OPINIE – Toxicologie versus Virologie: Institutul Rockefeller și frauda criminală cu privire la poliomielită

Congressmanul Lawrence Patton McDonald:

„Activitatea familiei Rockefeller si a aliatilor lor este de a crea un singur guvern mondial combinand supercapitalismul si comunismul sub aceeasi umbrela, totul sub controlul lor. Ma refer la o conspiratie? Da. Sunt convins ca exista un asemenea complot, international in scop, planificat de generatii, incredibil de rau in intentie”

Cititi va rog mai multe despre Lawrence Patton McDonald la:

Congressmanul Lawrence Patton McDonald LUPTA IMPOTRIVA NOII ORDINI MONDIALE. Sovieticii au doborat in 1983 zborul de pasageri KAL007 pentru a-l elimina?

Iata si ce putem citi pe Global Research la Toxicology vs Virology: The Rockefeller Institute and the Criminal Polio Fraud:

Toxicologie versus Virologie: Institutul Rockefeller și frauda criminală cu privire la poliomielită

De F. William Engdahl, 14 Iulie 2022, Global Research

Unul dintre efectele presupusului nou virus SARS Covid, care a apărut public în 2019, este că virologia a fost ridicată la cea mai înaltă statură, aproape dumnezeiască, în mass-media. Puțini sunt cei care înțeleg originile virologiei și ridicarea acesteia la un rol de prim plan în practica medicală de astăzi. Pentru aceasta trebuie să ne uităm la originile și politica primului institut de cercetare medicală din America, Institutul Rockefeller pentru Cercetare Medicală, astăzi Universitatea Rockefeller, și la munca lor asupra a ceea ce au pretins a fi un virus al poliomielitei.

În 1907, în New York, izbucnirea printre oameni a unei epidemii de cazuri cu simptome de boală i-a oferit directorului Institutului Rockefeller, Simon Flexner, MD, o ocazie de aur pentru a pretinde că a descoperit un invizibil „virus” care ar fi cauzat boala numită în mod arbitrar poliomielită. Cuvântul poliomielită înseamnă pur și simplu o inflamație a materiei cenușii din măduva coloanei vertebrale. În acel an, aproximativ 2.500 de newyorkezi, majoritatea copii, au fost diagnosticați cu o anumită formă de poliomielită, care printre altele provoca paralizie și chiar deces.

Frauda lui Flexner

Cel mai frapant aspect al întregii saga a poliomielitei din SUA în prima jumătate a secolului XX, a fost faptul că fiecare fază cheie a afacerii a fost controlată de persoane legate de ceea ce a devenit cabala medicală Rockefeller. Această fraudă a început cu afirmațiile directorului Institutului Rockefeller, Simon Flexner, potrivit cărora el și colegul său, Paul A. Lewis, ar fi „izolat” un agent patogen, invizibil ochiului uman, mai mic chiar și decât o bacterie, despre care susțineau că ar fi cauzat boala paralizantă într-o serie de epidemii apărute în SUA. Cum au ajuns la această idee?

Într-un articol publicat în 1909 în Journal of the American Medical Association, Flexner a susținut că el și Lewis au izolat virusul responsabil de poliomielită. El a raportat că au reușit să ” transmită” poliomielita la mai multe maimuțe, și de la o maimuță la alta. Au început prin a injecta în creierul maimuțelor țesut uman din măduva spinării a unui băiat bolnav care murise, probabil din cauza virusului. După ce o maimuță se îmbolnăvea, o suspensie din țesutul măduvei spinării bolnave a acesteia era apoi injectată în creierul altor maimuțe care, de asemenea, se îmbolnăveau.

Aceștia au proclamat că medicii de la Institutul Rockefeller au dovedit astfel cauzalitatea virusului poliomielitei pentru boala misterioasă. Ei însă nu făcuseră nimic de acest gen. Flexner și Lewis chiar au recunoscut acest lucru:

„Am eșuat cu desăvârșire în a descoperi bacterii, fie în preparatele din filme, fie în culturi, care ar putea explica boala; și, din moment ce în lunga noastră serie de propagări ale virusului la maimuțe, niciun animal nu a prezentat, în leziuni, bacterii coc descrise anterior de unii cercetători, și nici nu am reușit să obținem astfel de bacterii din materialul uman studiat de noi, am considerat că acestea pot fi excluse din discuție.”

Atunci au făcut o presupunere bizară, un act de credință, nu o afirmație științifică. Au pornit de la ipoteza lor privind existența unei cauze exogene virale și au transformat-o în realitate, fără nicio dovadă. Ei au afirmat: „Prin urmare, …agentul infectant al poliomielitei epidemice aparține clasei de viruși minusculi și filtrabili a căror existență nu a fost demonstrată cu certitudine până acum prin microscopie.” Prin urmare?

Simon Flexner a afirmat pur și simplu că ‘trebuie’ să fie un virus al poliomielitei care ucide maimuțele, deoarece nu au putut găsi altă explicație. De fapt, el nu a căutat o altă sursă a îmbolnăvirilor. Aceasta nu a fost o izolare științifică. A fost doar o speculație hazardată: „…care nu a fost demonstrată până acum cu certitudine prin microscopie.” Ei au admis acest lucru, pe 18 decembrie 1909, într-un articol publicat în JAMA, intitulat ‘NATURA VIRUSULUI POLIOMIELITEI EPIDEMICE’.

Așa-numitul ‘virus’ pe care îl injectau în maimuțe nu era deloc purificat. Acesta conținea, de asemenea, o cantitate nedeterminată de contaminanți. Acesta includea „măduva spinării, creier, materii fecale, chiar și muște au fost măcinate și injectate în maimuțe pentru a induce paralizia”. Până când Jonas Salk a obținut aprobarea din partea guvernului american, în aprilie 1955, pentru un vaccin împotriva poliomielitei, nu a fost demonstrată științific existența unui virus care să provoace poliomielita sau paralizia infantilă, așa cum era cunoscută în mod obișnuit. Această situație a rămas valabilă până în prezent. Lumea medicală a luat de bun cuvântul lui Flexner, că ‘trebuie’ să fie vorba de un virus.

Institutul Rockefeller, Flexner și Asociația Medicală Americană

Institutul Rockefeller a fost fondat în 1901 din averea lui John D. Rockefeller din Standard Oil, pentru a fi primul institut de biomedicină din America. Acesta a fost creat după modelul Institutului Pasteur din Franța (1888) și al Institutului Robert Koch din Germania (1891). Primul său director, Simon Flexner, a jucat un rol esențial și foarte criminal în evoluția a ceea ce a devenit practica medicală americană aprobată. Scopul urmărit de Rockefeller a fost acela de a controla complet practica medicală americană și de a o transforma într-un instrument, cel puțin inițial, de promovare a medicamentelor aprobate conform intereselor lui Rockefeller. Până atunci, aceștia căutau să monopolizeze medicamentele produse din rafinarea petrolului, așa cum acționau și în cazul petrolului.