Opinie: Măsurile testate pe români sunt în premieră mondială

Sursa: https://evadare.ro/politica/masurile-testate-pe-romani-sunt-in-premiera-mondiala/

Heather Papowitz aplică pe români un experiment unic în lume. Mai exact, o etapă inedită a marelui experiment global, care n-a mai fost încercată pe nicio altă nație.

Oamenii inteligenți au înțeles că există un desfășurător centralizat. Că politicienii din nicio țară nu iau măsuri „anti-pandemie” după cum îi taie capul și nu investighează lucrurile științific, cu experți medicali proprii. Nu: măsurile sunt diverse doar pentru că sunt în etape diferite de „implementare” cum se zicea când indicațiile veneau de la UE și de la FMI. Dar opțiunile vin din același mare ghid comun. Și, foarte important: ce se face într-o țară din program se va face în toate celelalte la un moment dat.

De când am auzit că reprezentanta OMS (care e Ministerul Sănătății în noul guvern mondial) a fost implicată în experimentul New York în primăvara lui 90 am știut că nu-i a bună. Că au trimis pe cineva cu grad înalt la nivel ocult, care să pună lucrurile la punct. La prima vedere, era vorba de rămânerea în urmă a românilor și bulgarilor, cei mai nevaccinați din lagărul UE. Un decalaj de 30-40  de procente pe care madam Papowitz îl avea de recupert în cele 2 luni de ședere în țara noastră pe post de „consilier sovietic” plenipotențiar. Pentru această poziție „codașă” în opinia lor, nu puteau fi pedepsiți conducătorii. Pentru că aceștia sunt cei mai obedienți de pe mapamond. Nu ai de unde găsi slugi mai bune. (Să vedem dacă n-a găsit în armată executant mai bun în „Ciucă al nostru”.) Deci de pedepsit urma să fie pedepsit poporul, nu cozile de topor.

Când Iohannis a ieșit a doua zi de la venirea „guvernatoarei” să anunțe măsurile, părea că e ca înainte. Restricțiile erau aberante, dar deja în vigoare. (Măcar prin ordin televizat, că ei nu se mai încurcă cu legi și constituții.) După care a venit bomba: interdicția nevaccinaților de a mai călca în instituții publice. Adică transformarea lor în non-cetățeni, fără acces la justiție, la birocrația care emite actele doveditoare că ești cetățean.

Există țări mai avansate în experimentul marii resetări. (Despre care nu știm nici unde duce, nici cât e programat să dureze, ca etapă de tranziție.) Australienii au lagărele pregătite pentru nevaccinați și o serie nesfârșită de carantinări la nivel local. Italia a impus adeverința cu cod de bare pentru a munci. Măsură de o gravitate extremă, urmată parțial și de alte țări. Neo-zeelandezii au variantele absurde de lockdown-uri totale declarate pentru un singur caz. O „pandemie de o persoană”. Francezii au fost prima țară mare, care a venit cu blocarea accesului în malluri și restaurante. America are ordinul dat de Biden (doar la televizor, fără să fi emis un act legislativ, nici el) privind firmele cu peste 100 de salariați și cele în relație cu statul. (Observați că totul e mai mult operațiune psihologică decât juridică.)

Dar toate aceste țări au rate de vaccinare de cel puțin 60%. Măsurile sunt atroce, dar se referă la un procent mai mic de populație, întrucât există și activități din care ai putea trăi (momentan) fără codul de bare. La noi vorbim de 70% din populație, o majoritate consistentă exclusă din societate. Doar într-o colonie se putea imagina ca persecutată și exclusă să fie tocmai majoritatea.

Este, în plus, aspectul economic. Alungarea a 70% din clientelă și din forța de muncă e de natură să prăbușească orice economie, cât de vibrantă ar fi ea. Darămite una pe perfuziile datoriilor externe. Un gest atât de iresponsabil nu se poate experimenta decât într-o colonie inertă, care a dovedit că acceptă orice.

Implicațiile transformării a 70% din popor în non-cetățeni sunt imposibil de anticipat. Și ele ne duc cu gândul la scenariile cele mai șocante propuse de planificatorii de la Davos. Cele cu „nu vei avea nimic în proprietate și vei fi fericit”. Sau genul de predicții născute pe marginea Agendei 2030. Adică înghesuirea populației în baterii urbane ca fermele „moderne” de crescut păsări, pustiirea satelor pentru agricultură intensivă de organisme modificate genetic și rezervații bio accesibile doar elitei. Care rezervații să servească și unei noi economii „verzi”, prin care cei productivi să devină cotizanți la baronii deținători de păduri, de la care să cumpere credite de carbon pentru poluarea produsă de simpla lor existență.

Un om fără acces în primărie, administrații fiscale, tribunale sau bănci poate fi jupuit de proprietate și conturi. Poate fi împiedicat să își câștige traiul și ca antreprenor, dacă nu dorește să rămână angajat vaccinat sau testat săptămânal pe banii lui. Poate fi exclus de la economia financiară, dacă se face tranziția la banii digitali. Nu e doar un marginalizat, care are voie doar să treacă pe trotuarul unde sunt mese la terasă, dar nu are voie să se așeze pe scaun că „îmbolnăvește vaccinații” în același aer liber. Pe care îl respiră oricum, trecând practic printre mesele de pe trotuar.

Așadar, Heather Papowitz nu e aici câteva luni doar ca să raporteze o spectaculoasă creștere a vaccinării de la 30 la 80%. E pentru a testa o etapă inedită, nemaiîncercată nicăieri și atât de iute. Suntem terapia de șoc a noii ordini mondiale.