Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse: o persoană are dreptul la viață încă din momentul concepției. Medicii care efectuează avorturi sunt vinovați de crimă
Orthodox Christianity: RUSSIAN SYNOD ADOPTS DOCUMENT, “ON THE INVIOLABILITY OF HUMAN LIFE FROM THE MOMENT OF CONCEPTION”
SINODUL BISERICII ORTODOXE RUSE A ADOPTAT UN DOCUMENT ‘DESPRE INVIOLABILITATEA VIEȚII UMANE ÎNCĂ DIN MOMENTUL CONCEPȚIEI’
Publicat pe 28 Decembrie 2023, de Orthodox Christianity
Foto: verywellhealth.com
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse s-a întrunit ieri la Moscova sub președinția Sfinției Sale Patriarhul Kirill al Moscovei.
Printre numeroasele sale decizii, Sinodul a adoptat documentul ‘Despre inviolabilitatea vieții umane încă din momentul concepției’, care va fi trimis spre aprobare ulterioară viitorului Consiliu Episcopal.
Raportul sinodal notează că documentul a fost pregătit inițial în anul 2017, apoi a fost supus dezbaterii la nivelul întregii Biserici în anul 2019. Documentul a fost modificat, ținând cont de comentariile primite, și a fost prezentat și în fața Interconciliului în mai 2021. Documentul a fost apoi modificat din nou pe baza comentariilor primite de la ierarhi în anul 2021. În cele din urmă, va fi prezentat Consiliului Episcopal (format din toți ierarhii Patriarhiei Moscovei), care a fost amânat de mai mulți ani, mai întâi din cauza pandemiei și acum din cauza războiului.
Documentul, în forma adoptată ieri de către Sfântul Sinod, a fost publicat de serviciul de presă al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Acesta începe prin a expune învățătura biblică potrivit căreia viața începe în pântecele mamei, după cum mărturisesc regele psalmist David (Ps. 138, 13-16), Dreptul Iov (Iov 10, 8-18), profetul Ieremia (Ier. 1, 4-5) și întâlnirea dintre Theotokos și Dreapta Elisabeta, când Sfântul Ioan Botezătorul a sărit în pântece (Lc. 1, 13-15, 41-44).
Și având în vedere că viața începe în pântecele mamei, „Biserica mărturisește… că o persoană are dreptul la viață încă din pântecele mamei”. Documentul notează că aceasta a fost învățătura Bisericii încă de la începuturi, așa cum atestă Didahia (2:2) și alți scriitori creștini timpurii.
Astfel, Biserica ‘binecuvântează toate eforturile publice care au ca scop protejarea maternității și a nașterii și invită statul să sprijine legislativ protecția vieții și sănătății copiilor nenăscuți’.
„Biserica echivalează fără echivoc avortul chirurgical sau medical voluntar, cu avortul”, se mai arată în document. Astfel, orice discuție despre ‘dreptul la avort’ este ‘inacceptabilă’.
Pentru Sfântul Hrisostom, avortul este chiar mai rău decât o crimă obișnuită, subliniază textul.
Iar pentru a contribui la prevenirea avorturilor, este important să sprijinim femeile în timpul sarcinii și după naștere, ‘și să le ajutăm să își împlinească menirea de mamă’. Astfel, Biserica administrează sau sprijină centrele de criză pentru femei însărcinate din întreaga Rusie și din străinătate.
Prevenirea avortului necesită, de asemenea, ‘protecția familiei, a maternității și a copilăriei, precum și afirmarea în societate a idealurilor de castitate, fidelitate față de familie, bucuria de a fi mamă și de a avea mulți copii’.
Pentru un creștin ortodox, participarea la contrariu – promovarea avortului – ‘este un păcat și necesită pocăință activă’.
Iar pentru cei care au făcut un avort, Biserica îi îndeamnă să se pocăiască și să găsească vindecare prin rugăciune și pocăință, urmate de primirea Sfintelor Taine.
În cazurile în care există o amenințare directă la adresa vieții mamei, mai ales dacă aceasta are și alți copii, documentul face apel la îngăduință pastorală. O femeie care a avortat în astfel de circumstanțe nu este tăiată de la potir, ‘însă această comuniune este condiționată de îndeplinirea de către ea a unei reguli personale de rugăciune de penitență, care este stabilită de către preotul care primește mărturisirea’.
Între timp, o femeie care refuză să avorteze în ciuda riscului pentru sănătatea și viața ei ‘este cel mai mare exemplu de sacrificiu matern’.
„În timpul sarcinii femeia are nevoie de sprijinul deplin al celor dragi și mai ales al soțului său.”
Documentul subliniază, de asemenea, că medicii care efectuează avorturi sunt, cu siguranță, vinovați și de crimă. Astfel, Biserica cere statului să garanteze dreptul lucrătorilor medicali de a refuza să efectueze un avort. Mai mult, nu ar trebui să li se permită să recomande sau să încerce să convingă o femeie să facă avort. Mai degrabă, ar trebui să existe o organizare sistematică a serviciilor de consiliere anti-avort în instituțiile medicale.
Mai departe:
„Terapia fetală, care implică utilizarea țesuturilor și organelor embrionilor umani avortați în diferite stadii de dezvoltare, în scopuri de cercetare, precum și pentru tratamentul bolilor, este inacceptabilă.”
Documentul mai precizează că Biserica ‘recunoaște folosirea contraceptivelor de natură avortivă ca fiind inacceptabilă’.
În cele din urmă, diagnosticul prenatal este acceptabil atunci când nu pune în pericol viața sau integritatea fizică a copilului nenăscut, sau atunci când vizează un tratament intrauterin. Bineînțeles, este total inacceptabilă recomandarea unui avort în urma unui diagnostic.
“Nu pot” sau “Nu vreau”?
Orthodox Christianity: IS IT, “I CAN’T”, OR “I DON’T WANT TO”?
CUM ESTE, ‘NU POT’ SAU ‘NU VREAU SĂ’?
De Artemy Slezkin, 15 Decembrie 2023, Orthodox Christianity
Așa că, iată-mă aici, mergând pe trotuar, contemplând suișurile și coborâșurile vieții mele.
„Ajută-mă, după cum poți…” O voce groasă, ca și cum ar fi coborât dintr-o altă galaxie, mă prinde pe nepregătite.
Tresar revenind la realitate, apoi mă opresc pentru o clipă și mă uit în jur. Văd un tip cu un aspect șubred, prost îmbrăcat, cu o față hâdă și o privire sticloasă, dar care pare oarecum treaz. Este evident că, după ce și-a irosit viața pe cărările aspre și stâncoase, acum se afla la cel mai scăzut nivel și cerșea pentru a-și prelungi subzistența pământească.
„Ajută-mă, pentru numele lui Hristos!”, ochii bărbatului se luminară când recunoscu prezența cuiva în fața lui. Apoi, întinde mâna ținând în mână un pahar de plastic gol.
„Ăăă, dar, eu… știi… nu te pot ajuta”, mormăi eu, verificând dacă mai am câteva monede în buzunar. Un sentiment de scârbă justificată se naște ca din senin; dar sunt imediat prins în ambuscadă de gânduri ‘de dreapta’: Ei bine, de vodcă are nevoie, nu de mâncare! Zăbovesc ezitant, fiind aproape gata să fac un pas să mă îndepărtez de el. Pur și simplu nu pot s-o fac, și gata!
Tipul, văzând că sunt pe cale să pornesc la drum, dă din cap cu bună știință, ca și cum mi-ar fi citit gândurile:
„Eu nu mai beau. Am băut destul. Dar vreau să mănânc. O plăcintă, sau ceva de genul ăsta.”
Este atât de ușor să împărtășești câteva firimituri din plăcinta ta într-o viață îmbelșugată și să hrănești pur și simplu un om flămând!
Simți dintr-o dată toată această luptă în interiorul tău sau, mai degrabă, toți acei ‘nu pot’ care se luptă cu ‘pot’. Acesta este momentul în care ‘eu pot’ se confruntă cu ‘eu vreau’. Ah, bună ziua ‘eu vreau’, unde ești? Se pare că nimic nu poate fi mai simplu decât atât: să împărtășești câteva firimituri din plăcinta ta într-o viață îmbelșugată și să-i hrănești pe cei flămânzi… Dar oare chiar vreau asta? Sigur că pot, dar nu am o dorință deosebită în a ajuta pe cei marginalizați ca omul acesta.
„Ajută-mă, te rog…” mormăie tipul, pierzând orice speranță că ‘pot’ mă va convinge.
Îmi pare rău pentru el. Dintr-o dată, mă hotărăsc:
„Bine, hai să mergem, o să-ți cumpăr ceva.”
Și cumpăr ceva: o plăcintă cu carne, câțiva hot dog și o cafea. Îi înmânez totul tipului, el se uită la toate astea, complet uimit…. și apoi zâmbește:
„Mulțumesc! Dumnezeu să te binecuvânteze…”
Și starea mea de spirit se îmbunătățește dramatic: acel ‘pot’ al meu s-a pus de acord cu ‘vreau’!
***
Domnul ne trimite pe cei suferinzi pentru ca noi să vrem să-i ajutăm – și, prin acest ajutor evident și tangibil, să vrem să-L slujim pe El. Hristos Își redă puterea în ‘eu pot’ al nostru, dându-ne tot ceea ce avem nevoie pentru a-i ajuta pe cei aflați în nevoie. Căci El nu ne cere să facem mari sacrificii, să investim mult sau să cheltuim mult pentru cei săraci. Putem da doar atât cât putem, dar acest puțin va fi plăcut Lui și El îl va accepta. În ceea ce ne privește, ar trebui să VREM să ne ajutăm aproapele, pentru că, făcând acest lucru, cultivăm dragostea în inimile noastre – dragostea pentru oameni și, desigur, dragostea pentru Dumnezeu. Ce poate fi mai sublim decât asta?
În ceea ce privește faptul de a spune ‘nu pot’ când, de fapt, ‘pot’ – acest lucru înseamnă să practicăm un joc dublu cu noi înșine. Prin ‘nu vreau’, când de fapt ar trebui să fie ‘pot’, lucrăm cu viclenie cu Dumnezeu, Care ne cunoaște inimile și se așteaptă ca acestea să se întoarcă spre nevoile aproapelui nostru. Această întoarcere este cea mai importantă întoarcere din viața noastră, și toată lumea ar trebui s-o facă; adică oricine vrea să se numească un creștin.
În același timp, dacă într-adevăr nu putem ajuta sau avem nevoie de ceea ce am putea da pentru uzul nostru, Domnul nu ne va condamna pentru refuzul nostru de a da. Cu toate acestea, mă repet, Domnul a așezat două monede mici – milostenia văduvei – cu mult deasupra tuturor ofrandelor celor bogați. Procedând astfel, El a arătat pentru toate veacurile viitoare că, în ochii Săi, nu suma de bani donată săracilor contează, ci dispoziția inimii tale. Poate că nu putem dona o sută de dolari dintr-o dată – haideți să dăm zece, dar din inimă, și Domnul va accepta această ofrandă ca și cum am fi dat o sută. El o va primi și nu ne va abandona niciodată, dându-ne tot ce avem nevoie în viața noastră.
Una dintre cunoștințele mele și cei doi copii ai săi, care sunt cu adevărat dependenți de bunăvoința și ajutorul străinilor, mi-a mărturisit odată că, ori de câte ori are ceva mărunțiș de rezervă și cineva îi cere de pomană, nu refuză niciodată, si dă câte puțin. Ea face acest lucru în ciuda propriei nevoi disperate. Ea spune că știe ce înseamnă să fii în mare nevoie și că pur și simplu nu poate trece pe lângă durerea altcuiva. Iar Domnul, datorită inimii ei binevoitoare, o binecuvântează cu oameni buni care, la rândul lor, nu sunt indiferenți față de ea și de copiii ei.
Scopul nostru major, ca și creștini, este să dorim întotdeauna să fim milostivi și buni cu ceilalți. Din partea Sa, Domnul ne va înmâna ceea ce putem folosi pentru a arăta această milă. El este un Stăpân bogat și generos, și Îi este plăcut dacă dăm bogăția Sa celor nevoiași. ‘Vreau’ înseamnă ‘pot’! Dacă pot, înseamnă că vreau!
Traducere de Liubov Ambrose (din limba engleză), Pravoslavie.ru
Pomenirea sfintilor paisprezece mii de prunci, ucisi de Irod
În luna decembrie, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea sfinţilor paisprezece mii de prunci, ucişi de Irod.
Irod, împăratul iudeilor, a poruncit magilor să se întoarcă pe la el ca să-i spună şi lui unde este Împăratul, Care S-a născut şi pe Care li-L vestise steaua ce-o urmau, pentru ca să se închine şi el Lui. Îngerul Domnului însă le-a spus magilor să nu mai treacă pe la Irod, ci să se ducă pe alta cale în ţara lor. Şi aşa au făcut. Irod, văzând că a fost înşelat de magi, s-a supărat tare. A cercetat cu de-amănuntul vremea când s-a arătat steaua şi a trimis ostaşi ca să omoare pe toţi pruncii, din Betleem şi din împrejurimi, de la doi ani în jos. Că se gândea că de va ucide pe toţi pruncii, atunci va ucide negreşit şi pe Împăratul ce va să fie, şi nu va mai unelti împotriva tronului lui. Dar în zadar s-a ostenit, nebunul! Nu-şi dădea seama, că omul nu poate împiedica voia lui Dumnezeu. Şi aşa Irod a pricinuit pruncilor împărăţia cerurilor, iar lui şi-a pricinuit osânda veşnică.
Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie29.htm
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
13 comments