SACCSIV – blog ortodox

Romania – incotro? (partea 1)

Posted in ALEXANDRU IOAN CUZA, ISTORIE, Regele Carol I, Romania by saccsiv on februarie 7, 2012

Documentul produs de Domnul Constantin Bulibaşa are la bază o muncă uriaşă şi este deopotrivă un fel de jurnal de front al perioadei 1859–2008, şi o sabie foarte bine ascuţită, care curăţă această perioadă de balastul zgomotos al manevrelor de ocultare a adevărului istoric – cu alte cuvinte, scoate la iveală şi îndrumă pe cititor spre imaginea reală a acţiunilor celor care au condus Ţara în acest răstimp. Este o lucrare care are de-a face cu punctul – totul este punctual; tonul neutru; potop de date – toate, pe cât de incredibile, pe atât de verificabile (la sfârşitul textului sunt notele bibliografice, sursele de lucru). Nu se găsesc păreri, în „România – încotro?”, fiindcă, punct cu punct, lucrurile afirmate pur şi simplu „sunt” – fără „să pară”, nici pentru o clipă.

Acest text trebuie citit cu foarte mare atenţie şi, mai mult, acest text trebuie „avut” (la fel cum trebuie avut instrumentul pentru a cânta) – fiindcă este un real instrument de lucru de o mare importanţă şi utilitate, de nepreţuit pentru oricine vrea sau crede că trebuie să se orienteze într-o lume opacă, în care istoria oficială are rolul de a ascunde adevărul.

Sub alt aspect, paginile pe care le veţi citi conţin liste de ocultări ale actelor politice, administrative, militare, economice şamd, atât din politica internă cât şi din exteriorul Ţării – nepublicări ale anumitor legi în Monitorul oficial (lucru care, de drept, ar fi trebuit să atragă după sine nulitatea acelor legi şi care înseamnă acte de ilegalitate evidentă), tratate secrete cu personaje misterioase din afara Ţării (încheiate la fel de ocult şi ilegal şi, fără nici o îndoială, împotriva poporului român) şamd.

În viaţa politică a oricărei cetăţi din istoria omenirii, ocult înseamnă ilegal – în credinţa creştin ortodoxă, adică pentru români, ocultul aparţine diavolului, tenebrosului şi se opune Epifaniei, Învierii lui Hristos; pe de altă parte, ceea ce ni se pare foarte important este faptul că în această perioadă (din 1859 şi până astăzi) modul de lucru a acestor conducători a fost acelaşi – indiferent dacă e vorba despre Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai de România, Gheorghe Gheorghiu Dej, Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu sau Traian Băsescu; este acelaşi mod de a obstrucţiona viaţa firească a poporului român, de a lupta permanent împotriva fenomenului românesc – acelaşi mod şi, de cele mai multe ori, lupta se duce chiar cu aceleaşi arme, după aceleaşi strategii şi după aceleaşi reţete! E uluitor cum această practică de ocultare, această încercare insistentă de dizolvare a românismului este singura constantă a celor care au condus Ţara, în toată această perioadă – şi, e tot atât de uluitor, că acest mecanism continuă să funcţioneze; cum s-ar spune: lucrurile se petrec acum, sub ochii noştri. Toate acestea arată, fără doar şi poate, că în spatele aşa-zişilor conducători se află aceiaşi „mână”; şi de aici vine importanţa imensă a documentului pe care îl aveţi în faţă, şi care va continua în fiecare marţi, pe site-ul axa.info.ro.

Şi dacă va apărea (şi, sigur că va apărea) şi vom auzi (deci, vom auzi) din nou refrenul cu „teoria conspiraţiei”, atunci vom spune – ca şi altă dată – că există, fără nici cea mai mică umbră de îndoială, o „teorie a conspiraţiei”, dar că, cel puţin la fel de sigur, există şi o „realitate a conspiraţiei”, o punere în practică a acestei teorii a conspiraţiei; e foarte simplu de observat, fiindcă se arată în fiecare zi, în viaţa noastră cotidiană, în tot ceea ce se consemnează ca fiind istorie contemporană. Iată încă un motiv pentru care e atât de important acest document.

Mai jos se află prima parte a acestei liste de „ne-„… sau de ocultări, care se referă la perioada de la 1859 şi până la 27 septembrie 1914 – adică perioada lui Al.I.Cuza şi cea a lui Carol I. Peste o săptămână, tot marţi – şi în fiecare zi de marţi – vom merge mai departe cu acest „Jurnal de front”, „România – încotro?”, al domnului Constantin Bulibaşa, până vom ajunge la anul 2008.

Mai trebuie precizat că această lucrare a cerut multă vreme de lucru şi multă trudă şi că a fost sprijinită de mai mulţi profesori de istorie, istorici, profesori şi alţi nevoitori, din care autorul a ţinut să menţioneze pe Nela Cioca, Vasile Agapie, Gheorghe Zaharia, Jan Ciută, Eugen Manoliu, Gigi Manea şi pe preoţii şi enoriaşii din mai multe parohii din Bacău – fără de sprijinul cărora, această lucrare nu ar fi putut fi dusă la capăt, şi cărora, împreună cu autorul, le mulţumeşte şi „AXA – revista de oceanografie ortodoxă”.

I. România – încotro?

Tată ceresc, Iisuse Hristoase şi Maică Precista, vă rugăm să nu luaţi mâna ocrotitoare de pe necăjitul neam românesc şi să ne ajutaţi:
– să înţelegem şi să înlăturăm minciuna şi nedreptatea şi să îndepărtăm lucrarea vrăjmaşului din ţară şi din afara ţării;
– să cunoaştem trecutul, să refacem prezentul şi să pregătim viitorul neamului pentru mântuire şi bună orânduiala în ţară;
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin!

Până în prezent au rămas necunoscute şi de către generaţiile de români în vârstă, o bună parte din acţiunile naţionale, economice, sociale sau politice, desfăşurate din iniţiativa sau cu acordul factorilor din conducerea supremă a Statului Român, în ultimii 150 de ani, adică de la începutul perioadei moderne respectiv de la 24 ianuarie 1859 şi până la 31 decembrie 2008 (dată până la care se întinde lucrarea de faţă).

În cele 54.726 de zile, românii au fost supuşi la frecvente modificări organizatorice de stat, începând cu: domnia, regalitatea, perioada autoritară, perioada comunistă şi cea postcomunistă din prezent, perioade în care au fost dispuse şi următoarele acţiuni cu efecte nepublicate oficial:

A – Domnitorul A.I. Cuza – 24 ianuarie 1859 – 11 februarie 1866.

În perioada sa de domnie de 2.575 zile, A.I. Cuza a îndeplinit sarcini politice, economice şi sociale deosebite, prin care a urmărit să readucă viaţa normală în Principatele Unite, din acestea au rămas necunoscute:

01 modul în care a fost îndeplinit decretul programat la 14 august 1864 pentru înfăptuirea reformei agrare (Nota 1, pg. 143) adică pentru:

  • numărul total al îndreptăţiţilor, cu suprafeţe de teren prevăzut pentru expropriere, pe judeţe;
  • numărul total al celor împroprietăriţi cu suprafaţa de teren dată în proprietate, pe judeţe;
  • suprafeţele de teren stabilite pentru expropriere în cadrul moşiilor statului şi a celor particulare;
  • suprafeţele de teren expropriate moşiilor statului şi celor particulare.

02 conflictul dintre domnitor şi organizaţia francmasonică română Marea Lojă „Steaua Dunării”, condusă de Marele Maestru I.C. Brătianu (Nota 2, pg. 232), cu următoarele componente:

  • obiectivele cuprinse în statutul lojei respective;
  • conţinutul ordinului emis de domnitor în luna decembrie 1860 pentru închiderea lojei în cauză;
  • consecinţele aplicării ordinului domnesc.

03 în noaptea de 11 februarie 1866, domnitorul A.I. Cuza a fost arestat şi obligat să demisioneze, de către o formaţie din care făceau parte 3 ofiţeri francmasoni (Nota 2, pg. 239), rămânând necunoscute:

  • lista politicienilor care au organizat arestarea şi demiterea domnitorului, cu menţionarea celor care făceau parte din organizaţia francmasonă;
  • lista militarilor care au finalizat programul de arestare în cauză, cu specificarea celor care erau francmasoni.

04 nu a fost elucidată sursa însemnatelor fonduri cu care gruparea naţionaliştilor români din Paris a finanţat înainte şi după 1848, cheltuielile ocazionate cu pregătirea lor profesională şi revoluţionară, inclusiv pentru:

  • efortul uriaş de propagandă;
  • pregătirea logisticii pentru declanşarea revoluţiei în Principate;
  • numeroasele călătorii politice care se făceau în interesul cauzei naţionale sau internaţionale (Nota 2, pg. 336);
  • lista politicienilor munteni, care au urmat cursurile mişcării revoluţionare de la Paris.

B – Domnitorul şi Regele Carol I – 8 aprilie 1866 – 27 septembrie 1914.

În cei aproape 49 de ani de conducere a statului nostru, de către domnitorul, apoi regele Carol I, adică o perioadă de 17.715 zile, în jurul ţării noastre, cât şi în interiorul său au fost întreprinse numeroase operaţiuni care au rămas necunoscute românilor, acţiuni din care fac parte şi următoarele:

01 Constituţia din 1866 a reprezentat o simplă operă de traducere a unei constituţii europene, neavând nici o legătură cu trecutul nostru istoric, întrucât:

  • nu a preluat şi respectiv nu a completat tradiţionalul nostru „Drept al Românilor”;
  • a înlăturat orice răspundere a şefului statului român, însă acesta a fost investit să dispună căderea guvernului, a parlamentului, cât şi înlocuiri de miniştri (Nota 3, pg. 25);

02 În anul 1867 s-a constituit statul dualist Austro-Ungar, acţiune politică prin care Transilvania a fost încorporată Ungariei şi a început procesul de maghiarizare forţată a românilor, rămânând cu caracter secret:

  • intervenţiile dispuse de domnitorul Carol la împăratul Iosif al II-lea pentru restabilirea autonomiei Transilvaniei şi pentru păstrarea originii româneşti a locuitorilor săi din această provincie;
  • efectivul de locuitori români care au fost maghiarizări, ca urmare a aplicării legii respective (Nota 4, pg. 262).

03 Domnitorul Carol a primit documente privind comunitatea evreiască, pentru probleme în special cu caracter politic, fără publicarea acestora şi a modului lor de rezolvare, cum au fost:

  • telegrama trimisă de la Paris la 25 mai 1867 pentru Comunitatea israelită din Iaşi prin care a fost cerută intervenţia în favoarea evreilor persecutaţi în urma ordinului transmis de ministrul de interne I. C. Brătianu (Nota 5, pg. 17);
  • scrisoarea lui Berhold Auerbach, adresată la 31.11.1867 domnitorului Carol, prin care a protestat împotriva atitudinii autorităţilor faţă de evrei (Nota 5, pg. 18);
  • raportul confidenţial al agentului diplomatic la Paris, Ion Strat la 17 ianuarie 1870, adresat ministrului de externe relativ la interpretarea făcută în parlamentul francez de reprezentantul Comitetului Alianţei Israelite din Paris, Cremieux, privind persecuţiile evreilor din România (Nota 5, pg. 65);
  • nota întocmită la 03.10.1878 de Ministerul Afacerilor Străine referitoare la procesul intentat de un număr de evrei, ţăranilor din comună Dărăbani, folosit însă de Marile Puteri la conferinţa de la Berlin pentru a demonstra acţiunile antisemite din ţară (Nota 5, pg. 129).

04 În luna martie 1868 o grupare liberală dizidentă, a prezentat Adunării deputaţilor un proiect de lege semnat de 31 de deputaţi privind diminuarea însemnătăţii economice a evreilor (Nota 1, pg. 185) proiect care nu a căpătat voturile necesare, rămânând necunoscute:

  • conţinutul proiectului de lege în cauză şi nota de prezentare a acesteia;
  • conţinutul discursului lui I. C. Brătianu prezentat împotriva proiectului;
  • poziţia domnitorului Carol faţă de proiectul în cauză.

05 La 24 februarie 1871, în parlamentul ţării a fost dezbătut Raportul Comisiei însărcinate să ancheteze afacerea căilor ferate „Strousberg”, raport prin care au fost dezvăluite cu date concrete:

  • complicitatea domnitorului şi a unora din foştii miniştri la numirea ilegală a prusacului Ambronn, în funcţia de comisar român;
  • diverse abuzuri, fraude şi acte arbitrare ale lui Strousberg, Ambronn şi ale bancherului Jacques (Nota 1, pg. 194).

Până în prezent a fost menţinut secretul pentru:

  • obiectivele cuprinse în legea votată la 27.05.1868, care trebuiau executate de afaceristul Strousberg;
  • contractul încheiat între statul Român şi afaceristul respectiv;
  • raportul întocmit de Comisia parlamentară pentru „Afacerea Strousberg”;
  • modul de rezolvare a problemelor specificate în raportul parlamentar, inclusiv recuperarea daunelor;
  • poziţia oficială a domnitorului şi a şefului guvernului faţă de conţinutul raportului în cauză.

06 Concurenţa abuzivă împotriva meşteşugarilor şi fabricanţilor autohtoni, începută după anul 1830, a fost acceptată de conducerea Statului Român până în anul 1873, când conducerea ministerială a aprobat la 27 iunie „actul de moarte” pentru această activitate economică românească (Nota 6, pg. 126,131) rămânând necunoscută motivarea domnului Carol pentru:

  • acceptarea hotărârii dispusă de guvern de eliminare a activităţii meseriaşilor şi fabricanţilor autohtoni;
  • păstrarea secretului privind numărul atelierelor, cooperativelor şi fabricilor desfiinţate;
  • soarta meseriaşilor, fabricanţilor şi lucrătorilor de la unităţile desfiinţate.

07 În Convenţia încheiată cu Austro-Ungaria în anul 1875 a fost înlocuit tariful de 15 % cu unul de 2 – 3 %, convenţie prin care efectiv a fost nimicită industria noastră în faşă, meseriile şi producţia agricolă la principalele produse (tutunul, a făinii şi morăritului, a vinului, a rachiului şi altele), pe timp de 10 ani, cât a durat convenţia (Nota 7, pg. 367), neexistând informaţii oficiale privind:

  • motivarea domnitorului Carol pentru încheierea convenţiei respective în dezavantajul categoric din punct de vedere economic, politic şi social al ţării noastre;
  • rezultatele finale economico – financiare ale convenţiei respective.

08 Înainte de a începe lucrările Congresului de la Berlin din anul 1878, Lordul Beaconsfield, a transferat cu un tratat secret, Rusiei, cele 3 districte din sudul Basarabiei, nefiind publicate informaţii cu privire la:

  • măsurile întreprinse de domnitorul Carol pe plan extern pentru prevenirea şi apoi pentru înlăturarea acţiunii respective, avându-se în vedere că Anglia a renunţat la neutralitatea Mării Negre în cursul anului 1871 (Nota 6, pg. 134);
  • conţinutul şi semnăturile documentului de predare a celor 3 districte din Basarabia către Rusia.

09 La începutul anului 1882, în România figura deja 400.000 de imigranţi, majoritatea lor fiind intrată ilegal în ţară şi în special în Moldova (Nota 8, pg. 127) rămânând necunoscute:

  • efectivul imigranţilor veniţi ilegal în ţară;
  • originea lor etnică;
  • ţările din care au plecat;
  • măsurile pentru reglementarea situaţiei respective, dispuse de şeful statului şi de către guvernul ţării şi efectele concrete ale acestor măsuri.

10 În anul 1883 a fost finalizat şi legalizat Tratatul secret cu Austro – Ungaria la care au participat direct, I. C. Brătianu, P. P. Carp şi T. Maiorescu (Nota 9, pg. 93, 94) rămânând secret:

  • conţinutul tratatului în cauză;
  • rezultatele economico – financiare şi politice, obţinute la obiectivele tratatului în cauză de ţara noastră în cei 33 de ani cât a fost în vigoare.

11 La 28 iunie 1883 „din raţiuni superioare de stat” guvernul a dispus desfiinţarea şi a Societăţii „Carpaţi” organizată de Mihai Eminescu, cu peste 20.000 de membri, organizaţie care avea drept ţintă: unirea politică şi culturală a tuturor românilor din Ardeal, Banat, Bucovina şi Basarabia (Nota 9, pg. 93, 97) nefiind aduse la cunoştinţa românilor din ţara noastră:

  • obiectivele incluse în Statutul Societăţii „Carpaţi”;
  • lista intelectualilor care făceau parte din organizaţia în cauză pe provincii;
  • rezultatele obţinute de Societatea „Carpaţi” în perioada cât a funcţionat;
  • poziţia regelui Carol I şi a şefului guvernului faţă de această societate organizată de Mihai Eminescu şi motivarea desfiinţării acesteia.

12 Consumul de porumb, alimentul de bază al ţărănimii a scăzut simţitor de la 270 kg pe cap de locuitor în anul 1876 la 146 kg în anii 1901-1906. Hrana esenţială a ţărănimii a fost redusă continuu timp de 30 de ani fiind sustrasă pentru export, întrucât trebuiau plătite dările noii societăţi burgheze şi acoperit luxul clasei stăpânitoare (Nota 10, pg. 530), rămânând necunoscute:

  • acţiunile întreprinse de partidele politice, de guvern şi de parlament pentru normalizarea vieţii în satele ţării, adică pentru înlăturarea „foametei constante” a ţărănimii;
  • iniţiativele regelui „tuturor românilor”, dispuse pentru normalizarea legăturilor între ţărănimea clăcaşă şi boierime.

13 La mijlocul lunii martie 1888 a început seria mişcărilor ţărăneşti care au cuprins 27 de judeţe din întreaga ţară, la îndemnul şi cu sprijinul unor formaţii socialiste (Nota 11, pg. 10, 152) neexistând informaţii pentru:

  • efectivul de agitatori socialişti care au acţionat în satele româneşti răsculate, efectivul celor arestaţi, judecaţi şi condamnaţi;
  • efectivul de agitatori care au fost expulzaţi, ţările de unde proveneau şi etnia acestora;
  • efectivele de ţărani pe judeţe, a celor care: au participat la revoltă, au fost arestaţi, au fost condamnaţi, au fost răniţi şi a celor care au fost omorâţi;
  • motivaţia regelui şi a şefului guvernului, pentru represiunea armată ordonată împotriva răsculaţilor.

14 La începutul primăverii anului 1907 s-a pornit Marea Răscoală a ţăranilor din Moldova împotriva negustorilor şi a unor arendaşi şi din Muntenia şi Oltenia împotriva administratorilor şi proprietarilor de moşii, răscoale despre a căror cauze şi efecte a fost păstrat secretul până astăzi, cazuri din care:

  • lista proprietarilor şi a suprafeţelor moşiilor din Moldova arendate trusturilor reprezentate de: Fischer, Guttman, Drukmann, Ztaler, Ghatel, Costiner (Nota 8, pg. 124), naţionalitatea şi etnia acestora;
  • lista comercianţilor din satele şi oraşele Moldovei unde au avut loc incidente cu sătenii răsculaţi şi consecinţele acestora;
  • lista cluburilor socialiste, organizate în satele din Muntenia şi din Oltenia, cât şi activitatea desfăşurată de aceştia în timpul răscoalei (Nota 8, pg. 176, 188, 211);
  • consecinţele reale ale Marii Răscoale, pe localităţi, unde au avut loc confruntări, adică efectivul celor: morţi, răniţi, arestaţi, schingiuiţi, condamnaţi;
  • destinaţia dosarelor Marii Răscoale din 1907, care au fost preluate de către regele Carol I (Nota 8, pg. 214)

15 Curtea de Conturi, care a fost înfiinţată în anul 1864 trebuia să asigure verificarea cheltuielilor bugetare în termen de 3 ani de la închiderea exerciţiului.

În perioada 1864 -1914, adică timp de 50 de ani, această instituţie centrală a izbutit să controleze legalitatea cheltuielilor cu o întârziere de 24 -10 ani, de la efectuarea acestora de către organele „moderne” ale statului (Nota 3, pg. 443), nefiind publicate date oficiale privind:

  • motivarea legiferării unui efectiv de salariaţi cu mult sub necesarul minim;
  • angajarea celor mai mulţi salariaţi din rândul nespecialiştilor;
  • rapoartele întocmite de organele Curţii de Conturi, privind legalitatea cheltuielilor bugetare pentru perioada 1864 – 1876 şi 1878 – 1914;
  • bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 1877;
  • poziţia oficială a regelui şi a şefilor de guvern care au condus România în perioada 1866 – 1914, faţă de necesitatea ordinii şi a răspunderii în gospodărirea veniturilor bugetare, colectate în cea mai mare parte de la populaţia satelor.

16 Domnitorul şi apoi regele Carol I cât şi şefii guvernelor care au condus România nu au prezentat vreo dovadă privind contribuţia lor pentru:

  • reluarea aplicării „Dreptului Românilor” în ţara noastră;
  • sprijinirea continuării „Dreptului Românilor” în ţările învecinate adică: Haliciu, în sudul Poloniei (adică între Nistru şi Bug), Silezia, Moravia, Slovenia, Serbia, Croaţia, Dalmaţia, Grecia, Bulgaria, etc (Nota 12, pg. 172);
  • dentificarea localităţilor şi a numărului familiilor de origine română din regiunile amintite mai sus şi întărirea legăturilor economice, sociale şi politice ale acestora cu Statul Român.

17 Pentru organizarea orânduirii burgheze în România, a fost folosită cu predilecţie şi practica începerii şi înmulţirii localurilor de petrecere rău famate, frecventate de toate categoriile sociale.

În aceste case veneau şi boierii, lăsându-şi familiile şi îşi petreceau serile cu femei de teapa celor mai lipsite de ruşine, care îşi dezonorau sexul (Nota 13, pg. 255), rămânând necunoscute:

  • poziţia oficială a şefului statului român, şi a guvernelor din perioada 1866 – 1914 faţă de aceste „afaceri” străine tradiţiei româneşti;
  • numărul localurilor – măcar din Bucureşti – care au avut ca obiect şi exploatarea sexuală a unor fete şi femei;
  • originea socială şi religia patronilor;
  • originea socială şi religia fetelor şi femeilor care au practicat comerţul „sexual”.

18 Practica cămătărească începută în ţările româneşti după Pacea de la Adrianopole, a avut o dezvoltare deosebită după anul 1860, însă nu există informaţii oficiale, nici măcar pentru activitatea unităţilor cămătăreşti care au funcţionat în Bucureşti în timpul regelui Carol I adică pentru:

  • numărul unităţilor cămătăreşti;
  • ţările de unde au venit cămătarii, etnia acestora şi capitalul adus;
  • dobânda folosită, câştigurile obţinute şi destinaţia lor;
  • acţiunile desfăşurate de cămătari pentru a zădărnici orice încercare de înfiinţare a unor unităţi bancare de credit ipotecar (Nota 13, pg. 308);
  • măsurile dispuse de regele Carol I şi de şefii guvernelor din timpul său, pentru oprirea cămătăriei în ţara noastră.

19 Politica „introducerii blândeţii” prin excluderea din legislaţia penală a pedepsei cu moartea şi cea de confiscare a averii, a devenit cauza creşterii criminalităţii în România după anul 1864 (Nota 14, pg. 183), fără a fi cunoscute de populaţie:

  • consecinţele negative extinse asupra avuţiei naţionale şi asupra averii populaţiei româneşti ca urmare a excluderii pedepsei cu moartea şi a celei de confiscare a averii vinovaţilor;
  • intervenţiile şefului statului şi a conducerii guvernelor din perioada 1866 – 1914 pentru reintroducerea normalităţii în viaţa economică şi socială a ţării.

20 Guvernarea liberală din perioada 1876 – 1888 a menţinut şi a dezvoltat în rândul partizanilor săi, importanţa cuvântului de ordine „îmbogăţiţi-vă” prin: corupţie, înşelăciune în dauna statului, evaziune fiscală, furt din avutul public, etc (Nota 15, pg. 98), neexistând informaţii pentru:

  • cazurile de îmbogăţire prin crime economice dezvăluite prin presa vremii, cercetate, anchetate, judecate şi condamnate de către organele statului;
  • poziţia oficială faţă de cazurile respective, a regelui şi a şefilor guvernelor din perioada 1876 – 1914.

21 Pentru educaţia prinţului moştenitor, regele Carol I, a angajat un perceptor elveţian, ciudat, homosexual şi urmărit de „idei socialiste înaintate” (Nota 8, pg. 237), rămânând neclarificate:

  • motivarea angajării unui profesionist „în idei socialiste înaintate” şi homosexual, pentru educarea timp de 4 ani, a fiului prinţului Ferdinand;
  • acceptarea de către prinţul Ferdinand şi de către soţia sa Maria, a educării de către rege a fiului lor Carol, între anii 1908 – 1911 pe un fond republican de către un profesor socialist şi homosexual.

22 Deşi Constituţia din 1866 cuprindea obligaţia de a îmbrăţişa „religia ortodoxă a răsăritului”, viitorul rege Carol a venit şi a rămas cu religia să catolică (Nota 8, pg. 316) neexistând explicaţii oficiale nici pentru:

  • legalitatea documentelor semnate de rege în numele Statului Român Ortodox;
  • indiferenţa sa în faţa nedreptăţilor sociale, economice şi politice la care a fost supuse continuu satele româneşti, deşi acestea aveau aproape în întregime, o populaţie de credinţă creştin-ortodoxă;
  • introducerea în constituţie a dreptului suprem de inviolabilitate, adică cel de iresponsabilitate a regelui, deşi după credinţa noastră creştin-ortodoxă, numai Domnul Isus Hristos este fără de păcat. El este om şi Dumnezeu (Nota 3, pg. 81).

23 În lunga sa perioadă de conducere a României, regele Carol I nu a recunoscut oficial că ţărănimea este clasa fundamentală a poporului român, încercând să înlăture următoarele realităţi româneşti:

  • că ţărănimea a creat neamul român creştin – ortodox;
  • ea i-a dat organizarea de stat;
  • ţărănimea i-a asigurat paza şi vitalitatea ei (Nota 10, pg. 489), realitate care este nesocotită şi în prezent, sub alte forme.

Realităţile de mai sus ale neamului român au constituit forţa de rezistenţă care s-a opus practicilor folosite în Anglia, mai multe secole, pentru dezvoltarea comerţului cu lână şi produse din lână, practici cum au fost:

  • înfrăţirea burgheziei străine cu nobilimea;
  • alungarea ţărănimii şi înlocuirea ei cu turme de oi;
  • proletarizarea de o dată a ţăranilor;
  • transformarea ţăranilor în cerşetori, vagabonzi şi criminali (Nota 6, pg. 218).

24 Regele Carol I a admis să i se dăruiască 118.000 ha., teren, de către şeful guvernului liberal, din domeniile statului (Nota 15, pg. 110), neexistând publicate informaţii pentru:

  • legalitatea dispoziţiei de atribuire a pământului în cauză;
  • efectivul îndreptăţiţilor şi a suprafeţelor de teren cuprinse în documentaţia privind aplicarea reformei agrare din 1864 care nu a beneficiat de această reformă;

25 În perioada celor aproape 49 de ani, când România a fost condusă de domnul şi apoi regele Carol I, şi nici după, nu au fost publicate informaţii privind:

  • inventarierea averii statului (Nota 16, pg. 206);
  • modul de administrare a averii naţionale de către guvernele care au condus ţara în aceeaşi perioadă;
  • măsurile luate împotriva celor care au adus pagube averii neamului român.
SURSA INFORMAŢIILOR
Nr. crt. Titlu Pag. Autor Editura Anul
1 Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamentare în România 143, 185, 189, 194, 456, Editura academiei R.S.R. Bucureşti 1983
2 Istoria loviturilor de stat in România, volumul I 232, 239, 336 Alex Mihai Stoenescu International Publishing Company 2006
3 Constituţia din 1923 În dezbaterea contemporanilor 25,81,443 Humanitas, Bucureşti 1990
4 O istorie sinceră a poporului român 262, 279, 282, 307, 332, 333, 348, 359, 360, 466, 467 Florin Constantin Univers Enciclopedie Bucureşti 1997
5 Casa Regală – volumul I – 1866-1900 17,18,65,129 Arhivele Naţionale ale României Bucureşti 2003
6 Burghezia română 126, 131, 134, 218 Stefan Zeletin Humanitas Bucureşti 1991
7 Opere economice 367 P.S. Aurelian Editura Academiei R.S.R. 1967
8 Istoria loviturilor de stat în România volumul II 124, 127, 176, 188, 211, 214, 232, 237, 246, 312, 313, 314, 316, 322, 324, 327, 380 Alex Mihai Stoenescu International Publishing Company 2006
9 De ce a fost sacrificat Eminescu ? 93, 94, 97 Theodor Codreanu Editura ’’Grigore Tăbăcaru’’ Bacău 2001
10 Studii 489, 530 G. Zane Editura Eminescu 1980
11 Răscoala ţăranilor de la 1888 10, 152 Constantin Corbu Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti 1978
12 Istoria Dreptului Românesc volumul I 172 Editura Academiei R.S.R. Bucureşti 1980
13 Istoria Dreptului Românesc volumul II – partea intai 255, 308 Editura Academiei R.S.R. Bucureşti 1984
14 Istoria Dreptului Românesc volumul II – partea a doua 183, 233 Editura Academiei R.S.R. Bucureşti 1987
15 Neam fără noroc – sau blestemul lui Zamolxe 98, 110, 164, 178, 191, 209, 236, 247, 255, 263, 264, 265, 352 Alexander E. Ronnett Editura Vicovia Bacău 2008
16 Stenogramele şedinţelor Consiliului de miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul I 191, 206, 538 Arhivele Naţionale ale României Bucureşti 1997
17 Casa Regală volumul II – 1901-1930 205, 207, 216, 262, 280 Arhivele Naţionale ale României Bucureşti 2004
18 Relaţiile agrare şi mişcări ţărăneşti în România 196, 558, 572, 585 Institutul de Istorie ’’N. Iorga’’ al Academiei R.S.R. Editura Politică 1967
19 Reforma agrară din 1921 în România 146, 231, 307, 342, 352 D. Sandu Editura Academiei R.S.R. Bucureşti 1975
20 Sub trei dictaturi 42 Lucretiu Pătrăşcanu Editura Politică Bucureşti 1970
21 Pentru legionari volumul I 20, 21, 28, 97, 114, 235, 273, 322, 364 Corneliu Zelea Codreanu Editura Scara Bucureşti 1999
22 România, cu şi fără Antonescu 209, 291, 293, 335 Gheorghe Buzatu Editura Moldova Iaşi 1991
23 Magazinul istoric 24 octombrie 2008
24 Amorurile principelui Carol de Hohenzolern Gabriel Perrenii Editura Omnes 1971
25 Armata, mareşalul şi evreii 52, 59, 105, 166, 201, 448, 449, 484 Alex Mihai Stoenescuv Rao International Publishing Company 1998
26 Casa Regală volumul III – 1930-1937 77, 113, 144, 178 Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti 2005
27 Istoria loviturilor de stat în România volumul III Cele trei dictaturi 13, 121, 122, 123, 139, 142, 256, 311, 398, 399, 538, 539, 543, 553, 562, 660, 661, 669, 671, 672, 674 Alex Mihai Stoenescu Rao International Publishing Company 2006
28 Viaţa economică şi politică a României 1933-1938 100, 130, 131, 282 Emilia Sonea • Gavrilă Sonea Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti 1978
29 România în perioada revoluţiilor naţionale din Europa (1919 – 1944) – Mişcarea legionară 44, 81, 102, 103, 112, 118 Michele Rallo Sempre Bucureşti 1999
30 Viaţa politică şi procesul lui Iuliu Maniu volumul I 129, 130, 262 Cicerone Ioanitoiu Bucureşti 1997
31 Viaţa politică din România 1918 – 1944 150 Ioan Scurtu Editura Albatros Bucureşti 1982
32 Era Libertăţii Statul Naţional Legionar volumul I 102, 113, 116, 121, 201 Horia Sima Editura Gordian Timişoara 1995
33 Procesul lui Corneliu Zelea Codreanu (mai 1938) 223, 224, 225, 226 Kurt W. Treptow – Gheorghe Buzatu – Iaşi 1994
34 Istoria Gărzii de Fier 1919 – 1941 Mistica Ultranationalismului 10, 11, 261, 283, 292 Francesco Veiga Humanitas Bucuresti 1993
35 Mişcarea legionară – în texte originale şi imagini 203, 204, 205, 206, 207, 208, 209, 210 Editor Lucian Borleanu Editura Lucman Bucureşti
36 Legiunea ’’Arhanghelul Mihail’’ 208 Armin Heinen Editura Humanitas Bucureşti 1999
37 Destinul Miscarii Legionare 72, 73, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84 Stefan Aparaschivei Editura Gama 1996
38 Casa Regală volumul IV – 1938-1947 VIII, X, 106, 240 Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti 2006
39 Capitalul strain in societatile anonime din Romania, in perioada interbelica 118 Constantin Bogdan – Adrian Platon Editura Academiei R.S.R. Bucureşti 1981
40 Casa Regală şi afacerile cu devize 1935 – 1940 volumul IV 26, 97 Costin Murgescu Editura Academiei R.S.R. Bucureşti 1970
41 Garda de Fier – organizaţie teroristă de tip fascist 62, 63, 131 Mihai Fatu – Ion Spalatelu Editura Politică Bucureşti 1980
42 Istoria politică şi militară a razboiului României contra Rusiei Sovietice 58 General Platon Chirnoaga Editura Fides Iaşi 1997
43 Era libertăţii – Statul Naţional Legionar volumul II 76, 82, 116, 119, 125, 126, 129, 131 Horia Sima Editura Gordian Timişoara 1995
44 Evreii sub regimul Antonescu 77, 311, 312, 335 Radu Ioanid Editura Hasefer a F.C.E.R. Bucureşti 1997
45 Arhivele totalitarismului 32 Revista Institutului Naţional pentru studiul totalitarismului Anul I № 1/1993
46 Legionarii noştri 178, 179 Ion Coja Editura Kogaion Bucureşti 1997
47 Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul II 58, 181, 359, 755 Arhivele Naţionale ale României Bucureşti 1998
48 Noica şi Mişcarea Legionară 256 Sorin Lavric Humanitas Bucureşti 2007
49 Mareşalul Antonescu şi Catastrofa României 108, 171 Eduard Mezincescu Editura Artemis Bucureşti 1993
50 Evreii sub regimul Antonescu 48 Radu Ioanid Editura Hasefer Bucureşti 1997
51 Hitler, regele Carol şi mareşalul Antonescu – Relaţiile româno-germane 1938 – 1944 271, 279, 280, 285 Andreas Hillegruber Humanitas Bucureşti 1994
52 Procesul lui Ion Antonescu 178, 196, 477 Editura Eminescu 1995
53 Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul IX 27, 42, 429 Arhivele Naţionale ale României Bucureşti 2006
54 Preliminarii politico – diplomatice ale insurecţiei române din august 1944 92, 133, 461, 462, 464, 468, 478, 479 A. Simion Editura Dacia Cluj 1979
55 Monitorul Oficial № 299 17-XII-1941
56 Stenogramele şedinţelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul III 381, 433 Arhivele Naţionale ale României Bucureşti 2001
57 Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul VII 250 Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti 2003
58 Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul VIII 625 Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2004
59 Stenogramele şedintelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul X 518 Arhivele Naţionale ale Romaniei Bucureşti 2007
60 Jurnal 151 Constantin Sanatescu Editura Humanitas Bucureşti 1993
61 23 august 1944 – documente 1944 – 1945 volumul III XXI Direcţia Generală a Arhivelor Statului Centrul de studii şi cercetări de istorie şi teorie militară Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti 1985
62 23 august 1944 – documente 1944 – 1945 volumul IV 542 Direcţia Generală a Arhivelor Statului Centrul de studii şi cercetări de istorie şi teorie militară Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucuresti 1985
63 Stenogramele şedinţelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul V 226 Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti 2005
64 România ca o pradă 305, 315 Radu Theodoru Editura Alma
65 România la cumpăna istoriei 308, 309, 357, 385, 386 Ion Suta Editura Enciclopedică Bucureşti 1991
66 România sub regimul comunist 26, 31, 54, 114, 121, 179 Dennis Deletant Biblioteca Sighet, Fundatia Academia Civica Bucureşti 1997
67 Mari crime împotriva naţiunii române – Contribuţia unor minorităţi naţionale la bolşevizarea României 30, 32, 33, 34, 76, 77, 78, 79, 85, 88, 89 Neagu Cosma Bravo Pres 1995
68 Sovietizarea României – Percepţii angro-americane 1944 – 1947 106 Ion Chiper – Florin Constantin – Adrian Pop Iconica Bucureşti 1993
69 Dezvoltarea economică a României 1944 – 1964 26, 116 Academia R.P.R. – Institutul de cercetări economice Editura Academiei R.P.R. Bucureşti 1964
70 Monitorul Oficial № 33 din 10 februarie 1945 1945
71 Monitorul Oficial № 128 din 5 iunie 1946 1946
72 Anul 1948 – instituţionalizarea comunismului 509, 512, 514 – 519, 832 – 839 Fundaţia Academia Civică 1998
73 Instaurarea comunismului – Între rezistenţă şi represiune 06, 213 – 278, 384, 434 Fundaţia Academia Civică 1995
74 Buletinul Oficial al R.S.R. № 1 din 21 august 1965 1965
75 Anii 1973 – 1989 Cronica unui sfarşit de sistem 152, 831 Analele Sighet – 10 Fundaţia Academia Civică 2003
76 Buletinul Oficial I , № 39 din 1 decembrie 1989
77 Jurnalul fericirii 34, 82, 107, 151, 286 N. Steinhardt Editura Dacia Cluj 1991
78 Buletinul Oficial I , № 13 din 18 aprilie 1989 1989
79 Buletinul Oficial I , № 38 din 30 noiembrie 1989 1989
80 Buletinul Oficial I , № 18 din 2 aprilie 1989 1989
81 Buletinul Oficial I , № 62 din 7 decembrie 1989 1989
82 Anuarul statistic al României – 1990 105, 630 – 645 Comisia naţionala pentru statistică 1990
83 H.C.M. № 1557/1973 1973
84 H.C.M. № 73/1975 1975
85 H.C.M. № 76/1975 1975
86 H.C.M. № 189/1976 1976
87 Decretul № 358/1976 1976
88 Decretul № 322/1979 1979
89 Decretul № 220/1976 1976
90 Politice 63 H.R. Patapievici Humanitas Bucureşti 1997
91 Treptele tranziţiei spre capitalism 36, 37 Silviu Brucan Nemira 1999
92 Stâlpii noii puteri în România 144 Silviu Brucan Nemira 1996
93 Pagini inedite din istoria dreptului vechi românesc 30, 153 – 203 Andrei Radulescu Editura Academia Română Bucureşti 1991
94 Echipa de sacrificiu – Din culisele guvernării postrevoluţionare 5.I.1990 – 5.II.1991 16, 69, 70, 115 Editat de ’’România azi’’ S.A. Bucureşti 1992
95 România: revoluţia încâlcită 175, 176 Nestor Rates Editura Litera Bucureşti 1994
96 Revoluţia trăită 58 Ion Iliescu Editura redacţiei publicaţiilor pentru străinătate 1995
97 Monitorul Oficial II – Dezbateri Parlamentare Senat № 205 din 10 noiembrie 1995 – Senat
98 Cuget Ortodox № 9 (anul II) iulie – august 2009 15 Editat de Mănăstirea Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Suceava 2009
99 Cuget Ortodox № 8 (anul II) mai – iunie 2009 4 Editat de Mănăstirea Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Suceava 2009
100 Dicţionarul enciclopedic român volumul II D –J 210 Editura Politică Bucureşti 1964
101 Garda de Fier, în ancheta Tribunalului de la Nürberg 7 Mihail Fotin Enescu Fundatia culturală ‚„Buna Vestire” Sibiu 1996
102 Geneza revoluţiei române de la 1848 39, 43 Gheorghe Platon Editura Junimea 1980
103 Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc-Masoneria 27, 45, 102, 128, 129, 130, 158, 166, 167, 267 Dr. N. C. Paulescu Bucureşti 1913
104 Scrieri politice 344, 382, 395, 424, 456, 502 C. Rădulesc Motru Editura Nemira 1998
105 România – la cumpăna istoriei 374, 381, 386, 387 Ion Suta Editura Ştiinţifică 1991
106 Naţionalişti, antinaţionalişti, O polemică cu publicistică românească 35, 87, 96, 105, 106, 116, 117, 172 Gabriel Andreescu Polirom Iaşi 1996
107 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării 3, 4, 32, 70, 110, 113, 124, 133, 134, 137, 139, 140 Consiliul Naţional de acţiune împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate „Cartea Albă a crimei organizate şi a corupţiei” 1998 1998
108 O. U. G. Nr. 21/ 20.V.1997 Legea Nr. 140/24. VII.1997 1997
109 Legea Nr. 271/ 29.V.2001 2001
110 Razboiul nevăzut III&mbsp;Politica Filo-Sionistă a României În faţa Europei şi a lumii editia a-II-a 75, 376, 398 Cornel Dan Nicolae Carpathia Cartea Secretă 2006
111 Constituţia României Articolele: 82, 90, 108, 109
112 Naţionalism – sau Democraţie 150, 179 Aurel C. Popovici Editura Albatros Bucureşti 1997
113 Neoiobăgia Studiu economico- sociologic al problemei noastre agrare 33 C. Dobrogeanu- Gherea Editura Librăriei Socec Bucureşti 1910
114 Democratia hienelor Spionaj, sange si teroare 4, 28 Colonel (R) Florian Garg Editura „Obiectiv” Craiova 2002
115 Contribuţia unor minorităţi naţionale la bolşevizarea României 6, 7 Neagu Cosma Editura Bravo Press 1996
A Armistiţiul din 1944 si implicaţiile lui 8, 9 Cornel Coposu Editura Gandirea Romaneasca Bucureşti 1990
B Anuarul Statistic al Romaniei 1937-1938 1937-1938
116 Istoria Bisericii Ortodoxe Române Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu Editura Episcopiei Dunării de Jos Galaţi 1996

Informaţii adiţionale

Reclame

14 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on februarie 7, 2012 at 6:48 pm

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    https://saccsiv.wordpress.com/about/

    Apreciază

  2. STOP RFID 666 said, on februarie 7, 2012 at 7:15 pm

    ORIBIL

    Apreciază

  3. STOP RFID 666 said, on februarie 7, 2012 at 7:33 pm

    VIZIUNEA SLUGILOR INTUNERICULUI

    Agent de promovare Card de Sanatate
    Cei care au aplicat la acest job au mai aplicat la…
    COMPANIA: NEMES IOANA GABRIELA PFA
    Vizualizati toate joburile acestei companii

    | Valabil pana la: 26.02.2012 || Actualizat la: 26.01.2012 |
    Compania: NEMES IOANA GABRIELA PFA
    Departament: Asigurari, IntermedieriFinanciare, Sales, Vanzari, Comert
    Orasul: Arad, Bacau, Constanta, Oradea, Timisoara
    Tip Job: Full time,Part time
    Posturi disponibile: 50
    Nivel cariera: Student,Entry-Level/Primii 3 Ani Exp,FaraStudiiSup/Necalificat
    Limbi Straine: nespecificate
    Oferta: se va negocia in urma interviului
    Permis conducere: nespecificat
    Data introducerii: 26.01.2012
    Data limita: 26.02.2012

    CANDIDATUL IDEAL:
    Min 18 ani.
    Cont bancar, timp liber, cunostinte minime de calculator si internet.
    Abilitati de promovare, deschis la nou, Perseverent.
    Persoanele cu echipa deja format (salve, mbi, brokeri, etc) sunt in avantaj!

    Persoane din toata tara cu posibilitate de a trimite cv direct pe e-mail la office@isensol.net cu subiect: „Pt dna Nemes Ioana – Card”

    RESPONSABILITATI / BENEFICII:
    Promovarea cardul de sanatate catre persoane fizice.
    Realizarea vanzarea dupa prezentarea tuturor beneficile oferite de card, cele de reduceri la parteneri si posiblitatea de a alatura in promovare.
    Formarea proprie retea de clienti cat si reteaua clientilor
    Acest job implica munca de teren, program flexibil, part-time sau full-time.

    Beneficii
    Beneficile banesti pornesc de la 400 si ajunge pana la 5400 RON/luna
    Posiblitatea de a alatura de o companie nou pe piata, in modul lui unic. Posiblitati de avansare in timp si de a realiza venituri atat din formare echipa cat si din alte proiecte.
    Bonusuri aditionale la realizarea unei plan.(telefon, laptop, tableta, etc)
    Dezvoltare pe plan national, folosind telefonul si internetul.

    DESCRIEREA COMPANIEI:
    Suntem o companie infiintata in Romania, avand ca scop crearea unor avantaje pe piata serviciilor medicale. Scopul companiei este crearea unui grup de clinici medicale – care impreuna cu persoanele dornice de a avea sprijin medical de inalta calitate- formeaza – locul unde se intalneste cererea cu oferta.

    Compania prin politicile sale, ofera partenerilor „Oferte speciale” – „Servicii si produse la preturi speciale!”
    Gama acestor servicii si produse este intr-o permanenta extindere, datorita faptului ca furnizorilor li se ofera o piata de desfacere, constituita sub forma unui grup de consumatori, cu o crestere dinamica.

    Misiunea companiei:
    Sondeaza dorintele si cerintele partenerilor.
    Localizeaza cei mai buni furnizori de produse si servicii medicale.
    Negociaza cele mai bune preturi – discounturi.
    Ofera o afacere proprie si stabilitate financiara.

    Viziune:
    Fiecare persoana trebuie sa aiba parte de ingrijiri medicale de calitate.
    – mai multa sanatate
    – cea mai mare retea de clinici din Romania
    – venit suplimentar
    – tratamente eficiente asigurate de doctori de renume din tara noastra.

    Apreciază

  4. Mălin said, on februarie 7, 2012 at 7:41 pm

    Atentie PDL vrea sa schimbe toti ministri dupa cum ati vazut
    Cea mai mare parte dintre ministri propusi sunt de fapt fosti consilieri ai lui Basescu, majoritatea JIDANI …

    Se pare ca asta este singura tocmeala ca PDL-ul sa poata ramane in politica in continuare

    Apreciază

  5. stef said, on februarie 7, 2012 at 8:59 pm

    De ce Elvetia are cea mai scazuta rata a criminalitatii – oficial din cei 6 milioane de locuitori 2 milioane au cel putin o arma de foc – Nu fac nici un fel de aluzii la tara noastra dar sper ca mesajul e destul de clar

    Apreciază

  6. Ala said, on februarie 8, 2012 at 11:50 am

    http://www.antena3.ro/externe/boala-secolului-xxi-pe-care-risti-sa-o-ai-fara-sa-stii-1-din-4-oameni-sufera-de-ea-adevarul-te-face-sa-iti-pierzi-mintile-154582.html foarte probabil curand sa ne bage prin spitale, astia care pun prea multe intrebari.

    Apreciază

  7. Kreis Nicolae said, on februarie 8, 2012 at 4:12 pm

    S.O.S. ROMÂNIA, Rosia Montana
    Hide Details
    FROM:
    • Kreis Nicolae
    TO:
    sesizare@mpublic.ro
    CC:
    relatii.publice@scj.ro

    diicot@mpublic.ro

    anticoruptie@pna.ro

    ccr@ccr.ro
    Message flagged
    Sunday, February 5, 2012 9:02 PM

    Către

    Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti

    Doamnei Procuror General Laura Codruţa Kövesi

    Subsemnatul Kreis Nicolae, din Turnu Ruieni nr. 43 judetul Caras Severin România,
    Îngrozit fiind de continua degradare a drepturilor fundamentale ale majorităţii cetăţenilor contribuabili ai României (dintre care fac parte şi eu), datorată permanentei scăderi a nivelului de trai ca urmare a unor politici economice fundamental greşite ale Statului Român,
    În vederea luării de măsuri eficiente care să diminueze şi, în final, să elimine aceste neajunsuri,
    În temeiul art. nr. 51 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI şi a prevederilor ORDONANŢEI nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor,

    SESIZEZ ORGANELE ABILITATE ASUPRA UNOR NEREGULI
    ŞI
    CHEM ÎN JUDECATĂ STATUL ROMÂN,

    depunând

    PLÂNGERE PENALĂ

    Împotriva următoarelor regimuri politice:
    1.Regimul Ion Iliescu, în funcţie în intervalul 20 mai 1990 – 29 noembrie 1996;
    2.Regimul Emil Constantinescu, în funcţie în intervalul 29 noembrie 1996 – 20 decembrie 2000;
    3.Regimul Ion Iliescu, în funcţie în intervalul 20 decembrie 2000 – 20 decembrie 2004:
    4.Regimul Traian Băsescu, în funcţie în intervalul 20 decembrie 2004 – până în prezent,
    Pentru MOTIVUL că persoanele publice – Preşedinte, membri ai Guvernului, senatori, deputaţi şi alţi funcţionari publici cu înalte funcţii de conducere/decizie în stat, care au instituit aceste regimuri politice -, s-au structurat în grupuri mafiote de criminalitate organizată de stat cu scopul de a acţiona în mod coordonat în vederea comiterii unui grav concurs de infracţiuni de trădare în vederea subminării economiei naţionale prin abuz în serviciu în formă calificată în dauna interesului public, cu referire, în prezenta, preponderent la infracţiunile legate de zăcământul aurifer de la Roşia Montana, după cum urmează:
    Regimul Emil Constantinescu a comis infracţiunea de trădare prin abuz în serviciu în formă calificată contra intereselor publice prin faptul că a acordat licenţa de concesiune nr. 47/1999 pentru exploatarea minereurilor de aur şi argint din perimetrul Roşia Montana în condiţii profund dezavantajoase pentru ţara noastră, în sensul că România urmează să beneficieze doar de pe urma aurului şi argintului extras din zăcământ, nu şi de pe urma celorlalte metale şi „pământuri rare” conexe, care vor reveni integral în mod gratuit societăţii canadiene Roşia Montana Gold Corporation (RMGC), potrivit unei clauze contractuale secrete.
    Este cunoscut faptul că zăcămintele aurifere prezintă o mineralizaţie polimetalică, pe lângă aur şi argint, ele mai conţinând:
    – pirită, calcopirită, blendă, galenă, baritină, telururi, sulfuri de stibiu şi arsen, din care se pot extrage fier, cupru, zinc, plumb, bariu, stibiu şi arsen;
    – dar adevărata motivaţie a exploatării zăcământului aurifer de la Roşia Montana nu o reprezintă atât aurul şi argintul şi metalele menţionate mai sus, cât, mai ales, prezenţa unor metale tranziţionale conexe din seria: titan, vanadiu, crom, mangan, cobalt, nichel, zirconiu, niobiu, molibden, tecneţiu, ruteniu, rhodiu, paladiu, hafniu, taliu, wolfram, reniu, osmiu, iridiu, platină, galiu, germaniu, telur, tantal, mercur, cadmiu, indiu, staniu, seleniu etc, precum şi prezenţa unor elemente incluse în sintagma„pământuri rare şi disperse”, din care fac parte lantanidele: ceriu, prasedim, neodim, prometiu, samariu, europiu, gadoliniu, terbiu, disprosiu, holmiu, erbiu, tuliu, yterbiu, luteţiu, şi actinidele: toriu, protectactiniu, uraniu, neptuniu, plutoniu, americiu, berkeliu, californiu, einsteiniu, fermiu, mendeleeviu, nobeliu, lawrenţiu. Desigur, nu toate aceste elemente se găsesc în zăcământul metalifer de la Roşia Montana, dar majoritatea se găsesc.
    Fac precizarea că aceste metale şi „pământuri rare” conexe sunt absolut indispensabile industriei moderne electrotehnice, aerospaţiale, de comunicaţii, medicale, armament etc. 17 tipuri de pământuri rare au o importanţă vitală în diverse produse hi-tech, plasme CD playiere, computere şi telefoane mobile, iPoduri, maşini de spălat, maşini-hibride, camere digitale, lumini fluorescente, rafinării, lasere, sonare, radare, sisteme de ghidare a rachetelor, bombe inteligente, rachete spaţiale, fibre optice, magneţi puternici, folosiţi în turbinele eoliene şi la generatoarele electrice performante, baterii electrice, reactoare nucleare, echipamente de monitorizare seismică etc. Cu alte cuvinte, peste un sfert din noile tehnologii folosesc pământuri rare, în lipsa cărora mare parte din tehnologia secolului al XXI-lea s-ar prăbuşi sau ar cădea într-o perioadă de stagnare pe timp nelimitat.
    Cantitatea totală de aur conţinută de zăcămintele din ţara noastră a fost estimată la cifra de cca 6.000 t, din care, din vremuri imemoriale până în prezent, s-au extras cca 2000 t (vezihttp://cugiralba.wordpress.com/tag/sacaramb/), după cum urmează:
    Perioada preromană (înainte de anul 106 d. C) 10% x 2000 t = 200 t
    Perioada romană (106 – 270 d. C.) 24% x 2000 t = 480 t
    Perioada Evului Mediu (270 -1492 d. C.) 24% x 2000 t = 480 t
    Perioada imperiului austro-ungar (1492 -1918 d. C.) 27% x 2000 t = 540 t
    Perioada interbelică (1918 – 1945 d. C.) 4% x 2000 t = 80 t
    Perioada comunistă (1945 – 1989 d. C.) 9% x 2000 t = 180 t
    Perioada post-comunistă (1990 – 2006) 2% x 2000 t = 40 t
    Total 2000 t

    Aşadar, cea mai mare cantitate de aur din munţii noştri au luat-o austro-maghiarii, urmaţi de romani şi de cei ce au stăpânit aceşti munţi în Evul Mediu. Statul român a scos foarte puţin aur în beneficiul său. (Acum înţeleg de ce iubesc maghiarii atât de mult Ardealul şi doresc să fie al lor).
    Regimul comunist, de o parte, a păstrat secretul absolut asupra rezervelor bogăţiilor de interes public ale subsolului patriei noastre (petrol, gaze naturale, aur, uraniu şi toate celelalte metale conexe enumerate mai sus etc, iar de altă parte a exploatat aceste bogăţii în interes naţional, conform prevederilor constituţionale, cu excepţia aurului, argintului, aurului, petrolului etc. exploatate de sovromurile sovietice, fapt despre care statistica de mai sus nu pomeneşte nimic. Dorinţa puterilor occidentale de a se înfrupta şi ele din aurul românesc a fost unul din motivele pentru care acestea au grăbit sfârşitul regimului comunist şi împuşcarea lui Nicolae Ceauşescu. Instaurarea perioadei postcomuniste în anul 1990 a deschis larg porţile acestei posibilităţi, cele 4000 t de aur rămase neextrase (echivalente la ora actuală cu 212.000.000.000 dolari) fiind în pericol iminent de dispariţie în viitorul apropiat în buzunarul puterilor occidentale, după cum urmează:
    Marea trădare a guvernanţilor postdecembrişti ai României în favoarea puterilor occidentale s-a produs, în linii mari, astfel:
    Minele de aur au început să fie închise treptat, premeditat, începând din anul 1990, pe vremea domniei lui Ion Iliescu, sub pretextul nerentabilităţii.
    Era, însă, nevoie urgentă de un specialist în resursele naturale ale subsolului, care să săvârşească marea trădare în mod profesionist. Acest specialist a fost găsit în persoana omului de ştiinţă, profesor universitar, doctor geolog Emil Constantinescu, rectorul Universităţii din Bucureşti, care a fost propulsat în anul 1996, prin alegeri electorale „libere” (contestate de opoziţie), în funcţia de Preşedinte al României. În această calitate a întreprins, imediat după ce a fost înscăunat, o vizită de lucru în Canada, unde a divulgat secretele (infracţiune prev. şi ped. de art. 157 Cod Penal) privitoare la rezervele de minereuri bogate în aur şi alte metale asociate şi a elaborat împreună cu canadienii planul trădător de concesionare a exploatării tuturor zăcămintelor aurifere din ţara noastră către Canada şi Statele Unite ale Americii. După ce Emil Constantinescu s-a întors în ţară, prim-ministrul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 – 17 aprilie 1998) a procedat urgent la închiderea majorităţii minelor aurifere din ţara noastră sub pretextul nerentabilităţii, iar Guvernul Radu Vasile(17 aprilie 1998 – 22 decembrie 1999), a acordat companiei Rosia Montana Gold Corporationlicenţa de concesiune nr. 47/1999 pentru exploatarea minereurilor de aur şi argint din perimetrul Roşia Montana, în condiţii profund dezavantajoase pentru ţara noastră, în sensul că s-a luat în calcul doar cele 300 t aur şi 2340 t argint aferente perimetrului respectiv, în contractul de concesiune secretizat precizându-se că orice alt metal recuperat în plus intră în beneficiul celui care exploatează zăcământul.
    După aceea, aurul românesc a primit lovitura de graţie din partea Băncii Naţionale a României în anul 2000, pe vremea când la putere se mai afla încă specialistul geolog Emil Constantinescu, după cum urmează: Banca Naţională a refuzat să mai cumpere aur de la minele româneşti pe motiv că rezervele naţionale de care aceasta dispune (103 t) sunt suficiente şi că nu poate avea o rezervă mai mare de metal preţios decât 15% din tot ce înseamnă rezervă valutară. Şi cum aceste mine nu aveau voie să vândă aurul extras decât Băncii Naţionale, au dat, cum era de aşteptat, faliment. Şi dacă vechile firme româneşti care se ocupau de preţiosul metal au dispărut, în locul lor au început să apară imediat, ca ciupercile după ploaie, opt companii străine, care au cerut în concesiune parcele pentru prospecţiunea şi exploatarea zăcămintelor de aur, tocmai de unde „se terminaseră”, în condiţii profund dezavantajoase pentru statul român. Pieţele de desfacere ale acestor companii sunt în străinătate: acolo urmează ele să exporte întreaga producţie de aur, argint şi toate celelalte metale şi „pământuri rare” asociate cu acestea.
    Deci, dacă BNR avea o rezervă suficientă de aur, minele româneşti de aur trebuiau păstrate în stare de conservare pe timp nelimitat, urmând să fie redeschise numai la nevoie, în beneficiul integral al românilor, şi nu făcute cadou puterilor occidentale.
    Din păcate, nu deţin informatii suficiente asupra conţinutului de metale şi de „pământuri rare” conexe ale acestor zăcăminte aurifere, deoarece companiile străine ţin secret rezultatul prospecţiunilor geologice pe care le-au efectuat. Singurele informaţii pe care le-am aflat sunt cele furnizate de geologul Aurel Sîntimbrean, fost inginer sef la Roşia Montana: http://forum.hotnews.ro/lofiversion/index.php/t582.html%20%20%20%20%20%20 %20; aur 1,5 g/t minereu; argint 7-11 g/t minereu; germaniu 20 g/t minereu, folosit în detectoare ultrasensibile în infraroşu, în compoziţia lentilelor de microscoape, de camere foto şi video etc; vanadiu 2500 g/t minereu, folosit în aplicaţii nucleare şi în aliaje de oţel anticorosive; titan 1000 g/t minereu, folosit la rachetele cosmice, submarine nucleare, motoare de avioane supersonice, automobile de curse Ferrari etc; nichel 30 g/t minereu, folosit la baterii, la fabricile de desalinizare a apei, în oţeluri aliate etc; crom 50 g/t, folosit în construcţia de avioane, împreună cu aluminiul, şi în compoziţia otelurilor înalt aliate; cobalt 30 g/t, agent radioterapeutic, turbine cu gaz, motoare cu reacţie; galiu 300 g/t, folosit în conversia electricităţii în lumină coerentă, la oglinzi speciale, în componenţa LED+urilor din aparatele electronice, la obţinerea de semiconductori, în detectarea particolelor solare neutrino etc. Cele 300 g galiu/tona de minereu conduc la cantitatea totală de (200.000.000 t minereu x 300 g/t) = 60.000 t galiu, şi nu 6.000 t, cum greşit a calculat geologul Aurel Sîntimbrean (dovadă că şi specialiştii mai greşesc uneori – am refăcut calculele de mai multe ori, în mai multe variante care au dat acelaşi rezultat, aşa că sunt sigur că n-am greşit). Dacă producţia anuală mondială de galiu este de 30 t/an, RMGC va extrage în cei 20 de ani de la Roşia Montana 60.000 t galiu (respectiv 3000 t/an), care, la preţul de 900 dolari/kg, dă astronomica cifră de 54.000.000.000 dolari, mai mult decât dublul valorii celor 300 t aur. Această cantitate de galiu şi această valoare a galiului, de 54.000.000.000 dolari, potrivit clauzei contractualesecrete, urmează să revină integral în mod gratuit RMGC, la fel ca toate celelalte metale conexe;arseniu 5000 g/t de minereu, folosit în tehnologia bronzării artificiale, în pirotehnie (artificii), în industria laserelor, în industria chimică şi farmaceutică etc; bismut 20 g /tona de minereu, folosit în medicină, la obţinerea fierului maleabil, în industria fibrelor acrilice, în industria cosmetică etc;feldspat potasic, cca 270.000 t, despre care nu se suflă o vorbă în proiectl RMGC; folosit în industria porţelanului. România importă acest material din China!
    Redau mai jos, în Tabelul nr. 1, cantităţile estimate de metale conexe şi valorile estimateale acestora, la preţurile actuale mondiale:
    Tabelul nr. 1
    Metal Cantitate Pret Valoare, dolari
    Aur
    200.000.000 t minereu x 1,5 g/t

    Argint
    200.000.000 t minereu x 11,7g/t

    Vanadiu
    200.000.000 t minereu x 2500g/t

    Arseniu
    200.000.000 t minereu x 5000g/t

    Titan
    200.000.000 t minereu x 1000g/t

    Molibden 10g/t

    Nichel 30g/t

    Crom 50g/t

    Cobalt 30g/t

    Galiu 300g/t

    Germaniu 20 g/t

    Wolfram

    Molibden

    Feldspat potasic

    TOTAL GENERAL, cu conditia ca toate cantităţile şi preturile să fie estimate corect

    300 tone

    2340 tone

    500.000 t

    1.000.000 t

    200.000 t

    2000 t

    6.000 t

    10.000t

    6.000 t

    60.000 t

    400 t

    ?

    ?

    270.000 t
    2000dolari/uncie

    53.4 dolari/g

    1 dolar/g

    ?

    5,14 dolari/g?

    ?

    ?

    24.100 dolari/ tona

    900 dolari/kg

    900 dolari/kg

    ?

    ?

    ?

    150 dolari/t
    (497 RON/t)
    21.164.021.164

    2.340.000.000

    500.000.000.000

    1.000.000.000?

    1.028.000.000.000?

    1.000.000.000

    144.600.000

    241.000.000

    5.400.000

    54.000.000.000

    ~ 5.000.000.000

    ~ 5.000.000.000

    ~ 6.000.000.000

    40.663.636

    3.244.630.369.600 USD (3 bilioane 245 miliarde dolari SUA)

    În concluzie, ponderea valorică a aurului din zăcământul de la Roşia Montana este de doar (21.164.021.164 dolari/3.244.630.369.600 dolari) x 100 = 0,65% din valoarea totală de 3 bilioane 245 miliarde dolari USD. României îi revine, potrivit ultimei versiuni a contractului încheiat cu RMGC, doar valoarea derizorie de (4.000.000.000 dolari/3.244.630.369.600 dolari) x 100 = 0,12%, restul de 99,88% revenind integral RMGC, sub formă de cadou.
    Dar acesta nu este decât partea vizibilă a aisbergului!
    RMGC va vinde aurul, argintul şi toate celelalte metale conexe altor companii de pe piaţa occidentală, care vor utiliza toate aceste metale în industria electrotehnică, aerospaţială, centrale nucleare, industria medicală şi farmaceutică etc. etc, după cum am arătat mai sus, care le vor revinde apoi pe piaţă sub formă de produse finite, la preţuri de zeci, sute, poate chiar mii de ori mai mari, aşa că beneficiile încasate vor avea un ordin de mărime de ordinul trilioanelor de dolari.
    Pentru a se înţelege ce vreau să spun, dau următorul exemplu: România vinde ţărilor occidentale lemn sănătos la preţ de deşeu de foc sub pretextul mincinos că acesta ar fi atacat de anumiţi paraziţi distrugători, pentru ca, după aceea, să importe din aceste ţări lemnul sub formă de produs finit (mobilă etc) la preţuri de 100 de ori mai mari, dacă nu chiar mai mult. Si aceasta, din cauză că România postcomunistă a falimentat fabricile sale producătoare de mobilă, spre a exporta acum doar materia primă (lemnul) şi a importa produse finite la preţuri de zeci şi sute de ori mai mari.Similar se va întâmpla şi cu toate metalele preţioase din zăcămintele aurifere. Pentru care motiv România nu poate investi în tehnologii ultramoderne de extracţie a aurului şi a tutoror celorlalte metale conexe, când se află în joc valori şi beneficii atât de mari? Pentru care motiv trebuie să facem totul cadou puterilor occidentale? Oare, românii, care au tradiţie multmilenară în minerit, nu mai sunt acum capabili să facă acestea, sau, mai degrabă, pentru că este vorba de reaua-credinţă a guvernanţilor, de tradarea acestora prin abuz în serviciu sub formă calificată în dauna interesului public, în legătură şi cu presupuse infracţiuni cu corupţia la nivelul cel mai înalt?
    Stimată doamnă Procuror General

    Potrivit articolului 80 din Constituţie, Preşedintele României are două roluri fundamentale:
    1.În calitate de şef al statului, Preşedintele este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
    Vă rog, doamnă Procuror General, să observaţi că, în condiţiile în care sintagma „independenţa naţională” nu este clar definită de legiuitor, cei trei Preşedinţi incriminaţi mai sus au profitat de această lacună legislativă, înţelegând/interpretând sintagma în sensul că aceasta se referă exclusiv la apărarea ţării împotriva agresiunilor militare străine şi a răscoalelor interne. Ori, se ştie că, în zilele noastre, este posibil ca o ţară să-şi piardă independenţa naţională fără să se tragă un singur glonţ, utilizându-se ca armă extrem de eficientă agresiunea economică. Ori tocmai o astfel de agresiune au săvârşit puterile occidentale asupra ţării noastre în ultimii 22 de ani! În urma acestei agresiuni, România şi-a pierdut quasicomplet independenţa economică, fiind constrânsă prin înaltă trădare să facă cadou puterilor străine flota navală, petrolul, gazele naturale, zăcămintele aurifere, aurul cenuşiu şi forţa de muncă, aurul verde, băncile şi alte valori inestimabile, cum sunt vânzarea ca sclavi a copiilor şi a tinerelor fete în lupanarele bogatelor ţări occidentale etc etc.
    În faţa acestor agresiuni economico-sociale, cei trei Preşedinţi ai României (Iliescu, Constantinescu, Băsescu) nu numai că n-au întreprins nimic pentru a apăra independenţa economico-socială a României, dimpotrivă, ei înşişi au săvârşit infracţiunea de înaltă trădare,oferind România pe tavă acestor puteri, călăuziţi de deviza: „Noi nu ne vindem ţara, noi o facem cadou gratis puterilor străine”. Câtă deosebire între regele dacilor, Decebal, care şi-a apărat ţara şi aurul Munţilor Apuseni cu preţul vieţii sale, câtă deosebire între domnitorii Mircea Cel Bătrân, Mihai Viteazul, Stefan Cel Mare şi alţii, care şi-au riscat viaţa mergând în fruntea oştilor pentru a apăra pământul patriei de năvălitorii străini, în comparaţie cu urmaşii lor, epigonii din zilele noastre, care trădează ţara pentru treizeci de arginţi, fără nici un pic de mustrare de conştiinţă şi fără pic de compasiune pentru popor!
    2. A doua menire fundamentală a Preşedintelui României, potrivit art. 80 al. 2 din Constituţie, este aceea de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele are datoria de a exercita funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.
    Şi din nou cei trei Preşedinţi ai României postdecembriste s-au prefăcut a înţelege greşit această menire a lor şi şi-au exercitat funcţia de mediere între puterile statului nu în vederea respectării Constituţiei, ci, dimpotrivă, în vederea încălcării ei, după cum urmează:
    În art. nr. 135 din Constituţia României se precizează:
    1.Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.
    2.Statul trebuie să asigure:
    a)libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
    b)protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;
    d)exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional;
    e)refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
    f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii;
    g)aplicarea politicilor de dezvoltare în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene.
    Iar în art. 136 din Constituţie se precizează:
    1.Proprietatea este publică sau privată.
    2.Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
    3.Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţialul energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
    4.Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.
    Dacă Constituţia precizează că proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege, căbogăţiile de interes public ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, că acestea sunt inalienabile şi pot fi date în administrare exclusiv regiilor autonome româneşti în condiţiile:
    a)libertăţii comerţului, protecţiei concurenţei loiale, creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
    b)protejării intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;
    d)exploatării resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional;
    e)refacerii şi ocrotirii mediului înconjurător, precum şi a menţinerii echilibrului ecologic;
    f) creării condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii,
    cei trei Preşedinţi ai României, încălcând toate aceste prevederi ale articolelor 135 şi 136 din Constituţie, au considerat că toate aceste bogăţii de interes public sunt feuda lor şi pot să dispună de ea după bunul lor plac, motiv pentru care au hotărât s-o doneze puterilor străine sub formă de cadou, contrar prevederilor constituţionale şi fără acordul prealabil al poporului. În aceasta constă, în esenţă, comiterea infracţiunilor de trădare în vederea subminării economiei naţionale prin abuz în serviciu în formă calificată în dauna avutului şi interesului public, având consecinţe deosebit de grave (în speţă, fapta Preşedinţilor României, care, în exerciţiul atribuţiunilor lor de serviciu, cu ştiinţă, au îndeplinit în mod defectuos actele de concesiune, practic gratuită, a zăcămintelor aurifere ale ţării noastre unor companii străine, contrar prevederilor constituţionale, prin care au adusştirbire independenţei economice a statului prin subminarea economiei naţionale şi aservirea faţă de puteri străine, art. 248^1 Cod Penal).
    Problema se pune în felul următor:
    Dacă autorităţile române au dorit neapărat să facă cadou puterilor străine toate bogăţiile de interes public ale României, acestea trebuiau să modifice mai întâi, prin referendum naţional, articole nr. 185 şi 186 din Constituţie, să procedeze adică, cinstit, transparent şi legal, şi nu în mod secret,fără ştirea şi aprobarea poporului. Motivaţia propusă la referendum trebuia să sune cam în felul următor: Întrucât Statul Român nu mai este capabil să administreze/să exploateze niciuna din bogăţiile de interes public, ce fac obiectul proprietăţii publice inalienabile, garantate şi ocrotite de lege, se conferă Statului Român, prin referendum naţional, dreptul de a face cadou puterilor străine toate aceste bogăţii în vederea administrării şi exploatării lor exclusiv în beneficiul acestora, căci, decât să le ducem grija, mai bine să le ducem dorul. Iar urmaşii noştri şi urmaşii urmaşilor noştri, dacă le trebuie petrol, gaze naturale, aur galben, aur verde, aur cenuşiu, metale şi pământuri rare etc etc, indispensabile noilor tehnologii ale viitorului, n-au decât să le cumpere de pe piaţa internaţională la preţuri de zeci, sute şi mii de ori mai mari, aşa cum, pe timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, societatea minieră româno-sovietică SOVROMCUARŢIT a extras şi exportat către URSS, pentru alimentarea programului său militar, 17.288 tone uraniu, astfel că, în viitorul apropiat (peste vreo 7 ani), Centrala atomo-electrică de la Cernavodă, care are nevoie de doar 100 de tone de uraniu pe an, va fi nevoită să importe această cantitate de pe piaţa internaţională la preţul de peste 75 dolari/livră (o livră = 373,2417216 g).(http://www.ziare.com/articole/pret+uraniu). „Să trăiţi bine, dragi români!”
    Faptul că autorităţile române n-au modificat în prealabil Constituţia, faptul că acestea au încheiat contracte prevăzute cu clauze secrete, prin care au înstrăinat unor puteri occidentalebogăţiile noastre proprietate publică inalienabilă, garantată şi apărată prin lege, denotă în mod indubitabil că aceste autorităţi au săvârşit infracţiunea de trădare, cu consecinţe catastrofale pentru prezentul şi viitorul Ţării.
    Am rămas stupefiat aflând că mulţi dintre locuitorii localităţii Roşia Montana, care au încheiat pactul cu diavolul vânzându-şi proprietăţile (casa şi pământul) societăţii canadiene Gold Corporation, au început să fie loviţi de blestemul aurului, de mânia strămoşilor noştri, în frunte cu regele Decebal, cu indignaţii Gheorghe Doja, Horia, Cloşca şi Crişan, Avram Iancu şi mulţi alţi eroi ai neamului, care şi-au jertfit viaţa pentru a apăra moştenirea comună lăsată de Dumnezeu ca binecuvântare pentru acest popor, aşa că acum toţi aceştia regretă cumplit fapta necugetată, motiv pentru care au început să se stingă de dor după casă şi pământ, să-şi piardă minţile şi să moară de inimă rea, unii dintre ei chiar sinucigându-se (vezi revista Formula AS, Anul XXI, nr. 994, 10-17 noembrie 2011). Aşa fiind, este de aşteptat ca şi pe cei trei Preşedinţi ai României, împreună cu tot grupul lor mafiot de criminalitate organizată de stat, care, prin abuz în serviciu în formă calificată şi prin înaltă trădare, au făcut cadou puterilor străine toate bogăţiile noastre proprietate publicăinalienabilă, să-i lovească blestemul aurului, împreună cu blestemul milioanelor de români pauperizaţi, care sunt nevoiţi să-şi părăsească ţara în proporţie de masă pentru a câştiga o coajă mucegăită de pâine la marginile lumii, de blestemul celor ce sunt nevoiţi să divorţeze din această cauză, de blestemul copiilor minori rămaşi singuri acasă, care se sinucid de „dorul de mamă”, de blestemul tinerilor rămaşi în ţară, care sunt nevoiţi să lucreze „la negru” câte 14-16 ore pe zi pentru un salariu mizerabil de maximum 500 lei, expuşi riscului de a fi aruncaţi în orice clipă în stradă de nemiloşii lor patroni, de blestemul celor 700.000 de diabetici şi al celor 1,3 milioane de canceroşi nevoiţi să renunţe la tratament, adică la viaţă, din cauză că nu mai au bani să-şi cumpere medicamentele din ce în ce mai scumpe şi mai greu de găsit, de blestemul milioanelor de pensionari care, beneficiind de pensii sub pragul subzistenţei, mor de foame, de frig şi de boli pe care nu le mai pot trata din lipsa resurselor financiare etc. etc.
    Vă rog să observaţi, doamnă Procuror General, cum actualul Preşedinte al României, d-l Traian Băsescu, îşi depăşeşte cu incompetenţă şi rea-credinţă prezidenţială prerogativele constituţionale, transformându-se în cel mai mare lobbist al transpunerii în practică urgentă a dezastruosului proiect al unei societăţi private canadiene, Gold Corporation de la Roşia Montana. Dumnealui face uriaşe presiuni mediatice asupra poporului să accepte demararea cât mai rapidă a proiectului, pentru a compensa în acest fel incapacitatea cronică a guvernanţilor de a absorbi multele miliarde de euro din fondurile europene, crezând că în felul acesta ajută România să iasă din criză, după cum urmează:
    -Preşedintele Traian Băsescu vântură în faţa poporului părerea mincinoasă/de-a dreptul puerilă precum că acum este momentul să exploatăm aurul de la Roşia Montana întrucât preţul aurului are tendinţă de creştere galopantă în ultimul timp pe plan mondial şi, în consecinţă, România are ocazia să încaseze beneficii importante ca urmare a acestui fapt. Preşedintele Traian Băsescu, în incompetenţa crasă de care dă dovadă, nu ştie că, odată cu creşterea preţului aurului, creşte şi preţul petrolului, al gazelor naturale, al pâinii, respectiv al tuturor produselor şi serviciilor şi că, din această cauză, beneficiul realizat din vânzarea aurului va fi zero, dacă nu chiar negativ. Ori ne crede atât de proşti încât îşi închipuie că vom accepta praful de pe tobă pe care ni-l oferă dânsul cu atâta generozitate. România nu va ieşi nicidecum din criză graţie creşterii preţului aurului pe plan mondial, iar supravegherea şi cheltuielile care cad în sarcina statului român privitor la întreţinerea ulterioară a iazului cu ape cianurate va depăşi, pe termen lung, „beneficiile” inexistente ale exploatării aurului, aşa că România va realiza pierderi în toate planurile: economico-financiar, patrimonial, socio-cultural etc. Cele 4 miliarde de dolari care ar reveni statului român pe parcursul a cca 16 ani de exploatare, echivalente cu cca 210 milioane de dolari/an, reprezintă, în opinia specialiştilor, 0,1% din PIB, adică o sumă pe care economia românească din actuala perioadă de criză o produce aproximativ în 2-3 ore de muncă, la o medie de 22 zile lucrătoare pe lună! (vezi Formula AS Anul XXII, nr. 1002 din 12-19 ianuarie 2012). De ce nu face Preşedintele Băsescu presiuni mediatice asupra Guvernului să absoarbă mai degrabă fondurile europene? Ştie dumnealui câte miliarde de euro pierde România din această cauză? Evident că ideea fixă a demarării urgente a proiectului Gold Corporation are în spate alte interese, bănuite infracţiuni de corupţie la nivel înalt.
    -Preşedintele Traian Băsescu aduce ca argument pueril promisiunea aberantă/mincinoasă a Gold Corporation precum că proiectul Roşia Montana oferă de lucru pe termen lung la cca două-trei mii de actuali şomeri. În realitate, numărul muncitorilor români va fi de cca 10 ori mai mic, deoarece Gold Corporation va aduce specialişti din Canada, care se pricep să mânuiască performantele maşini şi utilaje de perforat, transport şi de flotaţie cu cianuri, România ne mai dispunând de astfel de specialişti, întrucât aceştia s-au „evaporat” în ultimii 22 de ani de când au început să fie închise minele româneşti. Şi chiar dacă cifra de 2-3000 mii de muncitori români ar fi reală, a rezolvat, oare, prin aceasta, Preşedintele Traian Băsescu problema şomajului din România? Ce sunt aceştia în comparaţie cu cei cca 1.400.000 de şomeri, din care doar jumătate figurează în evidenţele autorităţilor? Dezvoltarea durabilă despre care vorbeşte Gold Corporation ar trebui să însemne oferirea de locuri de muncă permanente pentru următoarele câteva sute sau câteva mii de ani şi nu pentru o perioadă extrem de scurtă de 5-16 ani. Ce vor face minerii şi muncitorii conduşi de viitorul ingineraş Alin Croitoru, prezentat în poza alăturată, după ce vor trece cei 5-16 ani, când se va termina exploatarea zăcământului? Vor lansa din nou pe Internet o http://www.scrisoarecatreromania.ro în care vor arăta că ei au practicat meseria de mineri din moşi-strămoşi şi că tot pe aceasta doresc s-o practice şi de aici înainte? Se vor plânge din nou că n-au de lucru şi vor face demonstraţii de masă? Sau vor fi angajaţi cu toţii pe „Titanicul” căpitanului Traian Băsescu şi vor pleca împreună să caute comori de aur pe fundul mărilor şi oceanelor, fiindcă la agricultură nu le place/nu se pricep, iar altceva nu ştiu să facă?
    Oare, de ce beneficii indirecte va beneficia industria şi comerţul românesc în condiţiile în care Gold Corporation nu va cumpăra din ţara noastră decât eventual cimentul şi pietrişul necesar turnării fundaţiilor instalaţiilor industriale, în timp ce toate celelalte materiale, maşini şi utilaje miniere, de transport şi de flotaţie, le vor procura din import, întrucât industria românească nu mai dispune de fabrici care să producă asemenea maşini şi utilaje? Preşedintele Traian Băsescu n-a învăţat nimic din experienţa dezastruoasă pe care ne-a oferit-o firma Bechtel din USA, căreia Compania Naţională de Autostrăzi i-a plătit 15-16 milioane euro / Km de autostradă în loc de 5 milioane, datorită faptului că Gold Corporation a procurat din import materiale de construcţie, în special fier beton, la preţuri de până la trei ori mai mari decât cele practicate de firmele autohtone, secătuind astfel bugetul ţării până acolo încât guvernul a fost nevoit să se împrumute de la FMI pentru a face rost de bani să plătească salariile şi pensiile? (vezi http://www.stiri.com.ro/stire…/cum-a-jumulit-bechtel-statul-roman.html). Similar se va întâmpla şi cu Gold Corporation, dacă se va aproba proiectul.

    Stimată doamnă Procuror General

    Dacă bine am înţeles citind articolul 131 din Constituţie, în virtutea înaltei funcţii pe care o deţineţi, domnia voastră, prin Ministerul Public, reprezentaţi interesele generale ale societăţii şi aveţi menirea de a apăra ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
    În consecinţă, sunteţi persoana cea mai potrivită pentru a apăra interesele generale ale societăţii şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor împotriva unei forme de terorism de stat manifest în forma cea mai gravă/cea mai accentuată de care are parte poporul român pe parcursul ultimilor 22 de ani. Este vorba de terorismul exercitat de mai multe grupuri mafiote de criminalitate organizată de stat, numite partide politice, care au preluat puterea politico-economică după 1989 în România. Terorismul celor puternici împotriva celor slabi şi lipsiţi de apărare, terorism economico-financiar, constând în trădarea interesului naţional în favoarea unor puteri străine, prin înstrăinarea neconstituţională a valorilor de patrimoniu naţional, trădare ce se urmăreşte a fi „reparată” prin instituirea de către conducerea statului a unui regim sever faţă de populaţie, constând în neacordarea drepturilor legitime, îngheţarea salariilor şi a pensiilor, taxe nenumărate şi impozite exagerate pe care cei ce trăiesc doar dinajutorul social acordat de stat nu mai sunt în stare să le plătească, neasigurarea locurilor de muncă, etc. etc, în condiţiile exploziei preţurilor la toate produsele şi serviciile, un terorim prin care s-a instituit o formă modernă de sclavie, un terorism ce urmăreşte distrucţia poporului român pringenocid economic, cultural, spiritual, poporul român fiind îngrozit până în măduva oaselor de faptul că, în loc să găsească în Statul Român un protector, găseşte în acesta un apăsător surd şi mut la toate vaierele sale, un popor care şi-a pierdut, din această cauză, încrederea în instituţiile fundamentale ale statului (Preşedenţie, Parlament, Guvern, Justiţie etc), un popor debusolat, pentru că nu ştie cui să se mai adreseze pentru a-şi recupera drepturile confiscate abuziv şi nu se mai găseşte nimeni să-i apere interesele. Consecinţele acestei stări de fapt rezidă în consistente pierderi de vieţi omeneşti datorită înfometării, a frigului, a lipsei unui acoperământ deasupra capului, a lipsei asistenţei medicale pentru componenta săracă a societăţii, a dispreţului manifestat de grupările mafiote de criminalitate organizată de stat faţă de poporul năpăstuit, pe care îl stigmatizează în curat stil neonazist cu epitetele de “viermi”, “golani”, “ciumpalaci”, “huligani”, “jigodii”, “găozari”, “bestii dezlănţuite”, “mahalaua violentă şi ineptă încolonată” şi multe alte epitete ireproductibile aici, în timp ce “băieţii deştepţi” aflaţi la cârma societăţii se consideră pe ei înşişi ca făcând parte din “lumea bună”. Toată această stare de fapt a condus la alterarea stării de sănătate biologică şi psihică a poporului român, România situându-se pe primele locuri pe plan mondial în privinţa maladiilor produse de un stres deosebit de puternic şi permanent, fapt ce face ca în România să existe 700.000 diabetici, 1,3 milioane canceroşi şi probabil 18 milioane de cardio-vasculari, din moment ce la fiecare jumătate de oră un român face atac de cord, milioanele de oameni care merg pe stradă cu privirea năucă, aţintită în gol, ce comit numeroase acte de violenţă finalizate cu omucideri şi sinucideri, mai ales în rândul tineretului lipsit de perspectivă/de posibilitatea realizării plenare a personalităţii sale etc. etc. Şi toate acestea în condiţiile în care “băieţii deştepţi” din “lumea bună”, adică din sânul grupărilor mafiote de criminalitate organizată de stat, îşi votează legi prin care îşi acordă imunitate juridică în faţa oricărui tip de infracţiune pe care o comit, neputând fi traşi la răspundere, fiind apăraţi de Justiţie şi beneficiind în continuare de toate privilegiile exagerate şi de toate averile ilicite pe care le-au dobândit în ultimii 22 de ani prin jaf şi hoţie. Diferenţa dintre felul cum îşi tratează guvernanţii români supuşii şi diferenţa cu care îi tratează pe cei doi sclavi ai săi o familie de români din Anglia (vezihttp://ro.news.yahoo.com/povestea-cutremuratoare-cenusaresei-o-fetita-7-ani-din-095300482.html) nu este semnificativă. Cred că familia de români practică în Anglia ceea ce a învăţat de la
    felul în care gardienii închisorilor comuniste îi tratau pe deţinuţii politici, precum şi de la actualii guvernanţi, care aplică metode oarecum similare de tortură asupra unui popor întreg, dar ceva mai discrete.

    Stimată doamnă Procuror General

    Aceasta ar fi, în esenţă, sesizarea şi plângerea penală pe care o depun la domnia voastră cu rugămintea de a apăra interesele generale ale poporului român în faţa atacurilor îndreptate împotriva fiinţei sale biologice şi psihice, de către bandele mafiote de criminalitate organizată de stat, care au preluat puterea politico-economică după anul 1989.
    Rămân în aşteptare ca demersurile Dumneavoastră să aibă următoarele efecte juridice imediate:
    – intrarea în legalitate prin rezilierea contractelor neconstituţionale încheiate de statul român cu toate companiile străine privitor la exploatarea tuturor zăcămintelor de aur din ţara noastră;
    – anchetarea penală, judecarea în regim de urgenţă şi condamnarea tuturor membrilor bandelor de criminalitate organizată de stat, care au ştirbit interesul naţional al poporului român prin comiterea infracţiunilor de subminare a economiei naţionale prin trădare în favoarea unor puteri străine,prin abuz în serviciu în formă calificată în dauna intereselui public, infracţiuni având consecinţele deosebit de grave, arătate mai sus.
    Nicolae Ceauşescu a fost judecat şi condamnat la moarte în regim de urgenţă sub învinuirea comiterii infracţiunii de subminare a economiei naţionale. Oare, pentru a păstra simţul proporţiei, nu se cuvine o pedeapsă chiar mai mare celor ce, ucigându-l pe Nicolae Ceauşescu şi preluând puterea, au instaurat o formă de „democraţie originală” care le-a permis să conducă ţara în numele poporului dar acţionând împotriva voinţei şi intereselor legitime ale poporului, comiţând ei înşişiaceeaşi infracţiune (de subminare a economiei naţionale) la o scară de zeci, sute şi mii de ori mai mare, prin trădare şi abuzuri de tot felul?
    Dacă semnificaţia cuvântului Democraţie este, potrivit definiţiei date în DN, aceea de formă de organizare şi conducere politică a societăţii în care puterea supremă este exercitată de popor, vă rog, stimată doamnă Procuror General, să observaţi că Democraţia din România nu este una autentică, ci este o formă totalitară de organizare şi conducere politică a societăţii în care puterea supremă este deţinută de grupuri mafiote de criminalitate organizată de stat, numite partide politice, care se succed alternativ la putere prin alegeri electorale mereu măsluite şi care guvernează demagogic în numele poporului, exercitându-şi puterea în mod abuziv, exclusiv în interesul lor, în dauna intereselor şi voinţei poporului, prin încălcarea grosolană a prevederilor constituţionale, fapt ce a adus România la sapă de lemn, prin jaf, hoţie, minciună, trădare şi manipulare.

    Stimată doamnă Procuror General, România trăieşte în prezent momentul istoric al “cumpenei apelor”. Acest moment istoric atârnă pe umerii Dumneavoastră. Depinde de Dumneavoastră pe care versant veţi dirija “curgerea apelor”: pe versantul curăţeniei generale a societăţii de toate elementele infracţionale ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul public, începând cu nivelul cel mai înalt, pentru a oferi generaţiilor viitoare o Românie curată, sau pe versantul perpetuării nedreptăţii social-economice fondată pe corupţie generalizată, începând cu nivelele cele mai înalte ale instituţiilor publice ale statului, ceea ce va arunca România în prăpastia distrucţiei din interior pentru un timp nedefinit de aici înainte.
    Aveţi şansa istorică să alegeţi calea salvatoare pentru Ţară, în condiţiile în care sper că Preşedintele Traian Băsescu şi premierul Emil Boc au spus adevărul în Faţa lui Dumnezeu, a poporului român, a Uniunii Europene şi a lumii întregi precum că în România Justiţia este absolut independentă, că nu se exercită asupra ei absolut nici o presiune/nicio influienţă venită din partea puterii politice sau din oricare altă parte.
    Aşa fiind, aveţi toate condiţiile necesare pentru ca, ajutată fiind de Justiţie, să instauraţi Dictatura Legii în vederea încetării crimei continue ce se săvârşeşte din timpuri imemoriale până în actualitate pe pământul Patriei Noastre, prin “tăierea capetelor Balaurului care suge de sute de veacuri sângele poporului”, ca să folosesc o sintagmă rostită de Tudor Vladimirescu în urmă cu 191 ani. Este nevoie doar de puţină bunăvoinţă şi puţin curaj. Vă sugerez în acest sens să călcaţi eventual pe urmele colegului şi subalterului Dumneavoastră, procurorul Florin Trăienuţ Roman de la Arad, care a înaintat membrilor CSM următoarea declaraţie în trei puncte:

    „1. Politica mea e sa fac voia Tatălui Nostru din ceruri;
    2. Şi n-o să pot să-ngădui niciodată
    Acestui trup nelegiuit al meu
    Să-nveţe nebunia blestemată
    De a-i fi uşor când ţării îi e greu;
    (versuri scrise de poetul Adrian Păunescu).
    3. Dragul meu popor român (inclusiv membrii CSM), vă iubesc.
    Atât declar, susţin şi semnez”.
    Sursa:
    http://www.adevarul.ro/actualitate/Traienut_Roman-procurorul_lui_Dumnezeu_0_637736800.html

    La fel zic şi eu: Atât declar, susţin şi semnez:

    N. Kreis

    Turnu Ruieni la 5 februarie 2012

    Vă urez, stimată doamnă Procuror General, mult succes în nobila Dumneavoastră activitate. Dumnezeu să vă ajute şi să vă călăuzească paşii

    Cu deosebită stimă şi respect,

    N. Kreis

    1 Attached files| 83KB
    1. Petitia S.O.S. Romania.docx
    Download
    This message has been truncated
    Show Full Message

    Apreciază

    • agerstress said, on februarie 8, 2012 at 10:02 pm

      Textul acesta ar trebui sa circule si ca manifest. Il puteti reformula si pentru adresare publica potrivita transmiterii prin e-mail? Nici nu banuiti cat de tare ii arde pe tradatori numai gandul ca asemenea texte pot circula prin popor. Este pur si simplu forta adevarului impusa prin AFIRMARE! Felicitari.

      Apreciază

  8. GabiM. said, on februarie 18, 2012 at 2:01 am

    Un clip foarte interesant,despre cum se tradeaza Romania la tv…aici: http://www.youtube.com/watch_popup?v=JDoaamwIv9o Apara Doamne Iisuse Hristoase aceasta tara si acest popor !

    Apreciază

  9. […] Romania – incotro? (partea 1) […]

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: