Parintele Paisios Papadopoulos (Manastirea Grigorios Palamas, Florina): EPISCOPUL sau PREOTUL care nu tine invataturile Sfintilor Parinti se afla IN AFARA BISERICII. Are titlul de Episcop dar NU ARE HARUL

Am primit pe e-mail:

Predica părintelui Paisios Papadopoulos[1], din 28 August 2016, de la Sfînta Mănăstire Grigorios Palamas, Florina

… despre Biserică şi nu dă o definiţie. Spune că Biserica este Trupul lui Hristos. Biserica este Trupul lui Hristos şi a fost fondată de însuşi Domnul nostru, Iisus Hristos. Ziua de naştere a Bisericii este ziua Cincizecimii. Bineînţeles, Biserica există de cînd sunt îngerii dar, ca să zicem aşa, în mod oficial există din ziua Cincizecimii. Şi din ziua aceea din care a coborît şi s-a lăsat Duhul Sfînt asupra Sfinţilor Apostoli, din ziua aceea deja avem în mod oficial Biserica şi Duhul Sfînt conduce Biserica în toate cele.

Trebuie să cunoaştem şi să înţelegem BINE care este aşa numitul drum al Bisericii, pentru că, de obicei, asta nu se menţionează în îndrumările pe care le dau predicatorii, faptul că nu are numai un caracter instituţional ci şi unul sacral-duhovnicesc. Este subliniată mult instituţionalitatea – Biserica drept fundaţie – dar nu se subliniază duhovnicitatea. Despre har vorbim doar pe la sărbători, atunci cînd ne referim la sfinţii care au făcut una şi alta, la sfinţii contemporani cum ar fi Sfinţii Porfirios, Paisios, Iacovos (Iacob – n.m.) şi toţi ceilalţi. Şi totuşi Biserica conţine, ca trezorerie a harului dumnezeiesc ce se află, Adevărul. Biserică fără Adevăr nu poate fi. Nu poate exista Biserica fără Adevăr şi oriunde se află Adevărul acolo este şi Hristos, iar oriunde este Hristos este Adevărul. Oriunde se află Hristos acolo este şi Sfîntul Duh. Oriunde se află Sfîntul Duh acolo este şi Hristos. Acestea sunt imposibil a fi separate.

Astăzi nouă ne place să facem teologie şi să expunem dogmele Bisericii, nu punem, însă, dogma în relaţie cu Adevărul. Şi exact aici există o problemă. Ce problemă există? Aceea că atunci cînd în Biserică nu sunt păstrate cele transmise de însuşi Iisus Hristos, cele propovăduite de Sfinţii Apostoli, nu sunt ţinute învăţăturile Sfinţilor Părinţi, ca interpreţi şi exponenţi ai Sfintei Revelaţii, atunci, ATUNCI, te găseşti în afara Bisericii! Poţi fi preot, poţi fi mitropolit, poţi fi episcop, poţi fi patriarh dar dacă nu păstrezi ceea ce ţi-a predat Biserica, nu te afli în Biserică! Ai titlul de episcop, ai titlul de preot, titlul de arhiereu dar nu ai Harul. Asta o spune sfîntul Mănăstirii noastre, Grigorios Palamas (Grigore Palama). Am scris acest lucru zilele trecute într-un articol pe care l-am publicat pe reţeaua socială de comunicare (internet) şi l-am menţionat dinadins la sfîrşit de tot, ca să arăt exact faptul că atunci cînd cineva nu ţine Adevărul nu poate fi în Biserică ci, spune Sfîntul [Grigorios Palamas], răspunzînd unei epistole ale patriarhului Antiohiei, acel Meletios, care se referea chiar la această temă: Există unele canoane, pentru că – ştiţi – Biserica pentru a-şi apăra credinţa a convocat Sinoade Ecumenice. Nu a convocat numai pe I-ul, pe al II-lea, al III-lea, al IV-lea, al V-lea, al VI-lea, al VII-lea Sinod, ci părinţi teologi spun că sinoade sunt şi cele convocate pe timpul Sfîntului Grigorios Palamas şi pe timpul Marelui Fotie, deci avem, în fapt, încă două Sinoade.

Acum, la acest sinedriu – sinedriu îl numesc eu pentru că nu este sinod ceea ce s-a convocat în Creta, ceea ce s-a convocat la Colibari, în Creta -, primul lucru pe care ar fi trebuit să-l facă înainte de începerea lucrărilor „sinodului”, ar fi fost să recunoască Sinoadele VIII şi IX, de pe vreme lui Grigorios Palamas şi a Marelui Fotie ca Sinoade Ecumenice; în primul rînd! De ce nu au fost recunoscute? Nu au fost recunoscute deoarece condamnă papismul. Deci nu ar mai fi putut face ceea ce acuma fac! Altminteri cum ar putea pune în aplicare planurile lor ecumeniste? Patriarhul nostru, fraţi dragi, cu sinodul şi cu arhiereii lui cu tot au luat-o razna complet. Şi, din nefericire, iată ce ilegalităţi se petrec în Biserică: Au convocat sinod la Colibari fără a fi prezent, în întregime, corpul episcopal al fiecărei Biserici în parte, ca un fel de Sinod al Fruntaşilor. Au participat numai delegaţii de episcopi care, însă –fiţi atenţi aici! – nu au votat. Au votat numai arhiepiscopii şi patriarhii fiecărei Biserici.

Ce altceva s-a întîmplat? Se pregăteşte de mulţi ani sinodul acesta şi pe agenda lucrărilor sinodale exista şi altă temă: cea a vechiului calendar. Trebuia să se fi discutat tema vechiului calendar. Au aruncat din agendă tema vechiului calendar, nici măcar nu au supus-o discuţiilor, după cum pe agendă erau şi alte teme de discutat dar pînă la urmă ştiţi care a fost rezultatul în fapt? În fapt rezultatul a fost că ereziile au fost recunoscute drept biserici! Ăsta a fost. Dar luaţi seamă la ceva: Suntem acum puşi în dificila situaţie de a vă spune că ceea ce numim instituţionalitatea Bisericii a deviat de-a binelea, a luat-o razna cu totul. Şi suntem obligaţi să vă spunem că Patriarhul este arhieretic, cel mai mare eretic la tuturor timpurilor. Mai mare decît Nestorie, decît Arie, Sever şi toţi ceilalţi, pentru că, ce este ecumenismul? Este panerezie; a recunoscut toate ereziile drept biserici! Pînă şi pe vas de croazieră se rugau la o sferă de sticlă, la o sferă de cristal! Dacă este posibil aşa ceva!

Lucrurile astea nu putem noi, creştinii ortodocşi, să le acceptăm şi să zicem că ne aflăm în Biserică avînd asemenea păstori. Şi el, Patriarhul şi toţi arhiereii care au semnat la Colibari sunt buni de caterisit. Trebuie să se adune episcopii, dar ce episcopi? Ca Vasile cel Mare, ca Ioan Gură de Aur etc. Pe episcopi îi iubim, îi respectăm, îi onorăm dar în erezie nu îi vom urma! Nu putem să-i urmăm în erezie! Aici se despart drumurile noastre. Aici drumurile noastre se despart. Am avut foarte multă răbdare, am suportat foarte multe, de aici încolo nu mai răbdăm. Acum vă invit pe dvs. creştinii, nu să luaţi armele, noi nu am învăţat să fim violenţi, nici să ieşiţi cu panouri şi lozinci, ci să vă ridicaţi statura duhovnicească şi să reacţionaţi. Peste cîteva zile unii dintre părinţii aghioriţi se pregătesc să înceteze pomenirea. Şi zic unii, pentru că nu toţi au documente şi pentru că cei mai mulţi de pe la mănăstiri sunt sub papucul Patriarhiei care ştie să le vorbească monahilor numai despre „ascultare”. Numai că ei înşişi nu inspiră „ascultare” prin faptele lor şi îşi bat joc de noi toţi!

Ştiţi că la Lavra sunt prigoniţi Pr. Savas, Pr. Heruvim de la chilie, au fost prigoniţi părinţi de la Hilandari, şi acum, zilele astea vom avea prigoana şi a altor părinţi, din moment ce s-au hotărît să înceteze pomenirea. Şi printre aceştia, dragi fraţi, am să încetez şi eu pomenirea, nu îl voi mai pomeni pe episcopul meu, pentru că încă nu am încetat, eu încă îl pomenesc pe episcopul meu – care nu este eretic, eu adeveresc asta, nu este eretic. Theoclit nu numai că nu este eretic dar este şi un om corect, virtuos şi un om care a răbdat multe lucruri. Acum însă, vedeţi dvs.; lucrurile sunt dificile. Nu este suficient să fi virtuos, trebuie să fi şi vrednic (îndrăzneţ, viteaz – n.tr.). Acum trebuie să te opui patriarhului. Şi cine să se opună? Se uită Theoclit în jurul său şi vede că e singur, că nu ar prea fi altul. Există speranţă de la Mitropolitul Pireului care s-a luptat cu rea-demonica erezie, şi de la [tuse, nu am înţeles un cuvînt] Andreas şi alţi cîţiva episcopi. Rămîne de văzut cum vor sta lucrurile.

Mă aflu acum în dificila poziţie, fraţi dragi, să vă spun că împreună cu părinţii aghioriţi care vor întrerupe peste cîteva zile pomenirea, în mod automat şi fără altă declaraţie, voi întrerupe şi eu pomenirea. Cei dintre voi care vor şi se simt împăcaţi [cu decizia mea – n.tr.], să vină la liturghii; cei care nu se simt împăcaţi, să nu vină. Nu gonesc pe nimeni dar nici nu ţin pe nimeni cu forţa. Aşadar, după cum spune şi Pr. Epifanios [Theodoropoulos – n.tr.), „cine vrea vine, cine vrea rămîne, cine vrea pleacă”. Dar, vă atrag atenţia: cei care veţi rămîne lîngă mine trebuie să fiţi vrednici (îndrăzneţi, viteji – n.tr.). Vă vor spune că „ăsta” e schismatic, vă vor spune că „ăsta” e caterisit, că „ăsta” e înşelat. Va trebui voi să nu vă lăsaţi impresionaţi de cele ce veţi auzi. Veţi auzi multe, ne vor condamna. Şi ştiu că multora nu vă place ceea ce auziţi, pentru că nu aţi venit din voia voastră, ci aţi fost trimişi să duceţi vorba dar pe mine nu mă impresionează asta. Mie mi-a ieşit camera de luat vederi în faţă şi am schimbat  subiectul predicii, pentru a vorbi şi mai deschis despre problemă. Vedeţi dvs., lucrurile au evoluat în aşa fel încît păstorul nu mai poate să se eschiveze. Nu poate spune „nu ştiu”, nu poate spune „eu sunt un preot, ce pot face eu?”. Nu! Eu iau poziţie şi condamn erezia şi voi spune – Atenţie! – tuturor ereticilor şi ereticului papă: ANATEMĂ! Amin! (11:22)

(15:58) Iartă-mă că te-ntrerup. După cum a spus şi Dimitris (prevorbitorul, din iniţiativă proprie, cîntăreţ de strană – n.tr.), de foarte multe ori s-a pus problema dacă trebuie să încetăm pomenirea episcopului nostru. Episcopul nostru nu este eretic, o ştim preabine. Pomeneşte, însă, un eretic, a semnat odată, în sinodul ierarhiei pentru venirea papei în Elada, pe timpul lui Hristodulos, a semnat, a doua oară, ca membru al Permanentului Sfînt Sinod, pentru venirea papei în Limnos, acolo, la ceremonia aceea de bun-venit…, iar după sinodul din Creta, l-a primit pe patriarh la Veria, la sărbătoarea Sfinţilor Apostoli.

Da, pe de-o parte nu e eretic, numai că eu am o problemă de conştiinţă. Există creştini care nu vin la biserică pentru că eu încă îl mai pomenesc. Şi ce să fac? Unii îmi spun că trebuie să încetez pomenirea, alţii îmi spun, tu îl pomeneşti iar eu nu pot să intru în biserică. Sunt la mijloc. Şi-am zis aşa: aştept ca aghioriţii să înceteze pomenirea, ca să încetez şi eu, împreună cu ei, pomenirea. Pînă acum îl pomenesc dar aici este un punct delicat… (17:12)

Comentariu saccsiv:

   Nu stiu cine este acest parinte si nici ce a mai facut intre timp.

Rog pe cei ce stiu greaca sa ne spuna ce scrie aici:

http://www.romfea.gr/diafora/10213-pauthike-apo-igoumenos-o-arxim-pa%CE%90sios-papadopoulos-diapseusi

[1] „Cazul” părintelui a fost înaintat direct Permanentului Sfînt Sinod al Bisericii Elene şi este pasibil de „caterisire”.