Mădălin Hodor și Mihai Demetriade predau la Academia SRI

Va amintiti?

„Niște căcați cu ochi care se torturau între ei pentru un blid în plus” – asa descrie EXPERIMENTUL PITESTI cercetătorul CNSAS Mădălin Hodor

Iata ce putem citi in articolul Mădălin Hodor și Mihai Demetriade predau la Academia SRI de pe NEWSTANDARD:

Cercetătorii CNSAS Mădălin Hodor și Mihai Demetriade, cei care au distrus imaginea publică a mai multor intelectuali și au apărat Legile Securității, susțin cursuri postuniversitare la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazu”, conform unui răspuns oficial al instituției, la solicitarea G4Media. Academia se ocupă de formarea ofițerilor SRI, dar și a ofițerilor din Ministerul Apărării, de Interne sau de Justiție. Mădălin Hodor s-a remarcat în spațiul public prin mesajele sale vitriolante la adresa celor care nu exprimă puncte de vedere oficiale corectitudinii politice.

Programul postuniversitar pentru ofițerii SRI în cadrul căruia predau Hodor și Demetriade a fost lansat de Eduard Hellvig, directorul instituției, la sfârșitul lunii martie 2021 și, conform informațiilor de pe site-ul SRI, printre lectori se află și Alexandru Muraru, consilierul premierului Nicolae Ciucă pe probleme de xenofobie și antisemitism.

Mădălin Hodor n-a recunoscut niciodată că este ofițer activ.

Într-un interviu acordat Spotmedia, spălătorul de securiști, cum a mai fost poreclit, a spus: “Ofițerii de Securitate sunt singurii care au luat în serios deconspirarea Securității. De partea cealaltă avem societatea românească, care nu a luat niciodată în serios deconspirarea Securității și nici nu este interesată să urmărească problema asta”.

„N-am întâlnit în nicio ieșire publică a lui Mădălin Hodor care să nu fie încărcată de ură la adresa personalităților care apără valorile, tradițiile și credința românilor,” scria Marius Oprea, într-un comentariu de pe Mediafax.ro

 

„Niște căcați cu ochi care se torturau între ei pentru un blid în plus” – asa descrie EXPERIMENTUL PITESTI cercetătorul CNSAS Mădălin Hodor

Captura youtube

Conform Active News, Istoricul Mădălin Hodor, cercetător în cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a considerat de cuviință să confirme ipotezele colegului său, Mihai Demetriade, care într-un interviu pentru Radio France International (RFI) a sugerat că, în cazul terifiantului experiment de la Pitești, „victimele nu sunt chiar victime”. Astfel, într-o postare pe Facebook Mădălin Hodor a scris:

„Astazi, prietenul Mihai Demetriade a postat pe contul de Facebook un interviu al lui despre Pitești. Ei, interviul ăsta, bazat pe cercetările lui de ceva ani, cam da la temelia unuia dintre marile mituri ale carpetei cu Răpirea din Serai din CV-ul marilor istorici anticomuniști ai patriei. Care și-au cam construit niste cariere și au produs niște scrieri de toată jena, nu mai zic și niște filme bune de aruncat la coș.

Evident, și aici prietenii stiu de ce, cel mai tare au sărit de cur în sus trepanații noii drepte, vexați nevoie mare că le strică omul feng shui-iul cum că bunicuții lor mici și verzi au fost victimele sovieticilor. Când colo ce să vezi? Legionarii ăia drepți și buni erau doar niște căcați cu ochi care se torturau între ei pentru un blid în plus. Cu voluptate aș spune.  Mvaiii ce urlete! Cum nu le-a ajuns să îl înjure pe Mihai, au descoperit că suntem prieteni, că susținem USR și alte chestii. Și așa au ajuns și la nasul meu lung. Ca să scutesc banii de investigații vă spun din capul locului că nu sunt evreu, deși aș fi onorat să fiu. Pe de altă parte aș avea sugestia să începeți investigația din altă parte anatomică asimiltată de regulă cu lungimea nasului”

Iata si o parte din interviul rfi Ororile de la Piteşti. Interviu cu cercetătorul CNSAS, Mihai Demetriade:

În contextul aniversării celor 30 de ani de la căderea blocului estic și al discuțiilor ivite în ultimele două săptămâni legate de controversatul film „Între chin și amin”, corespondentul RFI la Berlin, William Totok,a pregătit acest material despre fenomenul Pitești. Despre legende, folclor penitenciar, memorialistică mistificatoare, istoria comunismului şi instrumentalizarea politico-ideologică a trecutului recent într-o discuţie cu cercetătorul de la CNSAS, Mihai Demetriade

[…]

„Ce s-a întîmplat la Piteşti…– eu nici n-aş folosi termenul de experiment, care iarăşi este o lectură hiperbolizantă şi excesiv individualizantă a poveştii cu Piteştiul. Aş vorbi mai degrabă de o acţiune, cum o numeşte la un moment dat [ofiţerul Tudor] Sepeanu, o acţiune de rupere sau o acţiune de disoluţie sau o acţiune de diversiune, cum o numeşte [generalul de Securitate] Nicolschi.”

Mihai Demetriade a explicat în continuarea discuţiei noastre şi rolul „actorilor” principali în scenariul de la Piteşti.

„Explicaţia asta pedagogică este asta că a existat un actor represiv, şi anume Securitatea, care a pus în scenă experimentul ăsta pedagogic, care a avut nişte victime. Asta este o lectură foarte comodă simbolic, pentru că avem identificaţi represorii, avem identificată metoda şi avem identificate victimile. Iar cercetarea de arhivă dovedeşte că nu e foarte sigur că, de pildă, victimele au fost victime pînă la capăt. Deci complicitatea lor cu experimentul e cu mult mai subtilă şi mai adîncă.”

Mihai Demetriade vede o paralelă între incidentele violente care au avut loc între legionarii, internaţi în lagărul de la Rostock, unde se aflau gardiştii fugiţi după „rebeliunea” din 1941, şi comportamentul violent al acestora din timpul detenţiei, în România postbelică.

În lagărul de la Rostock, un legionar fusese învinuit de către colegii săi c-ar fi pus la cale un complot contra lui Horia Sima. Învinuitul a fost torturat într-un mod bestial. Şi asta, spune Demetriade „S-a soldat cu cruzimi greu de imaginat – şi care seamănă, ca scenografie a torturii, foarte bine cu Piteştiul. Inclusiv problema aşa-zisei demascări care făcea parte din ritualul violent.”

Referitor la analogiile evidente între acţiunile violente puse la cale de legionari în etape istorice diferite, cercetătorul Demetriade precizează:

„Asta te duce cu gîndul că există [o legătură] – şi nu doar cu episodul Rostock, ci şi cu episodul pedepsirii care era un tip de practică legionară veche în istoria Mişcării, de la pedepsirile publice ale trădătorilor (povestea cu Stelescu), dar şi pedepsirile din inchisori. În detenţia post-rebeliune, facţiunile anti-simiste, grupurile şi grupusculele legionare anti-Sima, se pedepseau, pur şi simplu, prin bătăi sistematice [aplicate] coreligionarilor.”    „Tortura nu este o excepţie venită sau impusă de un terţ represor. Ea face parte din anatomia legionară. Administraţia penitenciarului a creat contextul favorabil ca acest episod violent să se dezvolte. Asta developează Piteştiul cumva, şi Suceava, într-o altă lumină. Îţi dai seama că victimele nu sînt chiar victime.”

Gheorghe Pintilie, din partea Securităţii, a coordonat toată acţiunea, folosindu-se de această „anatomie a violenţei” care, în ultimă instanţă, a degenerat în ororile care s-au petrecut la Piteşti între 1949 şi 1951.

[…]

Referitor la cei doi, fratele mircea.v a comentat:

Deci nu oricine frate, ci istorici cercetatori CNSAS… Ce-i in capul meu la adresa lor acuma, nici nu vreau sa vorbesc…

Demostene Andronescu in „Reeducarea de la Aiud” spune:

„Si apoi, înca ceva . De ne vom abtine si nu vom depune marturie despre ceea ce s-a întâmplat atunci, exista riscul ca cei de mâine sa scrie istoria doar dupa documentele (scrisoarea lui Gyr, declaratiile celorlalti , etc.) pe care calaii neamului românesc le-au fabricat si le conserva pentru posteritate.
În acest sens este edificatoare discutia care a avut loc între un anchetator si un anchetat în timpul instrumentarii parodiei de proces intentat presupusilor initiatori ai ororilor de la Pitesti. Dupa ce a semnat, în urma a zile si nopti de tortura, declaratia care i se cerea, cel anchetat a spus anchetatorului : „Nu va dati seama ca la prima ocazie voi retracta tot ce m-ati silit sa recunosc în aceasta declaratie si ca aceasta retractare, chiar daca nu-mi va mai servi mie, va servi, mai târziu, la stabilirea adevarului” . La aceasta anchetatorul i-a raspuns cu cinism : ” Te asigur ca nu vei avea aceasta ocazie si ca dupa 50 sau 60 de ani, când nu vei mai fi nici tu si nu voi mai fi nici eu, istoria se va scri dupa asta” . Si apucând cu doua degete foile cu declaratia proaspat semnata le flutura pe sub nasul nefericitei sale victime.
Este de datoria noastra, a celor care am supravietuit urgiei, ca spunând adevarul despre ceea ce s-a întâmplat atât cu el cât si cu ceilalti, sa le asiguram , lor si cauzei pe care ei au slujit-o, locul ce li se cuvine în istorie. Cu alte cuvinte, avem, datoria sa depunem marturie , ca nu cumva viitorimea sa scrie numai dupa documentele infamante si mistificatoare pe care ticalosii le-au pregatit în acest scop.”

Fara cartile scrise de martirii si sfintii ce au trecut prin aceste puscarii, asa ar fi fost.

Pentru cei 2 suboameni „cercetatori cnsas” si pt cine vrea sa isi faca o imagine despre ce s-a intamplat in puscariile comuniste, mai jos cateva carti:

„Viata Parintelui Calciu”
„Intoarcerea la Hristos” – Ioan Ianolide
„Imn pentru Crucea purtata” – Virgil Maxim
„Reeducarea de la Aiud” – Demostene Andronescu
„Cumplite incercari, Doamne” – Marcel Petrisor
„Marturisiri din mlastina disperarii” – Dumitru Bordeianu

 

In incheiere, cateva vorbe despre William Totok, cel ce i-a luat inteviul lui Mihai Demetriade: