VIDEO: Credinciosi ortodocsi din Republica Moldova muta menora EVREIASCA din parcul Ştefan cel Mare, instalata cu ocazia sărbătorii HANUCA

   Citez din articolul SCANDAL între un grup de credincioşi de la Mitropolia Moldovei şi comunitatea evreiască.

   (UPDATE: 15:55) În acest moment, poliţia adună probe ca să vadă dacă îi sancţionează penal sau administrativ pe protestatari, a declarat pentru Publika TV, şeful poliţiei municipale, Silviu Muşuc.
   Menora evreiască instalată la 11 decembrie în parcul Ştefan cel Mare din Chişinău a fost doborâtă la pământ de către un grup de enoriaşi ortodocşi.

   Circa o sută de oameni, înarmaţi cu drapelele Republicii Moldova, cruci şi lozinci, au protestat în centrul Capitalei împotriva simbolului evreiesc instalat cu prilejul sărbătorii Hanuca. După ce au scandat lozinci antievreieşti, ei au smuls menora şi au înfipt în locul acesteia o cruce din lemn.
   Protoiereul Anatolie Cibric de la Biserica „Sfânta Paraschiva”, împreună cu ceilalţi protestatari, au răsturnat-o lângă soclul lui Ştefan cel Mare.
   „Noi suntem în ţară ortodoxă  şi Ştefan cel Mare a apărat-o de tot soiul de jidovi, dar ei au venit şi au pus menora. Este o fărădelege, o îngăduinţă a puterii de stat de astăzi, care a permis aşa ceva într-o ţară ortodoxă. Eu fac apel, dacă sunteţi ortodocşi, sculaţi-vă şi spuneţi cuvântul vostru”, susţine protoiereul Anatolie Cibric.
   Reprezentanţii minorităţii ebraice au sosit la faţa locului la puţin timp după incident. Directorul Congresului Evreilor din Republica Moldova, Ilia Şaţ a declarat pentru Publika TV că acţiunea a fost una legală şi că au toate aprobările necesare. Reprezentanţii comunităţii evreieşti se vor întâlni astăzi într-un Congres Extraordinar pentru a decide ce măsuri trebuie să ia ca urmare a acţiunilor unui grup de enoriaşi ortodocşi.
   La rândul său Preşedintele Comunităţii Evreieşti. Alexandru Pincevschi, a declarat pentru Publika TV că protestul din faţa statuii lui Ştefan cel Mare este antisemit. Potrivit acestuia, reprezentanţii comunităţii vor discuta chestiunea cu conducerea Mitropoliei Moldovei.
   Purtătorul de cuvânt al Mitropoliei afirmă că gestul enoriaşilor nu a fost aprobat de conducere. “Este vorba de o actiune necoordonată cu conducerea Mitropoliei Moldovei. Vom investiga acest caz şi vom lua măsurile care se impun. Este o acţiune regretabilă.”
   15-20 poliţişti s-au aflat la faţa locului pentru a asigura ordinea şi liniştea publică. Şeful Poliţiei Municipale, Silviu Muşuc, a mers şi el acolo. Muşuc a declarat pentru Publika TV că poliţiştii că au încercat să-i oprească pe protestatari să nu doboare menora, dar nu i-au convins.
   Menora a fost transportată la Memorialul Victimelor Holocaustului, în prezenţa a 20 de poliţişti.
   Comunitatea evreiască din Republica Moldova are acum 30.000 de membri. În 1900 numărul lor trecea de 300 de mii. Dar această minoritate, a cărei prezenţă e atestată aici de pe vremea Imperiului Roman, a fost decimată întâi de pogromurile ţariste. Primul a fost cel de la Chişinău, din 1903. Holocaustul şi apoi acţiunile antisemite din perioada stalinistă au dus aproape la dispariţia acestei minorităţi de pe teritoriul Moldovei.

   Iata si un material trimis de un cititor:
INFORMAŢIE PENTRU PRESĂ

MOTIVAŢIA DEMONTĂRII OBIECTULUI NUMIT „HANUKIA”

a) Semnificaţia sărbătorii Hanuka pentru iudeii de după răstignirea lui Hristos

1.            Sărbătoarea iudeilor numită „Hanuka” este o sărbătoare religioasă calificată de cărţile de cult iudaiste drept „ritual al sfinţirii”, „ritual al luminării”. În limbajul secularizat ea se mai numeşte „Sărbătoarea luminilor/lumînărilor/focurilor”.

2.            Această sărbătoare aminteşte de biruinţa poporului vechi iudeu asupra păgînilor elinişti mult mai numeroşi şi mai bine înarmaţi care promovau o politică de asimilare a iudeilor vechi şi de pîngărire a sfinţeniilor vechi-testamentare.

3.            Sărbătorirea constă în aprinderea timp de 8 zile, odată cu lăsarea nopţii, a cîte o nouă lumînare aşezate pe un sfeşnic special cu 9 braţe numit „hanukia”. 8 braţe simbolizează cele 8 zile, iar al nouălea braţ – cel central – este lumînarea „de serviciu” care nu are simbol religios, spre deosebire de celelalte opt.

4.            Această sărbătoare, potrivit explicaţiilor date de specialiştii iudaişti, are astăzi două semnificaţii:

1)     biruinţa poporului iudeu asupra ne-iudeilor;

2)     lumina aprinsă de iudaişti alungă întunericul reprezentat de lumea înconjurătoare.

5.            Tradiţional, această sărbătoare este marcată în locuinţele (neo)iudeilor, nu în văzul lumii neiudaice. Adevărat, în mai multe oraşe, în special, din SUA, UE şi Federaţia Rusă, de cîţiva ani hanukia se aprinde oficial cu participarea autorităţilor municipale sau de stat supreme.

6.            Pentru evreii secularizaţi, adică pentru cei care nu practică iudaismul, această sărbătoare nu are un sens religios, ci unul istorico-cultural.

Aşa stau – formal – lucrurile cu această sărbătoare. Acum să vedem ce semnificaţie are această sărbătoare pentru creştini.

b) Semnificaţia sărbătorii iudaiste Hanuka pentru creştini

7.            Odată cu întruparea, răstignirea şi Învierea Fiului lui Dumnezeu, Unul din Sfînta Treime, legea Vechiului Testament s-a împlinit: Mesia Cel Făgăduit a venit şi a împlinit în Persoana Sa şi în lucrarea Sa în lume TOATE proorocirile Legii vechi. O parte din iudeii vechi L-au primit pe Mesia, iar o altă parte nu numai că nu L-a primit, dar şi L-a răstignit.

8.            Practic, actualul iudasim s-a format după Învierea Mîntuitorului tocmai pentru a justifica răstignirea, căci răstignitorii nu au fost în stare să se pocăiască pentru această faptă, întocmai cum nu a putut nici Iuda Iscarioteanul.

9.            Astfel, iudaismul actual este, prin definiţie, prin origine, în esenţă o religie antihristică, adică este îndreptată împotriva a tot ce este sfînt pentru creştini. De aici provin relaţiile foarte specifice dintre aceste religii, deşi aceasta nu implică neapărat conflicte dintre persoane care practică aceste religii opuse cu condiţia să se respecte anumite norme etice.

10.       În cazul Moldovei, pentru iudaiştii de aici lumea înconjurătoare o formăm noi, creştinii. Expunerea publică, în centrul capitalei Moldovei, a simbolului biruinţei iudaiştilor asupra ne-iudaiştilor, adică asupra noastră ca creştini, este deja o sfidare. E ca şi cum la Ierusalim, la Zidul Plîngerii sau în faţa oricărei sinagoge sau centru cultural evreisc să fie expusă svastica nazistă.

11.       Mai mult, aprinderea lumînărilor în inima unei ţari întemeiate de creştini pentru a-şi apăra credinţa are sensul luminării noastre, a creştinilor, aflaţi în întunericul sălbătăciei, al păgînismului, al credinţei mincinoase, de lumina izvorîtă de la cei care justifică răstignirea Mîntuitorului nostru.

12.       Este deosebit de semnificativ şi faptul că acest simbol al supunerii creştinilor sub biruinţa iudaiştilor a fost instalat cu mare alai tocmai în ziua de vineri – zi în care a fost răstignit Mîntuitorul, simbolul respectiv fiind instalat tocmai în numele celor care se bucură de acea răstignire şi o justifică prin religia şi ritualurile lor.

13.       Astfel, acceptînd fără crîcnire expunerea acestui sfeşnic încărcat cu atîtea semnificaţii anticreştine, înseamnă a accepta că Mîntuitorul Hristos este simbolul întunericului şi că noi ne întoarcem de la El pentru a accepta „lumina” celor care îndreptăţesc şi se bucură de chinurile şi moartea Lui pe Cruce.

c) Reacţia firească şi previzibilă a creştinilor

14.       Cum puteam noi oare să reacţionăm la această pîngărire a Credinţei noastre, a sfinţilor noştri, a părinţilor noştri care au udat acest pămînt cu lacrimi şi sînge apărîndu-şi credinţa, care au luat drumul cel fără de întoarcere al Siberiei pentru credinţă ? Cum puteam noi oare să intervenim dacă am aflat doar din mass-media despre această pîngărire ?

15.       Am hotărît să procedăm cît mai corect posibil fără a ne trăda Credinţa. Astfel, am telefonat la cîteva organizaţii evreieşti din Chişinău, în primul rînd la sinagogă, şi i-am rugat să vină să-şi ia obiectul care le aparţine. Dar toţi au declarat că acel obiect nu le aparţine şi că nimeni dintre ei nu ştie cui îi aparţine.

În atare situaţie, am hotărît să demontăm obiectul cu toată grija, fără ca să-l deteriorăm, fără gesturi de batjocorire, deoarece ştim că pentru evreii nereligioşi acest obiect nu simbolizează ceva anticreştin. Aşa am şi făcut.

d) cum s-a produs demontarea şi reamplasarea

17.       Este cazul să accentuăm aici în mod special faptul că mai multe organe de presă, inclusiv Jurnal.tv, „Agenţia de noutăţi evreieşti” au minţit cînd au afirmat că creştinii ar fi deteriorat obiectul, l-ar fi sfărîmat, l-ar fi pîngărit.

18.       Obiectul, încă nedemontat, a fost dus pe mîini cu grijă pînă la soclul monumentului lui Ştefan Cel Mare şi Sfînt şi acolo a fost demontat cu mare uşurinţă, deoarece construcţia lui este extrem de simplă. Demontarea durează circa 5 secunde. La fel, montarea lui la loc durează aceleaşi 5 secunde. Obiectul n-a fost zgîriat, nu a fost trîntit la pămînt, nici aruncat, ci depus cu atenţie, încet, să nu fim învinuiţi că îl deteriorăm sau pîngărim. Toate aceste mişcări ale noastre au fost filmate şi sînt accesibile în Internet.

19.       Faptul însuşi că acest sfeşnic a fost reinstalat peste cîteva minute de către proprietarii lui (apăruţi la monument îndată după plecarea noastră) în alt loc demonstrează că nu a fost nevoie de vreo reparaţie sau de vreo altă operaţie de restabilire a funcţionalităţii lui şi nici nu a fost nevoie să fie şters cu cîrpa de praf.

20.       În întreg răstimpul cît am aşteptat să vină careva de la organizaţiile implicate în instalarea acestui simbol anticreştin nu s-au strigat nici un fel de lozinci antisemite cum mint unele organe de mass-media, ci, dimpotrivă, s-au cîntat fără întrerupere cîntări bisericeşti şi s-au dat explicaţii la cei adunaţi despre semnificaţia adunării creştinilor.

21.       În concluzie, gestul creştinilor este un act firesc şi legitim de autoapărare a demnităţii religioase, cetăţeneşti, de cinstire a lui Dumnezeu, a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos Care S-a răstignit pentru mîntuirea noastră, suferind pentru noi chinuri pe Cruce. Dacă nu am fi procedat astfel, atunci ne-am fi lepădat de Hristos-Dumnezeu, de părinţi şi strămoşi, ne-am fi agonisit iadul cum au făcut-o cei care ne-au osîndit pentru gestul nostru.

DECLARAŢIA

PROTESTARARILOR CREŞTINI PRIVIND DEMONTAREA ŞI REAMPLASAREA SIMBOLULUI ANTICREŞTIN „HANUKIA”

22.       Este, în primul rînd, vina iniţiatorilor amplasării acestui simbol anticreştin spre folosire (1) publică şi încă (2) în centrul capitalei ţării noastre şi (3) chiar în parcul Sfîntului şi Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare.

23.       Nu este vina noastră că acele persoane din comunitatea evreiască din Moldova care cunosc foarte bine sensul acestei sărbători pentru creştini nu i-au informat pe cei care au venit cu iniţiativa de a instala public acest simbol despre semnificaţia anticreştină a acestui obiect, despre sensul lui de pîngărire a Credinţei noastre, de sfidare a bunei cuviinţe, a normelor minime de convieţuire intereligioasă, mai ales cînd este batjocorită religia majorităţii şi încă a celei băştinaşe a acestei ţări.

24.       Vina şi mai mare este cea a primarului capitalei care, în loc să ne apere pe noi, băştinaşii acestei ţări, de o pîngărire, a dat curs oficial acestei iniţiative şi a ridicat instalarea obiectului respectiv la nivel de eveniment de rang de stat. Considerăm că prin acest gest al primarului au fost batjocorite de către el sentimentele tuturor creştinilor nu numai din Chişinău, nu numai din Moldova, ci şi din întreaga Biserică a lui Hristos.

25.       Protestăm hotărît împotriva acestor practici de batjocorire de către autorităţile Chişinăului a credinţei ortodoxe şi declarăm că şi pe viitor, cît va mai fi suflare creştinească în Moldova, vom proceda în limitele bunei cuviinţe pentru a opri actele de pîngărire a Credinţei noastre, a părinţilor şi strămoşilor noştri.

26.       Protestăm împotriva calificării mincinoase a gestului nostru de autoapărare drept unul antisemit. Procedura însăşi de demontare, fără nici o minimă deteriorare, mutarea şi depunerea atentă a obiectului în alt loc, demonstrează că unicul scop al gestului a fost curmarea prezenţei simbolului anticreştin şi nicidecum distrugerea sau profanarea lui, cu atît mai mult a sentimentelor acelor persoane din comunitatea evreiască care văd în acel obiect doar un simbol istorico-cultural.

27.       Protestăm împotriva discriminării la care sînt supuse de către unele organe mass-media şi de către autorităţile de stat sentimentele religioase ale creştinilor în contrast cu menajarea (cocolirea) exaltată a sentimentelor acelor persoane din comunitatea evreiască care au şi atacat cu batjocorirea sentimentele noastre, ceea ce constituie o reală provocare şi reala cauză a protestului legitim al creştinilor, protest manifestat prin demontarea obiectului respectiv.

28.       Protestul creştinilor este un gest de exclusivă autoapărare în condiţiile în care autorităţile municipale şi cele de stat au refuzat să ne apere, ba şi mai mult, au participat la actele de pîngărire a Credinţei Ortodoxe, iar după consumarea protestului participă, împreună cu presa aservită, la osîndirea şi prigonirea noastră.

   Cititi va rog si:

A fost asezat in randul sfintilor NOUL SFINTIT MUCENIC FILUMEN, cel UCIS DE EVREI fanatici acum 30 de ani, la Fantana lui Iacob