Pagina de istorie: Peste 800.000 de ţărani aruncaţi în închisori pentru că nu au vrut colectivizare

Sursa: https://www.rfi.ro/politica-96705-pagina-de-istorie-tarani-aruncati-inchisori-colectivizare

Gheorghe Gheorghiu Dej (centru jos), Ana Pauker și Nicolae Ceaușescu (dreapta jos) într-o vizită ”în teren” în anii colectivizării Image source: memorialsighet.ro

Pagina de istorie de astăzi punctează momentul începutului colectivizării în România. Ţăranii români nu au renuţat uşor la pământuri, multe dintre ele dobândite de părinţii lor, în urma Marii Împroprietăriri promisă şi pusă în practică de Regele Ferdinand, de după Primul Război Mondial. Cei care s-au opus colectivizării au ajuns în închisori sau au fost omorâţi. Aflaţi mai multe despre acest episod din Pagina de istorie.

24 iulie 1949 este ziua în care au apărut primele cinci gospodării agricole colective, din cele 60 pregătite pentru a inaugura noua politică agricolă a României comuniste. Modelul după care au fost puse pe picioare gospodăriile agricole colective este colhozul sovietic.

După Cel de-al Doilea Război Mondial, comuniştii au folosit ca strategie electorală, împroprietărirea a mai mult de 800 mii de familii, cu aproximativ un milion de hectare de teren arabil. Însă minunea nu a ţinut mult: comuniştii au început să confişte toate pământurile arabile, păşunile şi pădurile. Abia împroprietăriţi, ţăranii s-au lăsat greu convinşi să cedeze terenurile, pentru munca în comun.

Autorităţile comuniste impuneau sistemul colectivist printr-o propagandă acerbă, prin care ţăranii harnici şi bogaţi erau numiţi peiorativ ”chiaburi”. Alte metode de descurajare a gospodăriilor individuale erau concurenţa neloială, penalităţile şi regimul de cote cedate statului sau amenzile. Măsurile luate împotriva celor care se opuneau colectizării au culminat şi cu suspendarea unor drepturi cetăţeneşti. De exemplu, copii chiaburilor nu aveau voie să urmeze şcoli superioare sau să vândă recolta la piaţă.

Sancţiunile au mers până la arestarea ţăranilor care opuneau rezistenţă sau internarea lor în spitale de psihiatrie. La mijlocul anului 1951, în închisorile din România, dar şi la Canalul Dunăre-Marea Neagră erau deţinuţi 80 de mii de ţărani.

Mai mult, răscoalele au fost înăbușite în sânge. Sute de ţărani au plătit cu viaţa insistenţa de a rămâne proprietari pe pământul lor, fie moştenit, fie obţinut în urma reformelor agrare. Activiştii Partidului Comunist, însărcinaţi cu colectivizarea le spuneau că ”de moarte şi colhoz oricum nu scăpă nimeni”.

Rămâneţi alături de noi la pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.30, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

de Bianca Pădurean

Video (harti): Marile imperii ale lumii

   Interesant e ca apare si:

IMPERIUL ROMANO – BULGAR (Țaratul vlaho-bulgar, 1185-1258) se intindea de la Adriatica si pana la Nistru … Romanii sunt daci? Ce limba vorbeau dacii?

   Lipsesc imperiile: egiptean, asirian, babilonian, aztec si incas.

Sub forma aceea, de toate s-a ales praful. Actualmente, ELITELE viseaza la imperiul total, la GUVERNUL MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE. Se va alege insa praful si de acesta. Nu insa cum isi inchipuie baricadistii …

Vizionati va rog si:

VIDEO: Cum s-a schimbat harta Europei în ultimii 1 000 de ani …

VIDEO: Harta testelor nuclare din perioada 1945 – 1998. Total: 2053 …

 

 

Romania – incotro? (partea 8)

Preiau integral articolul VIII. România – încotro?:

Tată ceresc, Iisuse Hristoase şi Maică Precista, vă rugăm să nu luaţi mâna ocrotitoare de pe necăjitul neam românesc şi să ne ajutaţi:
– să înţelegem şi să înlăturăm minciuna şi nedreptatea şi să îndepărtăm lucrarea vrăjmaşului din ţară şi din afara ţării;
– să cunoaştem trecutul, să refacem prezentul şi să pregătim viitorul neamului pentru mântuire şi bună orânduiala în ţară;
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin!

b. Acţiuni politice dispuse după 25 decembrie 1989

b.1. Acţiuni politice dispuse în perioada 26 decembrie 1989 – 31 decembrie 1990

Romania – incotro? (partea 7)

Preiau integral articolul VII. România – încotro?:

Tată ceresc, Iisuse Hristoase şi Maică Precista, vă rugăm să nu luaţi mâna ocrotitoare de pe necăjitul neam românesc şi să ne ajutaţi:
– să înţelegem şi să înlăturăm minciuna şi nedreptatea şi să îndepărtăm lucrarea vrăjmaşului din ţară şi din afara ţării;
– să cunoaştem trecutul, să refacem prezentul şi să pregătim viitorul neamului pentru mântuire şi bună orânduiala în ţară;
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin!

Romania – incotro? (partea 6)

Comerţul exterior al României a fost transformat într-o sursă de venituri a jefuitorilor avuţiei naţionale.

Întrucât funcţionarii comerţului exterior românesc au fost de origine etnică evreiască

[…]

Operaţiuni frauduloase în comerţul exterior al ţării noastre, au fost provocate şi de grupul condus de Donah Andrei, directorul general al Agro import – Export, grup care a păgubit economia ţării cu 300 milioane lei – echivalent în dolari – sustragere care a fost depusă la o bancă din Elveţia.

Prin sentinţa dată, vinovaţii au fost condamnaţi la moarte, pedeapsa care a fost comutată şi după puţin timp, aceştia se aflau în Israel

[…]

În perioada comunismului ceauşist, organele centrale ale Securităţii Române au reabilitat complet Mişcarea Legionară

[…]

Prin Hotărârea № 1, din 17 aprilie 1989, M.A.N., a consemnat lichidarea datoriei externe, realizare economică care s-a menţinut până la sfârşitul anului respectiv.

Prin aceeaşi Hotărâre s-a precizat că în viitor nu vor mai fi solicitate credite străine

[…]

Comentariu saccsiv:

   Mai sus sunt cateva paragrafe din materialul VI. România – încotro? pe care il preiau integral mai jos:

Romania – incotro? (partea 3)

   Preiau integral articolul III. România – încotro?:

Tată ceresc, Iisuse Hristoase şi Maică Precista, vă rugăm să nu luaţi mâna ocrotitoare de pe necăjitul neam românesc şi să ne ajutaţi:- să înţelegem şi să înlăturăm minciuna şi nedreptatea şi să îndepărtăm lucrarea vrăjmaşului din ţară şi din afara ţării;- să cunoaştem trecutul, să refacem prezentul şi să pregătim viitorul neamului pentru mântuire şi bună orânduiala în ţară;Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin!

Romania – incotro? (partea 1)

Documentul produs de Domnul Constantin Bulibaşa are la bază o muncă uriaşă şi este deopotrivă un fel de jurnal de front al perioadei 1859–2008, şi o sabie foarte bine ascuţită, care curăţă această perioadă de balastul zgomotos al manevrelor de ocultare a adevărului istoric – cu alte cuvinte, scoate la iveală şi îndrumă pe cititor spre imaginea reală a acţiunilor celor care au condus Ţara în acest răstimp. Este o lucrare care are de-a face cu punctul – totul este punctual; tonul neutru; potop de date – toate, pe cât de incredibile, pe atât de verificabile (la sfârşitul textului sunt notele bibliografice, sursele de lucru). Nu se găsesc păreri, în „România – încotro?”, fiindcă, punct cu punct, lucrurile afirmate pur şi simplu „sunt” – fără „să pară”, nici pentru o clipă.

Acest text trebuie citit cu foarte mare atenţie şi, mai mult, acest text trebuie „avut” (la fel cum trebuie avut instrumentul pentru a cânta) – fiindcă este un real instrument de lucru de o mare importanţă şi utilitate, de nepreţuit pentru oricine vrea sau crede că trebuie să se orienteze într-o lume opacă, în care istoria oficială are rolul de a ascunde adevărul.

Sub alt aspect, paginile pe care le veţi citi conţin liste de ocultări ale actelor politice, administrative, militare, economice şamd, atât din politica internă cât şi din exteriorul Ţării – nepublicări ale anumitor legi în Monitorul oficial (lucru care, de drept, ar fi trebuit să atragă după sine nulitatea acelor legi şi care înseamnă acte de ilegalitate evidentă), tratate secrete cu personaje misterioase din afara Ţării (încheiate la fel de ocult şi ilegal şi, fără nici o îndoială, împotriva poporului român) şamd.

În viaţa politică a oricărei cetăţi din istoria omenirii, ocult înseamnă ilegal – în credinţa creştin ortodoxă, adică pentru români, ocultul aparţine diavolului, tenebrosului şi se opune Epifaniei, Învierii lui Hristos; pe de altă parte, ceea ce ni se pare foarte important este faptul că în această perioadă (din 1859 şi până astăzi) modul de lucru a acestor conducători a fost acelaşi – indiferent dacă e vorba despre Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai de România, Gheorghe Gheorghiu Dej, Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu sau Traian Băsescu; este acelaşi mod de a obstrucţiona viaţa firească a poporului român, de a lupta permanent împotriva fenomenului românesc – acelaşi mod şi, de cele mai multe ori, lupta se duce chiar cu aceleaşi arme, după aceleaşi strategii şi după aceleaşi reţete! E uluitor cum această practică de ocultare, această încercare insistentă de dizolvare a românismului este singura constantă a celor care au condus Ţara, în toată această perioadă – şi, e tot atât de uluitor, că acest mecanism continuă să funcţioneze; cum s-ar spune: lucrurile se petrec acum, sub ochii noştri. Toate acestea arată, fără doar şi poate, că în spatele aşa-zişilor conducători se află aceiaşi „mână”; şi de aici vine importanţa imensă a documentului pe care îl aveţi în faţă, şi care va continua în fiecare marţi, pe site-ul axa.info.ro.

Şi dacă va apărea (şi, sigur că va apărea) şi vom auzi (deci, vom auzi) din nou refrenul cu „teoria conspiraţiei”, atunci vom spune – ca şi altă dată – că există, fără nici cea mai mică umbră de îndoială, o „teorie a conspiraţiei”, dar că, cel puţin la fel de sigur, există şi o „realitate a conspiraţiei”, o punere în practică a acestei teorii a conspiraţiei; e foarte simplu de observat, fiindcă se arată în fiecare zi, în viaţa noastră cotidiană, în tot ceea ce se consemnează ca fiind istorie contemporană. Iată încă un motiv pentru care e atât de important acest document.

Mai jos se află prima parte a acestei liste de „ne-„… sau de ocultări, care se referă la perioada de la 1859 şi până la 27 septembrie 1914 – adică perioada lui Al.I.Cuza şi cea a lui Carol I. Peste o săptămână, tot marţi – şi în fiecare zi de marţi – vom merge mai departe cu acest „Jurnal de front”, „România – încotro?”, al domnului Constantin Bulibaşa, până vom ajunge la anul 2008.

Mai trebuie precizat că această lucrare a cerut multă vreme de lucru şi multă trudă şi că a fost sprijinită de mai mulţi profesori de istorie, istorici, profesori şi alţi nevoitori, din care autorul a ţinut să menţioneze pe Nela Cioca, Vasile Agapie, Gheorghe Zaharia, Jan Ciută, Eugen Manoliu, Gigi Manea şi pe preoţii şi enoriaşii din mai multe parohii din Bacău – fără de sprijinul cărora, această lucrare nu ar fi putut fi dusă la capăt, şi cărora, împreună cu autorul, le mulţumeşte şi „AXA – revista de oceanografie ortodoxă”.

Foto: PLACILE (tablitele) DE LA SINAIA …

Plăcile de la Sinaia

Gabriel Boholţ

Despre Plăcile de la Sinaia se cunosc foarte puţine lucruri. Mai întâi au fost numite „plăcile de la Sinaia”, fiindcă se spune că au fost descoperite la Sinaia – la Mânăstirea Sinaia, cea care a dat numele localităţii – dar fără să se cunoască data. De altfel, la muzeul mânăstirii Sinaia se păstrează încă o astfel de placă din plumb. Este vorba despre nişte plăci de aproximativ 20 cm pe 20 cm, care conţin desene foarte apropiate de cele descoperite pe vestigii din perioada dacilor; imaginile ne transmit informaţii despre războaie, personalităţi, aşezări ale unei lumi despre care nu ştim nimic, şi sunt însoţite de text, într-o limbă necunoscută, care seamănă cumva cu elena. Apoi, plăcile din plumb au ajuns în subsolul Muzeului de Antichităţi din Bucureşti, fără să fie înregistrate într-o fişă – deci din nou nu se cunoaşte nici donatorul, nici data, iar obiectele nu au nici un fel de descriere, pentru că nu au fost nici măcar inventariate. La prima vedere este vorba despre nişte obiecte din plumb care nu prezintă şi nici nu ar trebui să prezinte nici un fel de interes, atâta vreme cât nimeni nu le-a luat în seamă, nu se ştie pentru cât timp. Prin anii 70, un angajat al muzeului „a descoperit” şase astfel de plăci în subsolul muzeului. De aceste plăci s-au ocupat, în timp, mai multe persoane – care, rând pe rând, au fost luate în râs.

Dar care este problema acestor plăci din plumb? În primul rând faptul că ele nu sunt „originalele” – plăcile din plumb datează cel mai probabil din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Este greu de închipuit că cineva a făcut aceste plăci – adică le-a „creat” – la sfărşitul secolului al XIX-lea, doar ca să se amuze – fiindcă dacă ar fi vrut să demonstreze ceva cu ele, mai precis dacă ar fi vrut să facă un fals, nu le-ar fi făcut din plumb şi, mai ales, nu le-ar fi ţinut ascunse. Trebuie să spunem în treacăt că, în folclorul din zona Sinaia, umblă o povestioară cu o comoară descoperită de regele Carol I, comoară care conţinea plăci de aur, din vremea dacilor. Lăsând folclorul puţin deoparte, la Vatican (!) există o scrisoare semnată de acelaşi rege Carol I, în care acesta îşi cere scuze pentru faptul că a distrus plăcile din aur pe care era trecută istoria dacilor. Este de presupus că, înainte de a le topi, a dispus să se facă aceste copii care au ajuns pînă la noi. Dacă ne uităm în calendarul acelei perioade din istoria românească, putem presupune că aceste lucruri s-au petrecut înainte de începerea construcţiei castelului Peleş – hotărârea de a construi acest castel a fost luată pripit, pentru cei din perioadă chiar inexplicabil, atâta timp cât bugetul ţării era la pământ, iar pe de altă parte Casa Regală stătea foarte prost cu banii. Şi iată că regele Carol I ia decizia de a construi, pe proprie cheltuială, un castel catolic medieval occidental, în inima unei ţării ortodoxe, cu scopul mărturisit ca o parte din acest castel să fie destinat muzeului – în care şi-a expus diferite colecţii de arme şi obiecte personale.

Aşadar, spuse foarte sumar şi pe fugă, acestea sunt câteva vorbe despre aceste plăci pe care vi le prezentăm în paginile care urmează. O analiză a acestor copii după plăcile de aur care conţineau istoria dacilor, vom face în numărul următor al Axei. În acest număr, ne rezumăm să vă oferim imaginile a 76 de plăci, dintre care 32 de plăci au fost fortografiate de către noi, în Muzeu de arheologie din Bucureşti, iar restul imaginilor au fost preluate din lucrarea Cronică getică apocrifă, pe plăci de plumb? a domnului Dan Romalo. Vă rugăm să le priviţi cu atenţie.

VIDEO: Se intampla pe 11 februarie

VIDEO: Se intampla pe 3 ianuarie