Parintele Ilie Cleopa: DIAVOLUL CARE S-A TRANSFORMAT ÎN ÎNGER DE LUMINA. Dumnezeu ii iarta uneori si pe diavoli?

Smerenia este o fapta buna pe care nu o poate avea dracul. Noi postim, dar el nu mananca niciodata; noi ne ostenim, dar el nu sta degeaba; noi citim prin carti, dar el este teolog mare, stie toata Scriptura pe de rost. Orice am face noi, face si el. Una nu face el; nu se smereste, nu poate zice „iarta-ma”!

Am sa va spun o istorioara sfanta din cartea Everghetinos. La o manastire de maici, o calugarita, saraca, era paraclisiera, in viata de obste. Paracli-sierul se duce la ora 11 (23) noaptea, ca Utrenia se face la miezul noptii, si scoala pe stareta. Asa am apucat si noi. Cand eram paraclisier, aveam un clopotel in mana si un ciocan. Ma duceam si bateam de trei ori in usa si ziceam: „Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!”, iar cel din casa zicea: „Amin”.

Sunam clopotelul si plecam la altul. Asa era randuiala si asa am apucat noi. Asa era si aceasta calugarita. Ea, ca sa nu doarma, ce facea? Citea la Psaltire de cu seara si pana la Utrenie, si cand era ora 11(23) fuga la stareta sa ia blagoslovenie ca sa mearga sa toace, sa scoale maicile la rugaciune.

Diavolul avea mare ciuda pe ea, ca-l ardea cu Psaltirea. Dar ea ani de zile s-a ostenit asa. Si ce s-a gandit diavolul sa-i faca, ca s-o ocarasca stareta si maicile? Se ducea dracul noaptea si-i tragea clopo-tele. Dar nu le tragea cand trebuie. De abia adormeau maicile si numai ce auzeai: „Bang, bang, bang…”. O chema stareta:

– Nebuna, hai, dar de-abia au adormit maicile, de ce tragi clopotele?

Dar ea zicea:

– Iarta-ma, maica stareta, ca am gresit!

Ea nu stia ca-i dracul, credea ca alta calugarita vrea sa-i faca ei rau. Alta data, de doua ori le tragea, si de cu seara si dupa miezul noptii, dupa ce adormeau maicile. Numai la vreme nu le tragea, ca sa tulbure pe calugarita care citea la Psaltire.

Dar ea ce-a facut? „Mai, am sa ma duc in clopotnita! Tot nu dorm!” Si a luat Psaltirea, o cruce in mana si niste lumanari, ca nu erau pe atunci becuri, ca sa citeasca in clopotnita, sa vada care-i maica aceea, ca de atatea ori au pus-o la canon si stareta si duhovnicii, ca suna clopotele inainte de vreme.

Cand s-a dus acolo, vine dracul. Pune un picior pe-un geam si un picior pe celalalt si se agata cu mana de funie ca sa traga clopotele. Dar ea, cum era cu crucea, cand l-a vazut, a zis:

– În numele lui Iisus Hristos, stai! Sa te lege puterea dumnezeirii!

– Valeu, roaba lui Dumnezeu, da-mi drumul, ca nu mai vin niciodata!

– Nu. Stai!

– Da-mi drumul! Ma jur ca nu mai vin la ma-nastirea asta!

– Nu! Stai sa vina maica stareta si maicile din consiliu, care de atatea ori m-au pus la canon, ca eu trag clopotele.

– Da-mi drumul, roaba lui Dumnezeu!

– Nu. Sa te lege puterea lui Dumnezeu si Sfanta Cruce! Stai asa, cu mana pe funie!

Si ea saraca s-a dat jos din clopotnita si s-a dus la stareta.

– Maica stareta!

– Ce-i cu tine?

– Hai sa vezi cine trage clopotele, ca de atatea ori m-ai pus la canon!

Maica stareta a luat cateva maici din consiliu si s-a dus sa vada cine trage clopotele. Ea a crezut ca este o maica care trage clopotele, ca s-o supere. Cand a ajuns si l-a vazut:

– Valeu! Maica, alunga-l de aici! Vai de noi, murim de frica! Îi urat tare!

Si, pe fuga, cand a vazut ca dracu-i clopotar!

– Nu! Lasati-l! Nu poate sa se duca, ca-i legat.

Dar el striga:

– Dati-mi drumul, roabele lui Dumnezeu, ca nu mai vin la manastirea asta in veac!

– Nu! Stai aici sa aduc tot soborul manastirii sa-ti ceri iertare de la maici, ca ai tulburat toate maicile, cand sunai clopotele inainte de vreme!

– Asta n-o pot face!

Ai vazut rautatea diavolului? „Asta n-o pot face”. Ei asa zic in iad: „Nu vom sluji Tie! Nu vom sluji Tie!” Tot impotriva lui Dumnezeu, caci au cazut din mandrie.

Si au tras clopotele sa se adune maicile.

– Mai, dracul in clopotnita! Îl pune aceea sa-si ceara iertare.

Cand il vedeau, tipau si fugeau care intr-o parte, care in alta.

– Zi, iarta-ma! ii spuneau maicile.

– Nu pot, ca daca zic ma fac inger!

– Asta vrem noi! Sa vedem un drac ca s-a facut inger cum a fost inainte.

Vezi, daca a cazut din mandrie, nu poate zice „iarta-ma”. Asa si noi. Cand vei vedea ca cineva iti cere iertare, si tu, daca nu zici: „Dumnezeu sa te ierte!”, esti asemenea cu dracul care nu poate zice „iarta-ma”. Sau daca ai gresit ceva, si nu ceri iertare, te asemeni cu el, ca nu zici „iarta-ma”. „Nu vreau sa zic „iarta-ma”! Dar de ce? El este vinovat, nu eu!”

– Nu zic „iarta-ma”!

Atunci a zis calugarita:

– Uite ce-i! Daca nu zici „iarta-ma”, sa ne canti o cantare, cum cantai tu cand erai inger inainte.

– Daca voi canta, va topiti ca ceara.

– Nu ne temem!

– Si ce cantare sa cant?

– Canta Trisaghionul: Sfinte Dumnezeule.

Cand a inceput sa cante, plangea tot soborul manastirii. Canta frumos tare. Dar stii cum canta? Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, si gata. Pana acolo! Miluieste-ne, nu voia sa zica.

– Zi „miluieste-ne”!

– Nu pot, ca daca zic ma fac inger!

– Asta vrem noi! Canta miluieste-ne, ca nu-ti dau drumul. Aici te tin legat si maine, sa vina toate satele sa te vada aici clopotar! Puterea dumnezeirii sa nu-ti dea drumul, pana nu zici miluieste-ne.

Canta frumos: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte si iar se oprea. Miluieste-ne nu zicea.

– Zi miluieste-ne!

– Nu pot!

– Sa te arda puterea Sfintei Cruci!

– Valeu! Dati-mi drumul, ca nu mai vin in veac aici! Am sa spun la tot iadul ce-am patit aici.

– Nu! Zi: „Miluieste-ne pe noi”!

Cand a vazut ca-l arde puterea Sfintei Cruci, a cantat. Si cand a cantat miluieste-ne pe noi, a stralucit ca soarele si a zburat la cer. S-a facut inger. Si atunci maicile au inceput a face metanii:

– Multumim Domnului ca am vazut un drac care s-a facut inger inapoi, ca a zis miluieste-ne pe noi!

De aceea, daca cineva a gresit ceva, sa zica imediat: „Iarta-ma, frate, ca am gresit!”