WIKIPEDIA ANTI ORTODOXA: homosexualitatea la Muntele Athos

Comentariul cititorului Adita mi-a adus aminte de comentariul fratelui Laurentiu Dumitru postat la articolul Raspunsul autorului Remus Octavian Mocanu (WIKIPEDIA) la articolul meu „Atac furibund impotriva Bisericii Ortodoxe pe Wikipedia”.

Asadar, iata ce putem citi la Controversele legate de homosexualitate la Muntele Athos:

Condiția celibatului, definitorie în viața monahală, ca și comunalitatea traiului (într-o chilie trăiesc adesea 3 sau mai mulți călugări^[29][30]), pare a fi o grea încercare pentru mulți călugări de la muntele Athos: în februarie 2005 un călugăr român care renunțase la viața monahală și își recunoscuse homosexualitatea revela faptul că în biserica ortodoxă și chiar și la muntele Athos, homosexualitatea este un fenomen prezent.^[31] Știrea din Național va fi reluată de presa elenă, iar corespondentul local Nikos Koudounis amintește că Arhiepiscopul Hristodulos, al Atenei, a ordonat mai multe anchete pe această temă. Dimitrie Bică, starețul homosexual, va plăti scump faptul că și-a recunoscut homosexualitatea, el fiind amenințat de preoți ai Bisericii Ortodoxe Române, fapt care l-a forțat să se exileze.^[32]

De Muntele Athos sunt legate și alte acuzații de homosexualitate: episcopul Limasolului (Cipru), numit Atanasie, a fost acuzat că a întreținut relatii homosexuale pe când era novice la Athos.^[33], deși ulterior un sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei va concluziona că aceste acuzații nu sunt credibile, fapt care totuși nu pare să fi fost tot atât de bine stabilit și în Cipru, unde Atanasie a pierdut cursa pentru funcția de cap al bisericii cipriote în fața acuzatorului lui, arhiepiscopul Hrisostom II.^[34] Mitropolitul Atanasie a fost însă handicapat în cursa lui pentru alegerea drept conducător al Bisericii Ortodoxe cipriote și de alte acuze decât cele legate de homosexualitatea din perioada atonită a carierei lui, întrucât părintele lui spiritual la Muntele Athos a fost și el acuzat de faptul că a întreținut relații sexuale cu unsprezece călugărițe cipriote, pe care le-a îmbolnăvit de o maladie venerică care a necesitat tratament medical condus cu rețete medicale.^[35]

În primii ani ai secolului al XX-lea, celebrul Grigori Rasputin, sfătuit fiind de parintele lui spiritual Macarie din Aktai, decide să plece la muntele Athos^[36] pentru a deveni acolo călugăr, însă descoperind homosexualitatea endemică printre călugării atoniți se întoarce scârbit și dezamăgit înapoi în Rusia.^[37][38]

De-a lungul timpului o serie de jurnale de călătorie au marcat reputația comunității monastice de la Muntele Athos în privința homosexualității. În 1920, muzicianul britanic Ralph Brewster a vizitat însoțit fiind de un amic grec complexul monastic de la muntele Athos, și a scris pe baza notelor lui de jurnal o carte numită „Cele 6000 de bărbi ale Athosului”^[39], publicată în 1935, în care atinge din punctul de vedere al homosexualului care era și chestiunea homosexualității din comunitățile de călugări atoniți.^[40] În aceeași decadă în care era publicată mărturia englezului Brewster, un jurnalist grec publica și el o amplă relatare privitoare la homosexualitatea călugărilor atoniți, însă și despre alte excese ale membrilor comunității atonite a vremii.^[41] Scriitorul, eruditul și militarul britanic Patrick Leigh Fermor, considerat în timpul îndelungatei lui vieți a fi fost cel mai mare scriitor britanic de literatură de călătorie^[42], vizitând și el în 1934 Muntele Athos, declara că a descoperit că vestitul complex mânăstiresc este o „elaborată organizație homosexuală”.^[43] Scriitori francezi precum François Augiéras („Un voyage au Mont Athos”, Grasset 2006) descriu și ei cu (adesea un mult prea mare) lux de amănunte aventurile lor homosexuale printre călugării din „Grădina Fecioarei”. Comentând mărturiile de voiaj ale scriitorului francez de literatură de călătorie Jacques Lacarrière, Francis Martens constată în 2011 în revista de psihanaliză „Le Coq-héron” că „în republica monastică ortodoxă de la muntele Athos, homosexualitatea nu pare a avea dificultăți să-și facă simțită prezența”, asta ținând cont de faptul că biserica instituționalizată rămâne o organizație exclusiv masculină, fapt care la rândul lui face logică tendința bărbaților de a se consola de rigorile regulamentului cu parteneri de același sex.^[44] În cartea de mare succes^[45]„Vara Grecească” (1974), Jacques Lacarrière descrie cu umor savuros^[46] „dificultățile” cu care s-a confruntat în cele trei vizite pe care le-a făcut la mânăstirile de pe Muntele Athos, dificultăți legate toate de pornirile homosexuale ale unora dintre călugării complexului monastic atonit.^[45]

[…]
^ Starețul homosexual din România, ajuns pe prima pagină a cotidianului grecesc „ESPRESSO”http://www.lgbt.md/rom/story.php?sid=274

^ „Calvarul acestui preot a început când a decis să părăsească biserica, după ce și-a recunoscut public orientarea sexuală; din acel moment a fost constrâns să plece în Italia ca să încerce să ducă o viață liniștită, departe de amenințările proferate de preoții din România.” –http://www.euranet.eu/fre/Archives/Actualites/French/2009/November/L-homosexualite-un-sujet-tabou-dans-certains-pays-europeens

^ Atanasie e acuzat de clerici ciprioți rivali că a întreținut relații homosexuale cu călugări și cu alții în perioada când era un novice într-o mânăstire a grecescului munte Athos. – Cyprus Bishop Quizzed on Gay Charges,http://abcnews.go.com/International/story?id=82116&page=1#.UOEyamRMdD0

^ http://en.wikipedia.org/wiki/Chrysostomos_II_of_Cyprus

^ „Why Angels Fall – A Journey Through Orthodox Europe From Byzantium To Kosovo”, Victoria Clark, Picador 2001 (first published 2000 by Macmillan); this electronic edition published 2011 by Picador (an imprint of Pan Macmillan, a division of Macmillan Publishers Limited). pp. 480. („Trebuie să fi auzit cum mitropolitul de Pafos a încercat să distrugă reputația lui Atanasie și să-l împiedice astfel să poată fi ales la Limasol, susținând că părintele lui spiritual – un călugăr atonit acum octogenar – s-a culcat cu unsprezece călugărițe cipriote pe care le-a îmbolnăvit pe toate de o maladie venerică. […] Cândva în anii ’70, dar a ieșit de curând la lumină. Și da, mai e încă un lucru, acesta susținea că are dovezi în sprijinul afirmației lui, anume rețetele medicale pentru medicamentele necesare vindecării bolii cu care s-au infectat călugărițele.”)

^ „Why Angels Fall – A Journey Through Orthodox Europe From Byzantium To Kosovo”, Victoria Clark, Picador 2001 (first published 2000 by Macmillan), pp. 480; this electronic edition published 2011 by Picador (an imprint of Pan Macmillan, a division of Macmillan Publishers Limited). – „Istoricii s-au întrebat adesea ce s-ar fi ales de Rusia în secolul al XX-lea dacă moștenitorul tronului n-ar fi fost un băiețel bolnav de hemofilie. Ar merita însă să ne întrebăm ce-ar fi putut să se întâmple în Rusia dacă călugării de la Sfântul Munte ar fi fost capabili să-și stăpânească păcătoasele porniri trupești. Rasputin ar fi putut atunci să se alăture liniștit călugărilor din mânăstirea rusească Sfântul Pantelimon de la Athos și n-ar fi revenit niciodată la Sankt Petersburg ca să bântuie saloanele înaltei societăți, […]”)

^ „În acea noapte când s-a trezit, a văzut icoana Fecioarei Maria plângând și ordonându-i: „Mergi și rătăcește, și curăță oamenii de păcatele lor.” La Verhoturie, ascetul Macarie s-a arătat entuziasmat de manifestare, spunându-i lui Rasputin că trebueie să meargă mii de kilometri până la Muntele Athos, în Grecia. Familia a reacțonat variat la proiectul lui Rasputin. Soția, Praskovia, știind apetitul soțului ei, era îngrijorată că Rasputin considera cș îi lipsea ceva în modul cum face dragoste cu el. Tatăl lui Rasputin era de asemenea convins că fiul vrea doar să se eschiveze de la munca câmpului în perioada recoltatului. Rasputin nu le-a spus când are de gând să plece; și-au dat seama că a plecat doar când n-au mai văzut mantia și toiagul. Lui Rasputin îi va lua zece luni încheiate ca să ajungă la Muntele Athos. La acel moment avea deja barbă, căci Athos avea legi care interziceau intrarea oricărei femei, eunuc sau fețe bărbierite. A fost îngrozit să-i găsească pe călugări implicați deschis în activități homosexuale și mai târziu se va plânge lui Macarie că a văzut călugări abuzând de un novice. Susținea că numai un pelerin dintr-o sută pășea pe urmele pașilor lui Hristos. El însuși era mândru de privațiunile la care s-a supus, lăudându-se categoric că ” a purtat lanturi trei ani, a fost atacat de lupi care nu i-au făcut nimic.” Pretindea că nu și-a schimbat lenjeria timp de șase luni, și nici nu s-a masturbat în acest răstimp.” („Rasputin – A Short Life”. Frances Welch. First published in 2014 by Short Books, 3A Exmouth House, Pine Street, London EC1R 0JH. This ebook edition first published in 2014. ISBN 9781780721545).

^ „Why Angels Fall – A Journey Through Orthodox Europe From Byzantium To Kosovo”, Victoria Clark, Picador 2001 (first published 2000 by Macmillan); this electronic edition published 2011 by Picador (an imprint of Pan Macmillan, a division of Macmillan Publishers Limited). pp. 480. – „Pe când rusul Grigori Rasputin a ajuns la Athos în primii ani ai lui 1900 – acesta a fost șocat de homosexualitatea endemică printre călugării greci pentru a rămâne mult timp acolo – se spunea deja despre Sfântul Munte că a devenit un „Gibraltar rusesc”. […] Rasputin porni pe jos străbătând miile de kilometrii din Siberia peste Urali, coborând apoi spre Ucraina, prin Moldova, România și Bulgaria, până în provincia pe atunci otomană Macedonia, în punctul ei cel mai sudic în Marea Egee, anume Muntele Athos. Însă rețeta prescrisă de Macarie a eșuat: șocat și dezgustat de frecventul comportament homosexual al călugărilor de la Sfântul Munte, Rasputin a declarat că Grădina Maicii Domnului este un loc plin de murdărie morală și scârboșenie. În loc să devină un călugăr la Athos, Rasputin fugi de acolo acasă, unde Macarie i-a explicat cu calm că mânăstirile sunt în mod inevitabil cuiburi ale ispitei.”

^ http://www.amazon.com/The-6-000-beards-Athos/dp/B00087VMA2

^ http://www.mountathos.co.uk/perceptions.html

^ „Why Angels Fall – A Journey Through Orthodox Europe From Byzantium To Kosovo”, Victoria Clark, Picador 2001 (first published 2000 by Macmillan); this electronic edition published 2011 by Picador (an imprint of Pan Macmillan, a division of Macmillan Publishers Limited). pp. 480. („Regulamentul idioritmic a fost moștenirea celor mai vitrege vremuri ale Sfântului Munte, când călugării care nu-și puteau asigura singuri traiul, muncind pământul sau din alte mijloace proprii, nu erau bine-veniți în comunitate. Acest regulament a provocat de asemenea și imoralitatea cea mai scandaloasă. În 1933, un ziarist grec a publicat un articol devastator în care dezvăluia sordide detalii ale vieții la Sfântul Munte. Temistocle Kornaros a reușit să pătrundă în spatele zâmbetelor, închinăciunilor, călugărilor îngenunchiăți în rugăciune și al moaștelor, într-o cloacă a viciului prea murdar pentru a putea fi ignorat. „Înlăuntrul celor două zeci de mânăstiri de la Athos”, scria el, „găsești vânzători de droguri (narcotice), vânzători și cumpărători de carne bărbătească, școli ale alcoolismului și centre de pregătire sistematică întru mizantropie și conflict intestin.” xxi Era chiar și mai rău: „Acolo găsești și tatăl care-și târăște copilul de doar doisprezece sau treisprezece ani din chilie în chilie pentru a-l închiria călugărilor.”xxii Doi ani după dezvăluirile lui Kornaros, puține lucruri se schimbaseră la Muntele Athos: un englez, Ralph Brewster, a vizitat Muntele Athos acompaniat de un tânăr amic grec, care nu se dădea înapoi de la îndeletnicirea de a face ceva bani de buzunar. În fiecare noapte a vizitei lor la Muntele Athos, grecul se strecura pe ascuns din chilia unui călugăr la cealaltă, satisfăcându-le locatarii. Brewster fusese avertizat de un tânăr țăran trăitor pe Muntele Sfânt să nu se ducă la călugări proaspăt bărbierit, pentru că „greu găsești un călugăr care nu este așa”.xxiii Întrebat cum reușește să trăiască el însuși an după an la Muntele Athos, unde femeile nu-s admise, țăranul a răspus nonșalant: „A, sunt câțiva călugări destul de tineri, clienți fideli, care sunt întotdeauna la dispoziția mea. În realitate, mi-am pierdut deja apetitul pentru femei.”xxiv”)

^ http://en.wikipedia.org/wiki/Patrick_Leigh_Fermor

^ „Conform spuselor amicului lui și faimosului partizan al zenului Alan Watts, în această perioadă Fermor a vizitat călugării de la Muntele Athos, pe care l-a descoperit a fi o elaborată organizație homosexuală, după care a petrecut un an ca amantul unei prințese românce.” (n.t. – e vorba despre doamna Bălașa Cantacuzino, vezi pagina engleză a lui Patrick Leigh Fermor) – http://patrickleighfermor.wordpress.com/2010/05/05/philhellenes-progress-the-writing-of-patrick-leigh-fermor/

^ „Pédophilie, Larmes et Châtiment”, Francis Martens, ERES, Le Coq-héron 2011/2 – n° 205, pages 83 à 86, ISSN 0335-7899. Article disponible en ligne à l’adresse: http://www.cairn.info/revue-le-coq-heron-2011-2-page-83.htm

^ ^a b http://fr.wikipedia.org/wiki/Jacques_Lacarri%C3%A8re_(%C3%A9crivain)

Comentariu saccsiv:

   Exceptii din astea pot exista din nefericire aproape oriunde insa Wikipedia se straduie sa descrie un cumplit tablou in care Sfantul Munte Athos n-ar fi decat o „elaborată organizație homosexuală”.

Pe ce se bazeaza? In primul rand pe lucrarea:

“Why Angels Fall – A Journey Through Orthodox Europe From Byzantium To Kosovo” scrisa de Victoria Clark

Aparuta oare intamplator imediat dupa bombardarea Serbiei de catre NATO?

Si cine e fatuca asta Victoria Clark?

Conform http://www.picador.com/authors/victoria-clark:

Victoria Clark worked for the Observer in Romania, the former Yugoslavia and Russia from 1990 to 1996, reporting the Croatian, Bosnian and first Chechen wars. Her first book, Why Angels Fall, was published in 2000 to great acclaim, followed by The Far-Farers in 2003.

   Iar conform http://www.adenpress.com/en/index.php?option=com_content&view=article&id=221:-victoria-clark-talks-yemen-and-the-west&catid=51:interview:

Born in Yemen, Victoria Clark was an Observer journalist in post-Communist Romania and in ex-Yugoslavia during Croat and Bosnian wars. From 1990-1996, Clark was stationed in Moscow. Her latest book is Yemen: Dancing on the Heads of Snakes by Yale University Press in 2010 . Her previous books include Why Angels Fall: A Portrait of Eastern Orthodox Europe, The Far-Farers: A Journey form Viking Iceland to Crusader Jerusalem, Holy Fire: The Battle for Christ’s Tomb, and Allies for Armageddon: The Rise of Christian Zionism. Her personal website is http://www.victoriaclark.co.uk/.

Aceeasi fotografie o gasim si la http://www.panmacmillan.com/author/victoriamaryclarkedar cu numele de Victoria Mary Clarke. O fi o greseala?

Daca nu e, iata ce aflam despre ea la http://en.wikipedia.org/wiki/Victoria_Mary_Clarke:

She is also a yoga enthusiast.^[3][4] She believes in angels and believes she speaks to them on a regular basis.^[14]

Adica o yoghina care cica vorbeste cu ingerii. Care ingeri?

In secundar mai au ei doua surse:

„Rasputin – A Short Life”. Frances Welch

Habar n-am cine e acesta sau aceasta.

Faimosul partizan al zenului Alan Watts

   Daca-i asta, atunci ne-am lamurit:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alan_Watts

Cititi va rog si:

A inceput reforma in Wikipedia? Au fost scoase referirile la Rockefeller din articolul despre grupul Bilderberg si citatele din DOGMĂ ŞI RITUAL de Albert Pike