong Kong, Centrul de Studii Asiatice (CAS), am început să cercetez procesul de restaurare capitalistă în China.  Această cercetare – care s-a întins pe o perioadă de 4 ani – a inclus muncă de teren în mai multe regiuni din China (1981-83), concentrându-se pe reformele economice și sociale, pe analiza defunctei Comune Populare (abolită în 1983) și pe dezvoltarea industriei capitaliste private, inclusiv a economiei de export bazată pe forță de muncă ieftină.

Am început să trec în revistă istoria economică a Chinei, inclusiv structurile sistemului de fabrici înainte de 1949, dezvoltarea porturilor din tratate stabilite în urma războaielor Opiumului (1842) și am ajuns la concluzia că ceea ce se reinstaura în ceea ce privește zonele economice speciale, politica ușilor deschise fusese influențată de istoria porturilor din tratate, care acordau drepturi extrateritoriale Marii Britanii, Franței, Germaniei, SUA, Rusiei și Japoniei.

Am finalizat manuscrisul cărții mele intitulate ‘Towards Capitalist Restoration? Chinese Socialism after Mao’ (Către restaurarea capitalismului? Socialismul chinezesc după Mao), în 1984.

Aceasta a fost refuzată cu nonșalanță de către cei de stânga: „din păcate, nu avem o piață pentru o carte pe această temă”.

Cartea a fost publicată de Macmillan în 1986. Faceți clic pentru a descărca în format .pdf (gratuit, se descarcă lent din cauza dimensiunii mari a fișierului)

Comentariu saccsiv:

Dar ce inseamna, in esenta lor, capitalismul si comunismul?

Canada sau Australia s-au dovedit a fi capitaliste sau socialiste in timpul „pandemiei de Covid”? Cu ce s-au deosebit sau asemanat cu China?

Nu cumva treaba asta cu capitalism versus socialism este o mascarada?

N-am timp sa dezvolt acum. Am postat totusi articolul pentru a afla ce se mai petrece in China.