MIHAIL SADOVEANU – MASON si COMUNIST. A condamnat oameni la moarte
Iata ce putem citi la ISTORIE SECRETĂ. Marele scriitor Mihail Sadoveanu a condamnat oameni la moarte. Lingușelile de-a dreptul dezgustătoare față de un SEF AL STATULUI:
FOTO: Mihail Sadoveanu, cu șorț de mason
Cine i-a spus lui Sadoveanu „Ceahlăul oportunismului” a fost inspirat. Maestrul din Fălticeni a știut mereu să se așeze de partea călduță a Istoriei. Adeseori, a călcat pe cadavre. La propriu. După Primul Război Mondial, Mihail Sadoveanu se înscrie în Partidul Poporului al lui Alexandru Averescu, foarte în vogă în acea perioadă, și este ales senator în 1926.
Trece apoi la Partidul Agrar al lui Constantin Argetoianu și devine președinte al Senatului în 1931-1932.
După instaurarea dictaturii carliste, în februarie 1938, se arată un aprig susținător al monarhiei, drept care se află printre senatorii numiți de rege. Lingușelile sale față de Carol al II-lea sunt de-a dreptul dezgustătoare. Iată o mostră din 1938:
„Tot ce e durere, grijă şi speranţă în noi se află înmiit în fiinţa Sa. Destinul său a fost să ne cuprindă în întregime – trecut, prezent şi viitor –, să valorifice şi să apere o moştenire primejduită (…) Apariţia sa, din cer, pe aripi repezi, întăreşte şi întregeşte elementul mistic”.
Monarhismul i se topește ca prin farmec după Al Doilea Război Mondial. La numai câteva ore după ce Regele Mihai I abdică, pe 30 decembrie 1947, la ora 15.30, printr- o decizie a Consiliului de Miniștri, Mihail Sadoveanu este inclus în Prezidiul provizoriu al Republicii Populare Române: sub președinția lui CI Parhon, „Ceahlăul literaturii” este unul dintre cei patru vicepreședinți, alături de Ștefan Voitec, Gheorghe Stere și Ioan Niculi.
Vântul bate de la Răsărit Orientarea lui Sadoveanu spre tabăra comuniștilor a venit firesc: simțise dincotro bate vântul! Nu trecuseră nici șapte ani de când autorul „Baltagului” nu dădea nici o șansă comunismului în România:
„Comunismul nu a prins rădăcini niciodată într-o populaţie ţărănească în proporţie de 80 la sută, individualistă şi care are un puternic instinct de proprietate.”
Comuniștii, bucuroși de un asemenea trofeu, îl primesc cu brațele deschise și îi oferă toate onorurile și confortul. Este ales deputat de București pe listele Blocului Partidelor Democrate (PCR și sateliții) în alegerile falsificate din noiembrie 1946.
„Actul său de capitulare” este conferința cu titlul „Lumina vine de la răsărit”, ținută de Sadoveanu la Academia Română, după o vizită în URSS. Spre deosebire de Panait Istrati, care a crezut sincer în idealurile comuniste și care a fost trezit din reverie de realitatea sinistră din Țara Sovietelor, textul lui Sadoveanu arată, prin artificialitatea sa, că nu credea o iotă din ce scrisese și că doar oportunismul îi ghidase pana. De altfel, el avea s-o recunoască mai târziu, într-o încercare de justificare a mizeriei:
„Dacă nu scriam «Lumina vine de la Răsărit», dacă nu eram cu ei, opera mea era interzisă 20 de ani, ca şi a lui Nicolae Iorga, Octavian Goga şi a celorlalţi.”
Păstorel Teodoreanu, finul său, avea să taxeze dur „reorientarea” nașului: „Sadoveanu filo-rus / Stă cu curul la apus / Ca s-arate-apusului / Care-i fața rusului”.
Comuniștii nu se sinchisesc însă de subtilități precum „sinceritatea” și îl umplu pe Sadoveanu de onoruri: este Președinte al Adunării Deputaților (1946 – 1948), Vicepreședinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale (1948 – 1961), membru în Comisia de elaborare a Constituției din 1952, membru titular al Academiei din 1948, după ce aceasta fusese în prealabil epurată, așa că ajunge coleg cu minorul versificator Neculuță (post mortem) sau cu revizionistul Roller.
Este făcut Erou al Muncii Socialiste (1955), laureat al Premiului de Stat în 1960 (în valoare de câteva zeci de mii de lei, într-o perioadă în care un salariu bun nu depășea o mie) și al Premiului Lenin (1961), președinte al Uniunii Scriitorilor (1955 – 1961).
Moartea, ca preț pentru viața tihnită a Maestrului
Dincolo de moralitatea terfelită, cârdășia cu comuniștii a avut pentru Sadoveanu un preț sinistru: i-a încărcat conștiința cu vieți nevinovate. În calitate de vicepreședinte al Marii Adunări Naționale, el semnează condamnarea la moarte a unui țăran ce refuzase să se înscrie în colectivă. Bietul om a cerut comutarea pedepsei, însă Sadoveanu i-a respins cererea, iar țăranul a fost executat, scrie Ioan Stanomir în „Explorări în comunismul românesc” (Polirom, 2004).
Tot „Ceahlăul” va prezida ședința din 29 iulie 1947, prin care Partidul Național Țărănesc este scos în afara legii. Potrivit lui Victor Frunză în „Istoria Stalinismului în România” (Humanitas, 1990), Sadoveanu ar fi fost participant activ la înscenarea de la Tămădou, deranjat că presa țărănistă i-a expus averea.
Un alt episod negru din biografia lui Sadoveanu este semnătura sa, de vicepreședinte al MAN, pe rezoluția de respingere a cererii de comutare a pedepsei cu moartea pentru 12 oameni în toamna lui 1953.
Este vorba de grupul lui Mircea Popovici și Alexandru Tănase, doi dintre cei câteva zeci de legionari parașutați de americani în toamna lui 1952 pentru a încerca să coaguleze rezistența anticomunistă. Cei doi sunt arestați în vara lui 1953, împreună cu alte 11 persoane, acuzate că i-au sprijinit. Cei 13 sunt condamnați la moarte în toamna lui 1953. Pe 24 octombrie, 12 dintre ei formulează cereri de clemență, respectiv comutarea pedepsei în muncă silnică pe viață. Episodul este relatat de Gheorghe și Hadrian Gorun, în „Colaborarea Mișcării Legionare cu CIA și NATO”, publicat pe Ziariști Online:
„Prezidiul Marii Adunării Naționale dă verdictul în 27 octombrie 1953. Sub semnăturile celebrilor <> ai statului de democrație populară, semnături din care se distinge cu claritate cea a lui Mihail Sadoveanu, pe înscrisul trimis de Direcția Tribunalelor Militare se pune următoarea rezoluție: <>. La 3 zile de la respingerea cererilor de comutare a pedepselor, adică în noaptea de 31 octombrie /1 noiembrie 1953, la Jilava , cei treisprezece condamnați la moarte au fost executați prin împușcare. Au fost împușcați: 2 ingineri, 3 studenți, 2 țărani, 3 muncitori, un medic, un jurist și un elev. Apartenența lor politică era următoarea: 7 legionari, 5 neîncadrați politic și un membru UTC, din 1948”.
Acestea sunt documentele care se cunosc. Întrebarea cumplită ce se ridică firesc este: pe câte astfel de rezoluții și-a mai pus semnătura Sadoveanu, într-o perioadă în care condamnările la moarte erau mai multe decât brazii de pe Ceahlău?
În nici un alt domeniu de activitate nu a fost mai vizibilă ambiția de parvenire a lui Mihail Sadoveanu, ca în Masonerie
Scriitorul este inițiat în ianuarie 1927 de către Gheorghe Ghica și intră în loja Dimitrie Cantemir de la Iași, arată Horia Nestorescu – Bălcești în „Mihail Sadoveanu, mason” (2006). Printre colegii săi de lojă sunt Păstorel Teodoreanu și Mihai Codreanu.
Suie rapid în ierarhia masonică. Astfel, din februarie până în mai 1929, ajunge de la gradul 18 la 33 (maxim). Devine membru al „Supremului consiliu de grad 33 și ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat în România” și participă la inaugurarea Templului Masonic de la București 1930.
Sadoveanu se avântă în acțiunea de unficare a masoneriei române, însă are ambiția ca aceasta să se facă doar sub conducerea sa.
[…]
În final, Sadoveanu iese biruitor și rămâne președintele Federației Francmasoneriei Unite până în 1937, când Masoneria este scoasă în afara legii
[…]
Nu-mi placea nici in scoala, acum ma dezic de tot de asa „personalitati”!
ApreciazăApreciază
Pacat nu stiam istoria asta neagra a lui am studiat cateva din operele sale la scoala si la liceu.
Nu stiu ce ar trebui sa faca mai intai aia de la ministerul educatiei daca ar fi adevarati romani patrioti si ar sti treburile astea, 1) sa nu se mai studieze nimic scris de el? sau 2) sa se studieze dar sa se mentioneze istoria adevarata a ticalosului „intelectual” ?
O sa salvez informatiile cu surse cu tot sa le dau si altora sa le citeasca si sa cunoastem astfel cu totii iaca acum peste 70 de ani aflam si noi istoria adevarata si scheletii din dulapul „marilor oameni”.
Un singur lucru e trist pentru ca vedem ca in trecerea timpului aflam cat de multe personalitati care pana mai acum aveam o parerea cel putin neutra daca nu buna despre ele de fapt sunt demne de tot dispretul si merita taiate de pe lista condamnate la „damnatio memoriae” si uite asa ramanem cu o lista scurta de personalitati adevarate in sensul bun al cuvantului !
Multumim pentru aceste descoperiri usor usor aflam istoria adevarata despre toti si despre toate !
Ajutor de la Domnul si multa sanatate !
ApreciazăApreciază
Literatura scrisa de el e valoroasa, nu o poti scoate din manuale fiindca autorul a fost porc.
Din pacate cei mai multi intelectuali au fost si sunt oportunistri si fara caracter… E trist.
A – mi-am adus aminte o chestie geniala, povestita de Steinhardt, sa v-o spun. Intr-o discutie, in anii 50 intre Sadoveanu si nu mai stiu cine, interlocutorul ii reprosesaza ca face compromisuri. Sadoveanu raspunde: „Ei, ce nu face omul pentru o bucata de paine … !” Iar interlocutorul sau ii da un raspuns genial: „Asa e, coane Mihai, multe face omul pentru o bucata de paine, DAR NU PENTRU O FELIE DE COZONAC!” 🙂 (in traducere, nu pentru onoruri si belsug, de care Sadoveanu se pare ca era ahtiat)
ApreciazăApreciază
Parintele Calciu:
„Compromisul este painea saracului spiritual”. (adica a saracului in credinta)
Oricum, sortuletul e beton… :). Numai cand te uiti la asa imagine si iti dai seama ca totul e de revista „Urzica”.
ApreciazăApreciază
„Literatura scrisa de el e valoroasa, nu o poti scoate din manuale fiindca autorul a fost porc.”
Ba eu l-as excomunica si pe el si pe altii asemenea lui. Ce folos avem de creatia unor suflete bolnave?
Dar cine credeti ca l-a bagat in manuale? tot niste porci, scuzati expresia. Aceiasi porci care n-au gasit de cuviinta sa introduca in manuale si niste scriitori adevarati cum ar fi Sf Ioan Gura de Aur sau Nicolae Velimirovici si multi altii asemenea lor care au scris intr-adevar LUCRURI DE FOLOS
ApreciazăApreciază
Pacat…
ApreciazăApreciază
Aloo A FOST SCOASA. Acum e la GUVERNARE.
ApreciazăApreciază
Totusi Sadoveanu a dorit sa sparga barierele oculte ale masoneriei si chiar convertirea ei la ortodoxie. Pentru asta a fost inlaturat din masonerie , primeste domiciliu fortat la manastirea Varatec unde moare otravit cu mercur. Se pare ca inainte de moarte se spovedeste si impartaseste.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
parinte Gheorghe, sarut mana! 😀
ApreciazăApreciază
Asta e partea pentru public. Partea cunoscuta doar de cunoscatori care au avut ocazia sa stie ce a fost se va afla doar peste 50 de ani Si oricum, sunt faze mult mai grele de care romanii habarn nu au .
ApreciazăApreciază
Toata viata, de mic copil incepand, am avut o anume repulsie fata de acest scriitor (nu neaparat si de tot ce a scris)… Dupa ce am aflat de lichelismul lui, cu putin inainte si imediat dupa ’89, am ajuns sa inteleg si de ce… Marxismul, comunismul, nazismul, sionismul sunt dominate de o singura ideologie: satanismul…
ApreciazăApreciază
In aceasta lucrare despre cine vrea sa stie despre Sadoveanu:
ApreciazăApreciază
personalitai de nivelul lui sadoveanu sunt puhoi in zilele noastre in special la politicieni
ApreciazăApreciază
Citiți Pântecul Desfrânatei
ApreciazăApreciază
Sadoveanu oricum e mort.
Ce a ramas literatura. Mie sincer nu imi place cum a scris. Nu il prefer pe el. La scoala faceam din obligatie Sadoveanu, nu din placere.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
aniush,
De unde stii tu ca Sadoveanu e mort?! La scoala, multe lucruri le invata fetele din obligatie, nu din pasiune (de exemplu istoria).
ApreciazăApreciază
Deci zicea bine cine sustinea ca toate materiile *(inclusiv ora de religie) sunt intesate de teoriile evolutioniste, de invataturi atee si de invatatura lumeasca! Pana si la ora de religie din fostul liceu am gasit in caietele elevilor: Islamul e o religie monoteista, si cred in Dumnezeu, care este Alah….Asa sminteala nu am mai vazut. Defapt si despre catolici tot asa dragut se vorbeste, iar despre schisma de la 1054 se trece cu vederea… „o cearta neimportanta”. Se vorbeste despre mai multe adevaruri si cam asta e generatia! Ajung la concluzia ca Dumnezeu nu a rabdat amestecarea Adevarului cu minciuna si tocmai de aia a ingaduit ca ora sa fie optionala. Noi ne-am invatat copii, sau mai bine zis nu i-am invatat ce trebuie.
„Nu te voi numi mama, zice, pentru ca nasti. Nasc si animalele. Te voi numi mama, daca cel pe care l-ai nascut, îl faci înger, daca pe copilul tau îl înveti sa faca semnul crucii si primul cuvânt pe care îl va spune este Dumnezeu.” (Sf. Ioan Gura de Aur)
ApreciazăApreciază
Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani – d. 19 octombrie 1961, București) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român si din pacate, mare maestru mason de gradul 33 și comunist cu o deosebită influență.
Intru mărirea Preasfintei Treimi a realizat (deși târziu) că organizația în care intrase era una satanică. S-a retras la schitul Vovidenia al mânăstirii Neamț si moare mărturisind adevărul dumnezeirii în credința noastră strămoșească!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iata textul din cartea „Pantecul desfranatei”, de mai sus, care face referire la Sadoveanu:
„Tot atunci austabilit şi data la care urma să fiu hirotonit ierarh:
8 februarie 1957.
Cu câteva zile înainte de hirotonie, Sadoveanu îmi trimisese o scrisoare prin care măruga să-l vizitez la mănăstirea Neamţ, unde se retrăsese. Am mers la el şi, când m-a văzut,apropiindu-se, s-a plecat cu evlavie şi mi-a sărutat mâna. Gestul acesta m-a făcut să tremur. Bărbatul acela mândru pe care îl ştiam a fi Mihail Sadoveanu, devenise un bătrân aproape neputincios. Privirea aceea ageră cu care nimicea orice replică nepotrivită a interlocutorului, era acum scăldată în lacrimi, îmi strângea mâna şi mă privea ca şi cum ar fi vrut să-mi zică ceva.
într-un final a izbutit: -Dragul meu, ţi-am vorbit cândva de viaţa aceasta, de această desfrânată nemiloasă…Priveşte-mă şi ai să-l descoperi pe unul dintre cei mulţi care au iubit-o. Ai grijă, părinte, ai grijă! Desfrânata aceasta nu te ocoleşte nici dacă ai mitra pe cap, ci,dimpotrivă, ea ţi-o aşază pe creştet. Cândva ţi-am făcut un rău… Poate mă vei iertavreodată.
Discuţia noastră s-a rezumat la câteva cuvinte şi nu înţelesesem exact ce vroia să-mi zică sau poate că nu am vrut să înţeleg în acel moment.
Pe 4 februarie am primit o scrisoare prin care eram înştiinţat sa merg la o întrunire masonică la Bucureşti. Mergând la ţinuta Lojei, aveam să descopăr ce se întâmplase cu Sadoveanu.
Cu ceva timp în urmă, pe când mă aflam la Paris,Sadoveanu fusese delegat al Marii Loje Naţionale din România la Londra unde s-au ţinut şedinţele Conventului Internaţional al RituluiYork Antic şi Acceptat.
Luând cuvântul în cadrul Conventului Sadoveanu ar fi propus ca, de vreme ce din cadrul Francmasoneriei fac parte atâţia clerici, să se renunţe la toate ritualurile acelea ciudate şi să se oficieze Liturghia, iar „fraţii” prezenţi să „se împărtăşească, spre o viaţă cât mai curată în Hristos. Această măsură ar fi rezolvat şi tensiunea care exista între Biserica Ortodoxă şi Masonerie, cea dintâi condamnând pe toţi cei care fac parte din această societate secretă şi diabolică. Bietul Sadoveanu. deşi ajunsese Mare Maestru şi fusese iniţiat în gradul 33. Nu iţelesese până atunci că Organizaţia pe care oconducea în România era într-adevăr unealta satanei. A înţeles asta abia după apostrofările pe care le-a primit în cadrul acelei întruniri de la Londra, fapt pentru care,ajungând în ţară, s-a retras din activitatea masonică, fîindu-i impuse mari restricţii şi fiind omorât prin otrăvire lentă.”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Era totusi ancorat in traditia romaneasca, a reinviat vremurile lui Stefan cel Mare, ii curgtea prin sange marea istorie si traditie romaneasca. Eu banuiesc ca a fost asa loipsit de caracter, ca om, fiindca iubea prea mult onorurile lumesti. Cand el huzurea, alti scriitori putrezeau in inchisori (Radu Gyr de exemplu), cu opera interzisa. Ce sa zicem, e greu de judecat…
ApreciazăApreciază
„Dumbrava minunata” este o povestire foart frumoasa. A fost si o ecranizare, pentru copii, prin anii 70 sau inceputul anilor 80. Cu duduia Lizuca si catelul Patrocle.
Ei, nu e nimeni doar intuneric, a avut si el ceva frumos in el daca a scris asa lucruri. E totusi unul dintre cei mai mari romancieri romani. Eu nu ma omor dupa el fiindca e prea prolific, dar nu i se poate contesta geniul scriitoricesc. Ce a facut ca om (sau ca om politic) e altceva.
ApreciazăApreciază
Pr. Ioan Dură a scris că Mihail Sadoveanu i-ar fi zis părintelui Cleopa în 1975 să meargă la Iaşi pentru că vor fi otrăviţi mitropolitul Sebastian (Rusan) şi episcopul Aradului, Andrei Magieru. Iată textul: „In 1992, preotul Nicolae Grebenea – care a fost închis la Aiud, Baia Sprie şi în mina de la Cavnic – dezvăluia presei bisericeşti că, din cele ce i-au fost spuse de părintele Ilie Cleopa, în anul 1975, mitropolitul Sebastian Rusan, ca şi episcopul Aradului, Andrei Magieru, au fost otrăviţi. Iată ce i-ar fi spus părintele Cleopa: “Într-o seară, era la mine Mihail Sadoveanu, marele scriitor. El mi-a zis: Cleopa, fugi la Iaşi, că astă-seară primesc hapul mitropolitul Sebastian (Rusan) şi episcopul de la Arad, Magieru. Am spus: Nu mai pot ajunge, e târziu… Dar el a spus : Nu cu trenul, du-te repede cu maşina mea. Du-te şi spovedeşte-l şi împărtăşeşte-l. Poate îl prinzi viu. Am plecat în grabă. Când am intrat în palatul mitropolitan, mitropolitul era înlemnit pe scaun, cu o mână în sus”. Iar, la întrebarea părintelui N. Grebenea, “de ce l-au ucis” pe mitropolitul Sebastian Rusan, părintele Cleopa i-a răspuns: “Se bucura de trecere, dar vorbea prea deschis. El spunea oamenilor: “Nu vă luaţi după ăştia care zic că nu există Dumnezeu: ăştia-s nebuni. Cum să nu existe Dumnezeu? Cine le-a făcut pe toate?”. Mormântul său este în curtea mitropoliei din Iaşi, lângă Biserica Sfântul Gheorghe.” Tot articolul se află pe:
http://revista.memoria.ro/?location=view_article&id=839
ApreciazăApreciază
Un text kilometric, interesant fara indoiala dar nu are legatura directa cu Sadoveanu.
ApreciazăApreciază
Toti criticii considera ca Sadoveanu nu a scris romane in intelesul adevarat al cuvantului. Stilizarea si poetizarea excesiva l-a indepartat de rigorile genului. In devinitiv, romanul este epic. A fost si va ramane un samanatorist intarziat. Literatura noastra nu a putut sa tina niciodata pasul cu literatura europeana. Mihai Ralea a incercat sa ne explice de ce nu avem roman.
ApreciazăApreciază
Care sunt aia toti criticii care spun ca Sadoveanu nu a scris romane ? Dar ce a scris ? Ridicol. Eu inteleg sa facem lumina asupra personajului care a facut niste compromisuri oribile si a dovedit mare lipsa de caracter, dar de aici pana la a-l vedea contestat ca romancier – el fiind unul dintre cei mai mari romancieri romani – e o distanta. Ralea pe care il citezi a fost un alt exemplu de intelectual compromis total, mai intai adulator al lui Carol al II-lea, cu functii importante (ministru daca nu ma insel) apoi pro-comunist.
ApreciazăApreciază
Sadoveanu nu e model. A smintit pe multi cu atitudinea lui. Foarte bine daca s-a pocait de faptele sale la sfarsitul vietii, Dumnezeu sa-l mantuiasca.
Nu trebuie sa incurcam borcanele. Vorba Parintelui Justin, noi avem nevoie de modele de rezistenta, pt a deveni si noi la randul nostru modele de rezistenta (cuvant greu e asta). Modelele noastre sant Sfintii Inchisorilor. Orice altceva este apa de ploaie – la nivel de exemplu de urmat. In plan personal, doar Dumnezeu stie, la el e judecata. Poate si Plesu se va pocai spre final. Dar pana atunci, sminteala la greu.
ApreciazăApreciază
[…] dusmanilor binelui comunist, aveau eroi in transee reale sau eroi ai muncii socialiste (precum Mihail Sadoveanu). De aceea si acum, avem “comandant al actiunii” si “eroi din linia […]
ApreciazăApreciază