Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse: o persoană are dreptul la viață încă din momentul concepției. Medicii care efectuează avorturi sunt vinovați de crimă

Orthodox Christianity: RUSSIAN SYNOD ADOPTS DOCUMENT, “ON THE INVIOLABILITY OF HUMAN LIFE FROM THE MOMENT OF CONCEPTION”

SINODUL BISERICII ORTODOXE RUSE A ADOPTAT UN DOCUMENT ‘DESPRE INVIOLABILITATEA VIEȚII UMANE ÎNCĂ DIN MOMENTUL CONCEPȚIEI’

Publicat pe 28 Decembrie 2023, de Orthodox Christianity

Foto: verywellhealth.com

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse s-a întrunit ieri la Moscova sub președinția Sfinției Sale Patriarhul Kirill al Moscovei.

Printre numeroasele sale decizii, Sinodul a adoptat documentul ‘Despre inviolabilitatea vieții umane încă din momentul concepției’, care va fi trimis spre aprobare ulterioară viitorului Consiliu Episcopal.

Raportul sinodal notează că documentul a fost pregătit inițial în anul 2017, apoi a fost supus dezbaterii la nivelul întregii Biserici în anul 2019. Documentul a fost modificat, ținând cont de comentariile primite, și a fost prezentat și în fața Interconciliului în mai 2021. Documentul a fost apoi modificat din nou pe baza comentariilor primite de la ierarhi în anul 2021. În cele din urmă, va fi prezentat Consiliului Episcopal (format din toți ierarhii Patriarhiei Moscovei), care a fost amânat de mai mulți ani, mai întâi din cauza pandemiei și acum din cauza războiului.

Documentul, în forma adoptată ieri de către Sfântul Sinod, a fost publicat de serviciul de presă al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Acesta începe prin a expune învățătura biblică potrivit căreia viața începe în pântecele mamei, după cum mărturisesc regele psalmist David (Ps. 138, 13-16), Dreptul Iov (Iov 10, 8-18), profetul Ieremia (Ier. 1, 4-5) și întâlnirea dintre Theotokos și Dreapta Elisabeta, când Sfântul Ioan Botezătorul a sărit în pântece (Lc. 1, 13-15, 41-44).

Și având în vedere că viața începe în pântecele mamei, „Biserica mărturisește… că o persoană are dreptul la viață încă din pântecele mamei”. Documentul notează că aceasta a fost învățătura Bisericii încă de la începuturi, așa cum atestă Didahia (2:2) și alți scriitori creștini timpurii.

Astfel, Biserica ‘binecuvântează toate eforturile publice care au ca scop protejarea maternității și a nașterii și invită statul să sprijine legislativ protecția vieții și sănătății copiilor nenăscuți’.

„Biserica echivalează fără echivoc avortul chirurgical sau medical voluntar, cu avortul”, se mai arată în document. Astfel, orice discuție despre ‘dreptul la avort’ este ‘inacceptabilă’.

Pentru Sfântul Hrisostom, avortul este chiar mai rău decât o crimă obișnuită, subliniază textul.

Iar pentru a contribui la prevenirea avorturilor, este important să sprijinim femeile în timpul sarcinii și după naștere, ‘și să le ajutăm să își împlinească menirea de mamă’. Astfel, Biserica administrează sau sprijină centrele de criză pentru femei însărcinate din întreaga Rusie și din străinătate.

Prevenirea avortului necesită, de asemenea, ‘protecția familiei, a maternității și a copilăriei, precum și afirmarea în societate a idealurilor de castitate, fidelitate față de familie, bucuria de a fi mamă și de a avea mulți copii’.

Pentru un creștin ortodox, participarea la contrariu – promovarea avortului – ‘este un păcat și necesită pocăință activă’.

Iar pentru cei care au făcut un avort, Biserica îi îndeamnă să se pocăiască și să găsească vindecare prin rugăciune și pocăință, urmate de primirea Sfintelor Taine.

În cazurile în care există o amenințare directă la adresa vieții mamei, mai ales dacă aceasta are și alți copii, documentul face apel la îngăduință pastorală. O femeie care a avortat în astfel de circumstanțe nu este tăiată de la potir, ‘însă această comuniune este condiționată de îndeplinirea de către ea a unei reguli personale de rugăciune de penitență, care este stabilită de către preotul care primește mărturisirea’.

Între timp, o femeie care refuză să avorteze în ciuda riscului pentru sănătatea și viața ei ‘este cel mai mare exemplu de sacrificiu matern’.

„În timpul sarcinii femeia are nevoie de sprijinul deplin al celor dragi și mai ales al soțului său.”

Documentul subliniază, de asemenea, că medicii care efectuează avorturi sunt, cu siguranță, vinovați și de crimă. Astfel, Biserica cere statului să garanteze dreptul lucrătorilor medicali de a refuza să efectueze un avort. Mai mult, nu ar trebui să li se permită să recomande sau să încerce să convingă o femeie să facă avort. Mai degrabă, ar trebui să existe o organizare sistematică a serviciilor de consiliere anti-avort în instituțiile medicale.

Mai departe:

„Terapia fetală, care implică utilizarea țesuturilor și organelor embrionilor umani avortați în diferite stadii de dezvoltare, în scopuri de cercetare, precum și pentru tratamentul bolilor, este inacceptabilă.”

Documentul mai precizează că Biserica ‘recunoaște folosirea contraceptivelor de natură avortivă ca fiind inacceptabilă’.

În cele din urmă, diagnosticul prenatal este acceptabil atunci când nu pune în pericol viața sau integritatea fizică a copilului nenăscut, sau atunci când vizează un tratament intrauterin. Bineînțeles, este total inacceptabilă recomandarea unui avort în urma unui diagnostic.