Plantele medicinale: cum le identificam, cand le recoltam, cum le folosim. De ce este esential sa stim si sa facem noi toate acestea
Inca din 1986, doctorul Virgil T. Geiculescu avertiza:
Se poate afirma ca, astazi, pe lista flagelelor sociale, alaturi de maladiile cardiovasculare, cancer si accidentele de circulatie, figureaza bolile produse prin admistrarea medicamentelor.”
Ca atare, oamenii au inceput sa se axeze din ce in ce mai mult pe medicamentele naturiste facute in casa si incearca sa inlocuiasca medicamentele sintetice.
In 1978, farm. Maria Alexandriu-Peiulescu si Ing. Horia Popescu sustineau urmatoarele in lucrarea lor “Plante medicinale in terapia moderna”:
In privinta plantelor medicinale exista cel putin un adevar de necontestat: vechimea folosirii lor, care prezinta un gir al timpului.
Farm. Corneliu Constantinescu, in cartea sa “Plante medicinale in apararea sanatatii”, 1976:
“Despre utilizarea plantelor medicinale ne-au ramas date de la sumerieni, popor care a trait intre raurile Tigru si Eufrat din Asia cu 6000 ani i.d.Hr. Cunostiintele lor au avut o larga raspandire.
Dupa ei urmeaza babilonienii si asirienii, de la care arheologii au scos la iveala 22000 tablite de lut, vechi de 4-5000 ani, intre care 33 reprezinta un adevarat dictionar al plantelor medicinale.
In Egiptul antic, plantele medicinale erau de asemenea mult pretuite, fapt dovedit de papirusurile vechi de mii de ani, care cuprind numeroase retete de plante medicinale. Papirusul gasit la Eberes, 1555 i.d.Hr., descrie 200 plante folosite in tamaduirea bolilor.
La greci, vanzatorii de plante medicinale erau ambulanti ce se numeau “farmacopoli”.
Romanii se inspira din medicina greaca, iar Pliniu cel Batran (24-79 d.Hr), in celebra sa opera “Historia naturalis”, introduce produsele vegetale si animale intrebuintate in diferite tratamente.
Arabii elaboreaza primele forme de medicamente din plante ca: pilule, siropuri, cataplasme, ape aromatice, s.a.m.d., forme care se pastreaza pana in zilele noastre.
Si la noi in tara plantele medicinale au fost cunoscute inca din timpuri indepartate. Dacii si scitii aveau cunostiinte despre folosirea plantelor medicinale.
Lumea plantelor este un subiect vast. Atunci cand recoltam plantele trebuie sa acordam o atentie deosebita identificarii corecte a acestora. Unele plante toxice pot semana foarte mult cu altele medicinale folositoare.
Farm. Maria Alexandriu-Peiulescu si Ing. Horia Popescu despre importanta identificarii corecte a plantelor:
“Faptul ca flora spontana se afla la indemana oricui, ridica probleme foarte serioase, incepand chiar cu recoltarea plantelor. Fara a avea cunostiintele necesare, recoltarea plantelor implica numeroase riscuri. Unele dintre ele sunt daunatoare, dar se aseamana foarte mult cu cele care contin substante utile in tratamentul diverselor boli. Pentru operatiile care urmeaza recoltarii ca: uscarea, conditionarea (maruntirea prin taiere, risnire sau frecare), conservarea, etc., este bine sa fie studiate mai in amanunt, tratatele de specialitate.”
Pentru a putea obtine un medicament cat mai eficient trebuie sa recoltam planta intr-o anumita perioada a anului atunci cand in ea se gaseste un surplus de substante active care ne interesaza.
Odata recoltata planta aceasta trebuie preparata dupa o reteta exacta, pentru ca medicamentul la final sa poata da rezultat. Chiar si medicina bazata pe plante nu se face dupa ureche.
Farm. Corneliu Constantinescu:
“Principiile active se gasesc uneori raspandite in planta intreaga, si in acest caz, ea se foloseste impreuna cu radacina, alteori aceastea se gasesc localizate in cantitati mai mari numai in flori, frunze, radacini, seminte, fructe, coji etc. Datorita carui fapt se recolteaza si se intrebuinteaza numai aceste organe ale plantei.
Pentru ca efectul curativ al plantelor sa fie cat mai bun, acestea trebuie recoltate in anumite perioade.
Plantele medicinale, pentru a-si pastra in intregime substantele vindecatoare, trebuie uscate cu grija si pastrate in cutii de carton sau pungi de panza, la loc uscat.
Maria Alexandriu-Peiulescu si Ing. Horia Popescu:
“Un ceai medicinal nu reprezinta numai un amestec arbitrar de mai multe plante, care pot fi utilizate intr-un caz de boala, ci o reteta construita dupa reguli stricte, la fel ca orice reteta medicala.
Deci, in mod curent, prin ceaiuri medicinale se intelege un amestec de plante sau parti de plante, combinate in diferite proportii pentru a obtine un efect terapeutic: vindecarea sau ameliorarea bolii.
Fie ca este vorba de o singura planta, un singur organ din planta sau de amestecuri de plante, pentru a fi adminstrate ele trebuie sa fie aduse intr-o forma accesibila administrarii si cu o eficacitate maxima, placute la gust si aspect.
Cele mai simple forme de administrare a plantelor sau a ceaiurilor medicinale sunt: infuzia, decoctul, extractul sau maceratul.
Din nici o reteta de ceai nu trebuie sa lipseasca indicatia de folosire si preparare, deoarece obtinerea unui ceai medicinal implica extragerea principiilor active din plantele ce-l constituie. De aceea, trebuie indicat daca ceaiul se obtine prin fierberea plantelor si cat timp trebuie sa dureze aceasta, sau prin oparire, ori printr-o extractie la rece.”
De multe ori ni se prezinta diverse medicamente cu plante exotice din India, Africa sau China. Se spune insa ca cel mai bine este sa folosesti plante medicinale care cresc in tara in care te-ai nascut.
Detalii ale celor de mai sus la:
Proiectul de Lege privind „organizarea activităţii de prevenire a separării copilului de familie” a fost adoptat în Parlament
Proiectul de Lege privind organizarea activităţii de prevenire a separării copilului de familie a fost adoptat în Parlament. Acest proiect de lege a stat la baza protestului AUR, care acuză faptul că se instituie măsuri similare cu cele din țările nordice, acolo unde autoritățile pot lua un copil din sânul familiei. Reprezentanții coaliției de guvernare au explicat că nici nu se pune probleme de așa ceva, iar legea este o formă de protecție a minorilor în fața unor părinți abuzivi.
CONSULTAȚI AICI PROIECTUL DE LEGE
Cititi va rog mai multe la (inclusiv parerea Gabrielei Firea):
MINCIUNA cu AFRICA: Zelenski cere UE ridicarea restricțiilor impuse la importurile de cereale ucrainene
Volodimir Zelenski i-a cerut marți Ursulei von der Leyen, aflată la Kiev, să elimine restricțiile asupra importurilor de cereale din Ucraina, măsuri pe care le-a calificat drept „inacceptabile” și „crude”.
Volodimir Zelenski si Ursula von der LeyenFoto: Ukraine Presidency via Bestimage / Bestimage / Profimedia
Comisia Europeană a permis la sfârşitul lunii trecute, pentru o perioadă limitată, ca ţările vecine Ucrainei – Polonia, Ungaria, România, Slovacia şi Bulgaria – să permită doar tranzitul cerealelor ucrainene, nu şi importul, după ce acestea s-au plâns că cerealele ucrainene le inundă pieţele și îi afectează pe producătorii locali.
Măsurile de salvgardare luate de Comisia Europeană se referă la grâu, porumb, seminţe de rapiţă şi de floarea-soarelui, dar ar putea fi extinse şi la alte produse, spre nemulţumirea Ucrainei.
„Orice restricţie asupra exporturilor noastre este absolut inacceptabilă acum, pentru că întăreşte capacităţile agresorului rus”, a spus Zelenski, cerând Bruxellesului „să le abolească cât mai rapid posibil”, calificându-le drept nişte „măsuri protecţioniste severe, chiar crude”.
„În vreme de război, (acestea) nu pot decât să dezamăgească”, a spus el, vizând cele cinci ţări în cauză – Polonia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria şi România, potrivit AFP.
De câteva săptămâni, tonul a crescut între Kiev, pe de o parte, şi aceste state, pe de altă parte, cu Bruxelles-ul în rol de mediator.
Șefa CE: Situația e dificilă
UE a suspendat în mai 2022, pentru un an, taxele vamale la produsele ucrainene şi s-a organizat pentru a permite Kievului să-şi exporte grânele, deoarece invazia Rusiei a paralizat rutele obişnuite prin Marea Neagră.
Consecinţa: statele UE vecine au înregistrat o creştere masivă de sosiri din Ucraina, ceea ce a dus la saturarea silozurilor din cauza lipsei unei logistici adecvate şi la scăderea preţurilor, destabilizând astfel fermierii locali.
Polonia, urmată rapid de alte ţări europene, a interzis unilateral, la jumătatea lunii aprilie, accesul de cereale şi alte produse agricole din Ucraina, afirmând că doreşte să îşi protejeze fermierii.
Această situaţie a fost considerată „inacceptabilă” de către Bruxelles în plin război în Ucraina.
În pofida acestor tensiuni, la sfârşitul lunii aprilie, Comisia Europeană a ajuns la un acord între toate părţile implicate pentru a garanta tranzitul cerealelor ucrainene, în special către ţările terţe, un punct crucial pentru Kiev, care doreşte să poată continua să îşi exporte producţia.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a fost de acord cu Zelenski că situaţia este „dificilă”.
„Prioritatea imediată acum este ca tranzitul de cereale să se deruleze în mod transparent şi la un preţ cât mai scăzut posibil”, a spus ea.
„Aceasta necesită o cooperare foarte strânsă între diferitele părţi interesate”, a continuat Von der Leyen, anunţând înfiinţarea unei „platforme de coordonare”, potrivit AFP.
Comentariu saccsiv:
Ni se spune ca „invazia Rusiei a paralizat rutele obişnuite prin Marea Neagră”, ceea ce este o mare minciuna. Inca din 2022 exista un acord de transport al cerealelor prin Marea Neagra. Acord ce a fost prelungit anul acesta:
Rusia oferă o extindere de 60 de zile a acordului de transport al cerealelor prin Marea Neagră
Cititi va rog si:
Participarea Principatului României la Războiul Ruso-Turc din anii 1877–1878
Pe 10 mai 1877, a fost adoptată oficial Independenţa României de către Carol I:
Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_de_Independen%C8%9B%C4%83_al_Rom%C3%A2niei
Războiul de Independență al României este numele folosit în istoriografia română pentru participarea Principatului României la Războiul Ruso-Turc din anii 1877–1878. În urma acestui război, țara și-a obținut independența față de Imperiul Otoman, alături de Serbia și Muntenegru. Pe 4/16 aprilie 1877, România și Imperiul Rus au semnat la București un tratat care permitea trupelor ruse să traverseze teritoriul țării în drumul spre Balcani, cu condiția respectării integrității teritoriale a României.
Inițial, până târziu în 1877, Rusia nu a dorit intrarea României în război, nedorind ca aceasta să participe la tratatele de pace pentru împărțirea teritoriilor, însă rușii s-au lovit de o puternică rezistență, suferind pierderi grele în asalturi repetate, și neputând înainta în Balcani dincolo de trupele (40.000 de soldați) conduse de Osman Pașa, care se cantonaseră în cetatea Plevna.[8]
În România a fost declarată mobilizarea trupelor. Aproximativ 120.000 de soldați au fost masați de-a lungul Dunării pentru apărarea țării în fața unui eventual atac al turcilor. Imperiul Rus a declarat război Imperiului Otoman pe 12/24 aprilie 1877, iar trupele ruse au intrat în România pe la Ungheni, traversând pe nou construitul pod de peste Prut, opera cunoscutului inginer francez Gustave Eiffel.
Costul total, în bani, suportat de cetățenii României a fost estimat la 100 milioane lei aur.[9]
În perioada aprilie – august 1877 sediul Marelui Cartier General al Armatei Române a fost în comuna Poiana Mare din județul Dolj. Acesta a fost în casa familiilor Marincu —Magereanu.
[…]
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
20 comments