SACCSIV – blog ortodox

Injectarea obligatorie împinge sistemul de sănătate din Germania către colaps

Posted in Coronavirus, GERMANIA, vaccinare in masa by Vali on ianuarie 26, 2022

Sursa: https://www.bursa.ro/injectarea-obligatorie-impinge-sistemul-de-sanatate-din-germania-catre-colaps-09854545?fbclid=IwAR1aZia6srD-mi6N17hiclXrP0K_X1gfmtYe7pFHIOmqUYTQ2EyqILLmVX8

Sistemul de sănătate din cea mai mare economie a Europei se apropie de implozie sub „supravegherea” atentă a ministrului sănătăţii, Karl Lauterbach.

Acesta a declarat de curând că „nimeni nu va fi vaccinat împotriva voinţei sale, deoarece obligativitatea vaccinării înseamnă că toţi se vor vaccina voluntar”, după cum scrie publicaţia Tichys Einblick (TE).

În urma declaraţiei, editorul revistei, Roland Tichys, a scris că „numai într-o societate măcinată de frică o astfel de personalitate, care se află aproape de negarea realităţii şi proclamă noi probleme imaginare drept realitate, poate fi privită de unii drept salvator”.

Declaraţia ministrului sănătăţii, care pare să reflecte grave probleme psihice, l-a determinat pe jurnalistul german să ceară demiterea lui de urgenţă, deoarece „Lauterbach trebuie să fie salvat de el însuşi şi de consecinţele stării sale mintale”, iar „Germania trebuie să-şi găsească drumul către normalitate”.

Din păcate nu există niciun fel de semnal conform căruia o eventuală schimbare a ministrului sănătăţii ar însemna şi renunţarea la injectarea obligatorie a personalului medical, care are data limită la 15 martie 2022. În aceste condiţii, în presa centrală şi locală din Germania au apărut foarte multe anunţuri prin care asistenţii medicali îşi oferă serviciile începând de la acea dată.

„Asistentă medicală nevaccinată, cu mulţi ani de experienţă la terapie intensivă, caută un nou domeniu de activitate” este unul dintre anunţurile preluate Tichys Einblick. Revista a publicat în ultimele săptămâni interviuri cu asistenţii care sunt forţaţi să-şi părăsească locurile de muncă de la mijlocul lunii martie 2022 sub titlul „Exodul asistenţilor medicali: cum distruge vaccinarea obligatorie o industrie şi îi umileşte pe eroii pandemiei”.

O asistentă medicală cu o vechime de 32 de ani din landul Hessa, Monika Jordan, a acordat primul interviu pentru TE, în care a subliniat numărul tot mai mare de sarcini atribuite asistenţilor, chiar dacă nu aveau pregătire de specialitate în domeniul respectiv, în condiţiile în care erau supuşi unei supravegheri tot mai mari, pe fondul unei neîncrederi tot mai accentuate.

Asistenta din landul Hessa, care este vaccinată, a declarat că demisionează deoarece nu mai poate lua în serios laudele autorităţilor politice la adresa personalului din sănătate. După ce a mai subliniat că „la declanşarea pandemiei am fost consideraţi eroi, acum suntem împinşi să ne vaccinăm”, asistenta din Hessa şi-a declarat convingerea că „vaccinarea obligatorie a asistenţilor medicali va avea consecinţe catastrofale”.

„În 2020 am fost aplaudaţi, în 2022 vom fi daţi afară”, a declarat cu amărăciune o asistentă nevaccinată din landul Schleswig-Holstein, Bianca Neumeister, care a subliniat, la rândul ei, situaţia dramatică din sistemul de sănătate, situaţie existentă şi înainte de declanşarea pandemiei.

Şi în acest interviu a fost amintită lipsa totală de implicare a politicienilor şi lipsa oricăror concesii, dar au fost şi cuvinte de apreciere pentru sprijinul din partea colegilor vaccinaţi. Chiar şi aceştia s-au declarat hotărâţi să nu mai facă şi alte vaccinuri.

„Cred că va urma un colaps”, a fost concluzia asistentei din landul Schleswig-Holstein.

Cu adevărat dramatice au fost, însă, declaraţiile din cel de-al treilea interviu, acordat de o asistentă din nordul Germaniei.

„Nu mă vaccinez deoarece mă ocup în mod regulat de pacienţi cu afecţiuni grave cauzate de vaccinuri”, a declarat Antje Klossek pentru TE, care i-a ironizat pe „domnii de la televizor care doresc să-mi spună ce înseamnă cu adevărat munca mea”.

Doamna Klossek a precizat că numărul pacienţilor cu probleme cardiace a crescut drastic în ultimele luni, în timp ce numărul mare al internărilor imediat după injectare sau după doza booster a convins-o că „ceva este neobişnuit”, mai ales pe fondul experienţei sale care se măsoară în decade.

„Dacă ar fi tratat la urgenţă tineri sănătoşi imediat după injectare, politicienii ar vorbi probabil altfel”, a mai declarat asistenta din nordul Germaniei.

Printre efectele secundare ale tratamentelor genetice anti-Covid, Antje Klossek a amintit probleme ale sistemului vascular, probleme neurologice şi a subliniat că „uneori ai impresia că sângele a fost alterat”.

O altă problemă ridicată a fost aceea a încrederii în datele oficiale privind efectele negative ale vaccinurilor anti-Covid. „Nu poţi să ai încredere în cifrele privind efectele adverse ale vaccinurilor dacă vezi cum sunt înregistrate”, a mai declarat doamna Klossek pentru TE.

Problema este, de fapt, una a înregistrării defectuoase a efectelor, inclusiv a celor grave, în condiţiile în care „doctorii spun de multe ori că pacienţii exagerează”, dar şi ca urmare a procesului complex de raportare.

La finalul interviului, Antje Klossek a precizat că va pleca din sistemul de sănătate în 16 martie 2022 şi a amintit că deficitul de asistente medicale din Germania era de circa 75.000 încă înainte de declanşarea pandemiei, iar acum este de circa 100.000.

Tot din nordul Germaniei vine şi ultimul participant la interviurile Tichys Einblick, asistentul la terapie intensivă Ian Hoesle.

După ce subliniază că refuză să numească terapia genetică anti-Covid drept vaccinare, deoarece prin vaccinare se obţine imunitate şi nu se mai transmite virusul, domnul Hoesle a precizat că nu cunoaşte niciun caz de transmitere a virusului SARS-CoV-2 de la asistenţi către pacienţi, iar personal nu a fost infectat de pacienţi care au prezentat teste pozitive, chiar dacă nu a purtat echipamente speciale de protecţie.

Asistentul din nordul Germaniei a fost deosebit de critic faţă de modul în care sunt raportate datele guvernamentale în presă prin prezentarea unui caz concret şi a subliniat că „nu fiecare pacient este un pacient Covid şi nici fiecare deces nu este un deces Covid”.

Exemplul oferit a fost al unui pacient tânăr care a suferit o operaţie neinvazivă la vezica biliară şi a fost mutat la terapie intensivă după un test rapid pozitiv. Transferul la terapie intensivă a fost determinat de faptul că „secţia Covid a fost deja închisă ca urmare a lipsei cererii”. Lângă patul tânărului de la terapie intensivă era un aparat de ventilare mecanică, iar a doua zi presa a scris că „un alt pacient tânăr este ventilat la terapie intensivă”. Pe de altă parte, tânărul respectiv îi întreba pe asistenţi şi pe doctori de ce nu poate pleca acasă, în condiţiile în care nu avea niciun fel de simptome, iar testul PCR a ieşit negativ.

Cu o problema exodului asistenţilor medicali se confruntă şi sistemul de sănătate din Marea Britanie (NHS), unde mai sunt doar două săptămâni până când va începe concedierea personalul neinjectat.

Cotidianul The Telegraph a scris recent că data limită ar putea fi amânată cu şase luni, în condiţiile în care premierul Boris Johnson se confruntă cu „o revoltă seismică a parlamentarilor din partid”, dar cerinţele nu vor fi modificate, ba chiar se ia în considerare introducerea obligativităţii şi pentru a treia doză. Între timp, personalul medical participă la protestele împotriva injectării obligatorii şi îşi aruncă uniformele în Piaţa Trafalgar.

În Germania, unde întreg guvernul este în derivă, ministrul sănătăţii încă mai aşteaptă să fie salvat de „consecinţele stării sale mintale”. Ceva speranţe par să mai existe, în condiţiile în care „chiar şi cei mai fanatici adepţi ai vaccinării obligatorii încep să se distanţeze de acest obiectiv”, după cum a scris recent Roland Tichys într-un editorial despre un „amiral Scholz mândru de flotila sa de răţuşte galbene de cauciuc”.

Se pare că tot mai mulţi membri ai Bundestagului discută subiectul, dar numai în conversaţii private deocamdată, deoarece „cuvintele deschise şi exprimarea propriei opinii nu mai este o virtute care poate fi cultivată într-un parlament îmblânzit şi incapabil”.

Da, aceasta este atitudinea care va face Europa mare, mare de tot, şi va imprima o profundă teamă şi un profund respect pentru vasali, inamici şi prieteni deopotrivă!

Călin Rechea

Tagged with: , ,

6 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Felix said, on ianuarie 26, 2022 at 4:36 pm

    O expunere a biofizicianului Alexandru Mironescu:

    N-am cunoscut oameni care sa nu sufere de nimic. Omul trebuie sa aiba ceva, mereu ceva, ca sa-si aduca aminte de el, de altii si eventual, de Celalalt (Hristos), daca nu cu sentimente de compasiune, de co-fraternitate, macar ca sa critice sau sa blesteme.
    Dar ce este in fond boala? Ce secret livreaza analizei, in cele din urma, aceasta stare a omului? De fapt, boala nu este altceva decat o derogare metafizica (o ignorare a lui Hristos); sau este fundata pe o asemenea derogare.
    Nu exista vindecare adevarata fara o modificare (fara o ancorare in Hristos) in substratul adanc, metafizic, al omului, medicamentele, tratamentele nefiind decat adjuvante. Oricum, intr-o derogare metafizica ne aflam toti. Inseamna – si am constatat acest lucru in viata mea de pana acum – ca, de fapt, in grade deosebite, toti suntem bolnavi trupeste si sufleteste, bolnavi in partea noastra vazuta si nevazuta, si avem nevoie de tamaduire. Suntem, in sensul acesta, mereu bolnavi, oferindu-i bolii teren deschis, toti avem o predispozitie mai mare sau mai mica – de la individ la individ si de la situatie la situatie – catre boala. In zona asta prielnica a derogarilor inefabile si adanci cade samanta bolii cunoscute de doctori si inscrise in tratatele medicale. Asezata intr-o viziune de ansamblu, boala este o problema a pacatului.
    Suntem, trupeste si sufleteste, bolnavi de multimea pacatelor noastre si ale altora, deoarece, prin lasitate, tradare si confort, suntem partasi la toate cele pe care, in sinea noastra, le acceptam tacit, devenind complici.
    Pacatele se transmit tot atat de misterios ca si viata. Si ar fi bine sa stim ca nu numai boala este transmisibila, ci si sanatatea – cea trupeasca si cea sufleteasca.
    Toate aceste afirmatii ale mele despre faptul ca realmente pacatele ne imbolnavesc nu sunt o simpla teorie, ci ele decurg dintr-o experienta profund personala pe care doresc sa o transmit mai departe, sa o impartasesc si semenilor mei. Nu este vorba de o metafora, nu este doar un fel de a vorbi, ci este pur si simplu comunicarea unui adevar care trebuie corect inteles.
    Curatind vasul care suntem, apare o usuratate, o transparenta, o covalescenta, un sentiment al insanatosirii. Nu este o bizarerie ceea ce spun, desi sunt constient ca, apartinand acestui timp in care s-au descoperit spectaculoase medicamente, felul acesta de a vorbi poate sa para cel putin surprinzator. Insist totusi, pentru ca imi dau seama, in acelasi timp, de necesitatea de a intelege faptul ca boala, intr-un anumit stadiu al ei, nu este o chestiune de microbi si de virusi, ci este o problema mai cuprinzatoare si mai complexa care trebuie discutata si rezolvata tinand obligatoriu seama si de parametrii spirituali. Medicamentele sunt bune, fireste. Dar, in ordinea de idei pe care o expun aici, ele nu sunt numai urmarea actiunii de cercetare, ci semnifica si faptul ca derogarile au luat o asemenea amploare incat, in naufragiul in care ne aflam, ambarcatiunile nu mai sunt suficiente, ci este nevoie si de mii de colaci de salvare.
    Spectacolul acesta, privit dintr-un anumit unghi, apare ca o catastrofa, ca un sinistru in care interventia trebuie sa fie de maxima amploare si eficienta, ca in timpul unui urias incendiu.
    Lumea de astazi ne apare ca un lazaret al suferintelor si bolilor de tot felul; de altfel spitalele gem, cererea de medicamente speciale este tot mai mare, iar operatiile care se fac sunt de o indrazneala care evoca nu numai pasiunea cercetarii, ci si panica si deznadejdea. Nemaifunctionand deloc medicamentele celalate, cele duhovnicesti, medicamentele fabricate in retorte au invadat literalmente existenta noastra. Chiar daca discursul acesta va starni mirare si nedumeriri, iar unora li se va parea ca se compromit numai citind sau ascultand aceste randuri, tot voi indrazni sa-l tin, pentru ca stiu foarte bine ca nu vorbesc ca un ignorant, ci ma bazez pe informatii si experiente. Si nu opun niste prejudecati altor prejudecati. Ca boala este intim legata de climatul interior al fiecaruia este o afitmatie care astazi nu mai surprinde pe nimeni; exista poate o oarecare timiditate sau o oarecare comoditate in a recunoaste acest lucru, dar practica ne demonstreaza evidenta spre a-i aduce bolnavului o vindecare cat mai substantiala, mai durabila, mai completa, inscrisa in ambele registre ale vietii. Nu numai bolile numite nervoase sunt ancorate in zone profunde ale fiintei umane, ci si celalate, cele obisnuite, chiar daca aparentele nu ofera asemenea indicatii ochiului neantrenat.

    Este momentul, socot, sa introducem un nou factor – esential. Vom observa ca Apostolul Pavel nu opune pacatului virtutea, cum aproape toti oamenii o fac, ci contrariul pacatului este credinta in Hristos Dumnezeu.
    „Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din credinţă spre credinţă, precum este scris: „Iar dreptul din credinţă va fi viu” (Romani 1, 17).
    Descoperirea este geniala si de o supraomeneasca adancime. In aceasta perspectiva, totul capata o semnificatie si o limpezime extraordinare. Putem intelege dintr-o data care este cheia, secretul vindecarilor minunate:
    „Credinta ta te-a mantuit, mergi in pace!”
    (Luca 7, 50) versus „Si n a putut sa faca nicio minune…si se mira de necredinta lor” ( Marcu 6, 5-6).

    Astfel, Apostolul Pavel este cel care pune punctul pe i, care subliniaza cu linia evidentei substratul ontologic al bolii – pacatul.
    „De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi…” (I Corinteni 11, 27-30) si trebuie
    „să ne curățim pe noi de toată întinarea trupului și a duhului, desăvârșind sfințenia întru frica lui Dumnezeu” (II Corinteni 7, 1).

    Sfantul Grigorie Palama precizează in acest sens:
    „Majoritatea bolilor sunt din păcate… Rari cu totul sunt insă cei care suferă pentru slava lui Dumnezeu precum orbul din naștere vindecat de Domnul.
    Iar cel ce aleargă către Dumnezeu și către sfinții Lui, in necazuri și boli trupești, dacă i se intamplă lui, este dezlegat din necazurile trupești și de boli este ușurat; și pururea capătă iertare păcatelor și sănătate sufletului. Astfel Apostolul și ruda Domnului lacob zice: este cineva dintre voi bolnav? Sa cheme preoții Bisericii și sa se roage pentru el, și ungandu-l cu untdelemn in numele Domnului si rugaciunea credinței il va mantui pe cel in suferința si il va ridica pe el Domnul; și orice pacat va fi savarșit i se va ierta lui.
    Dar trebuie și voi dimpreună să conlucrați cu rugăciunea pentru voi inșivă, prin intoarcerea prin pocainta la Dumnezeu, prin spovedanie, prin milostenie, și prin celelalte fapte ale credintei”.

    De aceea credinta este tamaduitoare.

    Sfantul Sofronie Saharov ne descrie diferite nuanțe privind abordarea bolnavului și a bolii:

    Vine la noi un om bolnav pe moarte, și ce vom face? Ne vom ruga. Incepe o luptă in duh. Boala nu este doar un fenomen fiziologic, ci și o încercare duhovniceacă a omului. Am observat că, dacă in timpul rugăciunii pentru bolnavi in sufletul meu se petrecea o sfașiere a durerii inimii, in liniște și bucurie acest fenomen era intotdeauna semn autentic că rugăciunea a fost ascultată și persoanei respective i s-a dat tămăduire. Eu nu am căutat niciodată darul de a tămădui bolile trupului. In rugăciunea pentru cei in suferință eu lăsam totul in voia lui Dumnezeu Care știe ce trebuie fiecăruia dintre noi pentru mantuirea lui.
    Credința este – de pildă la cei bolnavi — posibilitatea de a starni o energie lăuntrică spre a infrange boala. Știți că este prea ușor să cedezi bolii și să pierzi tot curajul de a mai lupta cu ea. Dar voi știți de asemenea cazuri de insănătoșire, «cand credința ta te-a mantuit» de orice boală, chiar de orbire. Astfel credința este manifestarea lucrătoare a puterii harului lui Dumnezeu in noi. Boala poate fi infruntată atunci cand cineva are pace (har) in suflet”.

    Daca nu ne vom da seama de aceste adevaruri esentiale, boala va creste si se va adanci peste tot in lume, cu toate penicilinile existente si viitoare, pentru ca pacatul nu va face decat sa sporeasca in contextul social actual, in care numarul ispitelor creste o data cu bunastarea si cu nascocirea atator jucarii si fantezii. Sufletul omului modern a devenit complice intr-un vast proces de dezagregare. Exista, in privinta asta a diagnosticului, un criteriu sigur: cred ca, intocmai ca si trupul sanatos, un organism spiritual, discernamantul unui om, reactioneza si el, cand i se inoculeaza adevarul, cu atat mai receptiv si puternic cu cat este mai sanatos ori capabil de refacere. Insensibilitatea unui om sau unei comunitati fata de adevar este o indicatie sigura, fina, gingasa, asupra starii (aproape ieremediabila) a „pacientului” nostru.
    Noi, oamenii de astazi, lancezim. Nu mai suntem cu indrazneala si cu hotarare, creatori ai vietii noastre in Hristos, aceasta fiind invadata, de-a dreptul cotropita sau potopita de multimi de lucruri sau de sugestii. De aceea suntem bolnavi, minati, intr-un grad inspaimantator, de atatea boli, majoritatea subversive. Cu cat cererea de penicilina este mai mare, cu atat pentru unii, intre care ma prenumar, este semn ca „microbii” – dintre care cei mai primejdiosi sunt gandurile rele si pacatele – cotropesc trupurile si suflete noastre, oricare ar fi bunastarea cealalta.
    Sa fim atenti: tinta ultima a tuturor pacatelor, dincolo de orice aparenta mai mult sau mai putin machiata, este Dumnezeu. Pacatul este ceea ce, cu o deschidere tot mai larga de compas, ne abate de la ordinea vietii in Hristos, adica de la iubirea lui Hristos cea a plenitudinii.
    De cata seminificatie se incarca, in contextul de fata, gandul acesta a lui A. Carrel: „A face vointa lui Dumnezeu consta, evident, in a implini poruncile lui Hristos, asa cum sunt ele inscrise in tesuturile noastre, in sangele nostru, in sufletul nostru”.
    Boala, pacatul, sanatatea – notiuni si realitati care se leaga strans unele de altele – ridica o problema de integritate.
    Aceasta este baza adevarata de plecare pentru o intelegere profunda si eficace; de aici pleaca drumul spre solutia adevarata. Caci insanatosirea trupeasca nu este o problema de industrie materiala, nici insanatosirea sufleteasca una, de psihologie sau psihiatrie.
    Am in vedere primejdia acelei „vindecari” fara de Hristos care, ulterior, s-ar putea sa fie generatoare de rele inca si mai mari. Nu doresc, bunaoara, nimanui sa se vindece trupeste si sufleteste si, in schimb, sa-si piarda sufletul. Este o problema asupra careia fiecare trebuie sa reflecteze!

    Revărsarea darurilor lui Hristos din Izvorul Tămăduirii asupra celor ce primesc Taina Sfântului Maslu și celelalte Taine | SACCSIV – blog ortodox
    https://saccsiv.wordpress.com/2016/08/23/revarsarea-darurilor-lui-hristos-din-izvorul-tamaduirii-asupra-celor-ce-primesc-taina-sfantului-maslu-si-celelalte-taine/

    Apreciază

  2. Felix said, on ianuarie 26, 2022 at 5:18 pm

    Dr. Adrian Cacovean:
    Digitalizarea în curs este strict legată de ciparea de care Ursula vorbește acum și pe care vrea să o legifereze în UE. Este foarte grav ce se întâmplă. Certificatul verde a fost doar un pas să ne obișnuim cu lațul sau lanțul ce urmează. Așa cum ANAF blochează toate conturile dacă datorezi un leu (deși ar putea activa plata automată a datoriei către stat), cipul va permite statului să te oprească să intri oriunde, la magazin, bancă, metroul, avion și chiar să ieși din casă când ai a doua opinie sau nu te conformezi. Digitalizare înseamnă legarea de glie, întoarcere la sclavie și iobăgie, dictatură.

    Apreciază

  3. Moca said, on ianuarie 27, 2022 at 10:34 am

    Vorba reclamei ; pentru că merită !

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.