SACCSIV – blog ortodox

FOTO: Ecumenistilor, asa veti ajunge si voi

Posted in Uncategorized by saccsiv on august 10, 2016

vekosaforism-2

Fotografia este făcută într-o peşteră de pe Muntele Athos în jurul anului 1932, şi publicată iniţial în revista ”Κήρυξ Ορθοδόξων” nr. 132 …

(Engolpion aghioritic – Calendar pe anul 2004)

Între anii 1276 şi 1282, pe când Patriarh al Constantinopolului era Ioannis Vekkos al XI-lea, părinţii athoniţi au suferit mari prigoane din partea acestuia şi a latinilor (catolicilor), pentru că nu primeau unirea cu Roma şi împreună-slujirea cu papistaşii. Patriarhul Vekkos, incitat de împăratul Bizanţului Mihail al VIII-lea Paleologul, care simpatiza cu latinii, a declarat că este de acord cu unirea celor două biserici, adică a Bisericii Ortodoxe cu Biserica Romano-Catolică, şi că va aşeza Biserica Ortodoxă sub puterea Papei. Îndată a izbucnit furtuna împotrivirilor în sânul Bisericii, aşa încât preoţii şi monahii l-au anatemizat pe Patriarh şi în aproape nici o biserică nu mai pomeneau numele lui. Patriarhul, ca să înăbuşe mişcarea clerului răzvrătit, s-a dus în Sfântul Munte însoţit de armată şi de clerici papistaşi.

Acolo, pentru că nu a fost primit de aproape nici o mănăstire, pentru a teroriza comunitatea monahală, a poruncit soldaţilor să îi tortureze şi să îi omoare pe monahii care nu se supuneau poruncilor sale. Astfel, trecând pe la Manastirea Zografu au ars într-un turn pe monahii care nu voiau să îl primească şi să accepte unirea cu Roma. La Manastirea Vatoped au spânzurat 12 monahi şi au înecat în mare pe stareţul lor legat în lanţuri, la Manastirea Iviron, de asemenea, i-au înecat pe monahi scufundându-i în mare cu corabia lor cu tot.

Ajungând însă la Manastirea Marea Lavra, monahii de acolo i-au făcut o primire oficială în toată regula. A urmat împreună-liturghisirea în biserica centrală a mănăstirii, Patriarhul slujind sfânta liturghie ajutat de un ierodiacon al Lavrei şi de şapte monahi, precum şi de către preoţii latini care îl însoţeau.

După izgonirea lui Ioannis Vekkos de pe tronul patriarhal la anul 1282 şi după ce s-au zădărnicit planurile acestuia de unire a celor două Biserici, cei şapte monahi şi ierodiaconul de la mănăstirea Marea Lavră care au slujit împreună cu Patriarhul şi cu latinii, au fost înlăturaţi din Sfântul Sinod al Sfântului Munte. Ierodiaconul, la scurt timp, s-a îmbolnăvit şi, potrivit mărturiilor scrise ale mănăstirii Marea Lavră, s-a topit în câteva zile precum se topeşte o lumânare.

Respectivii monahi, după ce au murit şi au fost îngropaţi în afara cimitirului mănăstirii, la dezgroparea lor, au fost găsiţi neputreziţi, având trupurile cu totul negre şi o înfăţişare înspăimântătoare, de neînchipuit pentru mintea umană. Trei dintre cele şapte trupuri de monahi au fost aduse în pronaosul bisericii Sfinţilor Apostoli a cimitirului mănăstirii, unde au şi rămas spre vederea tuturor până în secolul al XIX-lea. În ultimii ani ai şederii trupurilor lor acolo, un pelerin, zărindu-i, a păţit atac de cord şi a murit pe loc. Acesta a fost şi motivul pentru care au fost duşi într-o peşteră, pe plaja schitului românesc, unde, după ce i-au aşezat, au zidit intrarea cu pietre, ca să nu îi mai poată vedea nimeni. Restul de patru trupuri, care sunt şi cele mai înfricoşătoare, au fost transportate îndată după dezgroparea lor într-o peşteră greu accesibilă aproape de Mănăstirea Marii Lavre, unde se află până astăzi.

O întâlnire înfricoşătoare

Un frate auzise despre călugării afurisiţi de la Marea Lavră a Athonului, care l-au primit pe Ioannis Vekkos, Patriarhul latinofil al Constantinopolui, şi care au slujit cu el. Se îndoia însă că ar fi adevărate toate spusele astea şi cerceta neobosit şi întreba dacă se găseşte cineva care să fi văzut cu ochii lui trupurile călugărilor afurisiţi, vreun martor ocular, ca să se convingă şi să nu mai aibă îndoieli.

Şi întrebând pe mulţi a aflat că Gavriil ieromonahul i-a văzut. Aşa a venit şi m-a întrebat dacă cunosc ceva şi dacă i-am văzut cu ochii. Şi l-am înştiinţat că eu i-am văzut şi că faptul este o certitudine. Eu am venit în Sfântul Munte la anul 1885, în vârstă de 20 de ani. După doi ani de la intrarea mea în Sfântul Munte, pentru că s-a întâmplat să mergem să luăm grâu de laManastirea Constamonitu., am pornit pe mare cu barca noastră să îl aducem. Eram în vârstă de 22 de ani pe atunci şi era luna lui Septembrie, la două zile de la Înălţarea Sfintei Cruci.

Am mers şi pe seara am ajuns la Marea Lavră unde am şi rămas peste noapte, de unde a doua zi de dimineaţă ne-am continuat călătoria. La scurt timp însă după ce am părăsit Marea Lavră, îl aud pe Bătrânul meu, monahul Meletie, spunând:

„Fiul meu, Gavriil,  aici în faţă se află afurisiţii, cei care i-au primit pe latinofili în Marea Lavră şi au slujit împreună cu Ioannis Vekkos şi cu ai lui, pe care eu i-am văzut şi altădată, dar pentru că eşti tânăr şi e posibil ca vreodată să se vorbească despre asta şi să spună unii că sunt minciuni toate astea şi că nu există nimic, nici afurisiţi, nici trupurile lor neputrezite, ci că se spun spre înspăimântarea oamenilor, de aceea să mergem şi să îi vezi cu ochii tăi, ca să nu crezi ce îţi va spune unul şi altul mai apoi, pentru că spune şi Sfânta Scriptură că ochiul e mai de crezut decât auzul”.

Şi spunând Bătrânul acestea, am ajuns la o râpă abruptă, pe care numai să o vadă omul se sperie, şi îmi spune:

„Aici este”.

Eu eram curios să îi văd şi îi spun:

„Îţi râzi de mine?”.

El însă a zâmbit şi mi-a spus:

„Ce crezi, că e vreo cruce sau vreo icoană la locul unde au fost puşi, ca să le vadă oamenii şi să-şi facă semnul crucii trecând pe aici? Ei au luat chipul diavolului, vei vedea şi atunci vei crede…”.

Atunci, dară, ne-am apropiat de acea vale abruptă şi după mult efort, am ieşit afară şi, „cu 20 de unghii”, cum spune vorba, am urcat 4-5 metri şi apoi am văzut o peşteră şi am intrat şi văd acolo o privelişte vrednică de tânguire:

Trei oameni sprijiniţi de stâncă, drepţi, cu hainele pe ei, cu rasele şi cu centurile, cu ochii deschişi, părul şi barba, la toţi trei, lungi şi albe, chipurile lor însă de culoarea funinginei (negre), la fel şi mâinile lor, cu degetele întoarse către interior, unghiile mâinilor mari de vreo 2-4 centimetri, picioarele nu li se vedeau, pentru că erau acoperite de ciorapi şi pantofi…

Am vrut să îi ating să văd dacă într-adevăr trupul era moale sau doar piele uscată şi oase, dar nu m-a lăsat Bătrânul, care mi-a spus:

„Nu băga tu mâna peste urgia lui Dumnezeu…”

În toate celelalte însă am fost foarte atent, doar mâna nu am pus. Şi atunci deloc nu m-am speriat, acum însă, când îmi aduc aminte, mi se tulbură sufletul şi nu pot să dorm zi şi noapte, nici să mănânc 2-3 zile la rând, câtă vreme atunci când i-am văzut nici nu am băgat de seamă…

Am scris prezenta, cu mâna mea, pe 2 martie 1964 la Sfânta Manastire Xenofont,Gavriil Ieromonahul şi Duhovnicul, de la Chilia Ivirită „Naşterea Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan”.

   Cititi va rog mai multe la:

Patriarhul Ioannis Vekkos al XI-lea şi prigonirea Athoniţilor de pe blogul Graiul Ortodox.

 

52 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. el said, on august 10, 2016 at 7:17 pm

    „frumoasa” poza , sa se vada singuri in oglinda in toata „splendoarea” lor ERETICII ECUMENISTI care sunt nu numai filopapistasi ca acesti nefericiti blestemati, ci chiar mai rau decat acestia de cand s-au bagat in CLOACA IADULUI = CMB !

    cine se aduna cu diavolul EREZIEI ca diavolul ajunge ….in toate ! oameni cu duh si chip diavolesc !

    Apreciat de 2 persoane

  2. catalin_b said, on august 10, 2016 at 7:26 pm

    Trimite, frate, articolul pe adresa Mitropoliei Moldovei, că au nevoie de încurajări zilele acestea…

    Apreciază

  3. Bogdan said, on august 10, 2016 at 8:39 pm

    Apreciază

    • MariusB said, on august 11, 2016 at 1:18 am

      Acest om este cel mai adaptat la vremurile din urma… el nici nu va simti venirea Antihristului. De la el ar trebui sa luam exemplu :))

      Apreciază

  4. Claudiu said, on august 10, 2016 at 8:47 pm

    Off topic: Azi am fost la Schitul Ioan Evanghelistul din comuna Gabud..schitul apartine de Manastirea Oasa..l am intrebat pe Pr Modest de acolo de la schit, ce parere are despre sinod..a zis ca nu i bai cu sinodul, bine ca s a facut..l am intrebat ce parere are despre rugaciunile astea in comunvu ereticii, ca se calca in picioare canoanele Sf Parinti..a tacut..i am zis de PS Longhin..si a zis ca el sa si vada de copii..si mi a zis ca au mai fost multi zeloti de astia..si ca si prin Sf Munte sunt destui..si pe mine m a facut tot zelot..mi a zis sa stau linistit..evident ca nu pot sa stau linistit..deci v am spus parerea Pr Modest de la Schitul Ioan Evanghelistul..Doamne ajuta!

    Apreciat de 3 persoane

    • cosminmatiu said, on august 11, 2016 at 12:57 pm

      S-au facut calugari sa se rupa de lume dar ei sunt mai legati in manastire de lume decat multi mireni.

      Apreciat de 1 persoană

    • mircea.v said, on august 11, 2016 at 1:28 pm

      pai cei de la Oasa sant si pro-cip, asa ca…

      Apreciat de 1 persoană

    • ilioara said, on august 11, 2016 at 1:39 pm

      *am fost si eu frate in cautare.. am avut niste ponturi..deci e jale mare..cum auzeau cum se pierdeau cu firea….se uitau in jur si dispareau cu toate ca nu era nimeni langa noi……asta este deci: „IMBARBATATI-VA SI SA SE INTAREASCA INIMA VOASTRA TOTI CEI CE NADAJDUITI INTRU DOMNUL”
      As avea si eu niste intrebari pt „preotii” astia:
      -ce spun sinoadele si canoanele si mai ales DUHUL SFANT despre erezii si eretici?
      -putem vorbii despre o Ortodoxie fara sinoade, canoane si DUH SFANT???????????????
      -cum puteti vorbi despre MANTUIRE fara DUH SFANT??????????????
      -CU CE TUPEU VA INTITULATI PREOTI ORTODOCSI DACA SUNTETI ERETICI????????????

      Apreciat de 1 persoană

    • mihaela said, on august 11, 2016 at 7:16 pm

      Multi au pus intrebari ca si tine unor parinti induhovniciti, dar raspunsurile nu sunt in consens. Unii spun ca „nu-i bai”, altii ca este foarte „bai”. Articolul de mai sus cu parintii din Athos care s-au impartasit cu catolicii este graitor. Dar pana vom vedea asemenea semne, eu zic ca trebuie sa ne rugam cat mai mult Mantuitorului si Maicii Domnului si oricaror sfinti la care avem mai multa evlavie sa ne ocroteasca, sa ne indrume pe calea cea buna, sa gasim biserica unde mai putem merge la slujbe si duhovnicul care sa ne spovedeasca cu folos, ca sa ne si putem impartasi. Eu nu cred ca vom ramane fara un raspuns bun, daca avem in minte tot timpul pe Dumnezeu. Si sper ca si in inima! Doamne ajuta-ne!

      Apreciază

      • el said, on august 13, 2016 at 6:58 am

        mihalea

        „Multi au pus intrebari ca si tine unor parinti induhovniciti, dar raspunsurile nu sunt in consens. „___ raspunsurile NU sunt in conesens caci NU TOTI sunt duhovnicesti cum PAR/ le place sa fie vazuti de oameni!

        dar raspunsurile lor sunt in DEPLIN CONSENS cu starea lor duhovniceasca. CAZUTI sau ortodocsi !

        „dupa ROADELE lor ii veti cunoaste ” spune Mantuitorul, asadar ROADELE OTRAVITE ale EREZIEI ecumeniste primite de ei VADESC CADEREA lor si NEduhovnicia lor !

        Apreciază

  5. ilioara said, on august 10, 2016 at 9:51 pm

    Multumesc mult frate Vasile, am obsesie cu poza asta.

    Apreciază

  6. isihastu said, on august 10, 2016 at 10:03 pm

    Ioanichie, staretul impus de la Frasinei a semnat pentru demiterea monahilor de la Lacul Frumos, la intrunirea de la episcopie ce a avut loc astazi cu staretii manastirilor valcene.

    Apreciază

    • el said, on august 13, 2016 at 6:54 am

      isihastu

      trebuie NOTATA lista aceea a RUSINII si TRADARII, a APOSTAZIEI staretilor/stareteleor de manastiri CAZUTE in EREZIA ecumenista ca sa NU MAI MEARGA NIMENI acolo sa-si vateme sufletul !
      toti senatarii acelei HARTII A CADERI sunt iude si tradatori ai Lui Hristos si ai fratilor lor MAI BUNI ca ei !

      Apreciază

  7. mihai said, on august 10, 2016 at 10:09 pm

    Pai dups cum se poate observa ierarhia b.o.r nu vrea a invata nimic din toate astea

    Apreciat de 2 persoane

    • valentin dorneanu said, on august 11, 2016 at 12:43 pm

      pt. ei e valabil ce a zis Eminescu: „Cine-a îndrăgit străinii, mânca-i-ar inima câinii!”

      Apreciat de 2 persoane

  8. Anghel said, on august 10, 2016 at 10:33 pm

    Ecumenism – păgânism

    Ce mai urâciunee fratee
    Conglomerat de păcate,
    Este urâciunea care
    „Uneşte” pe mic cu mare.

    Două zeci şi trei de mii
    De nebunii – erezii,
    Vor să facă o casă mare
    O unire-n dezbinare.

    Dar poporul nu e prost
    Şi veţi fi luaţi la rost,
    Pentru vânzarea credinţei
    Pentru lipsa pocăinţei.

    Falşi ierarhi şi nepăstori
    Lepre, ciume şi tumori,
    Vreţi ecumenism – progres
    Aţi căzut rău în eres.

    Bine ştim că şi Hristos
    A cinat cu păcătoşi,
    Dar la rugă nu a stat
    S-a sculat şi a plecat.

    Tot aşa voi – corifei
    Preoţi, cler, arhierei,
    Ignoraţi pe farisei
    Şi daţi slavă Celor Trei.

    Cât de mare este hula
    Celor ce-i zic „sanctitate”,
    Papei de la Vatican
    Ce dezbină şi desparte.

    Inchiziţii şi războaie
    Cruciade – genocid,
    Cavalerii Romei „brave”
    Milioane-au pus la zid.

    Cu tunuri în mănăstiri
    Au bubuit în Ardeal,
    Şi pe-ai noştri ardeleni
    I-au zdrobit în ultim hal

    – Hai să-i sărutăm papucul
    Zic azi clericii români,
    Să-i cinstim pe papistaşii
    Ce ne-au sugrumat străbunii.

    Tot la fel şi cu rabinii
    Facem horă mare foarte,
    Ei i-au pus Domnului spinii
    Şi l-au osândit la moarte.

    Degeaba v-aţi preoţit
    Pe Hristos voi L-aţi minţit,
    Încălcând sfinte canoane
    Spre pierzarea a milioane.

    Oikumene vor să-i spună
    La acea casă nebună,
    Turnul Babel cel modern
    Izvorât chiar din infern.

    23000 de secte
    De întinăciuni infecte,
    Vor acum să se-nţeleagă
    Să formeze-o mare plagă.

    Vrăjitorii şi şamanii
    Vor ca pipa să fumeze,
    Şi cam la egalitate
    Cu HRISTOS să se aşeze.

    De ce ocoliţi canonul
    Cenzurând Sinodiconul,
    Iar de acolo din amvon
    Scuipaţi pe Pidalion.

    Cele 7 mari Sinoade
    Le vedeţi acum prea fade,
    Nu mai vreţi decât „unirea”
    Ecumenismul – înnoirea.

    Că religia nu-i bună
    Va începe statul să spună,
    Şi din şcoli va fi ea scoasă
    Ca o cârpă puturoasă.

    Vă veţi înclina mereu
    Vicleanului stat ateu,
    Ce cu luxuri l-a momit
    Şi pe Iuda cel orbit.

    Vremurile se apropie
    Când pe la episcopie,
    Lupii vor păzi la stână
    Mâncând carne şi smântână.

    Posturile dezlegate
    Cu mult peşte împănate,
    Vor ajunge iute fratee
    Cu derogări la lactate.

    Moda cea papistăşească
    Şi nicicum biericească,
    Va ajunge chiar să fie
    Normă la patriarhie.

    Nu vom mai cânta Prohodul
    Nici preoţii, nici norodul,
    Vom participa la Misse
    Mai vreţi Liturghii ? – eh, vise !

    Mulţi papuci vom săruta
    Ai papei şi gaşca sa,
    O unire şi-nrobire
    O morbidă amorţire.

    Ecumenismul – voi vitregi fraţi
    Oricât aţi vrea să-ncercaţi,
    E o haină răscusută
    Nu ca a Domnului neruptă.

    Vreţi ca Crucea azi să fie
    Punte spre apostazie,
    Schimbând Biblia, Credinţa
    Şi mimând fals-pocăinţa.

    La Assisi sau Busan
    Aţi schimbat Crezul pe bani,
    Credinţa cea sănătoasă
    Pe cirta cea canceroasă.

    Voi ce zilnic l-aţi vestit pe Dumnezeu
    Fără El veţi fi mereu,
    În veşnica veşnicie
    Plângând iată pe vecie.

    Meletie, Atenagora şi Pius
    L-au răstignit din nou pe Domnul Iisus,
    Schimbând calendarul, „ridicând” anatema
    În frunte punându-şi diabolică stema.

    Pecetea neascultării
    A inovaţiilor – trădării,
    A schimbării către nou
    Din pământ – salt la cavou.

    Rugăciunea cu pigmeii
    Cu apaşii, cu ateii,
    E dovada cruntă foarte
    Că ei ne conduc spre moarte.

    Decăzuţilor din Har
    Credeţi că pleava n-are habar,
    C-aţi făcut trădare Credinţii
    Şi ca Iuda, iubiţi arginţii.

    Voi morminte văruite
    Diplomaţii măsluite,
    Aţi minţit în cele Sfinte
    Lupi în preoţeşti veşminte.

    Lepra-i binecuvântare
    Cancerul deloc nu doare,
    Dar ecumenismul ciumat
    E de la satan cel turbat.

    Fereşte-ne Doamne
    De apostaţii arhierei,
    Ce nu vor ca să plinească
    Voia Sfântă a Celor Trei.

    Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxă, fie ei: arhierei, preoţi de mir, călugări sau mireni. Înapoi la Sfanta Tradiţie, la Dogmele şi Canoanele Sfinţilor Părinţi ale celor şapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Ferească Dumnezeu!

    Apreciază

  9. Anghel said, on august 10, 2016 at 10:36 pm

    Patriarhului şi ierarhilor

    Sunt ierarh dar nu îmi pasă
    De turma ce Dumnezeu mi-o lasă.
    Eu nu apăr Ortodoxia
    Ci de „noua” Eudoxia.

    Sunt ierarh şi stau cuminte
    Ascult doar de preşedinte.
    Pe Hristos l-aş apăra
    Dar mi-e frică de ce-ar urma.

    Ponta este suveran
    Eu doar un supus oştean.
    În armata cea lumească
    Nu în cea duhovnicească.

    Sunt ierarh ce vă miraţi
    Că nu am grijă de fraţi.
    Eu tac mâlc, nu spun nimic
    Altfel pierd lozul din plic.

    Cum să ies eu înainte ?
    Să mă iau de preşedinte.
    Că îmi vinde ţara mea
    Şi o dă la nimenea.

    Eu nu mai simt româneşte
    Eu sunt slab duhovniceşte.
    Nu acum mucenicie!
    Îi prea cald la episcopie.

    Fraţi creştini eu îmi doresc
    Să stau într-un jilţ ceresc.
    Pentru că m-am ostenit
    Ecumenism am zidit.

    Am fost pus administrator
    Să-L slujesc pe Pantocrator.
    Plinind Tainele divine
    Dar acuma mi-e ruşine.

    Că am bani mulţi pe tipsie
    Primiţi la patriarhie.
    Iar acolo au venit
    Dintr-un eurocredit.

    Steagul meu este albastru
    Pe el, astru lângă astru.
    Este noua împărăţie
    O slujesc în credincioşie.

    E uniunea europeană
    Ce inspiră numai teamă.
    Bani de acolo au venit.
    Catedrală am zidit.

    Una mare în capitală
    Făcută cu multă fală.
    Cărămizi lui faraon
    Din banii lui Chevron.

    Iar pe Sfântul Epitaf
    Se află numai praf.
    Noul steag este albastru
    Pe el, astru lângă astru.

    Lupilor veniţi la stână
    Eu le spun doar poftă bună,
    Ca în tihnă ei să roadă
    Din a Lui HRISTOS cireadă.

    Eu sunt frate cu sectarul
    Şi lui Domnul îi dă Harul,
    Sunt prieten cu rabinii
    Ce i-au pus Domnului spinii.

    Bisericii nu-i slujesc
    Ci vreau doar s-o poleiesc,
    Cu argint, cupru şi aur
    Sufletele să-mpietresc.

    Sunt frate cu Bartolomeu
    În Stambul arhiereu,
    Pe Dumnezeu noi de zor hulim
    Ecumenismu-l slujim.

    Le accept pe preotese
    Să slujească – Sfinte Mese,
    La Masa Sfântului Altar
    Fiindcă şi ele au Har.

    Lucifer în al lui scop
    A făcut femei episcop,
    Şi-astfel praful s-a ales
    Ierarhii au căzut în eres.

    Somnoroase păsărele
    Pe la “sfânt sinod” se-adună.
    Ţara arde în flăcări, ARDEE!
    Pentru voi e noapte bună.

    Hai ierarhe, lasă gluma
    Ieşi acuma, paşte turma.
    Dar nu ieşi din carapace
    Dormi în pace.

    Vor ar trebui să fiţi păstorii
    Şi nu laşi ca trădătorii.
    Ţara ARDE şi se duce
    La sinod, somnu-i dulce.

    Se coboară HRISTOS din ceruri
    Din nou să se răstignească.
    Voi dormiţi, când lupul e-n stână

    Noapte bună!

    Apreciază

  10. Anghel said, on august 10, 2016 at 10:37 pm

    EuroMonah

    Stau la schit sau la chilie
    Abonat la internet,
    Eu de lume nu m-am rupt
    Şi pe blog-uri stau frecvent.

    M-am călugărit
    Dar mi-aşa târşală,
    Rău m-am plictisit
    Ce mai moleşeală.

    Hâda akedie
    Rău îmi dă de furcă,
    Şi pravila toată
    Mereu mi-o încurcă.

    Îmi dau cu părerea
    Şi-i judec pe toţi,
    Scriu mereu articole
    Despre cei netoţi.

    Coarnele de plug
    Chiar de le-am luat,
    Din comoditate
    Azi le-am lepădat.

    Căci tehnologia
    Rău m-a biruit,
    Laptop-uri, tablete
    Mult m-au cucerit.

    Telefoane scumpe,
    Smartphone sau I-phone,
    Din smerit călugăr
    M-au făcut bufon.

    Touch-uri senzitive
    Apăs sus sau jos,
    Caut toată ziua
    -Unde e Hristos ?!

    Vorbăria multă
    Des mă preocupă,
    Mireneşti probleme
    Timpul îmi ocupă.

    Isihia sfântă
    Pe monden am dat,
    De scumpa tăcere
    Complet am uitat.

    Să lucrez smerit
    La al meu canon,
    Azi nu mai e timp
    Şi zic – abandon!

    Dulce este viaţa
    Civil – mirenească,
    Ce bine era
    În viaţa lumească.

    Bine e la schit
    Brânză, caşcaval,
    Dar nu prea îmi place
    Când nu am semnal.

    Dependenţă mare
    Am acumulat,
    Nu pot să m-opresc
    De la butonat.

    Conştiinţa trează
    A cam adormit,
    Cruntă moleşire
    Am agonisit.

    EuroMonah
    Cred că mă numesc,
    Căci să mai fiu singur
    Nu prea îmi doresc.

    Sărăcia – votul
    Ce-am făgăduit,
    Nu o mai păstrez
    Netul m-a robit.

    Mă gândesc la bani
    Ce salariu am,
    Că e aşa mic
    Mai mic ca un dram.

    Curiozitatea
    Ce mai pacoste,
    Azi mi-a devenit
    Chiar o mare dragoste.

    Kalos gheron, nu prea sunt
    Nici monah nu mai am când,
    Pentru că m-a biruit
    Platforma de blog-uit.

    Ce atâta isihie
    Prea multă filocalie,
    Posturile istovesc
    Mai bine mă lenevesc.

    Post scriptum !
    Să se ştie bine frate
    Că postul la doi se-mparte,
    Primu-i postul de păcate
    Al doilea e de bucate.

    De-l ţii doar alimentar
    Te osteneşti în zadar,
    Geaba te usuci de post
    Dacă cugeţi fără rost.

    Fii călugăre cu teamă
    Şi cu băgare de seamă,
    Nu mai sta pe lâncezeală
    Cată vechea rânduială.

    Mănăstirea cea străveche
    Ce în veci n-are pereche,
    Cată rânduiala bună
    Ce-a avut vatra străbună.

    Preotul călugăr
    Ieromonah, deci,
    Este doar acela
    Ce-i sărac pe veci.

    Amin !

    Apreciază

    • isihastu said, on august 11, 2016 at 9:28 am

      Alambicate versuri in stil uratura cu frenezie critica tulburatoare, departe de corectitudinea poetica, insa din pacate in mare parte realiste… Sa-l intrebi pe duhovnicul tau Ioanichie cate si ce modele de telefoane are ucenicul sau Damian si cine e singurul monah din Frasinei cu automobil personal.

      Apreciază

  11. Anghel said, on august 10, 2016 at 10:40 pm

    Spinii Domnului

    S-a născut la Viflaim
    A predicat în Ierusalim,
    Tămăduind Galileea
    Ţara sa era Iudeea.

    Noi de la Botez îl ştim
    Când Duhul Sfânt îl primim,
    Ii se mai spune şi Logos
    EL e-ntregul nostru cosmos.

    Viaţa de creştin ne-o lasă
    Apa şi pâinea pe masă,
    Ne-a-nvăţat ca des în minte
    Să zicem: „Avva Părinte !”

    Fiece rază de soare
    Şi parfum din orice floare,
    Domnul cel de Sus ne-a dat
    În veci fie bine cuvântat.

    Tot PreaBunul Dumnezeu
    Ne-a lăsat şi-un curcubeu,
    Este semnul de-mpăcare
    Cu toţi cei de sub soare.

    În fiece dimineaţă
    Ne mângâie El pe faţă,
    – Hai copile, te trezeşte
    Fă ce-i bine, creştineşte.

    Ne-aşteaptă, Domnul ne-aşteaptă
    S-avem mintea deşteaptă,
    Să lăsăm deşertăciunea
    Să AVEM doar rugăciunea.

    Rugăciunea-n gând şi minte
    Şi doar voia cea cuminte,
    Ne vrea blânzi ca porumbeii
    Şi smeriţi ca mieluşeii.

    Cât de Bun este PreaSfântul
    Ne-a lăsat bogat pământul,
    Tot ce-avem noi trebuinţă
    Ne dă EL cu prisosinţă.

    De-ar fi omul cumpătat
    Şi-ar trăi fără păcat,
    În pace şi ascultare
    Slujindu-se fiecare.

    Ar fi rai şi armonie
    Muzică şi simfonie,
    O nespusă fericire
    Cu duh sfânt de liniştire.

    Iată însă că doar omul
    Împleteşte pentru Domnul,
    O dureroasă cunună
    Dintr-o inimă hapsână.

    Spinii sunt chiar fix 50
    Apăsaţi de douăzeci,
    Şi vor ca să îi arate
    Ce ştim noi din Sfânta Carte.

    1.Primul spin e tot Mândria
    Înălţarea şi trufia,
    Părerea hidoasă de sine
    Că facem adesea bine.

    Înfumurarea cu duhul
    Şi la Eve, e cu trupul,
    Fiecare crunt se zbate
    Să arate cum el poate.

    Să fie mai diferit
    Mai altfel, deosebit,
    La fel a vrut Lucifer
    Şi iat-a căzut din cer.

    Nu a mai vrut nici în gând
    Să fie oaie de rând,
    Şi-a înălţat menirea
    Gătindu-şi amarnic pierea.

    Ar vrea-n Rai, să bată-n poartă
    Dar nu ştie a zice: Iartă!,
    Nu poate să se smerească
    Şi nici Uşa s-o găsească.

    Astfel şi omul de astăzi
    Din nord pân la miazăzi,
    Se-nfrăţeste cu mândria
    Cu de sine idolatria.

    Zeul Eu !, Eu !, Eu !, Eu !
    Ştiu Eu, nu Dumnezeu,
    – Lasă-mă te rog în pace
    Ştiu mai bine cum se face.

    2. Al doilea e Neascultarea
    Răzvrătirea – rea purtarea,
    Fiul drag născut mândriei
    Făptaş al nemerniciei.

    Este cel ce hâd împunge
    Pe Domnul până la sânge,
    Este fondator la teatru
    Zece-opt-şase şi patru.

    Mii de replici a născut
    Şi războaie au apărut,
    Vorbe grele cu reproş
    De la mic, până la moş.

    Asta e Neascultarea
    Rebeliunea-muşcarea,
    Fiica sa, Învinuirea
    Iar mezina Clevetirea.

    Primul om l-a clevetit
    Pe Cel ce Întâi l-a zidit,
    Că i-a dat o imperfectă
    O femeie cam defectă.

    Iată ce replici tăioase
    Ce cuvinte canceroase,
    A ştiut omul să spună
    Pân ca moartea să-l răpună.

    Cei ce azi se-nvinuiesc
    Mai rău ca Adam greşesc,
    Că lui nu-i era poruncit
    Să fie desăvârşit. (Matei 5:48)

    3. Spinul trei e Ironia
    Descinde din mama Mândria,
    Căci diavolul se trufeşte
    Pe Domnul maimuţăreşte.

    Asta e plăcerea lui
    Să bată cui după cui,
    Prin oameni să-l răstignească
    Continuu să-l prigonească.

    Tot cuvântul ce ajunge
    Şi la inimă împunge,
    Ironia l-a născut
    Cuvântul pe-un ton urât.

    Râsul şi pufnitul în faţă
    Privirea spre oameni cu greaţă,
    Atitudine dispreţ
    Şi-ţi ţii sufletul măreţ.

    De uşor, de alţii râzi
    Îţi înfigi dinţii tăi hâzi,
    Inima ţi-e mulţumită
    De replica ta otrăvită.

    Se-mpung oamenii, se-mpung
    Dar la iad, toţi – toţi ajung,
    Căci de-acolo izvorăşte
    Răutate se numeşte.

    4.Spinul patru-i Răutatea
    Biciuieşte des dreptatea
    Este pata de pe haină
    Zis-a Domnul atunci în taină.
    (Matei 22:12-13)

    Căci de-ai post şi rugăciune
    Şi-o mulţime – fapte bune,
    De-ai în suflet răutate
    Pe vecie găseşti moarte.

    Răutatea este drumul
    Către iad, unde e scrumul,
    Vieţii tale irosite
    Cu vorbele-ţi înrăite.

    Replici aspre ca la teatru
    Zece-opt-şase şi patru,
    Oamenii ce s-au împuns
    La fund în iad au ajuns.

    Plănuirea cea vicleană
    Este o gustoasă hrană,
    Pentru sufletul înrăit
    De răzbunare vădit.

    5. Fiica dulce a răutăţii
    Cale sigură a morţii,
    Răzbunare se numeşte
    Şi pe mulţi îi biruieşte.

    Arma sa cea mai iubită
    Este limba-nrăită,
    Limba ce nu poate să tacă
    Şi cu venin ea atacă.

    Căci nu rabdă ca să zică
    O tăioasă scurtă replică,
    Are papile acide
    Şi multe replici perfide.

    Cuvinte usturătoare
    Şi priviri înţepătoare,
    Încruntarea cea cu ochii
    Iubită de Scaraoţchi.

    Dulcea sa copilă este
    Invidia se numeşte,
    Cel cuprins de răzbunare
    Are invidia în purtare.

    6. Spinul şase e Invidia
    Viclenia, perfidia,
    Omul cel invidios
    E mereu suspicios.

    Oare nu cumva vreunu
    Are-n plus mai mult cu unu,
    Sau livada sa de prune
    Are cumva fructe mai bune ?

    Are-o casă mai frumoasă
    Vaca lui e mai lăptoasă ?,
    Soţul ei e mai frumos
    Mai bun sau mai virtuos ?

    Învaţă cumva mai bine
    Are mai bun suflet ca mine ?,
    Are prispa mai curată
    A mai dat cu var o dată ?

    Ochiul necurat din tine
    E invidios pe bine,
    Dacă altul are succes
    Tu îi doreşti lui regres.

    Invidia sau zavistia
    Sunt pentru suflet prăpastia,
    În care dac-ai bănuit
    Tu la fund te-ai prăvălit.

    Din zavistie provine
    Şi-ţi ia sângele din vine,
    Crima cea mult odioasă
    Ucigaşă, nemiloasă.

    7. Spinul şapte este Crima
    Cain a comis pe prima,
    Căci din invidie multă
    Adesea crimă rezultă.

    Azi în lume cetăţenii
    Sunt robi multor ciudăţenii,
    Şi din te miri ce deodată
    Te vezi cu viaţa luată.

    Din diferite motive
    Serioase ori naive,
    Omu-şi iese absurd din fire
    Ucigând cu ne-simţire.

    Ochii i se-ntunecă
    Gândirea-i alunecă,
    Către fapta sa cea brută
    Şi atâta de urâtă.

    Crima e banalizată
    Pe sticlă televizată,
    Căci când unii se omoară
    Deloc nu te mai-nfioară.

    Cu aceeaşi nepăsare
    La programe culinare,
    Sau la ştiri cu crime hâde
    Priveşte omul şi râde.

    E deja obişnuit
    Nu-i lucru deosebit,
    Uciderea e banală
    Are loc pe străzi, în şcoală.

    Uciderile prin războaie
    Nici sufletul nu-l mai înmoaie,
    Căci prin traiul bun ce-l duce
    Mintea sa rău i-o seduce.

    Crima ce zguduie Cerul
    Şi înmoaie elastic fierul,
    Între oameni a ajuns
    Un fleac, un mic neajuns.

    8. Spinul opt e Îmbuibarea
    Boala cu îndestularea,
    Fiica sa e Desfrânarea
    Cu apa şi cu mâncarea.

    Căci din mâncarea prea multă
    Numai desfrâu rezultă,
    Aşa au pierit atunci ne-oamenii
    Zişi atuncea, sodomenii.

    Din îmbuibarea cu pâine (Iez 16:48)
    Ieri, şi astăzi, şi cu mâine,
    Au căzut două cetăţi
    Şterse-au fost şi de pe hărţi.

    Sodomenii, Gomoriţii
    S-au hrănit nu cu ambiţii,
    Ci cu hambare de grâu
    Şi-au căzut rău în desfrâu.

    Chiar loviţi de grea orbire
    Cu îngerii voiau „însoţire”,
    Căci pântecele îmbuibat
    Este desfrânarea-n pat.

    Multa îmbuibarea cu pâine
    Te face din om un câine,
    Până nu te-ai îmbuibat
    Urli, latri a turbat.

    9. Nouă este Desfrânarea
    Ce împute toată zarea,
    Şi atât de rău miroase
    A HOIT, a putrede oase.

    Desfrânarea este LEŞ
    Căci Domnului îi dai greş,
    EL ţi-a zis în Decalog
    – Nu fi desfrânat!, te rog.

    Doamne câtă rea duhoare
    Mă mir cum de nu se moare,
    Cu atâta spurcăciune
    Cât este acum pe lume.

    Adultere prin hoteluri
    Pe străzi legale bordeluri,
    Acasă-n televizor
    E patria pornografilor.

    Lumea e demonizată
    De atei sexualizată,
    Căci dorinţa cea mai mare
    Este după desfrânare.

    Pe străzi lumea-i dezgolită
    La TV bine-i şcolită,
    Ca pe copii să-i înveţe
    Numai rele şi demenţe.

    Prima – desfrânare
    E-n imaginare,
    Fuga minţii tale
    După trupuri goale.

    Spun Sfinţii, Părinţii
    Lectori ai Credinţii,
    C-a dracilor naţie
    E-n imaginaţie.

    În mintea şi gândul
    Îşi face loc hâdul,
    Spin al desfrânării
    Al imaginării.

    10. Iată că timpul trece
    Şi-ajungem la spinul zece,
    Este capcana Uitării
    Al dezrădăcinării.

    Căci uitând omul de Domnul
    Îl cuprinde straşnic somnul,
    Conştiinţei adormite
    Şi-a credinţelor rătăcite.

    Că omul s-a rupt
    Şi ruga şi-a-ntrerupt,
    Printre cele necesare
    S-a dorit o Re-Legare.

    Prin Religie – cuvântul
    Omul şi-a reluat avântul,
    De e se alipi de Cel
    Ce-a creat totul sub Cer.

    Uitarea pe om l-a dus
    De la est pân la apus,
    Într-o adâncă căutare
    Zidind temple şi altare.

    Credinţele idolatre
    Ca şi piesele la teatre,
    Oamenii le-au născocit
    Când pe Domnu-au părăsit.

    11. Spinul 11, Idolatria
    Sau a neamurilor, orbia,
    Este momentul în care
    Se închinau la şerpi, la soare.

    Închinându-se la pietre
    Fumegând jertfele-n vetre,
    Şi-au cioplit ei dumnezei
    Să le dea ce vor ei.

    Libertate la desfrâu
    Şi mâncare fără frâu,
    Dreptul de a pruncucide
    Prin jertfe infanticide.

    L-au adorat pe Moloh
    Pe-Abigor, pe Azatoth,
    Ra, cu Horus şi Bastet
    Bacchus, Pluto şi cu Seth.

    Au scornit astrologia
    Zodiac – mitologia,
    Rătăcind ei printre stele
    S-au închinat şi la ele.

    O dată cu idolatria
    S-a născut şi barbaria,
    Vărsând sânge făr de teamă
    Au ucis şi prunc şi mamă.

    S-au ivite hoarde şi cete
    Care beau sânge de sete,
    Păgânismul s-a extins
    Pe pământ, cât e de-ntins.

    12. Muzica păgână-i spinul
    Iar urechilor i-e chinul,
    Dansurile deşănţate
    Din şoldurile desfrânate.

    Pentru un ţopăit de Dans
    Irod a zis în avans,
    Că de va fi delectat
    Va da juma de regat.

    A ţopăit Salomeea
    Căci Irodiada a avut ideea,
    Ca lui Ioan Botezătorul
    Să îi gătească omorul.

    Cel mai sfânt dintre bărbaţi
    Cel cu-n milion de talanţi,
    A fost secerat de-un dans
    Că-i sârbă, horă sau vals.

    Cu muzici şi cu chimvale
    Era undeva la vale,
    Într-o curte jalea toată
    Iair avea fiica moartă.

    A venit atunci Domnul
    Ca să-i curme fetei somnul,
    Dar mai întâi a cerut
    Să tacă lăutarii – mormânt.

    Iată dar că lăutărie
    Provine din barbarie,
    Le fel muzica deşănţată
    Disco, rock sau remix-ată.

    13. Spinul 13 e Sectarismul
    Sau mai bine zis păgânismul,
    Căci făcând din cult un zeu
    L-au uitat pe Dumnezeu.

    Sectele şi cu păgânii
    Sunt aidoma alţii cu unii,
    Pe Dumnezeu l-au strâmbat
    După cum rău le-a tunat.

    Alţii l-au făcut golan
    Prost-crescut şi chiar orfan,
    Căci pe a lui Sfântă Mamă
    Au considerat-o scamă.

    Unii i-au zis sâmbetist
    Vegan, mare filetist,
    Chiar deşi El striga tare
    Sâmbăta nu-i sărbătoare !!!
    (Marcu 2:27)
    Alţii zişi singuri mormoni
    În creier cu feromoni,
    Ca-n Sodoma se încurcă
    Unii cu alţii se culcă.

    Cultul cel penticostal
    Scuturat de Belial,
    Se numesc „tremurători”
    Se zvârcolesc cu fiori.

    Unii-s unitarieni
    Mai bine zis arieni,
    Căci secta arianistă
    E păgână, satanistă.

    Alţii se numesc baptişti
    Sau studenţi şi metodişti,
    Toti, dar toţi-toţi şi-au creat
    Un Dumnezeu preferat.

    14. Spinul 14 e Ateismul
    Tatăl său e sectarismul,
    Căci de-atâta rătăcire
    Au căzut în nesimţire.

    Ateismul e nonsens
    Căci în toţi viaţa are-un sens,
    Dar li-i greu să recunoască
    Căci nu vor să se smerească.

    Nietzsche, Kant şi Heidegger
    Sunt pentru atei un aisberg,
    De care sfarmă credinţa
    Şi amână pocăinţa.

    Căci citind pe sclerozaţi
    Ajung şi ei tulburaţi,
    Amăgindu-se pe sine
    Că-s deştepţi, şi şcoliţi bine.

    Fraţilor filosofia
    E soră cu nebunia,
    Sunt liberi cugetători
    La stele, neant şi nori.

    Cogito ergo sum
    Mulţi şi-au făcut mintea scrum,
    Cu maxime şi silogisme
    Cu teze, cu ciorănisme.

    15. Spinul 15 îi Vrăjitoria
    Maica sa idolatria,
    Vorbirea cu globul, cu morţii
    La preoţi, „deschisul cărţii”.

    Falşii prooroci
    Zis clarvăzători,
    Sunt doar impostori
    Cu capul prin nori.

    Ghicitorii-n palmă
    Astrologii-n stele,
    Sunt doar păcălici
    Ce vând minciunele.

    Văzătorii cu văzduhul
    Ce cu fală-şi fac reclamă,
    Sunt o gaşcă de vicleni
    Ce fac bani şi dintr-o scamă.

    Cei cu tălpi de şobolan
    Şi buze de broască cusută,
    Se vor rumeni în iad
    Pentru practica lor ocultă.

    16. Spinul şaişpe e AVORTUL
    Pruncul stă ţeapăn ca mortul,
    Căci părinţii făr de minte
    L-au trimis rece-n morminte.

    Alţii ce-şi zic intelecţi
    Sunt şi ei circumspecţi,
    Cu injecţii şi pastile
    Şi cu minţile debile.

    Otrăvesc pe pruncuşori
    – Haide, du-te du-te mori !,
    Că suntem tineri şi noi
    Şi distracţia e-n toi.

    Pe la treişcinci de ani
    Obsedaţi de griji şi bani,
    Părinţii zic stop la prunci
    Avem doi: – Tu ne încurci!!

    Şi cu sârg, pân la cincizeci
    Ucid pruncii – sute, zeci,
    Căci zic ei „se protejează”
    Dar de fapt îi avortează.

    Nici Tartarul cel de gheaţă
    Unde şi mintea-ţi îngheaţă,
    Nu e aşa absurd de rece
    Cum sunt chiuretele-n pântece.

    I-aţi întrecut şi pe draci
    Pe vampiri, pe vârcolaci,
    Şi Satana-i mititel
    Îi daţi lecţii voi, nu el !

    Cât război şi ce cruzime
    E la modă în mulţime,
    Măcelu-i plafon global
    E uimit şi Belial.

    Mi-au zis unii că greşesc
    Şi că nu compătimesc,
    Dar sufletul meu-ntruna plânge
    Ţara e-necată-n sânge.

    S-au strâns mulţi nalţi, gropane
    Cu-ale pruncilor ciolane,
    Nu vreau să spun furiş
    Ci STRIG de pe-ACOPERIŞ !

    A mai îndrăznit cineva
    Să facă aşa ceva,
    Îi ziceau Botezătorul
    – Gata ! – Gata cu omorul !!!!

    17. Spinul acesta este Banul
    I-au strâns de la un an la anul,
    Zeu au făcut din metale
    Minereuri din furnale.

    Ne-nchinăm la zeul ban
    La puterea lui satan,
    Atunci când cu frică tare
    Umblăm pe la buzunare.

    Strângem punga bine-bine
    Să n-o vadă orişicine,
    Nu am da nici un leuţ
    Poate cel mai mic bănuţ.

    Pentru bani şi pentru avere
    Facem orice ni se cere,
    Duminica – sărbătoare
    Muncim cât e ziua soare.

    Să mai faci şi tu donaţii
    Pfooa! Astea sunt chiar aberaţii,
    Totul-totul intră-n casă
    Să am ce pune pe-a mea masă.

    La vreun biet copil orfan
    Să-i dai o ţoală şi-un ban,
    Te suceşti, te eschivezi
    Dacă-i dai, atunci bravezi.

    Te gândeşti cu-nfrigurare
    Nu mai avem bani de mare !,
    Vreau să merg pe litoral
    Şi la net să am semnal.

    Mai bine să fiu zgârcit
    Cum să dau ? Ce? M-am prostit?
    Dar pentru a mea cafeluţă
    Dau zilnic o părăluţă.

    Cine dă, dă Raiul-Cerul
    Cu inima-nmoaie fierul,
    Cine dă cu bucurie
    Va găsi RAI pe vecie.

    18. Spinul opşpe – Viciile
    Pentru trup supliciile,
    Pufăitul şi paharul
    Înjuratul ca birjarul.

    Pariurile pe la meci
    Unde bani dai sute-zeci,
    Cafeaua cea aromată
    Sau nessul cu ciocolată.

    Mâncarea cea otrăvită
    Şi la gust deosebită,
    Îţi e viciu ţie – dacă
    O mănânci doar ca să-ţi placă.

    Faci din gusturi – real VICIU
    Trupul tu-l pui sacrificiu,
    Pe altarul desfătării
    Maica fiicei desfrânării.

    Gustul monoglutamat
    Şi bine cancerizat,
    Chiar de îţi provoacă greaţă
    Ţie ţi-e standard de viaţă.

    Fructele din Israel
    Dătătoare de cancer,
    La fel sunt cele turceşti
    Din tun, sigur bolnav eşti.

    Viciul e televizorul
    Responsabil cu omorul,
    Viciu e şi internetul
    De-acolo ştii alfabetul.

    19. Spinul slut – zis Împietrirea
    El dă inimii orbirea,
    Stau unii cu a sa pecete
    Rabdă de foame şi sete.

    Răutatea nu o lasă
    Impietrirea lor e crasă,
    Sunt reci precum măcelarii
    Reţinuţi precum avarii.

    Văd ei că se stinge omul
    Se duce-uşor la Domnul,
    Şi nici un deget nu mişcă
    Sunt inerţi, nimic nu-i pişcă.

    Poţi să strigi cât vrei, de zor
    – Alo, Hei, sau Ajutor !,
    Împietriţi – nu pot să iasă
    Din această slută pasă.

    De-i strigă vreunul la poartă
    Haide iute – am fiica moartă,
    Împietriţii sunt inerţi
    Poţi să zbieri, sau să îi cerţi.

    De au bani strânşi – puşi deoparte
    Zic: – Ăştia-s banii mei de moarte !,
    De orbeşti şi-ţi pierzi vederea
    Ei ţin cu dinţii averea.

    Împietriţii sunt zgârciţii
    Fideli hâdei avariţii,
    Nu au deloc inima largă
    Căci punga tre” s-o spargă.

    Sunt zgârciţi cu Bună Ziua
    Vecinilor le zic „Piua”,
    Taciturni cu pielea-n cute
    Vai vai, sufletelor slute.

    20. Spinul Cronofag
    Ne ucide timpul drag,
    Cu radio, televizor
    La meci sau la coafor.

    Fiica sa e bârfoteca
    Filmul şi cinemateca,
    La internet e semnal
    Furnizat de Belial.

    Şase – şase – şaşe
    Cablurile-s trase,
    Infernet în casă
    Laptop-ul pe masă.

    Serialul preferat
    De-un deceniu ne e dat,
    Sper să mai fiu încă viu
    Că mai ţine vreun mileniu.

    21. I se spune spinul Da
    Dar de fapt el este Ba,
    Căci cu gura confirmăm
    Dar prin fapte infirmăm.

    Da, da, da – este corect
    Cum spui tu este chiar drept,
    Dar când e să treci la treabă
    Te suceşti în mare grabă.

    Da – desigur – de acord
    Însă nu-mi intră la cord,
    Cu buzele toţi aprobă
    Dar cu fapta dezaprobă.

    Da, nu-i bine s-avortezi
    Pe copii tre” să-i salvezi,
    Zic ades părinţii care
    Dau cu pruncii-n canalizare.

    Da, nu este bun fumatul
    Plămânul e afectatul,
    Dar cu fapta demonstrăm
    Cum viaţa ne-o afumăm.

    Da, şi eu sunt credincios
    Am credinţă în Hristos,
    Dar n-am timp de Liturghie
    Am de treabă-n bucătărie.

    Tre să bag aspiratorul
    Să aprind televizorul,
    Da, sunt de acord şi eu
    Dar n-am timp de Dumnezeu.

    Da, da, da şi iară da
    Dar de fapt e Ba, ba, ba,
    Zice omul des cu gura
    Cu toţi dinţii şi dantura.

    Geaba zici însă tu, Da !
    Când cu fapta arăţi Ba,
    Dai din cap că nu e bine
    Dar apoi faci tot ca tine !

    22. Spinul Hainelor mulate
    A gusturilor deşănţate,
    Prezintă acum temei
    La bărbaţi şi la femei.

    Toată lumea vrea s-arate
    A şti trupul să şi-l poarte,
    Cu haine se-ncorsetează
    Bine trupul şi-l mulează.

    Trupurile încinse toate
    Cu intenţii desfrânate,
    Se plimbă lumea pe stradă
    Pentru ce ? Pentru bravadă.

    De vină-i egolatria
    Sufletul cel cu mândria,
    Ce nu poa” să se îmbrace
    Că e-nchis în carapace.

    Dar îl sileşte pe trup
    Să fie gătit mult,
    În urechi să ţii cercei
    Zorzoane la gât, sau chei.

    Căci doar sufletul boleşte
    Însă trupul ispăşeşte,
    Şi prin împodobire
    Sufletul caută mărire.

    23. Spinul Fariseu
    Despre zeul EU,
    Are temelie
    Pe hâda mândrie.

    Toate propoziţiile,
    Ce încep cu EU
    Sunt rostite toate
    De-un suflet ateu.

    Lăudăroşenia
    Şi fariseismul,
    Sunt aidoma cu
    Viclean-satanismul.

    Nu mai zic românii
    – De vrea Domnul pot!,
    Ci mulţi zic cu fală
    – EU am clădit tot!.

    Am muncit, am adunat
    Am trudit, sacrificat,
    Dar repede uiţi tu frate
    – Cine ţi-a dat sănătate ?

    De unde ai avut putere
    Să munceşti, să faci avere?
    Să-ţi ţii pruncii-n facultate
    Şi să te achiţi de rate.

    Te pui într-una pe tine
    Făr să ai pic de ruşine,
    Zi-i! măi mare fariseu
    – Mi-a ajutat Dumnezeu !

    Nu te mai da rotund
    Şi cu cugetul profund,
    Eşti o scamă pe pământ
    Candidat la un mormânt.

    Te prefaci că eşti smerit
    Căci „cu sârg” te-ai ostenit,
    Răutatea-o cuibăreşti
    Şi sufletul îţi împietreşti.

    24. Spinul Mâine, nu azi
    Te ajută să decazi,
    Căci cumplita Amânare
    Te va duce la pierzare.

    Îl minţim mereu pe Domnul
    Că mâine vom face bine,
    Dar cu putredele fapte
    Arăţi cancerul din tine.

    Cu minciuna des pe buze
    Vrem să cerem false scuze,
    Că azi n-a mai fost timp
    Şi mai cerem un răstimp.

    Amână omul, amână
    Nu o zi, sau săptămână,
    Ci cu mintea sa în ceaţă
    Amână pentru o viaţă.

    Nu-i timp acuma de post
    Alte lucruri au un rost,
    Sunt ocupat cu serviciu
    Nu e timp de sacrificiu.

    Haide şi te trezeşte
    Spală-te şi ia citeşte,
    Pregăteşte-te de rugă
    Nu mai fi mereu pe fugă.

    – Nu am timp azi chiar deloc
    Tre” să mă urnesc din loc,
    Duminica mai dau o tură
    Prin târg la vreo cumpărătură.

    25. Spinul 25 – Confortul
    Şi chiar sufletul e mortul,
    Căci de-i trupul desfătat
    Lui satan el s-a predat.

    Ştim bine că azi confortul
    Îşi aduce strâmb aportul,
    În a răsfăţa trupeşte
    Pe cei slabi duhovniceşte.

    Când le ai pe toate la buton
    Totul este monoton,
    De-abia ştii să mai trăieşti
    Doar de tine-ngrijeşti.

    Nu tu muncă, nu tu stres
    Te gândeşti doar la progres,
    Cum să faci să mai trăieşti
    Fără ca tu să trudeşti.

    26. Spinul acesta e Cearta
    Satana a zis că e ARTA,
    A sa – cea mai rafinată
    Ţine lumea dezbinată.

    Unii ţipă, alţii se-mpung
    Cu încruntări ei se străpung,
    Cearta este locul întâi
    Al familiei căpătâi.

    27. Spinul douăzeci şi şapte
    Este Cearta chiar prin soapte,
    Căci deşi deloc nu strigi
    Relele tot ţi le-nfigi.

    Dai din coate şi-nghioldeşti
    Şi-arăţi cât de om eşti,
    Căci mânat de răutate
    Ţii în sân pe hâda moarte.

    28. Spinul douăzeci şi opt
    Îl lasă pe suflet mort,
    Este tot Cearta din noi
    Ne împroşcăm des cu noroi.

    Cum ne vine iute-n gură
    Aruncăm venin cu ură,
    Ne sfădim ne acuzăm
    Niciodat nu ne iertăm.

    29. Spinul douăzeci şi nouă
    Ocupaţia nu-i nouă,
    Lumea îi spune tot Ceartă
    Din inimă ea se deşartă.

    Zice omul cât de multe
    Şi cu vorbele tumulte,
    Nu se-opreşte până când
    Nu biruie cu al său gând.

    30. Cearta, cearta, cearta-n veci
    Este spinul zis treizeci,
    Lumea foarte des se ceartă
    Şi tot mincinos se iartă.

    Căci de tu ţii minte răul
    Ai căzut adânc în hăul,
    Răutăţii – chip hain
    Inima ţi-e toată SPIN.

    31. Spinul – număr treişunu
    E urletu ca nebunu,
    Căci răcnind – descătuşare
    Aduci spaimă şi teroare.

    Cearta aceasta-i dătătoare
    De traume dăunătoare,
    Căci de la o astfel de ceartă
    A rămas nevasta moartă.

    32. Spinul zis treizeci şi doi
    E Cearta – gen tărăboi,
    E ca-n târg în îmbulzeală
    Urlăm fără de sfială.

    Acolo nu mai e ruşine
    Ţipăă frate cât te ţine,
    Arată-te cu indignare
    Gura ta dreptate are.

    33. Spinul zis treizeci şi trei
    Ne purtăm ca nişte-atei,
    Zicem lucrurilor pe nume
    Făr-a ţine cont de lume.

    Se numeşte balamuc
    Când la gură ai clăbuc,
    Te Cerţi cu spume la gură
    Şi acuzi cu URĂ, URĂ !

    34. Spinul acesta este poarta
    Pe care ades intră Cearta,
    Este sfada pentru bani
    Şi ţine de mii de ani.

    În familii toţi se ceartă
    Şi ajung să se despartă,
    Se poartă fără de minte
    Şi ajung toţi în morminte.

    35. Spinul treieşcincilea
    E Cearta fără perdea,
    Nu mai ţii cont de fraţi
    De părinţi sau de cumnaţi.

    Pune dar punctul pe I
    Căci dreptul tău de a fi,
    Te lasă să ocărăşti
    Şi să-i faci pe ceilalţi proşti.

    36. Spinu-acesta treii-şase
    E Cearta-n carne şi oase,
    Când cu dintele-ascuţit
    Vorba ta e doar cuţit.

    Ştii doar să învinuieşti
    S-arăţi că tu nu greşeşti,
    La orice cuvânt tu ai
    O replică putregai.

    37. Spinul zis treieşapte
    E Cearta cu spurcate fapte,
    Când cu înjurături în gură
    Arunci tot prin bătătură.

    Nervozaţii, căpcăunii
    Sunt fraţi leiţi cu nebunii,
    Dacă cumva îi amesteci
    Nu mai ştii pe-alţii de unii.

    38. Spinul număr treiişopt
    Nu-ţi dai seama după port,
    Căci atât de mult falsează
    Pacea continuu mimează.

    Cei ce-ntorc cuvântul, iată,
    Sunt profesorii la Ceartă,
    Ar putea preda cu brio
    Cearta ca pe-o Naltă Artă.

    39. Cearta la lună veche sau nouă
    Este spinul treişnouă,
    Aceştia se Ceartă mai rar
    Dau cu bomba şi dispar.

    Trântesc în urma lor uşa
    Şi-o conving pe mătuşa,
    Să nu spună c-au plecat
    O lună la desfrânat.

    40. Spinul acesta patruzeci
    E al sufletelor reci,
    Se Ceartă de dragul Cerţii
    Ca chiorii şi ca orbeţii.

    Chiar din prag de la intrare
    Intri şi faci gura mare,
    – De ce nu faci? – Nu ai făcut?
    Iară timpul l-ai pierdut?!

    41. Spinul patruzeci şi unu
    În casă tu dai cu tunu,
    Firea ta e numai Ceartă
    Pacea din suflet, ţi-e moartă.

    Este cearta vicioasă
    Putredă, canceroasă,
    E izvorâtă din iad
    Unde mulţi certaţi rău ard.

    42. Spinul patruzeci şi doi
    Se Ceartă des amândoi,
    Fiecare vrea dreptate
    Şi cere întâietate.

    Nimeni nu vrea să cedeze
    Limba să îşi înfrâneze,
    Ciondăneala e prezentă
    Să zic chiar omniprezentă.

    43. Spinul patruzeci şi trei
    Este Cearta iute-ardei,
    Cu vorbe însuliţate
    Înfipte adânc în spate.

    Replicile scurt-tăioase
    Cuvintele răpănoase,
    Dau mâncărime la limbă
    Şi nimic nu o mai schimbă.

    44. Spinul patruzeci şi patru
    Urlu, zbier şi aspru latru,
    Este Cearta cea câinoasă
    Şi-atât de neomenoasă.

    Bălăcăreala făr de jenă
    Cu rânjet ca de hienă,
    Iar în loc de împăcare
    Te scuturi cu indignare.

    45. Din 40 în 45
    Au murit mulţi în opinci,
    În război ei s-au Certat
    Împuşcat, dinamitat.

    Căci războiul e o ceartă
    Către pieire o poartă,
    Iar vorbele cu-nveninare
    Sunt cea mai neagră tumoare.

    46. Spinul patruzeci şi şase
    Este Cearta dintre mase,
    Dezbinarea din norod
    Pentru grâu sau pentru glod.

    Oamenii-şi pierd cumpătarea
    Şi fac spume ca marea,
    Îşi pierd cu totul răbdarea
    Iar de vină-i disperarea.

    47. Spinul patruzeci şi şapte
    Din zori şi până în noapte,
    Se Ceartă lumea, se ceartă
    Pân la moarte nu se iartă.

    Se contrează, se oftică
    Pentru ei lumea-i chiar mică,
    N-au loc nici în infinit
    Se ceartă la nesfârşit.

    48. Spinul patruzeci şi opt
    Sufletul de rău ţi-a copt,
    Şi în loc de rai şi bine
    Vrei ca Cearta să dezbine.

    Te prefaci cu artă mare
    Dar simţi o îmbucurare,
    Când alţii se încontrează
    Şi replici îşi adresează.

    49. Spinul patruzeci şi nouă
    E Cearta noastră, dragă vouă,
    Când la ceartă asistaţi
    Chiar vădit interesaţi.

    Doar pe la tembelizor
    Se ceartă lumea de zor,
    Iar băutorii de ceartă
    Cu telecomanda aşteaptă.

    50. Of, cinzeci, 50, cinzeci
    În Ceartă tu petreci,
    Spinul acesta e-al tău
    Când în suflet tu porţi rău.

    Te declari că eşti creştin
    Dar în inimă ai venin,
    Cu contre şi-nverşunări
    În refuz şi îmbufnări.

    Oare ?
    Noi îl ştim de la Botez
    Îl mărturisim prin Crez,
    Spinii bine i-am împins
    Zilnic noi crud l-am ucis.

    Oare-L ştim de la Botez
    Oare nouă ne e Crez ?,
    Oare bine l-am primit
    În sufletul fals spovedit ?!

    Noi îl ştim de la Botez
    Îl mărturisim prin Crez,
    Spinii bine i-am împins
    Zilnic noi crud l-am ucis.

    Oare-L ştim de la Botez?
    Când ne ruşinăm de Crez,
    Căci atunci fără de minte
    Îl minţim cu jurăminte !

    Noi îl ştim de la Botez
    Îl mărturisim prin Crez,
    Spinii bine i-am împins
    Zilnic noi crud l-am ucis.

    Oare îl ştim de la Botez?
    Când pruncii prin AVORT îi pierz,
    Oare nu cumva-L minţim
    Şi ne facem că nu ştim.

    Noi îl ştim de la Botez
    Îl mărturisim prin Crez,
    Spinii bine i-am împins
    Zilnic noi crud l-am ucis.

    Oare, oare, oare, oare
    Nu vezi că sufletul-ţi moare,
    În certuri şi-nvinuiri
    În sfade şi osândiri.

    Special!
    Un SPIN special
    De la Belial,
    E Ecumenismul
    Sau babilonismul.

    Acest spin nu e pe cap
    Căci deloc nu mai încap,
    Ci inima a străpuns
    Şi Sfânt Sângele a curs.

    Săptămâna – Rugăciune
    E plină de spurcăciune,
    Credinţa o bolborosesc
    Şi timpul îl irosesc.

    Toţi participanţii
    Iscarioteni,
    Ieftin vând pe Domnul
    Pe niscai galbeni.

    Patriarhul şi ierarhii
    Care-o celebrează,
    Şi ei dar şi păstoriţii
    Credinţa trădează.

    Să fugim de rugăciunea
    Cu sectarii şi ateii,
    Căci ecumeniştii sunt
    Mai murdari decât purceii.

    Diavolul a preferat
    Atunci ca din Gadarei,
    Să fie scos în afară
    Chiar în turma de purcei.

    Turma de ecumenişti
    E o turmă de purcei,
    Să fugim cu sfântă fugă
    De unirea cea cu ei.

    Ca Ortodoxia
    Cea neprihănită,
    Să nu fie deloc
    Cumva murdărită.

    Fără zbârcitură
    Sau vreo mică pată,
    Să fie Mireasă
    Sfântă şi Curată.

    Post Scriptum!

    Noi îl ştim de la Botez
    Îl mărturisim prin Crez,
    Spinii bine i-am împins
    Zilnic noi crud l-am ucis.

    Ne numim singuri creştini
    Dar suntem aşa haini,
    Biruiţi de răutate
    Ne-ndreptăm cu sârg spre moarte.

    Cei mai adânci mărăcini
    Îi numim noi astăzi spini,
    Şi cu vârf şi îndesat
    Domnului i-am apăsat.

    Ultimul SPIN este al tău
    Căci rănind pe Dumnezeu,
    Ţi-ai dat cu uşurinţă acceptul
    De al răstigni pe Dreptul.

    Din cei 50 de spini
    Să te miri şi să te-nchini,
    Ai Cerţii sunt douăşcinci
    Când la vorbe te încingi.

    Notă!
    Cine caută doar PACE
    Domnului sigur îi place,
    Şi nu-l fericesc doar eu
    Ci Prea Sfântul Dumnezeu.
    (Matei 5:9)

    Caprele
    Sunt
    EU,
    iar
    Oile
    Dumnezeu
    le
    ştie.

    Amin!

    Apreciază

  12. Anghel said, on august 10, 2016 at 10:43 pm

    EuGenia

    Ştiinţa ce studiază
    Şi lumea-o sterilizează,
    Îşi zice EuGenie
    Şi este o infamie.

    Una mie 9 sute
    Câteva capete oculte,
    Au decis să controleze
    Lumea – şi s-o decimeze.

    Prins zisa EuGenie
    Absurda neomenie,
    Divide, sortează, separă
    Oamenii la largă scară.

    La final tre” să primeze
    Şi-n balanţă să conteze,
    Numai lumea tip elită
    Deşteaptă – deosebită.

    Ţările din lume-a treia
    Sunt nedorite de-aceia,
    Ce se-nchină la satan
    Şi la superzeul BAN.

    Pe criterii zis genetice
    Minţile grav epileptice,
    Vor să ne-anihileze
    Pruncii să ni-i avorteze.

    Au scornit cu Belial
    Planingul familial,
    Cel mult 1 copil s-avem
    Restul să îi ucidem.

    Prin avorturi – chiuretaje
    Prin demonice reglaje,
    Cu pastile otrăvitoare
    Iată pruncu-n uter moare.

    EuGenia perfidă
    E crima infanticidă,
    Strigă pruncii – strigăt mut
    „Mamii, tatii m-a duruut”

    Mamăăă cum de i-ai lăsat
    Ca să fiu decapitat,
    Tatăă scump, tăticul meuu
    De tine mi-e dor mereu.

    Cum de nu m-ai apărat
    Când trupul mi l-au tăiat,
    Nu am braţe să te strâng
    La piept – şi de-aceea PLÂNG.

    Fraţilor, EuGenie
    Este marea pandemie,
    Lumea toată e vizată
    Căci o vor depopulată.

    Prin vaccinuri de tot felul
    Şi-au început ei măcelul,
    De-a steriliza tot globul
    Lumea, omul, tot norodul.

    Prin vaccinuri criminale
    De sorginte infernale,
    Lovesc crud în populaţie
    Chiar şi prin alimentaţie.

    Selecţia raselor
    Din rândul maselor,
    Vor împuţinare
    Prin exterminare.

    Genocid perfect legal
    Prin codex alimentar,
    Hrana e pecetluită
    Cu uraniu-mbogăţită.

    Fructele din magazine
    Sunt mumificate bine,
    Viermele – test sănătate
    A fugit ca de la moarte.

    Trei metode-s ticluite
    De eugenişti croite,
    Lumea ca s-o înrobească
    Şi apoi s-o nimicească.

    Prima fază e războiul
    Între oameni tărăboiul,
    Bancherii îl finanţează
    Şi lumea terorizează.

    Multă plebe astfel piere
    Copil, tată şi muiere,
    Oamenii cei mai de rând
    Mor, se duc bieţii, nevrând.

    Oamenii de sus – elite
    Sunt feriţi de dinamite,
    Talpa ţării tre” să piară
    Pentru docţi – erau povară.

    Prin războaie ei dezbină
    Şi las ţările-n ruină,
    Ca apoi să-mpărăţească
    Cu legea lor păgânească.

    A doua metodă este
    Cancerul din manifeste,
    Pliante cu vaccinări
    Nebune sterilizări.

    Vaccinurile sunt arme
    Sănătatea să ne-o sfarme,
    Pruncii să-i slăbănogească
    Cancer să agonisească.

    Pe sărmanele fetiţe
    Vor să le sterilizeze,
    Iară puţin mai târziu
    Le-nvaţă să avorteze.

    Mercur, aluminiu, uraniu
    Vei ajunge doar un craniu,
    Căci otrava din vaccinuri
    Îţi vor aduce doar chinuri.

    Pentru colul uterin
    A fost creat un vaccin,
    Ca tinerele în floare
    S-ajungă neroditoare.

    Au pus cancerul, momeală
    O perfidă păcăleală,
    Căci odată vaccinate
    Multe sunt sterilizate.

    Boli crunte şi sterilizare
    Apar des prin vaccinare,
    Căci sistemul medical
    E strunit de Belial.

    Unii prunci au paralizat
    După ce s-au vaccinat,
    Iată ce urmări fatale
    Sunt prezente în spitale.

    Vă rog mult să mă credeţi
    Nu mai fiţi aşa orbeţi,
    Ce-au scornit, de ani o sută
    Stăpânirea cea ocultă.

    Planingul familial
    Zis şi control parental,
    E-un plan de exterminare
    A îngerilor de sub soare.

    Clinici multe de avorturi
    Unde des se fac torturi,
    Pruncii „bine” sunt tranşaţi
    Sau cu săruri afară daţi.

    Prin soluţii zis saline
    Pruncul nu îşi mai revine,
    Din uter uşor alunecă
    Şi privirea i se-ntunecă.

    Cu injecţii şi pastile
    Şi multe reţete debile,
    În demono-laboratoare
    Pruncu-sfânt, cu zile moare.

    A treia metodă
    E acum la modă,
    E hrana cea otrăvită
    E-urizată, stropită.

    Fugiţi fraţilor ca vântul,
    Nu mai staţi rupeţi pământul,
    Căci sistemul Europa
    Foarte mulţi va îngropa.

    Chimicale-chimicale
    Prin nevoi alimentare,
    La preţ mic ei le vor vinde
    Şi gloatele uşor vor prinde.

    Osteoporoza
    Este diagnoza,
    Oaselor poroase
    De-alimente roase.

    Bem insectide
    Zis, sucuri acide,
    Mulţi dinţi de prin gură
    Zac pe jos prin şură.

    Cu ce consumăm
    Viaţa ne-o scurtăm,
    Pe la farmacie
    E coadă, de-o mie.

    Una mie de persoane
    Copii, domni şi cucoane,
    Nu-s bani de reţetă
    Şi nici de navetă.

    De la supermarket
    Ieftine alimente,
    Vrem la farmacie
    Ce ? – Medicamente.

    Căci nesăbuinţa
    Cu moftul, plăcerea,
    O fac pe otravă
    Mai dulce ca mierea.

    Fugim după carne
    Ca teleghidaţii,
    Ştim că în mezeluri
    Zac doar aberaţii.

    Căci burtica este
    Realul stăpân,
    Creierul a fost
    Mai demult jupân.

    Europa, tot pământul
    Ne-au furat discernământul,
    Suntem robi la cărucioare
    Le umplem cu de-mâncare.

    Hrana au codificat-o
    Şi slut au modificat-o,
    Ies din noi ades mutanţi
    Ne-am hrănit cu conservanţi

    Războiul, avortul şi hrana
    E pentru mase capcana,
    Au gândit-o nişte „hoţi”
    Ce pe toţi ne vor tun-morţi.

    Apreciază

  13. Anghel said, on august 10, 2016 at 10:45 pm

    Feisbuc

    Lume, lumeee – soro lumeee
    Ce de oameni, ce de numee,
    E-n reţeaua asta largă
    O ciumat-buboasă plagă.

    Feisbuc ea se numeşte
    Şi pe mulţi îi reuneşte,
    Şi cu mic dar şi cu mare
    Câtă lume e în zare.

    M-a întrebat ieri un vecin
    CUM ?? N-ai feisbuc, n-ai login ?
    Cum poţi oare să trăieşti
    Făr să citeşti, blog-uieşti ?

    O reţea de spionaj
    Un dramatic derapaj,
    Căci o sumă de baştani
    Se străduie de ceva ani.

    Agenda s-o completeze
    Lui satan să i-o cedeze,
    – Vezi cartea aceasta cu chipuri
    La toţi le vom pune cipuri !

    Cartea cea cu feţe
    Cu false dulceţe,
    E ca o nălucă
    Poate să seducă.

    Elementul ei
    Curiozitatea,
    Prinde la cei cu
    Naivitatea.

    Fiara bruxelistă
    Cântă, că există,
    Un astfel de trădător
    Iscariotean vânzător.

    Feisbuc-ul e poarta largă
    Pe care mulţi vor să meargă,
    Spiritul de turmă
    Pentru cei din urmă.

    Mulţi nu vor în Cartea Vieţii
    Ci din zorii dimineţii,
    Vor doar cartea cea cu feţe
    Cu chat-uri să se răsfeţe.

    Nu ai Feisbuc nu exişti
    Zic mulţi calculatorişti,
    Pe tablete şi telefoane
    Se dau like-uri din butoane.

    Cartea cea cu mii chipuri
    Cu rase de mai multe tipuri,
    Îţi prezintă o lume vastă
    Virtuală, cineastă.

    Zisa socializare
    E capcana cea mai mare,
    Căci reţeaua colportaj
    Se-ocupă de spionaj.

    Te filmează prin ecran
    Zi de zi şi an de an,
    Prin camera de la smartphone
    Te-ascultă prin microfon.

    O dulceaţă negrăită
    Îi încântă prin orbită,
    Pe feisbucării dependenţi
    Pe reţea omniprezenţi.

    Dulcea curiozitate
    De a se înscrie-n carte,
    Şi-Adam a căzut
    Curios neîntrecut.

    Uşor ne surprinde
    Sufletul ni-l prinde,
    Cu meniuri luminoase
    Subiecte siropoase.

    Haide vino-n mreajă
    Feisbuc te visează,
    Al său înrobit
    Şi scump cipuit.

    Tu unde vrei ? În Cartea Vieţii sau în Cartea Feţelor ce urmează să fie cipuite ? Facebook-ul, e agenda de lucru a stăpânirii oculte.

    Apreciază

  14. Anghel said, on august 10, 2016 at 10:48 pm

    Calul Troian

    Sun-a glas de păsărele
    Nu din pomi cu rămurele,
    Ci din vene şi din vine
    Şi din cip-ul ce-i în tine.

    Cip cip cip – cip cirip
    Tu eşti al satanei chip,
    Tu ne dezbraci de Botez
    Şi de Cruce şi de Crez.

    Pe mână te-am implantat
    Din comoditate,
    Iar confortul ne-a costat
    Sfânta Libertate.

    Vor ca să te injecteze
    La bebe – în burtică,
    Înainte de-a se naşte
    Prin uter, la mămică.

    Toţi pruncii vor purta
    Microcip de mici,
    Ca de altfel şi părinţii
    Tătici şi mămici.

    Pentru a fi omul momit
    Va fi foarte ademenit,
    Când cipu-l va vindeca
    Pe el sau soţia sa.

    – Hai să-l punem toţi pe braţ,
    Surori, veri, părinţi şi fraţi,
    Trupul ni-l tămăduieşte
    Suferinţa o opreşte.

    Însă „calul troian”
    Cipul lui satan,
    Are şi efecte adverse
    Viclene, perverse.

    Mintea el ţi-o controlează
    Sufletul ţi-l profanează,
    Trupul e teleghidat
    Că doar lui satan te-ai dat.

    Scrie acolo-n micul bob
    Nu mai sunt Domnului rob,
    Mă închin numai la cel
    Şef în iad, Satanael.

    Micul cip – bob de orez
    Îmi şterge Sfântul Botez,
    Căci în el stă bine scris
    – Eu sunt al lui Antihrist.

    Iată dar ce mărturie
    Dă omul azi pe vecie,
    Sufletul şi-l află mort
    Pentru ce? – pentru confort.

    Pentru bani, pentru servici
    Pentru bere, pentru mici,
    Se vinde fără de minte
    Chiar şi pentru-n blid de linte.

    – Văleleu, am aşa o casă
    Bucate bune pe masă,
    La servici nu ne primeşte
    Ratele cin’ le plăteşte.

    Nu mai pot şofa maşina
    Şi nici cumpăra benzina,
    Cine-mi mai dă pansamente
    Pastile – medicamente.

    Sluga lui satan
    E cuvântul ban,
    În mână băgat
    Cu ac injectat.

    Semnul Sfintei noastre Cruci
    N-ai să poţi ca să-l mai duci,
    La frunte, mijloc şi umeri
    Trei de 6 ai să numeri.

    Şase-şase-şase
    Un morman de oase,
    Slugă te vrea cel
    Zis şi Azrael.

    Calul Troian, sluga lui satan
    Este microcipul, ce îţi fură chipul.

    Apreciază

  15. Anghel said, on august 10, 2016 at 10:49 pm

    Pentru Sfinţii Închisorilor

    Neamul nostru chinuit,
    Vrut n-a vrut a plămădit
    Sute sau mii de morminte
    Ce-n adâncuri, poartă-n ele
    Bogăţii de oase sfinte.

    S-au clădit fără de vrere
    Lavre, peşteri şi chilii
    S-au format chiar caractere
    Din morţi, mulţi ajuns-au vii
    Învăţând de la durere.

    Toată floarea ţării noastre
    În subsoluri a pierit
    În beciuri, în mirosuri grele
    Nădejdea au înmulţit
    Chiar acolo-ntre zăbrele.

    S-au scris imne, poezii
    S-au spus Crezuri niceene
    S-au predat filosofii,
    Mii de versuri s-au ivit
    Toate, toate, din durere.

    Cu scrâşnete de măsele
    Şi cu carne dezghiocată
    Au primit prigoana toată
    Cei ce n-au vrut să le fie
    Azi, istoria furată.

    De granit şi diamant
    Au fost mulţi dintre „rebeli”
    Ce-au răbdat cu stoicism
    Toate hoardele atee
    Ce-au ieşit din comunism.

    Au răbdat ca mucenicii
    Au scris file-n sinaxar
    S-au luptat ca această ţară
    Niciodată să nu piară
    Nici să-şi piardă vreun hotar.

    Mulţi n-au mai văzut lucirea
    Soarelui de zi cu zi
    Căci au coborât în mina
    Ce le-a fost mormânt şi casă
    Doar HRISTOS le-a fost lumina.

    Chinuiţi cu foame cruntă
    Devenit-au moaşte vii
    Emanând o pace sfântă
    Din privirile lor calde
    De tineri, bătrâni, copii.

    Aiudul, Piteştiul, Gherla, Suceava
    Zdrobit-au pe voi la fel ca pe pleava
    Uliţelor şi satelor ce v-au născut..
    …Pentru a primi prigoana, ce-avea
    Osuarele cu voi să fi umplut.

    Pateric s-a scris cu sânge
    Cu sudori, cu nevoinţi
    Doamne cum inima mea plânge
    Când îi văd pe muribunzii
    Ce înalţă rugi fierbinţi.

    Grămădiţi în mici celule
    Fără aer de ajuns
    V-au răpit şi oxigenul
    Ce-n plămâni ar fi pătruns
    Dăruit de Cel de Sus.

    Sataniştii şi ateii
    Au pus, zic ei, stăpânire
    Pe lume, chiar pe zidire
    Dând edicte şi precepte
    Pentru-a lumii vieţuire.

    Îngâmfaţii şi-ofticaţii
    Puşi de mândrul lucifer
    Au scornit doar aberaţii
    Chinuri cât să-nmoaie-un fier
    Dar nu şi acel: „tot sper !”.

    Căci Nădejdea în mântuire
    Pe mulţi i-a însufleţit
    A doua dintre virtuţi
    Ce nu poate fi vreodată
    Înfrântă de nişte bruţi.

    Circulă o vorbă atee,
    Chiar absurdă ca idee,
    Cum că ultima ce moare
    E speranţa … ce eroare!
    Căci Nădejdea moarte n-are.

    Îmbrăcaţi în răni şi semne
    Răstigniţi şi abuzaţi
    Voi steagul l-aţi arborat
    Ca să vadă tot românul
    Că-n bernă nu l-aţi lăsat.

    Este steagul biruinţei,
    Al nădejdii, al credinţei
    Al dragostei dintre fraţi
    Căci deşi neînarmaţi
    I-aţi zdrobit voi, nu ceilalţi.

    Cu obrajii arşi de palme,
    Cu iertare-aţi răsplătit
    Iar cu tălpile umflate
    N-aţi fugit, ci aţi dorit
    Pe duşman să-l faceţi frate.

    Adunaţi din plaiul ţării
    Smulşi din câmpuri, de pe glii
    V-au abrutizat călăii
    Căci n-aţi mai văzut nici cerul
    Nici pe-ai voştri dragi copii.

    Aţi fost jertfa cea fierbinte
    Aţi fost ruga cea de seară
    Cu Hristos în trup, în minte
    Acum sunteţi ca din ceară
    Curge mir din oseminte.

    S-a ajuns din nou la vorba
    Sfântă, a lui Tertulian
    Căci sămânţa voastră pururi
    Va încolţi şi va da roduri
    Zi de zi şi an de an.

    „Sângele martirilor, sămânţa creştinilor”
    Doamne ce mai adevăr
    Cum te-nalţă şi-nfierbântă
    O dorinţă mare, sfântă
    De-a muri în Adevăr.

    Sfinţi români din închisori
    Ce-aţi suit acolo-n nori
    Azi nevoie avem de voi
    De-ale voastre dulci sudori
    De lăuntrice comori.

    Spus-aţi ruga lui Iisus
    Dobândit-aţi astfel taina
    De a iubi s-ajungeţi sus
    De-a-mbrăca şi voi azi haina
    Din hlamidă a lui Iisus.

    Martiraj, mucenicie
    Pentru-al nostru lut şi glie
    V-aţi unit, toţi, pe vecie
    Ocrotiţi de Maica Sfântă
    Şi-azi istoria vă cântă.

    Acest imn vreau să-l închin
    Celor ce prin al lor chin
    Au luptat cu pace sfântă
    Ca-n veci să nu fie-nfrântă
    Ţara mea şi-a ta. La luptă!!!

    Apreciază

  16. Anghel said, on august 10, 2016 at 10:51 pm

    Cuviosul Justin

    Cuviosul Justin
    E darul divin,
    E lumânarea aprinsă
    Ce nu poate fi stinsă.

    E stâlp şi pridvor
    Pentru toţi cei ce vor,
    La Dumnezeu să ajungă
    Cu sfinţit mir să se ungă.

    Ctitor de biserici
    Sfinte temelii,
    Dar mai mare ctitor
    De suflete vii.

    Dacă-n lume l-aţi închis
    Pe cel de Domnul trimis
    Azi, o mie de cătuşe
    Nu pot să-l mai înăbuşe.

    Că din Sfânta Veşnicie
    Ne este pururi solie,
    Neamului românesc
    Şi cinului îngeresc.

    Iar Cuvântul ce-a rostit
    În oameni s-a-ntipărit,
    Va rămâne-n noi pe veci
    Încălzind suflete reci.

    Cuvioase Părinte
    Să-ţi aduci aminte,
    De-al tău neam şi ţară
    Ca-n veci să nu piară.

    Fiu de bravi răzeşi
    Al ţării plăieş,
    Lupte ai purtat
    Te-ai încununat.

    Ai pornit cu vitejie
    Singur – lupta anti cip,
    Căci o neagră vijelie
    Este al fiarei chip.

    Ai chemat o ţară-ntreagă
    Ca pe oi i-ai adunat,
    Şi pe turma cea pribeagă
    De lupi mulţi ai apărat.

    Ai fost buciumul ce-n zare
    Ai sunat şi ai trezit,
    Peste mări peste hotare
    Şi acolo ai răzbit.

    Un chip al blândeţii
    Un Bunic smerit,
    Cu barba de lână
    Şi părul albit.

    48 şi 64
    Nu e o piesă de teatru,
    Ci sunt ani de umilinţă
    De sporire în credinţă.

    „Căci din apa umilinţii
    Au băut în viaţă Sfinţii” ***

    O, ce rouă-nmiresmată
    Din raclă a izvorât,
    Iar în busuioc, minune
    Rămurele-au înfrunzit.

    Căci la Dumnezeu în sânuri
    Pe veci te-ai sălăşluit,
    Ai purtat lupta cea bună
    Şi în Cer te-ai odihnit.

    Dar eu cred că nici acolo
    Nu voieşti a lua odihnă,
    Câtă vreme-n ţara noastră
    Lupii ne sfâşie-n tihnă.

    Şi cum pururea te ştim
    Drept, cucernic, rugător,
    Tu pe Maica PreaCurata
    Vei ruga stăruitor.

    „ O, PreaSfântă Maică,
    Ce ne-ai înfiat,
    Ridică-ne astăzi
    Din greul păcat.

    Căci deşi cu minte,
    Din popor creştin,
    Ucis-u-ne-am pruncii,
    Cu un cumplit chin.

    Avorturi, pastile
    Sau otrăvuri lente,
    Sterilete, pază
    „Reţete” demente.

    Am ucis pe Sfinţii
    Ce-ar fi mijlocit,
    Iar PreaSfânta Troiţă
    Azi ne-a pedepsit.

    Căci la noi în ţară
    Plâng Icoanele,
    Cu sânge, cu lacrimi
    Se mişcă şi candele.

    Dă-mi să iau osândă,
    În veci, pe vecie,
    Dar avorturi-crime
    Nici să nu mai fie.

    Ţara mea greu geme
    Sub papuc străin,
    Vom fi sclavi în ţara
    În care trăim.”

    Roagă-te Sfinte Părinte
    Domnului Cel Sfânt te-nchină,
    Că sub hoarda păgânească
    Fiii tăi adânc suspină.

    Cere de la Tatăl, timp de pocăinţă
    Iară de la Fiul, sfântă umilinţă,
    De la Sfântul Duh, vie însufleţire
    Şi de la PreaSfânta, lacrimi-mijlocire.

    Părinte binecuvintează:
    „Pentru rugăciunile,
    Sfinţilor Părinţi
    Doamne al nostr Iisuse
    Tare-n nevoinţi,
    Primeşte-ne, nouă
    Rugile fierbinţi.

    Dă-ne-n dar putere
    Ca să rezistăm,
    Iar prigoana toată
    Cu drag s-o răbdăm.

    Milă să ne-arăţi
    Pacea să ne dai,
    Iar de vom fi vrednici,
    Cheamă-ne la Rai.

    Nu lăsa pecetea
    A lui antihrist,
    Să ne fure raiul,
    Ai tăi suntem Christ.”

    Nu primiţi pecetea
    Pe braţ sau pe frunte,
    De vă prigonesc
    Voi fugiţi în munte.

    Domnul va griji, de sufletul vostru.
    Când vă este greu, spuneţi: Tatăl Nostru.

    Apreciază

  17. Anghel said, on august 10, 2016 at 10:54 pm

    Fuga – în lanţuri

    Săracul, sărman
    A întârziat taman,
    Când prinşii de gleznă
    Cu viaţa în beznă.

    Au plecat în convoi
    Ca un şuvoi,
    Pe străzi, pe trotuare
    Cu ochii în zare.

    Cu spaimă şi frică
    De ce-avea să zică,
    A întins lung ciolanul
    Zornăind pe maidanul.

    De asfalt şi pietre
    Haide iute – cumetre,
    Că îţi vor simţi lipsa
    Şi nu mai vezi prispa.

    Din cătunul misleanu
    Ce ţi-a fost tăpşanu,
    De muncă şi rugă
    Din zori în amurg-ă.

    Fuga – în lanţuri
    Pe trotuare, prin şanţuri,
    După închinovierea
    În lăcaşuri ca fierea.

    Teama de libertate
    De a fi prea departe,
    De lanţuri – cătuşe
    Şi lacăt pe uşe.

    Aleargă mislene
    Pe vânt – pe troiene,
    Nu-ţi lăsa camarazii
    Mai drepţi decât brazii.

    Ca să nu se-nconvoaie
    De vifor şi ploaie,
    Fii cu ei pe vecie
    Dezrobit în robie.

    Amin !

    Apreciază

  18. Anghel said, on august 10, 2016 at 10:57 pm

    Unuia prea ofticat

    Te consumi şi te tot macini
    În puciosul întuneric,
    Zbieri şi urli a neputinţă
    Cu duhul tău luciferic.

    Viaţa ta ce aducea
    Cu un falnic răsărit,
    Din mândrie şi prostie
    Într-o dat a asfinţit.

    „Creator” al răutăţii
    Şi al sufletelor slute,
    Prin vicleana ispitire
    Atragi sufletele multe.

    Dar şi-aşa cu tot „câştigul”
    Însutit şi înmiit,
    Tu amarnic rău te mistui
    Veşnic tot nefericit.

    Stâncile sunt cârpe moi
    Ce formează munţi-granit,
    Se topesc uşor, se sfarmă
    Tu rămâi încremenit.

    Sfetnice al răutăţii
    Tu la ură îmboldeşti,
    Şi de-auzi un „Miluieşte”
    Şi mai tare te-nnegreşti.

    Ţi-ai dorit ca bârfoteca
    Ca pe şcoală s-o predai,
    Iar în râpa judecării
    Pe cei buni, pe toţi să-i dai.

    Fierbi în clocot, negru spumegi
    Rotocoale de fum greu fumegi,
    Nu poţi ca să reuşeşti
    Pe cei drepţi, nici să-i clinteşti.

    Nu poţi suporta ideea
    De-a se naşte prunci curaţi,
    Şi părinţilor naivi
    Le şopteşti crud: „AVORTAŢI”

    Avortaţi şi otrăviţi !
    Zdrobiţi şi măcelăriţi!,
    Nimiciţi şi mătrăşiţi !
    Vă păziţi sau îi stârpiţi.

    Mor pruncii nebotezaţi
    Iar voi vă satanizaţi,
    Căci planing familial
    E scornit de BELIAL.

    Chiar dacă înveţi la crime
    Şi la fapte rele-iad,
    Pe sufletele naive
    Ce tot cad şi iar decad.

    Nu-i capcana cea mai mare
    Pentru sufletul creştin,
    Ci căderea-n deznădejde
    Este marele declin.

    Ochii tăi ca doi tăciuni
    Te vădesc că spui minciuni,
    Şi pe-aceia ce sunt buni
    Îi lupţi cu deşertăciuni.

    Dar eşti slab şi limitat
    Un înfrânt şi-un ofticat,
    Te făleşti cu fecioria
    Dar te-a biruit mândria.

    Cu postul sau cu nesomnul
    Dar mai sus nu eşti ca Domnul,
    Care s-a smerit adânc
    Şi-a-mbrăcat haina de prunc.

    Lutul astfel a sfinţit
    Pe când tu te-ai semeţit,
    Mândria te-a înnegrit
    Pe când Domnul s-a micit.

    Şi din lucitor ostaş
    Tu, o stea a cerului,
    Ai ajuns în iad ocnaş
    Plin de colbul negrului.

    Răutatea cea mai mare
    N-ai pus-o în cel aprins,
    Ci în cel ce duşmăneşte
    Şi mocneşte aproape-stins.

    Mai mare ca crima este
    Cine se dezvinovăţeşte,
    Iar cine îşi pune parte
    Se poartă sataniceşte.

    Aşa învaţă dracul pe oameni
    Să răspundă, să dea vina,
    Şi nicicând şi niciodată
    Să nu-şi asume pricina.

    Lecţii ale răutăţii
    Satanache le-a predat,
    Iar creştinii fals creştini
    Între ei le-au practicat.

    Simte omul o plăcere
    Dulce dar otrăvitoare,
    Atunci când către-al lui semen
    Vorbeşte cu acuzare.

    Când creştinii îşi dau vina
    Se acuză – nu smeresc,
    Dovedesc că-n al lor suflet
    Poartă-un crez satanicesc.

    Când te porţi cu îmbufnare
    Şi dai pacea pe-ntristare,
    Ale tale fapte bune
    Ajung doar putreziciune.

    Maica Domnului din Ceruri
    Fragedă cu ani puţini,
    Prin smerenia-i adâncă
    A născut neam de creştini.

    Căci primind Logos să nască
    Mântuirea a venit,
    Şi astfel pierdutul Rai
    Maica l-a redobândit.

    O ruşine aşa mare
    O fecioară ţi-a făcut,
    Şi cu-a Ei înţelepciune
    Infinit te-a întrecut.

    15 ani de vieţuire
    Pe vremelnicul pământ,
    Biruit-au cu zdrobire
    Pe luceafărul nesfânt.

    Ai venit din veşnicie
    Cu ani mulţi – miliarde,
    Şi-ai fost biruit de-o Pruncă
    Şi asta cel mai rău te arde.

    Vasta ta împărăţie
    Nu te mulţumeşte,
    Ci doar de n-ai auzi
    Doamne Miluieşte!

    Iar la fiece Amin
    Ştii că se apropie,
    Ce Hristos a predicat
    Sfânta Evanghelie.

    Iată ţi-a sosit sfârşitul
    Geaba te mai zvârcoleşti,
    Biruinţă n-ai să ai
    Ci doar ne muceniceşti.

    Foarte rău te mistui astăzi
    Când creştinii nu-ţi răspund,
    Nici la dulcile ispite
    Prin fapte, cuvânt sau gând.

    Treaba ta e să-ndrugi multe
    Dar a noastră este una,
    Să te ignorăm total
    Acum pentru totdeauna.

    Asta am să fac şi eu
    De la dialog te tai,
    Nu voiesc să te-am aproape
    Ci să urc sufletu-n Rai.

    Fugarule din Ceruri !!

    Apreciază

    • Mihail said, on august 11, 2016 at 12:02 pm

      Îngerule, îți multumesc pentru poezii. Dumnezeu să te ocrotească.

      Apreciază

      • Anghel said, on august 12, 2016 at 11:24 pm

        Doamne ajută și ție Mihaile. Te cheamă ca pe fiul meu.

        Încă o poezie îți trimit, sper să se posteze. Are 360 strofe. Este despre conversația unui suflet cu îngerul păzitor.

        La mormânt

        Am murit, mi-au pus capac
        Nu ştiu Doamne ce să fac,
        Rece este în mormânt
        Numai viermi sunt în pământ.

        -Suflete de ce te miri
        Ai murit, nu mai respiri
        Eu sunt îngerul tău bun
        Nu mă ştii ? – acuma-ţi spun.

        Toată viaţa te-am păzit
        De când abia te-ai năimit,
        Mi te-a încredinţat Dumnezeu
        Să port grijă de sufletul tău.

        Ascultă ce îţi voi spune
        Ca să vezi că lucruri bune,
        N-au fost dese-n a ta viaţă
        Ai trăit în nor şi ceaţă.

        Încă nenăscut fiind
        Şi în pântece dormind,
        Sfade multe se-auzeau
        Părinţii tăi se certau.

        Asta la copil nu-i bine
        Şi rămâne afectat,
        De aceea rele-n tine
        De atunci s-au impregnat.

        Mai apoi când te-au născut
        Ursitoare au chemat,
        Neştiind că-n loc de bine
        Numai rău ţi-au provocat.

        Căci să ştii, ursitoria
        E ca şi vrăjitoria,
        E lucrare diavolească
        Pe naivi să-i păcălească.

        Harul Sfântului Botez
        Pe toate le-a anulat,
        Căci să fie păcătos
        Pentru nimeni nu e dat.

        Iată, timpul a trecut,
        Şi-n 3 zile ai petrecut,
        Viaţa, de când te-ai născut
        Până moarte ai văzut.

        Ţi-ai privit copilăria
        Când nevinovat erai,
        Mai apoi când ai crescut
        Mai minţeai şi mai furai.

        Ai trăit necununat
        Crezând că nu e păcat,
        Şi la multe fete, iată
        Fecioria ai stricat.

        De şefi, tu stăteai la pândă
        La serviciu te pontai,
        Viclenia ia osândă
        Uite acolo – nu munceai.

        Deşi crezi că te-ai ascuns
        Uiţi că Domnul Cel de Sus,
        Pe toţi şi pe toate le vede
        Deci în tine nu te-ncrede.

        Te-am dus să vezi şi cum
        Pe-o bătrână de pe drum,
        Ce căzuse – ai ridicat
        Faptă bună ai lucrat.

        Iată cum, tu, mai apoi
        Unui om cu mari nevoi,
        Ce n-avea nici ce să vândă
        Îi dai împrumut cu dobândă.

        Trece timpul şi tu, iată
        Te-ai căsătorit c-o fată,
        Nunta voi aţi pângărit
        Jocuri, dansuri aţi sărit.
        ( Căci nunta cu lăutari
        Este ca pe la barbari. )

        De copii, în primii ani
        V-aţi ferit, v-aţi protejat,
        Motivând că sunteţi tineri
        Şi că v-ar fi încurcat.

        Iar atunci când au sosit
        Voi sincer v-aţi bucurat,
        Dar păgâne obiceiuri
        În casă le-aţi jucat.

        Căci rupând turta la fata
        Luând moţul la băiat,
        Păgâneşte v-aţi purtat
        Lui satan v-aţi închinat.

        Anii trec şi rar apuci
        La Biserică, să-i duci,
        Pe ai tăi scumpi copilaşi
        Aveai treabă în oraş.

        Târguieli prin magazine
        La televizor, la filme,
        O friptură pe grătar
        Şi o bere în pahar.

        Rău creştin o viaţa-i fost
        N-ai ţinut măcar un post,
        Motivând că ai servici
        Şi de nu mănânci carne, pici.

        Am mai derulat un pic
        Şi-ai văzut cum din tătic,
        Băiatul şi a ta fată
        Nu-ţi mai zic tătic, ci tată !

        Cu vremea ei s-au mărit
        Iar tu ai încărunţit,
        Şi-au ales o meserie
        Tu erai ieşit la pensie.

        Mulţi nepoţi ţi-au dăruit
        Ce foarte mult i-ai iubit,
        Şi la fiece trăznaie
        Îţi ziceau – nu eu, tataie!

        Bătrâneţe, haine grele
        Iată cum anii s-au dus,
        Şi cu bune şi cu rele
        Zilele ţi-au c-am apus.

        S-a apropiat şi ziua
        Când moartea ghionturi ţi-a dat
        Vrei să scapi, dar nici o şansă
        Deja tu căzuseşi la pat.

        Iată, clipele de groază
        Fără milă te-au muncit,
        Căci la patul tău venit-au
        Draci, la care ai slujit.

        Unii grohăiau ca porcii
        Alţii de mâini de trăgeau,
        Alţii ţi-aduceau injurii
        Sufletul ţi-l speriau.

        Câte hule şi blesteme
        Furtunoase ţi-au tunat,
        M-am sfădit ca să te lase
        Că-mi erai încredinţat.

        Cumplita şi neagra moarte
        De sub unghii ţi-a tăiat,
        Vinele vieţii, ce Domnul
        La-nceputuri ţi-a legat.

        Dar, să mergem, să lăsăm
        Pe-aceşti decăzuţi şi răi,
        Iar noi vreo 6 zile
        Ne vom ridica la Rai.

        – Doamne! Mi se sparge pieptul
        Plămânii mi se topesc,
        – Este aerul serafic
        Te spală, te curăţesc.

        – Cum crezi că, cu-atâta tină
        Ce văzduhul îl întină,
        Că vei fi lăsat să vezi
        Ale Raiului livezi.

        – Sfinte Mare! Ce-mi văd ochii
        Mintea mi s-a minunat,
        Mai strălucitor ca-n soare
        E acest sfinţit palat.

        Roiuri, roiuri – îngeri sună
        Din cântări dumnezeieşti,
        – Suflete, nu-i de mirare
        Tu abia acum trăieşti.

        Ce grădini înmiresmate
        Şi ce pomi roditori,
        Câmpiile-s nesfârşite
        De multicolore flori.

        Simt cum pacea aceasta sfântă
        În fiinţă îmi pătrunde,
        Iar în inimă bucuria
        Nu-ncetează să abunde.

        Ce sunt graiurile acestea ?
        Nu-nţeleg nici un cuvânt,
        Nu le-am auzit vreodată
        Cât am trăit pe pământ.

        Suflete, aceste slove
        Nu aveai cum le ştii,
        Căci cu muzică lumească
        Te-ai deprins, pe la beţii.

        Sunetele acestea sfinte
        Le-au primit doar ‘cele minţi,
        Ce-au rostit de-a pururi ruga
        Şi din viaţă au fost Sfinţi.

        – Doamne Mare ! ce-mi văd ochii
        Oare nu-s părinţii mei,
        Curaţi – albi, ca o lumină
        Zici că sunt doi porumbei.

        – Bine vezi, şi ia aminte
        Că sufletul şi-au mântuit,
        Ascultând de cele sfinte
        Ceea ce tu n-ai primit.

        Nu poţi ca să mergi la ei
        Nu eşti încă pregătit,
        Doar Stăpânul va decide
        Dacă-n Rai vei fi primit.

        Rude multe ai în Ceruri
        Strămoşi, moşi, bunici, părinţi,
        De-asta suflete, e bine
        Viaţa s-o trăim cuminţi.

        Cuminţenia e sfântă
        E sfială şi ruşine,
        Cine-o are, are viaţă
        Şi are pe Domnul-n sine.

        – Bucuria mea tot creşte
        Simt că e la infinit,
        Ai dreptate mare, suflete
        Ea creşte la nesfârşit.

        Precum simţi aici în RAI
        Că înviezi nemărginit,
        Tot aşa şi-n hâdul iad
        Chin va fi necontenit.

        Bucurie fără margini
        În gânduri şi în simţire,
        Sufletele toate, vor numai
        Veşnică-ndumnezeire.

        Căci atât de mare-i Pacea
        Ce-nconjoară universul,
        Că nu poate cuprinde cumva
        Slova, cuvântul sau versul.

        Domnul nostru PACE este
        Nu se ceartă sau sfădeşte,
        Cum greşit în viaţă, astăzi
        Om cu om se-mpotriveşte.

        Oamenii hrănesc ambiţii
        Urzesc planuri – răzbunări,
        Se contrează rău în vorbe
        Şi-şi cer false iertări.

        – De ţii minte răul,
        Ai fost biruit de draci,
        Iar smerenie de ai
        Este, doar că te prefaci.

        Îngere, de când tot mergem
        Nu mă satur de privit,
        Iar lumina nu apune
        Aici nu e asfinţit ?

        Nu e şi nici n-a fost
        Căci lumina ne-nserată,
        E veşnică, de la cel Veşnic
        Nu apune niciodată.

        Dumnezeu lumină este
        Şi dragoste şi iertare,
        Nici sfârşit, nici timp, nici mijloc
        Şi nici început nu are.

        Aş vrea să rămân aicea
        De ce mai călătorim,
        Mergem mai iute ca gândul
        Tare-aş vrea să poposim.

        Am văzut atâtea locuri
        Am amuţit de uimire,
        Dacă mergem mai departe
        Voi orbi de strălucire.

        – Nu putem ca să rămânem
        Nici n-ai fost la judecată,
        Când vor trece 6 zile
        Raiu-l părăsim îndată.

        – Mă simt ca un nou născut
        La lumină şi la viaţă,
        Cum de-am ales doar bezna
        Şi am stat fără povaţă.

        Cum a fost oare posibil
        Să mă mint şi să mă-nşel,
        Irosindu-mi astfel viaţa
        Depărtându-mă de EL ?

        În lume, cât am trăit
        Viaţa mea a fost o ceaţă,
        Iar aici tot ce respir
        Este smirnă şi dulceaţă.

        Tare rău, acum regret
        Că nu pot să mai îndrept,
        Ce în viaţă am greşit
        Iar răsplata, mi-o aştept.

        Hai să mergi, să vezi cum Sfinţii
        În cântări slavoslovesc,
        Ce cunună au Părinţii
        Ce au fost cin îngeresc.

        Să-i vezi şi pe Mucenicii
        Ce credinţa şi-au păstrat,
        Oricât ar fi fost prigoana
        Cu dragoste au răbdat.

        Poţi vedea şi Cuvioşii
        Ce odihnă n-au avut,
        Au stat în munte, sub stâncă
        Numai Domnul i-a văzut.

        Aicea sunt milostivii
        Ce în viaţă au jertfit,
        Şi fărâma lor de pâine
        Celui de foame slăbit.

        Aici sunt tămăduitorii
        Doctori fără de arginţi,
        Au vindecat fără plată
        Iată-i – acuma sunt Sfinţi.

        Tot aproape sunt creştinii
        Făcători de pace multă,
        Au răbdat cu sudori spinii
        Şi acum de-a pururi cântă.

        În Cer, toată „lumea” urcă
        Curăţiţi, din slavă-n slavă,
        Iar în iad toţi se afundă
        Ne-ncetat, fără zăbavă.

        Aicea nu e durere
        Întristare sau suspin,
        Ci doar rai şi fericire
        Veşnic doar un Cer senin.

        N-am putut ca să te duc
        În toată împărăţia,
        Sunt lăcaşuri mai înalte
        Dar tu nu ai curăţia.

        Proroci şi Sfinţi Apostoli
        Drepţi şi Mărturisitori,
        Şad unde e Stăpânul
        Şi de-i vezi, pe loc tu mori.

        Bucură-te pentru tot,
        Ce-ai ajuns s-auzi şi vede,
        Că de-aici noi vom pleca
        Prin văzduhurile putrede.

        Li se zice pe drept – vămi
        Căci sufletele bine le cern,
        Şi tot ce găsesc că-i rău
        Pe hârtie îl aştern.

        1. Vama vorbirii în deşert
        Chicoteli drăceşti se-aud
        Vama întâia e aproape,
        Zgomote ce vin din fund
        Din văgăuni şi hârtoape.

        – Bine-ai venit sufleţele
        Te vom munci foarte tare,
        Fiindcă nouă ne-ai slujit
        Glumind şi râzând – gură mare.

        Este vama hohotirii,
        A râsului zgomotos,
        A vorbirii ruşinoase
        Şi-a glumelor fără rost.

        A vorbelor cu aluzii
        Şi-a vorbirii nebuneşti,
        Foarte mulţi ce vin aicea
        Au zis glume tinereşti.

        Râsuri, chicotiri, ocheade
        Cuvinte provocatoare,
        Sau tot felul de bravade
        Au smintit pe mic şi mare.

        – Îngere, nu mă lăsa
        Căci eu tânăr când eram,
        Multe vorbe ruşinoase
        Mai ziceam, mă mai prosteam.

        Glume, şotii, poante, bancuri
        Despre lume, cu femei,
        N-am ştiut că-n veac, vreodată
        Sunt vorbe fără temei.

        -Nu te poţi răscumpăra
        Tu fapte – n-ai suficiente bune,
        Hai să mergem mai departe
        Vom vedea ce Domnul spune.

        2.Vama minciunii
        Tropăit, şi zgomot mare
        Şi duhori de nedescris
        Erau la vama minciunii
        Vorbită sau spusă-n scris.

        Ceva mai urât c-aceştia
        Nu cred c-am văzut vreodată,
        Toţi dracii acestei vămi
        Sunt mai hâzi ca niciodată.

        – Ai minţit întâi pe Domnul
        Spunând că te cuminţesti,
        Promiţând pe cele sfinte
        Şi că nu te leneveşti.

        Ai fost naş şi ai minţit
        Că pe pruncul ce-l botezi
        În ascultare de Domnul
        Îl vei creşte, cât viezi.

        Dar parcursul a fost altul
        Că pe copil l-ai lăsat,
        De Hristos nu a ştiut
        Ci de patimi şi păcat.

        Ai minţit şi la serviciu
        Nu lucrai cum se cuvine,
        Viclenia ce-o aveai
        O foloseai, să dai bine.

        Şi acasă ai minţit,
        Pe copii şi pe soţie,
        Din salariu tu pierdeai
        La jocuri, sau la distracţie.

        – Vino să te afundăm
        În mlaştina cu pucioasă,
        Căci acolo se muncesc
        Toţi cu vorba mincinoasă.

        Am plecat de acolo iute
        Cu un gust amar-pelin,
        Căci această vamă pute
        De minciuni şi de venin.

        3. Vama clevetirii, a judecării aproapelui
        Doamne, ce mai huruit
        Se-auzi la vama treia,
        Dracii ţipau ascuţit
        Îşi pregăteau pledoaria.

        – Iată, cum ai clevetit
        Pe rude, vecini, colegi
        Ai râs mult şi ai bârfit
        Că sunt proşti, tâmpiţi şi blegi.

        – Eşti al nostru sufleţele
        Vino să te jughinim,
        Ne-ai slujit din tinereţe
        Pân la moarte-n ţintirim.

        Ai zis de unul de altul
        Că e rău, că-i păcătos,
        Iar pe tine de vedeai
        Drept, sau bun, sau virtuos.

        Cu degetul arătai
        Spre greşelile vecine,
        Dar pe-ale tale scăpări
        Le vedeai numai în bine.

        Ai defăimat, osândit
        Hulit şi batjocorit,
        Te-ai făcut judecător
        Avocat sau procuror.

        – De ce n-ai văzut de tine ?
        De faci rău sau de faci bine,
        Căci HRISTOS va întreba
        Pe-orice om, de treaba sa.

        Să plecăm suflete, iute
        Că aici şi mai rău pute,
        În această vamă sunt
        Cei mai mulţi de pe pământ.

        4. Vama lăcomiei şi a beţiei
        Gemete şi grea duhoare
        Am văzut când s-a deschis,
        O prăpastie de lume
        Pătimind de nedescris.

        Doritorii de plăceri
        Ce în viaţă n-au postit,
        Se hrăneau acum cu viermi
        Şi se chinuiau cumplit.

        – Ai mâncat făr să te-nchini
        Rugăciune nu ai spus,
        Nici nainte şi nici după
        N-ai mulţumit Domnului Sus.

        Ai mâncat peste măsură
        Te-ai îmbuibat cu de toate,
        Iar săracii se topeau
        De o foame cruntă foarte.

        Ai participat la nunţi
        Cu mâncăruri şi beţii,
        Te-ai îmbuibat şi acolo
        La păgâneşti cumetrii.

        Aici zac toţi cârciumarii
        Ce în lume au făcut,
        Cârciumi, birturi sau taverne
        Minţile mulţi şi-au băut.

        Ai băut cu îndârjire
        Pân la reaua ameţire,
        Apoi ai benchetuit
        Jocuri, dansuri ai sărit.

        Auzi cum mai urlă gloata
        – Apă, apă vrem să bem,
        Blestemată-i băutura
        Din cauza ei, rău ardem.

        Tare s-a mai întristat
        Sufletul ce-a irosit,
        Banii, munca şi-a sa viaţă
        În beţii şi-n chefuit.

        5. Vama lenevirii
        Vama aceasta mulţi înghite
        Şi e veşnic nesătulă,
        Miliarde ajungeau
        În cea mai adânca negură.

        Durerea şi întristarea,
        Foarte mult te apăsau,
        Când vedeai cu câtă trudă
        Sufletele se munceau.

        Pe lângă toate acestea,
        Crude, rele-pătimiri,
        Draci – chipuri sălbăticite
        Aduceau învinuiri.

        – Cei mai mulţi aicea sunt,
        Căci i-am prins cu delăsarea,
        Oare nu ştiţi că în iad
        S-a inventat relaxarea.

        Filme multe, sute-mii
        Şi somn până la ore târzii,
        Seriale, de decenii
        Ce ţin pe om în astenii.

        Deşi sufletu-l dezmiardă
        Timpu-l face ca să piardă,
        Cu lucruri fără folos
        Depărtându-l de Hristos.

        Jocuri pe calculator
        Desene-n televizor,
        Muzică satanicească
        Pop, rock sau lăutărească.

        Copiii rău s-au stricat
        Tinerii, demonizat,
        Nu mai vor să mai asculte
        Decât sunete oculte.

        Cu hainele zdrenţuite
        Despuiaţi, impertinenţi,
        Nu poţi discuta cu-aceştia
        Sunt total incoerenţi.

        Înrobiţi de internet
        Da radio, televizor,
        Sunt adepţii lumii-atee
        Cred că lumea e a lor.

        Ceasuri, zile, saptămâni
        La Biserică amâni,
        În Duminici şi sărbători
        Nu vii, şi de-ar fi să mori.

        – Haide suflete să mergem
        Te-ai cam făcut de ruşine,
        Lenea şi cu relaxarea
        Au lăsat ruine-n tine.

        6.Vama furatului
        Tare m-am mai spăimântat
        Când ajunserăm aicea,
        Zgomote de lanţuri şi bice
        Din sfori şi cu multe şfice.

        Hoţii şi cu furăcioşii
        Cu amar se chinuiau,
        Căci în viaţă mincinoşii,
        Se jurau că nu furau.

        Lucruri de pe la serviciu
        Din curte de la vecini,
        O pereche de mănuşi
        Sau vreo 2-3 găini.

        Un şurub, o piuliţă
        De-ai luat-o, ai furat,
        De-asta dracii te muncesc
        Şi te ţin la fezandat.

        De întinzi mâna ta pe drum
        Şi din pom tragi de o pară,
        Pe vecin îl păgubeşte
        De blesteamă, ocărăşte.

        Vezi cum ai făcut un rău
        Deşi mic, cum tu îl crezi,
        Pe Domnul a blestemat
        Deci, de ce iei din livezi ?

        Plângi cu-amar, te pocăieşte
        Şi deloc nu-ntârzia,
        De-ai furat ceva, plăteşte
        Sau du-l, şi-l înapoia.

        – Doamne, Sfinte – arde, arde
        Biciul rău mă pârjoleşte,
        N-am ştiut că atât de rău
        Ajunge cel ce hoţeşte.

        Hai să mergem, sufleţele
        Ştii că şi tu ai furat,
        De te-ai eschivat la muncă
        Este acelaşi păcat.

        7.Vama iubirii de arginţi
        Iureş mare, ce năvală !!
        De copite, tropăit,
        Era nor de drăceşti cete
        Trăznind şi mugind urât.

        – Bine-ai venit sufleţelee !
        Căci tu banii, i-ai iubit,
        În loc să dai şi la alţii
        Averi ai agonisit.

        Norod mult ajunge aicea
        Că de bani sunt fascinaţi,
        De vrei, ţi-l arătăm şi pe Iuda
        Este prins la noi în lanţ.

        Vor câştiguri pe la loto,
        Pe la case de pariuri,
        Dar în schimb vor lua osândă
        Vor urla cu multe vaiuri.

        – Vreţi doar plată necinstită
        Din noroc şi pronosticuri,
        Garantat îi vom munci
        Şi pe cei cu loz în plicuri.

        Aţi cerut „noroc” în viaţă
        Nu ştiaţi că e un drac,
        Bogăţia de te-nhaţă
        Tu ai sufletul sărac.

        Aur, munţi de diamante
        Giuvaiere şi monede,
        De ar fi aur jos pe stradă
        Toţi ar fi doar patrupede.

        Ne vom întâni desigur
        Şi la vama douăzeci,
        Căci acolo toţi zgârciţii
        Urlă, strigă, zbiară-n veci.

        8.Vama cametei
        Întunecate dihonii
        Veniră să mă sfâşie,
        De n-aveam pe înger cu mine
        Mă rupeau din temelie.

        – Cum credeai că poţi să treci,
        De acest popas drăcesc,
        Când tu, ai dat bani cu camătă
        De nu ştii, îţi amintesc.

        Ai profitat de sărmani,
        Luând dobândă necurată,
        Acum şi tu, clar, în iad
        Îţi vei lua cumplită plată.

        Cămătarii şi bancherii
        Crâncen, greu se chinuiesc,
        Şi strigă cu disperare
        – Am greşit şi mă căiesc.

        9.Vama nedreptăţii
        Puturoasă adunare
        Am văzut cum se adună,
        Şi sub „cerul” de pucioasă
        Grohăit şi urlet tună.

        Sunt aicea toţi patronii
        Ce în viaţă au oprit,
        Plata pe munca lucrată
        Lucrătorului cinstit.

        Răpitorii de podoabe
        De la văduve, orfani,
        Îi vom trage prin ţepuşe
        Căci s-au lăcomit la bani.

        Unii au furat la cântar,
        Clienţii nedreptăţind,
        Sau n-au vrut ca la „cezar”
        Să dea taxe, neplătind.

        Tot aici îi mai văzurăm
        Pe copiii fără minţi,
        Ce în viaţa lor, tot timpul
        Au batjocorit părinţii.

        – Sunt păcate strigătoare
        La Cer şi la Dumnezeu,
        Iar în ghenă să pogoare
        Toţi aceia ce fac rău.

        10. Vama zavistiei – a duşmănirii
        Deşi m-aşteptam să tune
        Să urle şi să răsune,
        Pe loc am încremenit
        Aici totul e-mpietrit.

        O linişte mormântală
        O prăpastie abisală,
        Nici măcar un scurt clipit
        Pe chipul înmărmurit.

        Miliardele de feţe
        Înnegrite de tristeţe,
        Erau doar stane de piatră
        Cu inima-ncarcerată.

        Este vama duşmăniei,
        A supărării, mâniei,
        Toţi ce-aici au poposit
        Sufletul şi-au împietrit.

        Chipuri hâde, chipuri slute
        Ura le-a făcut urâte,
        Toţi ce-au ţinut supărare
        Şi nu şi-au cerut iertare.

        Deşi păreau că stăteau
        Toţi în gând cumplit scrâşneau,
        Îngerul mi-a spus ce grav
        E să fii aşa bolnav.

        – O să vii şi tu la noi
        Mi-a spus o voce gândită,
        Căci în suflet ai puroi
        Şi inima ţi-e-nrăită.

        Uită-te cum ai plecat
        Din lume, de pe pământ,
        Cu mulţi ai rămas certat
        Până la uşă, la mormânt.

        Ai stat prin curţi şi procese
        Pentru avere te-ai luptat,
        Te-ai certat cu ai tăi fraţi
        Nu aţi vrut să vă-mpăcaţi.

        – Te-ai ţinut băţos şi ţanţoş
        Biruit de supărare,
        De-ţi zicea ceva vreunul
        Îţi săreai în apărare.

        Nu ştiai că apărarea
        E potrivnică smereniei,
        Este doar scânteia care
        Aprinde mânia furiei.

        Poruncă din Ceruri este
        Să ţii al tău chip senin,
        Iar în inima ta, frate
        Să nu laşi să intre spin.

        Îngroziţi trecurăm podul
        Peste hăul cu împietriţi,
        Iar dracii în mare taină
        Se foiau „înveseliţi”.

        11.Vama mândriei
        Vama aceasta-i cea mai veche
        Şi-i cea mai otrăvitoare,
        Aici fiece ocnaş
        De infinite ori moare.

        Mândria cea puturoasă
        Are multe hâtre fiice,
        Le enumerez aicea
        Pe cele mai sălbatice.

        Iscodirea şi trufia
        Lauda, obrăznicia,
        Gândul că arăţi frumos
        Că ai trupul arătos.

        Slava deşartă, de sine iubirea
        Îngâmfarea, înălţarea cu mintea,
        Lepădarea de credinţă
        Eretici cu prisosinţă.

        Mulţi bărbaţi erau aici
        Dar şi mai multe femei,
        Filosofi şi cărturari
        Ce s-au declarat atei.

        Se iubeau unii pe sine
        Crezând că despre ei că sunt,
        Importanţi şi văzuţi bine
        Ca ei, nimeni pe pământ.

        Cu mers ţanţoş şi fudul
        S-au fălit, au defilat,
        Cu neruşinare crasă
        Au smintit, şi-au desfrânat.

        Cei ce au râs unii de alţii
        Că sunt proşti sau sunt urâţi,
        Sunt primiţi cu mult-ardoare
        Şi cumplit vor fi bătuţi.

        De te-ncrezi în tine, frate
        Să ştii că eşti un pierdut,
        Şi toată viaţa ta este
        Un lung vis, trist şi urât.

        – Să fugim de-aci, acuma
        Până acum n-am mai văzut,
        Atâtea suflete-n boală
        Strălucind în neagra smoală.

        Vama mândrilor se-aude
        Peste tot în toată „zarea”,
        Că atât de mare-i chinul
        La fel de mare urlarea.

        12.Vama mâniei şi-a iuţimii
        Bătăuşii şi aprinşii
        Tare rău se mai munceau,
        Scrâşneau din gingii, cu dinţii
        Bătăi infinite primeau.

        Cei ce trânteau şi bufneau
        Provocând iuţit scandal,
        În lavă se scufundau
        Într-un hal fără de hal.

        Aveau carnea dezghiocată
        Ciolanele se vedeau,
        Au avut firea aprinsă
        Şi-acum ard în lava nestinsă.

        Oamenii fără răbdare,
        De la mic şi pân la mare,
        Care-n viaţă au bruscat
        Ţipat şi intimidat.

        Ca-ntr-o şerpărie stau
        Cei ce rău s-au mâniat,
        Sălbatic se mai muşcau
        Cu dinţii, neîncetat.

        Istericii, mânioşii
        Locul bine şi-au găsit,
        Că toţi în aste subsoluri
        Se aflau la pârjolit.

        – Să plecăm iute de-aici
        Aici zace nedreptatea,
        Şi tot aici se mai află
        Cine ţine răutatea.

        Foarte trist am părăsit
        Galeriile mâniei,
        Căci şi eu m-am regăsit
        Pătimind, cu de-ale furiei.

        13.Vama pomenirii de rău – înjurăturile
        Cine-a ţinut minte răul
        Când alţii l-au supărat,
        În acest abis de gheaţă
        Cu ger crunt va fi luptat.

        Hulitorii, cei ce-njură
        Blesteamă sau osândesc,
        În veac nu vor avea scăpare
        Căci doar frig agonisesc.

        Grade multe – milioane
        Toate sunt sub cifra zero,
        Nicăieri n-a fost mai ger
        Cum e-n tartar, acolo.

        Pe la meciuri, sau acasă
        De-ai ţipat şi înjurat,
        Cu înveninate vorbe
        Sufletul ţi l-ai pătat.

        – E de-al nostru, auzirăm
        Gura, mintea şi-a spurcat,
        Când cu foc, de cele sfinte
        A trântit şi a-njurat.

        A hulit pe Dumnezeu
        Chemând dracii des pe buze,
        Obiceiul lui cel rău
        N-are în veci, vreodată scuze.

        Limba, gura ţi-a fost dată
        Pe Dumnezeu să-L slăveşti,
        Mulţumind mereu în toate
        De-ţi dă bun, sau rău primeşti.

        Gura, cel mai sfânt organ
        Al omului pe pământ,
        A ajuns chiar mai spurcat
        Decât hoitul în mormânt.

        Căci toată necurăţia
        Ce din inimă porneşte,
        Doar pe gură se revarsă
        Şi văzduhul pângăreşte.

        Gura ta la rugăciuni
        Şi la slave n-a cântat,
        Dar relele spurcăciuni
        Le-a rostit chiar apăsat.

        O mulţime fără număr
        Suflau greu, în deasă ceaţă,
        Şi alţii soseau mereu
        Hulitori în a lor viaţă.

        Întristare ca aceasta
        Sufletul meu n-a trăit,
        Şi eu sunt tot ca aceştia
        Merit să fiu osândit.

        14.Vama uciderii
        Cea mai mare crimă este
        UCIDEREA prin AVORT,
        Cu pastile avortive
        Ce pe prunc îl lasă MORT.

        Nici nu se poate descrie
        Ce păţesc acei cruzi oameni,
        Ce pun pruncii în sicrie
        Băieţi, fete – tripleţi, gemeni.

        Usturimea, sfâşierea
        Este atât de mare aici,
        Jupuiţi sunt toţi de piele
        Şi sunt bătuţi cu urzici.

        Plânsul lor amar şi veşnic
        În oceane s-adunat,
        Dar târzie-i întristarea
        Pentru acest CUMPLIT păcat !!

        Dragoni, monştri şi balauri
        Sug la piepturi de femei,
        Ce-n a lor nedreaptă viaţă
        Au UCIS fără TEMEI.

        – N-aţi alăptat pe copiii
        Ce Dumnezeu vi i-a dat,
        Acum ardeţi rău în grote
        Şi strigaţi: – ce crud păcat!

        Să nu credeţi că bărbaţii
        Sunt cumva de iad scutiţi,
        Mai cumplit şi mult mai groaznic
        Sunt aceştia chinuiţi.

        Doctorii, ocnaşi de frunte
        Pe ei singuri se zdrumică,
        Cu chiureta trag din carne
        Se schinguiesc de oftică.

        – Am fost cruzi, am fost barbari
        Pe copii noi am ucis,
        Geaba acum ne pare rău
        Vrednici suntem toţi de plâns.

        Unii au ucis la nervi
        Din iuţime, gelozie,
        Alţii rău s-au tulburat
        Şi-au omorât la beţie.

        Musafiri de seamă sunt
        Cei ce singuri şi-au luat viaţa,
        Spânzuraţi sau otrăviţi
        Chinul le va fi „vacanţa”.

        Deprimaţii ce-au crezut
        O soluţie în moarte,
        Cei mai trişti din toţi, ei sunt
        Şi de moarte tot n-au parte.

        15.Vama vrăjitoriei- ghicitoriilor, farmecelor
        Toată spurcata magie
        De e albă sau e neagră,
        Sufletul îl înnegreşte
        Şi cumplit poate să ragă.

        Dracii ce erau aici
        Semănau cu nişte jivine,
        Coarne, copite şi bici
        Le foloseau crunt pe tine.

        Duhurile de acolo,
        Pe vrăjitori îi munceau,
        Iar aceştia în al lor chin.
        -V-am slujit; ei tot strigau.

        Mugeau cu înfiorare
        De te treceau reci sudori,
        Şi rău îi jucau în picioare
        Pe chiromanţi, descântători.

        Cei cu farmece şi vrăji
        S-au văzut la strâmtorare,
        Şi-ntr-o mare de acid
        Urlau toţi în disperare.

        Astrologii, ghicitorii
        Sau cei zişi clar văzători,
        Se înfruptau acum din stârvuri
        Şobolani, broaşte sau ciori.

        Femeile cu ghiocuri,
        Cu leacuri sau doftorii,
        Vor simţi pe a lor piele
        Ale lor blestemăţii.

        Aici sunt superstiţioşii
        Ce cu groază au crezut,
        Că dacă s-a vărsat sarea
        Ceartă-n casă au avut.

        Cei ce cred în ghinion
        Acest cuvânt nu există,
        Că oglinda de o spargi
        7 ani răul persistă.

        Cifra 13 e minciună
        Chiar de-i marţi sau de e vineri,
        Nu există ceasuri rele
        Nu mai credeţi – şi fiţi liberi.

        Nu există aşa ceva
        Căci a fi supertiţios,
        Este mai vătămător
        Decât a sta c-un lepros.

        De te-ntreabă cineva
        – Tu crezi în cutare vrajă?,
        Să-i răspunzi te rog aşa:
        – Nu cred ! Am pe Cel Sfânt, strajă.

        Să mergem şi de aici
        Foarte mulţi sunt păcăliţi,
        De magii sau superstiţii
        Fraţi creştini – să vă feriţi!

        16.Vama desfrânării
        Un văzduh irespirabil
        Duhnea rău – ce mai putoare,
        Aici zac în veac curvarii
        Ce cumplită degradare!

        Vama aceasta este plină
        De tineri, femei, bărbaţi,
        Ce sufletul şi-l întină
        De curvii, cu mult nesaţ.

        Tinerii de la o vârstă
        Ajung ca să-şi profaneze,
        Trupul lor, prin malahie
        Şi astfel să desfrâneze.

        De te duci la mare, frate
        Vezi doar trupuri dezbrăcate,
        Să ne fie cu iertare
        Asta e CURVIE mare!

        Tot la vama desfrânării
        O duc foarte greu – măi frate,
        Cei ce după a lor „distracţie”
        Lasă pruncii-n orfelinate.

        De te îndulceşti cu mintea
        La filme, obscenităţi,
        Nu te mira că după moarte
        Şi tu iadul vei lăţi.

        Zăbovirea-n gând şi cuget
        La curvia ticăloasă,
        Sau la necurate lucruri
        Ca atingerea pătimaşă.

        – În putoarea aceasta zac
        Strigau dracii cât de tare,
        – Cei ce îşi ziceau „prieteni”
        Dar curveau cu neruşinare.

        Prietenia nu implică
        Să arunci hainele pe jos,
        Adevăratul prieten
        Ţi-e acela în HRISTOS.

        „Prietenii”, concubinii
        Şi cei necăsătoriţi,
        Sunt CURVARI
        Nu soţi – iubiţi.

        De nu te-ai căsătorit
        În Biserică, măi frate,
        Află că n-ai legământ
        Şi TU ai PĂCAT de MOARTE.

        Căci grozavă urâciune
        E înaintea Celui Sfânt,
        Bărbatul şi cu femeia
        Trăind făr de jurământ.

        Te mai miri că-ţi merge rău
        Şi că dai doar de necazuri,
        Stai să vezi cum e în iad
        Putrezind de tot în iazuri.

        Cinci categorii de oameni
        Cu preot nu se îngroapă,
        Imediat ţi-i denumesc
        Chiar cu litere de-o şchioapă.

        SPÂNZURAŢII, AVORTAŢII
        SECTARII cei lepădaţi,
        ATEII cei făr de minte
        Şi CURVARII, necununaţi.

        Cine trăieşte în casă
        Fără a fi cununaţi,
        Cu durere-n suflet, le zic:
        – Singuri voi vă blestemaţi.

        17.Vama preacurviei – a adulterului
        Mari pedepse am văzut
        În acest loc putrezit,
        Trupurile hâd diforme
        Se-mpungeau la nesfârşit.

        Aici nimeni nu vedea
        N-auzea, nu mirosea,
        Dar nici gustul nu-l simţea
        Avea numai pipăirea.

        Nu pot să zic c-am văzut
        Desluşit, vreun om în trup,
        Ci un infinit desiş
        Spini, hăţiş, mărăciniş.

        Din trupuri preadesfrânate
        Şi prin faţă şi prin spate,
        Ieşeau spini şi mărăcini
        Scaieţi, pălămizi, ciulini.

        O pădure doar de spini
        Doar să vezi şi să te-nchini,
        Nimenea nu pătimeşte
        Precum cel ce preacurveşte.

        Prin ochi, prin nas şi prin gură
        Prin urechi peste măsură,
        Ca de fier spini le creşteau
        Şi cumplit mai puroiau.

        Aţi minţit, aţi înşelat
        Pe soţie aţi trădat,
        Iar sfintele jurăminte
        Le-aţi călcat fără de minte.

        V-aţi îndulcit cu privirea
        Iar în gând cu amintirea,
        Inima rău v-aţi rănit
        Mai că v-aţi îndrăgostit.

        Şi femei neruşinate
        De adulter vinovate,
        Erau cuprinse de spini
        Au desfrânat cu străini.

        Toată lumea, aici, zbiera
        Dar nimeni nu auzea,
        Nesuferită-i durerea
        Dar mai cruntă-i izolarea.

        Şi din cei ce n-au greşit
        Dumnezeu i-a osândit,
        Căci şi în căsătorie
        Poţi s-ajungi să faci curvie.

        Când vrei pofte nebuneşti
        Cu dorinţe nefireşti,
        Patul nu mai e curat
        Ci spurcat şi întinat.

        – Vino aici sufleţele
        Ţi-au plăcut femeile,
        De n-ai putut să le ai
        Cu ochii tu le sorbeai.

        – Tare m-am mai ruşinat
        Înfricoşat, spăimântat,
        Aş fi vrut să nu exist
        Şi-am plecat cumplit de trist.

        18.Vama sodomiei şi gomoriei
        Am ajuns la amuţire
        Şi-am încremenit – uimire,
        De câtă sălbăticire
        E desfrâul peste fire.

        În acest putred palat
        Continuu am vomitat,
        Tot n-aş putea să vă spun
        Să nu mă credeţi nebun.

        Cei ce-n viaţă au făcut
        Spurcăciuni cu animale,
        S-au împreunat cu diavoli
        Acum mănâncă fecale.

        Mi-este greu, dar şi ruşine
        Pe toate a pomeni,
        Dar exact aşa se-ntâmplă
        Azi în lume, între oameni.

        Curvia dintre bărbaţi
        Incestul, zoofilia,
        Atât de înfricoşătoare
        Că şi dracii se tem tare.

        Nici chiar ei – cât de spurcaţi
        De răi şi satanizaţi,
        Niciodat n-au fost în stare
        De-o asemenea „lucrare”.

        Adepţii de sodomie,
        Gomorii, pornografie,
        Prin simţuri s-au desfătat
        Tot prin simţuri, munc-au luat.

        Viermi groteşti le rodeau trupul
        În oceane cu oţet,
        De timpanele-mi plezniră
        De atâta zbierăt, urlet.

        O mare de urlători
        Plini numai de lipitori,
        Erau storşi complet de sânge
        De-ai vedea – şi tu ai plânge.

        Trupurile lor frumoase
        Acum erau găunoase,
        Atâta putoare aveau
        Că până şi dracii fugeau.

        – Vama aceasta e prea crudă
        Ne simţim nedreptăţiţi,
        Nici prin gândul nostru, cândva
        N-am fost atât de îndrăciţi.

        Ne-aţi întrecut mult în mizerie
        Ce faceţi voi, cumplit ne sperie,
        Tremurăm ca varga toată
        De ce poate omul să facă.

        – Dar satan ne-a obligat
        Să vă zdrobim ne-ncetat,
        Ne este greaţă şi silă
        Aproape că ne e şi milă.

        Înc-odat vom repeta
        Cei ce zac în vama asta,
        Sunt homosexualii
        Pornografii şi necrofilii.

        Zoofili, incestuoşi
        Cei mai lepădaţi buboşi,
        Chiar şi cei căsătoriţi
        Ce în pat, îşi ies din minţi.

        – Să fugiiim acum, sfânt îngere
        Căci mă sfâşii de durere,
        Nu credeam ca să existe
        Iadul iadurilor triste.

        Cine-a vrut emisiuni
        La TV – perversiuni,
        Icnetele de durere
        Îl vor face-n veci să zbiereee.

        19.Vama ereziei – a falselor credinţe
        Înc-un loc cu multă „pace”
        Vizitarăm cu uimire,
        Nimenea să nu se-mbarce
        În imensa rătăcire.

        Rătăcirea şi răcirea
        De Credinţă – este rea,
        Şi asemenii cu ateii
        Vor primi răsplată grea.

        Sectele sunt şcoli de draci
        Unde satan a predat,
        Iar „elevii” silitori
        Noi „biserici” au inventat.

        Au scris „biblii” – multe frate
        Formulat şi reformate,
        Iar ca examen de licenţă
        – Scorniţi o altă credinţă!

        Fiecare diavol din iad
        Şi-a muncit mintea să facă,
        Câte-o sectă, sau vreun cult
        Ortodoxia s-o desfacă.

        Dracii cei mai premianţi
        Au născocit mii de culte,
        Şi acolo ajung doar
        Naivi şi naive multe.

        Tăietorii de credinţă
        Sunt cei mai buni pădurari,
        Defrişările-n Scriptură
        I-au făcut chiar meşteri mari.

        Chinul lor din-acest loc
        E tăcerea mormântală,
        Izolaţi unul de altul
        Ca-n lucrarea monahală.

        Numai că pe la călugări
        Singurătatea prieşte,
        Căci în ruga ne-ncetată
        Monahul desăvârşeşte.

        Pe când lor, pastorilor
        De sunt femei sau bărbaţi,
        Să-i reduci la grea tăcere
        Mai bine vor ca să-i baţi.

        Toţi ce-n viaţă au trăncănit
        Doar versete din Scriptură,
        Sunt acum rău pedepsiţi
        Cu lacăt de aur la gură.

        Efeseni 4 cu 5
        Pentru sectarii obraznici,
        E Adevărul cel mare
        Şi îi ustură şi doare.

        Ca balaurii şi hidra
        Tot apar aceste „culte”,
        De vrei să tai unul din capete
        Apar apoi tot mai multe.

        4000 de adevăruri
        Cum e oare cu putinţă ?,
        Să fie atâtea „biserici”
        Un Domn, un Botez, o Credinţă (Ef 4:5)

        Cea mai grea osândă este
        Veşnică izolarea,
        Şi nimic nu e mai rău
        Ca-ntristarea, dezolarea.

        Diavolii mai iscusiţi
        Mai vicleni, mai pregătiţi,
        S-au gândit cu îndârjire
        La o nouă păcălire.

        Dacă înainte Crucea
        Tare rău au mai hulit-o,
        Pe naivi să-i mai atragă
        Pe Biblie au tipărit-o.

        Şi al lor Isus cel scris
        Doar cu-n singur-simplu I,
        Astăzi ei l-au transformat
        În Iisus – ca ortodocşii.

        Dacă preoţeştile veştminte
        Erau batjocorite tare,
        Şi baptiştii georgieni
        Le folosesc ca atare.

        De vezi un pastor baptist
        Cu cruce pe culion,
        Îţi vine să i te-apleci
        Blagosloviţi – ăăh, pardon!

        Rătăcirea-i tot mai mare
        Deci atenţie creştini,
        Că dracii ştiu toată Scriptura
        Şi te fac să li te-nchini.

        Să îi lăsăm în iadul mut
        Că ei fals au proorocit,
        Cu versete din Scriptură
        Mintea rău şi-au mai tocit.

        20.Vama zgârceniei
        Este vama cea mai strâmtă
        Precum şi locuitorii ei,
        Ce-n viaţă au fost zgârciţi
        De-au fost bărbaţi sau femei.

        Sunt aicea miliarde
        Şi stau într-o cămăruţă,
        Şi zgârciţii de o viaţă
        Au zis că-i prea sărăcuţă.

        Strigă-ntr-una după aer
        Şi zic că-s înghesuiţi,
        Ce să-i faci dacă în viaţă
        Ei de milă au fost lipsiţi.

        Sunt adunaţi multe clase
        Patroni, bancheri, „filantropi”,
        Ce pentr-un bănuţ în plus
        Ar fi scotocit şi-n gropi.

        Le-au trântit uşa cu: „N-am!”
        Celor ce cu disperare,
        Le-au bătut să se-mprumute
        Căci aveau nevoie mare.

        – Vă aflaţi aici, zic dracii
        C-aţi fost avari şi zgârciţi,
        V-a cerut vreun om o pâine
        Şi n-aţi vrut să miluiţi.

        – Când s-a întâmplat asta boiere ?
        De vrei, te rog să explici,
        Că o pâine tot dădeam
        Numai să n-ajungem aici.

        – Când în călcâi vă-nvârteaţi
        Schimbând strada sau trotuarul,
        Când vedeaţi un om sărac
        Ce greu îşi plângea amarul.

        Sufocantă-nghesuială
        Stivuiţi, împachetaţi,
        Înfundat strigau sărmanii
        – Banii sunt rău blestemaţi!

        Toată Legea e cuprinsă
        „Să nu lăsaţi mână întinsă”,
        Chiar de-un bănuţ nu-l aveţi
        Măcar un colţ de pâine rupeţi.

        21.Vama idolatrizării – credinţelor demonice
        Aici foarte mulţi zăceau
        Robi credinţelor băbeşti,
        Căci credeau în superstiţii
        Şi în basme păgâneşti.

        Fugeau unii ca de iad
        Când auzeau de Foca şi Iuda,
        În schimb jocuri ei făceau
        Căluşuri sau paparuda.

        Femeile muncitoare
        Când nu este sărbătoare,
        Întreabă cu cerbicie,
        – Azi se spală ? Cine ştie ?

        Dragelor, ştiţi şoferie ?
        Când apare roşu staţi !
        Tot aşa-n Ortodoxie
        La Cruce Roşie – nu lucraţi.

        Jocurile de pe la nunţi
        Sunt ale iadului punţi,
        Şi tot cel ce joacă, sare
        Va arde mai rău ca în soare.

        Yoga sau ezoterism
        Hinduism sau brahmanism,
        Rama, krishna, şintoism
        Derivă din satanism.

        Credinţele păgâneşti
        Te-au schimbat din cel ce eşti,
        Sufletul ţi-l îndrăcesc
        Şi în iad îl osândesc.

        Cu credinţe fals mistice
        Şi senzaţii mediumistice,
        Prin credinţele deşarte
        Sufletele-şi află moarte.

        Cei cu globul de cristal
        Ce te mint în ultim hal,
        Cei cu laptop şi tarot
        Lucrează cu Gorgorot.

        De te uiţi la Bahomet
        Din tălpi şi până la creştet,
        Negreşit vei observa
        Poziţia sa de yoga.

        Iată ce mai rătăcesc
        Cei ce mantre tot rostesc,
        În asane ostenesc
        Sufletul şi-l îndrăcesc.

        – Să vină la noi aceia
        Ce-au crezut în zodiac,
        În mişcările planetelor
        Zodiacul e un drac.

        22.Vama sulemenirii – a înfrumuseţării
        Încă de pe la intrare
        Văzurăm puhoi, norod mare,
        O adunare grotească
        Urâciune diavolească.

        N-am făcut deosebire
        Între draci şi omenire,
        Toţi ce-n viaţă s-au machiat
        În draci hâzi s-au transformat.

        – Vino aicea, sufleţele
        Ţi-ai dat cu culori pe piele,
        Buze, ochii, obraji, unghii
        Verde, galben, roş le junghii.

        Bărbaţii ce s-au moţat
        S-au ras şi s-au parfumat,
        Chipul l-au efeminat
        Pe HRISTOS l-au corectat.

        L-aţi văzut pe Dumnezeu ?
        Spân, cum voi sunteţi mereu,
        Fără barbă sau cu cioc
        Nici a doua, nici deloc.

        V-aţi vopsit a voastră piele
        Pe la mâini, ghiuluri – inele,
        Iar la gât v-aţi agăţat
        Un colier mărgelat.

        Cocuri, breton sau tuns bros
        V-aţi despărţit de HRISTOS,
        Simplitatea-ţi părăsit
        Căci moda v-a cucerit.

        Spray-uri, deodorizante
        Mici sau mari, sau mai flambante,
        Parfumuri de mare valoare
        Să stopeze orice duhoare.

        Haine scumpe, chiar de firme
        Pentru suflete infirme,
        Iată cum v-aţi ambalat
        Şi pe voi scrie: PĂCAT !

        Haine strânse şi mulate
        Ce-ntorc gâturi multe-n spate,
        De bărbaţii fascinaţi
        Cu ochii rău borcănaţi.

        Astfel de fete – femei
        Sunt chiar UNDIŢA SATANEI,
        Gloate multe pescuiesc
        Ce cu privirea curvesc.

        Toate aceste femei care
        Au smintit pe mic şi mare,
        Vor striga neîncetat
        – Am curvit, m-am blestemat.

        Şi bărbaţii ce-au „lucrat”
        S-au pensat, s-au aranjat,
        Pentru fiece curvie
        Vor pătimi pe vecie.

        Piepturile dezgolite
        Capete neacoperite,
        Toată înfrumuseţarea
        Vă vor aduce pierzarea.

        Urechile cercelate
        Pleoapele cele machiate,
        Buzele de ruj boite
        Coafurile vopsite.

        Aţi hulit cu rea ştiinţă
        Sfânta şi Dreapta Credinţă,
        Singurul vostru model
        Maica Domnului din Cer.

        23.Vama fumatului
        Tare greu se mai vedeau
        Tabagice siluete,
        Căci aicea se munceau
        Cei ce-au tras din ţigarete.

        Urlau înfiorător
        Femei, bărbaţi disperaţi,
        Foarte greu mai respirau
        Prin bojogii afumaţi.

        – Să rămână aici la noi
        Cei cu ţigări şi lulele,
        Dar şi cei ce au tot tras
        Trabuc, pipe, narghilele.

        – Fumul vostru-nnecăcios
        Şi pe noi ne ustură,
        Acest viciu canceros
        Tare rău ne supără.

        Băgaţi în nişte tulumbe
        Sau în hornuri împuţite,
        Cu lopata scrum mâncau
        Sufletele osândite.

        Ochii aveau injectaţi
        De sute şi mii de ace,
        Şi pe piepturi îi ardeau
        Hoardele cele rapace.

        – Pe noi ce eram doar mândri
        Ne-aţi afumat odios,
        Pentru asta vă vom arde
        Calcina fiece os.

        Aţi suflat înspre copii
        Pe strada, şcoli sau prin parcuri,
        În fum vă vom opări
        În ale gheenei ţarcuri.

        Canceroasele ţigări
        La copii de le-ai vândut,
        Pentru asta VEI MURI !
        Sălbatic vei fi bătut.

        – AER, AER vrem acum
        Dup-o viaţă doar de fum,
        Strigau ca vitele, toţi
        Ce banii şi-au făcut scrum.

        – Vrem „dreptate”, strigau dracii
        Fumul e prea puturos,
        De-ar fi să scăpăm de-aicea
        Ne-am face chiar robi Lui HRISTOS.

        24.Vama simoniei
        Foarte întristaţi am fost
        Atât îngerul, şi eu
        Când văzurăm în ce mocirlă
        Erau preoţii lui Dumnezeu.

        De la a iadului intrare
        Până-n fundul înnegrit,
        Doar cu limbi de preoţi era
        Drumul cel lat, pietruit.

        Patriarhi, episcopi, preoţi
        Se munceau la infinit,
        Fiindcă în a lor viaţă
        Harul au neguţătorit.

        Au smintit pe mic şi mare
        Cu luxuri şi opulenţă,
        Dar şi mai rău au smintit
        Cu viaţa lor decadentă.

        Graiul Sfânt al Evangheliei
        În viaţă nu au plinit,
        Căci lumeştile deprinderi
        Pe mai toţi au biruit.

        Taxe sau pretenţii mari
        De la oamenii de rând,
        Au depărtat din Biserică
        Pe foarte mulţi, vrând-nevrând.

        Nefiind ei pildă vie
        Oamenii s-au depărtat,
        Căci făr de păstor bun
        Turma rău s-a destrămat.

        Au ţintit spre funcţii nalte
        Fără să fi meritat,
        Sau pe alţii pe nedrept
        În ascuns au promovat.

        – Aţi primit plocon, atenţii
        Strigau dracii, învinuind,
        Şi pe drept veţi lua osândă
        Veşnic, pururea urlâând.

        Cu mare nevrednicie
        Pe creştini i-aţi spovedit,
        Şi la fel ca la catolici
        „Indulgenţe” aţi primit.

        Mare „bucurie” era
        În iadul cel puturos,
        Că pe preoţii creştini
        I-au depărtat de HRISTOS.

        V-a avertizat un dascăl
        Ce-a grăit spre orice om,
        „Cea mai grea osând-au preoţii”
        Aşa a grăit Hrisostom.

        Epilog!
        – Îngere nu-mi mai revin
        De la atâta cumplit chin,
        Pe la multe vămi vedeam
        Că şi eu mă încadram.

        Tare mult m-am îndulcit
        Când raiul sfânt am privit,
        Mă căiesc şi-mi pare rău
        L-am trădat pe Dumnezeu.

        – Ziua 40 e-aproape
        La o bătaie de pleoape,
        Te-am apărat din pruncie
        Pân aici în veşnicie.

        – Ţi-am şoptit în conştiinţă
        „Haide vino la credinţă!
        – Ştiu, te-am auzit mereu
        Mi-am văzut de drumul meu.

        Am zis că la bătrâneţe
        Mă voi îndrepta,
        Şi că-n scumpa tinereţe
        Vreau a mă distra.

        Acum m-am convins ce mare
        E perfida amânare,
        Îţi promiţi marea cu sarea
        Şi-astfel îţi găseşti pierzarea.

        O lumină orbitoare
        Mai mare decât în soare,
        Îndată ne-a-nveşmântat
        – Gata, timpul s-a gătat.

        – Îngere, să-ţi dau o veste
        Nu frică, ruşine-mi este,
        Am greşit Domnului Sfânt
        Rău mă mustră acest gând.

        Urca sufletul spăşit
        De multe păcate rănit,
        Treptele ce duceau Sus
        Pân la Tronul lui Iisus.

        Mai departe nu vă spun
        De-a fost în el mai mult bun,
        Cum a fost la Judecată
        Vă povestesc altă dată.

        Hei tu, suflete creştin
        De nu vrei caznă şi chin,
        Schimbă-te din rădăcină
        Şi doar Domnului te-nchină.

        De păcat fugi – rupe pământul
        Să nu te prindă nici vântul,
        Ca să fii bun credincios
        Fii cuminte şi sfios.

        † Amin †

        Apreciază

  19. alex said, on august 11, 2016 at 12:21 am

    Oameni buni, ca sunt sigur ca mai sunt si preoti ecumenisti si simpatizanti ai ecumenismului care citesc blogul asta pentru a arunca cu noroi in el, mai oamenilor nu este de gluma cu iadul. Fie-va mila de sufletele voastre, nu credeti pe cuvant ceea ce zicem noi, cercetati ce au scris Sfintii Parinti, canoanele, nu va lasati pacaliti de diavol si de dulceata prieteniei cu ereticii si schismaticii ca dulceata aceea este cea mai amara fiere. Sper din tot sufletul ca macar sa va miste un pic ceea ce e postat aici despre calugarii aceea si sa faceti ceva pentru sufletul vostru. Iar daca vreti binele ereticilor mergeti de trambitati ca sunt in inselare si poate unii se trezesc si se intorc la Ortodoxie.Nu le cantati in struna cu ecumenismul si CMB. La fel si cu cei care cica lupta pentru homosexuali cica le vrea binele in nebunia lor, daca le-ar vrea binele ar trebui sa le spuna ca este pacat si sa se lase de el si sa se spovedeasca.

    Apreciază

    • Augustin-de-Florina said, on august 11, 2016 at 12:29 am

      la minutul 3.05, acest tradator numeste pe eretici ‘crestini’… Ce vreti mai mult?

      Apreciat de 1 persoană

      • Ionut said, on august 11, 2016 at 2:23 pm

        Nu stiu in ce context a folosit acest cuvant, ca nu am rabdare sa ascult, dar nu-i poti numi nici pagani. Dar una e treaba cu neoprotestantii din China, Vietnam si Coreea de Nord, sau cu eterodocsii din zonele controlate de Daesh si alta e cu ai nostri care lasa Ortodoxia fara sa o cunoasca si se duc aiurea.

        Apreciază

      • el said, on august 13, 2016 at 7:01 am

        Ioanut

        ai dreptate NU sunt pagani!

        sunt LEPADATI de Hristos, adica ….. MAI RAI si MAI PREJOS si decat paganii care NU au cunoscut pe Hristos , ei CUNOSCANDU-L S-AU LEPADAT de El !
        De aceea AFANIA cea mai cumplita la talpa iadului e partea acestora, DEDESUBTUL paganilor si popilor idolesti dupa cum invata Sf Macarie in Pateric si Biserica !

        Apreciază

  20. acelas said, on august 11, 2016 at 9:52 am

    discuta ca un politician, evita intrebarile grele, nu spune mai nimic, zicand ca are credinta cea dreapta, dar ni zice nimic de semnatura documentelor. Zice „vedeti consecintele acestor apropieri!”, adics nu-s. Pai de ce stai de vorba cu ei?? ce treaba mai ai

    .

    Apreciază

    • valentin dorneanu said, on august 11, 2016 at 12:08 pm

      nu e bine sa fim prosti si sa ne prefacem ca are dreptate Teofan

      Dreptatea e de partea celor care nu-i pomenesc pe ierarhii care au semnat erezia la Creta.

      consecintele pe care le expune teofan – ca sunt slujbe ortodoxe in bisericile catolice – sunt infime comparativ cu inselarea ce se instaureaza peste toate straturile bisericesti – de la cel mai de jos pana sus.

      aceasta se va vedea curand, ca avantajele primirii bisericilor catolice vor fi f. usor pierdute si dezavantajul major va fi apostazia generala.

      Apreciat de 1 persoană

    • nina said, on august 11, 2016 at 1:24 pm

      Saptamana aceasta are treaba multa cu fratii lui intru satana…

      http://www.bzi.ro/vizita-la-cel-mai-inalt-nivel-religios-la-iasi-in-prim-plan-este-patriarhul-latin-al-ierusalimului-566810

      Stirea suna asa

      Saptamana aceasta, la Iasi va avea loc o importanta intalnire religioasa, atat pentru Preafericirea Sa Petru Gherghel, episcopul Dieceziei de Iasi a Bisericii Romano-Catolice, cat si pentru Inaltpreasfintitul Parinte Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei • Totul este prilejuit de vizita Preafericirii Sale Fouad Twall, patriarh latin emerit al Ierusalimului • Acesta va fi prezent în Moldova si la Bucuresti în perioada 12-19 august 2016

      Intrunire religioasa marcanta programata, saptamana acesta, la Iasi. Atat Preafericirea Sa (PS) Petru Gherghel, episcopul Dieceziei de Iasi a Bisericii Romano-Catolice cat si Inaltpreasfintitul (IPS) Parinte Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei se vor intalni cu Preafericirea Sa (PS) Fouad Twall, patriarh latin emerit al Ierusalimului.

      „Vizita are loc la invitatia PS Petru Gherghel, episcop de Iasi. Patriarhul latin emerit al Ierusalimului va fi prezent în unele parohii si centre pastorale, având întâlniri cu preotii, credinciosii si persoanele consacrate. Astfel, vineri, 12 august, Preafericirea Sa va vizita catedrala romano-catolica din Iasi, iar dupa-amiaza va participa la celebrarea sfintei Liturghii de la ora 18:30. Sâmbata, 13 august, în cursul diminetii, va avea o întâlnire protocolara cu mitropolitul Teofan, dupa care va vizita catedrala mitropolitana, racla cu moastele sfintei Paraschiva. Tot în cursul diminetii va vizita Institutul Teologic Sfântul Iosif din Iasi, unde se va întâlni cu conducerea Seminarului; dupa-amiaza se va întâlni cu surorile de la Manastirea Surorilor Providentei (sos. Bârnova, 2). Duminica, 14 august, va porni spre Cacica. La ora 12:30, la cinci kilometri înainte de a ajunge la Cacica, îi va întâlni pe tinerii care pornesc pe jos în pelerinaj spre sanctuar. Dupa-amiaza va vizita manastirile ortodoxe Humor si Voronet. La ora 22:00, la Cacica, va participa la priveghere mariana, urmata de procesiunea cu lumânari în jurul sanctuarului, în cadrul careia va avea un mesaj catre pelerini”, a declarat pr. Cornel Cadar, purtatorul de cuvant al Dieceziei de Iasi.

      Pe de alta parte, luni, 15 august, în cadrul sfintei Liturghii solemne pontificale a hramului de la Cacica, patriarhul latin emerit al Ierusalimului va tine cuvântul de învatatura. Dupa-amiaza, la ora 18:30, va tine predica în cadrul Liturghiei solemne de hram a catedralei din Iasi. Vizita patriarhului va continua in judetele Neamt, Bacau, Vrancea si se va incheia la Bucuresti.

      Ca date biografice, trebuie aratat ca PS Fouad Twal s-a nascut în Madaba -Iordania, la 23 octombrie 1940. A fost hirotonit preot la 29 iunie 1966. A obtinut licenta în drept canonic în 1975, si doctoratul în drept canonic în anul 1975. A intrat în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun în anul 1977, slujind în Honduras (1978), Cairo (1985), Berlin (1988), Lima (Peru, 1990). A fost consacrat episcop de Tunis, la 22 iulie 1992 si promovat ca arhiepiscop în 1994. A fost numit arhiepiscop coadiutor de Ierusalim la 8 septembrie 2005, i-a urmat lui Michel Sabbah ca patriarh latin al Ierusalimului la 21 iunie 2008, intrând în functie la 22 iunie 2008.

      Apreciază

      • el said, on august 13, 2016 at 7:06 am

        nina

        ERETICII se heretisesc intre ei !

        ERETICUL savu FOST teofan, FOST crestin ortdox primeste pe „fratii” lui intru EREZIE

        NU VIN la noi, noi NU PRIMIM ereticii !

        Apreciază

  21. bi3 said, on august 11, 2016 at 1:23 pm

    Poate ar fi bine să mai re-citim din când în când cartea „Pr. Serafim Rose, viața și opera sa”, de Ieromonah Damaschin Christensen, deoarece face multe referiri la ecumenism, dar și la extremele de care e bine să ne ferim.

    Apreciat de 1 persoană

  22. Constanta said, on august 11, 2016 at 2:11 pm

    Off topic : Atena _ Sediul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe atacat cu cocktailuri Molotov de catre anarhisti !

    http://orthodoxie.com/une-dizaine-de-cocktails-molotov-ont-ete-jetes-par-des-anarchistes-dans-la-cour-du-batiment-du-saint-synode-de-leglise-de-grece-a-athenes/

    Doamne, ajuta !

    Apreciază

  23. Gabriel said, on august 11, 2016 at 2:16 pm

    Frăţia ortodoxă Sf. Gheorghe a devenit oficial ECUMENISTĂ

    http://www.glasulstramosesc.ro/blog/fratia_ortodoxa_sf_gheorghe_a_devenit_oficial_ecumenista/2016-08-11-136

    Apreciază

  24. Ionut said, on august 11, 2016 at 2:18 pm

    M-am gandit sa postez chestia asta si sper ca vom folosi doar cuvinte intelepte pentru a comenta, intrucat invectivele nu folosesc la nimic. O vorba inteleapta si cu duh face mai mult decat 1000 de cuvinte urate.
    Partea a doua e ca astia de la ziar nu prea fac diferenta intre”monah” si „monarh”, dar asta e mai putin important. Ce sa zic, „curata” razmerita…

    http://www.voceavalcii.ro/37984-razmerita-la-arhiepiscopia-ramnicului-staretii-si-staretele-dezaproba-comportamentul-monarhilor-de-la-lacul-frumos.html

    Adunarea din Creta nu are cum sa fie valida, intrucat nici macar nu a avut „cvorumul” necesar, fara a ne mai lega de alte lucruri. Nu inteleg de unde teama asta imbecila de a respinge acest asa-zis sinod. Si e din ce in ce mai clar ca e un soi de comedie proasta, de teatru ieftin, incepand cu felul in care a fost conceputa sigla sinodului, cu o pasare ce seamana mai degraba cu o gasca decat un porumbel.

    Apreciază

  25. MartyrikAppeal said, on august 11, 2016 at 3:51 pm

    Doamne ajuta!

    Imi aduc aminte de parca s-ar fi intamplat ieri. Eram in chilia Fericitului Staret Iustin Parvu dupa o asteptare lunga la usa sfintiei sale. Lume multe, asa cum era de obicei, lume cu probleme, oameni ce priveau in gol incercand sa-si puna in ordine gandurile inainte de a intra in chilia Parintelui Iustin. Toti iritati de nerabdare, de lunga asteptare, de emotii de necontrolat. Emotii pe care nu ai cum sa le stapanesti in fata un om sfant, in fata Parintelui.
    Mi-a raspuns la problemele mele, iar la un moment dat mi-a zis:
    „- Acum e problema asta cu cipurile, iar dupa asta va veni problema cu schisma, dar voi sa nu parasiti Biserica!”
    Nu am inteles atunci la ce facea referire, dar acum inteleg.
    Capul Bisericii este Hristos. Biserica e mireasa Mirelui Hristos, fecioara neprihanita si are sa ramana fecioara neprihanita pana la sfarsitul veacurilor indiferent de curviile casnicilor, indiferent de tradarile din interior, „portile iadului nu o vor birui!”.
    Cinstea unei case nu poate fi murdarita de slugile lasate sa o administreze, sa o ingrijeasca. Numai stapanul casei poate sa pateze numele casei, dar in cazul nostru Stapanul este Hristos, deci casa a fost, este si are sa ramana curata si neprihanita pana la sfarsit. Biserica nu este a ecumenistilor, nu este a oamenilor, ci oamenii sunt chemati sa slujeasca Stapanului ei Hristos in ea spre mantuirea lor.
    Asa cum a spus si Dumnezeu prin gura Parintelui Iustin, nu putem sa parasim Biserica. Nu poti sa iti parasesti casa fara lupta, iar lupta este marturisirea Adevarului revelat prin gura Sfintilor Parinti. Sfinti ce n-au pregetat sa dea 6 litri de sange, pana la ultima picatura, pentru singura si adevarata credinta, cea Ortodoxa.
    Facem ascultare de mostenirea pe care am primit-o de la Sfintii Parinti, inclusiv de cea primita de la Parintele Iustin, Parintele Arsenie Papacioc, Sfantul Paisie Aghioritul si alte rude duhovnicesti ale noastre!
    Cine ne acuza ca nu suntem sub ascultare, deci nu suntem in Adevar, se inseala si dispretuieste sangele varsat al celor ce si-au dat viata pentru a pastra Calea, pentru a pazi Adevarul si pentru a castiga Viata!
    Adevarul nu se identifica cu ascultarea oarba, intamplatoare, ci cu ascultarea de Adevarul revelat si mostenit de la Sfintii Parinti, acum, in conditiile in care nu mai avem repere in carne si oase!
    Biserica Ortodoxa este a celor ce cred ortodox, a celor ce cred drept si adevarat, asa cum am mostenit in venele sufletelor nostre prin sangele duhovnicesc al Sfintilor Parinti, trambite curate ale Duhului Sfant.
    „A venit vremea cand pastorii isi vor da oile pe mana lupilor.” a spus Parintele Iustin in 2010. Suntem in 2016. Vedem cu ochii nostri semnele.
    Nu vom parasi Biserica, decat atunci cand Sfanta, Dumnezeiasca si Infricosatoarea Liturghie nu se va mai face dupa randuiala Sfintilor Parinti.
    Daca mantuirea mea ar fi conditionata de ratacirea slujitorilor Bisericii, ar fi o nedreptate. Atata timp cat eu caut si lupt sa raman in predania Sfintilor Parinti, in Adevar, Dumnezeu nu ma va lipsi de ajutor. Avem inca Sfanta Liturghie si indiferent cine e pomenit la ea, tot Sfanta se va chema! Nu poate un nume de om, de muritor, de sange si carne, sa opreasca lucrarea dumnezeiasca din Sfanta Liturghie. Nu se poticneste Dumnezeu in nume de oameni. Si nu vitregeste Dumnezeu de Sfanta Liturghie, turma lui mica, pentru ca un nume de sluga nevrednica e pomenit in ea.
    Nu a venit timpul sa parasim zidurile Bisericii. Inca mai avem Sfanta Litughie. Inca nu a ingaduit Hristos sa fie schimbata randuiala Dumnezeiestii Liturghi!
    „Nu te teme turma mica!”

    Apreciază

    • cosminmatiu said, on august 11, 2016 at 9:19 pm

      Tu auzi ce vorbesti?

      „Daca mantuirea mea ar fi conditionata de ratacirea slujitorilor Bisericii, ar fi o nedreptate. Atata timp cat eu caut si lupt sa raman in predania Sfintilor Parinti, in Adevar, Dumnezeu nu ma va lipsi de ajutor. Avem inca Sfanta Liturghie si indiferent cine e pomenit la ea, tot Sfanta se va chema! Nu poate un nume de om, de muritor, de sange si carne, sa opreasca lucrarea dumnezeiasca din Sfanta Liturghie. Nu se poticneste Dumnezeu in nume de oameni. Si nu vitregeste Dumnezeu de Sfanta Liturghie, turma lui mica, pentru ca un nume de sluga nevrednica e pomenit in ea.”

      Dupa cum bine stii Harul a venit la Apostoli (episcopi) si de la ei la preoti.
      Poate te mai si spovedesti de cateva ori si ajungi prin iad ca preotul nu mai avea Har.
      Daca vrei tu sa isi bata joc diavolii de tine si sa iti anesteziezi constiinta du-te dar uite ce spun sfintii si te rog citeste tot:

      Celor ce spun că pomenirea ecumeniştilor se poate face din iconomie: mărturia Părinţilor Aghioriţi din sec. XIII

      Fragment din Epistola Părinţilor Aghioriţi către împăratul Mihail Paleologul cu mărturisirea de credinţă împotriva uniaţiei de la Lyon (1272-74)
      […] Dar ce este în comun între comuniune şi pomenirea numelui? Foarte multe, după cum vom arăta […]
      Sfinte stăpâne, ascultă mărturia cuvintelor Atotsfântului Duh, din care nici un corn de literă nu poate să cadă (Lc. 16:17). Marele apostol al Domnului şi evanghelist Ioan Teologul spune: Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele (II In. 10-11). Dar dacă ni se interzice măcar să-l salutăm în cale, dacă se interzice să-l aducem într-o casă obişnuită, atunci cum să-l primim nu în casă, ci în biserica lui Dumnezeu, în însuşi altarul, la tainica şi înfricoşata cină a Fiului lui Dumnezeu, care Se aduce în jertfă nesângeroasă? Întâi ca Dumnezeu, apoi ca miel neprihănit, pentru a ne împăca cu Tatăl şi cu Sine şi a curăţi păcatele noastre cu sângele Său, ca unul fără de păcat.
      Ce om întunecat va zbiera pomenirea celui pe care l-a vărsat pe bună dreptate Duhul Sfânt, ca pe unul ce s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu şi a sfinţilor, şi prin asta se va face [acel om] vrăjmaş al lui Dumnezeu? Căci dacă numai cuvântul de „Bun venit!” te face părtaş la faptele cele viclene, atunci cu atât mai mult înseamnă pomenirea sa răsunătoare, când stau înainte înfricoşatele taine dumnezeieşti. Iar dacă Cel ce stă înainte este Însuşi Adevărul, atunci cum să primeşti ca adevăr această mare minciună – să-l socoţi ca patriarh ortodox? [1] Săvârşind înfricoşatele Taine vei glumi ca pe o scenă? Cum să rabde acestea sufletul ortodox, cum să nu se depărteze îndată de cei ce pomenesc, cum să nu-i socoată drept vânzători de cele sfinte? Căci dintru început Biserica Ortodoxă a lui Dumnezeu socotea pomenirea numelui arhiereului în timpul sfintelor slujbe drept comuniune desăvârşită. Căci este scris în Tâlcuirea Dumnezeieştii Liturghii (a sf. Gherman): „cel ce slujeşte cele sfinte rosteşte numele arhiereului, arătând şi supunerea sa faţă de cel de mai sus, şi comuniunea cu el, şi succesiunea credinţei acestuia şi a celor sfinte”. Şi marele părinte al nostru şi mărturisitor Teodor Studitul aşa spune într-o scumpă scrisoarea a sa: „Mi-ai spus că te-ai temut să-i faci observaţie presbiterului tău să nu pomenească numele ereziarhului, iar eu nu găsesc ce să-ţi spun acum despre asta altceva decât că comuniunea prin singură pomenirea lui întinează, chiar dacă cel ce pomeneşte ar fi ortodox”. Aşa spune acest părinte. Dar mai înaintea lui şi Dumnezeu a indicat asta, spunând: Preoţii lui calcă legea Mea şi pângăresc lucrurile sfinte ale Mele. Cum? Nu osebesc ce este sfânt de ce nu este sfânt (Iez. 22:26), ci totul era la ei fără deosebire. Ce este mai limpede şi mai adevărat decât asta?
      Dar să îngăduim asta ca o iconomie cumpătată? Cum să îngădui o iconomie care pângăreşte sfânta slujbă, după cum s-a spus, şi alungă Duhul Sfânt de acolo şi de aceea îi face pe credincioşi să nu fie părtaşi la iertarea păcatelor şi la înfiere? Şi ce ar putea fi mai vătămător decât o asemenea iconomie? Acea comuniune chiar şi într-un singur punct este o pierdere vădită şi o stricare a toată dreptatea. Căci cel ce-l primeşte pe eretic se supune aceleaşi osândiri ca şi acela; şi cel ce intră în comuniune cu cel afurisit să fie afurisit, ca unul ce încalcă canonul bisericesc.
      Şi aşa încât aceşti binecunoscuţi, nerespectând rânduielile bisericeşti, intră în comuniune şi cu iudeii, şi cu armenii, şi cu iacobiţii, şi cu nestorienii, şi cu monoteliţii, şi, mai pe scurt, cu toţi ereticii, atunci măcar pentru asta, dacă nu pentru altceva, fără îndoială că nu merită iertare şi comuniune, ci se fac vinovaţi de toate ereziile potrivnice lui Dumnezeu ale acelora. Şi se pare că din cauza aceasta, adică din nedeosebirea ereticilor după rânduiala Bisericii şi după legea de sus a lui Dumnezeu, ei au început să se umple de tot felul de erezii – nu din altă cauză.
      Iar să-i dai întâietatea asupra întregii Biserici ortodoxe a lui Hristos unui om eretic este drept?Aceasta e o desăvârşită trădare, iar nu iconomie. El acum nu e vrednic nici de locul cel din urmă. Căci marele nostru părinte, Grigorie Teologul, vorbind despre cei ce se pocăiesc, spune în cuvântul său sfânt: „dacă pe cei ce se pocăiesc (nu-i primea Novat), nici eu nu-i primesc pe cei ce fie sunt neclintiţi, fie nu se îmblânzesc destul şi nu răsplătesc lucrul rău cu îndreptare. Iar dacă îi voi primi, le voi indica un loc după cuviinţă”. Unde este îndreptarea la el şi la cei dimpreună cu el? Unde este răsplata pentru fapta rea? Desigur că nu sunt vrednici nici de locul cel din urmă, dar cum să aibă întâietate? Şi dacă vor avea putere asupra uneia din dumnezeieştile biserici, vai! Oare cei călăuziţi de cârmuitori orbi nu vor cădea în cursele iadului, după cum ne previne nemincinoasa gură (Lc. 6:39)? Şi dacă lumina este întuneric, atunci e limpede ce urmează (Mt. 6:23; Lc. 11:34-36). Şi iarăşi după marele teolog Grigorie, fiecare supus se aseamănă celui ce-l stăpâneşte.
      Şi după care rânduieli bisericeşti va judeca el însuşi şi mai marii săi? Lepădând cu totul dumnezeieştile canoane ale sfintelor soboare, neavând nici urmă sau pomină de viaţă duhovnicească, ci fiind eretici în multe lucruri, ei vor umple cu adevărat Biserica de tulburare şi sminteli. Căci cele de neunit nu pot fi unite, nici cele de nelegat nu pot avea legătură. Căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul, după dumnezeiescul cuvânt (II Cor. 6:14), sau ortodocşii cu ereticii, de care, dimpotrivă, ni s-a poruncit să ne despărţim cu totul.
      Şi mai presus de toate Dumnezeu ne-a poruncit, spunând: Scoateţi afară dintre voi pe cel rău (Deut. 13:5, I Cor. 5:18). Şi în multe alte locuri, precum acesta din Noul Testament: „de te sminteşte ochiul tău, scoate-l” (Mc. 9:47) şi altele despre mădularele ce smintesc la cine se referă, dacă nu la aceştia? Şi marele Pavel, prin Însuşi Domnul ce grăia întru dânsul (II Cor. 13:3), spune limpede unele ca acestea: de omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit (Tit 3:10-11). Şi iarăşi îndeamnă să ne ferim de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi (II Tes. 3:6). Şi în alte locuri ne porunceşte cu unii ca aceştia nici măcar să nu şedem la masă (I Cor. 5:11, II Tes. 3:14). Asemenea şi marele părinte al nostru de Dumnezeu purtător Ignatie, ferindu-ne de dobitoacele cele cu chip de om – ereticii, ne porunceşte nu numai să nu îi primim, ci după putinţă nici să nu ne întâlnim cu ei. Iar pe cei cu care nu ni se îngăduie nici să şedem la masă, nici să îi salutăm nu ni se îngăduie din cauza necomuniunii desăvârşite şi cu care, după putinţă, trebuie să evităm chiar a ne întâlni, cum să îi recunoaştem pe unii ca aceştia drept întâistătători şi judecători ai bisericilor ortodoxe şi cum să pronunţăm pomenirea lor ca ortodocşi în biserică şi la însăşi cina cea de taină, aşa încât să o lăsăm pe ea să ne sfinţească neprihănit?
      [1] E vorba de patriarhul uniat Ioan XI Vekkos (1275-1282)
      sursa: ortho-hetero.ru

      https://extraterestriidemascati.wordpress.com/opriti-comuniunea-cu-ierarhii-ecumenisti/

      Apreciază

    • el said, on august 12, 2016 at 10:47 pm

      MartyrikAppeal

      BLABLBLA…. vai de capul tau de reeducat !

      mergi si te furajeaza de la eretici, ba chiar si la papsiatsi ca …..”nu se strica harul” daca sunt eretici : asta e „marturia ” ta INSELATULE si RATACITULE !

      Apreciază

  26. ioana09mihalache said, on august 11, 2016 at 5:58 pm

    Cei din trecut, precum Sf. Cosma Protosul din Sf. Munte au platit cu sange ca sa tina dreapta credinta si sa nu se uneasca cu Latinii, iar episcopii de azi au semnat „ca primaru’ ” in Creta, mai pe vrute, mai pe nevrute, la presiunea lui Bartolomeu, dar au semnat… Acum in al 12-lea ceas macar sa se trezeasca si sa se dezica, sa invete adevarul… si restul… sa ceara mila lui Dumnezeu, si ce-o urma, doar El stie…

    Apreciază

  27. giorgi said, on august 15, 2016 at 11:12 am

    Mai, cum incearca unii sa o invaluie sa zica prin cuvinte multe ca poti sa mergi la biserica celui eretic.
    Un sfant zicea, cred ca Sf. Teodor Studitul, sper sa nu gresesc, am gasit pe internet informatia asta, ca daca la Sf. Liturghie se pomeneste un eretic impartasania e intinata. Intelegeti voi? Si e foarte logic.
    La biserica vine acuma tot felul de lume si se pomenesc tot felul de oameni. Sunt biserici in care se pomenesc chiar eretici neoprotestanti la proscomidie si se roaga impreuna cu ei, Cristian Pomohaci face asta. Si cred ca va deveni o regula in biserici de acum inainte. Vor trebui sa-i primeasca pe eretici in biserici si sa slujeasca impreuna cu ei. Deja s-a si facut acest lucru. Asa ca iti pui serios intrebarea daca sa mai mergi sau sa nu mai mergi la biserica?
    Eu, pana nu se dezic de ecumenism preotii, pana nu dau de un preot ne-ecumenist, nu ma mai duc la biserica. Nu pot sa mai fac lucrul asta. Cred ca asta, adica sa ma duc, ar insemna sa fiu caldicel. Stiti cum se spune, este o vorba: caldut da pute, pute da-i caldut. Cam asa ar sta treaba.

    Apreciază

  28. […] FOTO: Ecumenistilor, asa veti ajunge si voi […]

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.