COMUNICATUL întâlnirii de dialog catolico-ortodox de la Viena
Citez din articolul Comunicatul întâlnirii de dialog catolico-ortodox de la Viena:
Comisia Internaţională Mixtă pentru Dialogul Teologic
dintre BisericaCatolică şi Bisericile Ortodoxe
A XII-a sesiune plenară
Viena, Austria, 20-27 septembrie 2010
Comunicat
A XII-a Întâlnire a Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe, a avut loc la Viena, în Austria, un oraş cu o lungă istorie şi un pod între Orient şi Occident, cu o bogată viaţă ecumenică. Această întâlnire, desfăşurată în spirit fratern şi de generozitate, a fost găzduită de către Arhidieceza Romano-Catolică de Viena, în perioada 20-27 septembrie 2010, în casa construită în amintirea Cardinalului Konig, Kardinal Konig Haus.
Au fost prezenţi douăzeci şi trei de membri ai delegaţiei catolice, şi alţi câţiva nu au putut participa la această întâlnire. Bisericile Ortodoxe au fost reprezentate în majoritatea lor, cu excepţia Patriarhiei Bulgariei. Astfel au fost prezenţi reprezentanţi ai Patriarhiei Ecumenice, Patriarhiei de Alexandria, Patriarhiei de Antiohia, Patriarhiei de Ierusalim, Patriarhiei Moscovei, Patriarhiei Serbiei, Patriarhiei României, Patriarhiei Georgiei, Bisericii din Cipru, Bisericii din Grecia, Bisericii din Polonia, Bisericii din Albania şi ai Bisericii din Cehia şi Slovacia.
Comisia şi-a desfăşurat lucrările sub coordonarea celor doi co-preşedinţi, Arhiepiscopul Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, şi Mitropolitul Ioannis de Pergamon, reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, asistaţi fiind de către doi co-secretari, Mitropolitul Gennadios de Sassima şi preotul Andrea Palmieri.
La sesiunea de deschidere a lucrărilor plenare, miercuri, 22 septembrie, Comisia Mixtă de Dialog Internaţional a fost salutată cu căldură de către gazda acestei întâlniri, Cardinalul Christoph Schonborn, Arhiepiscopul Vienei, şi de către Mitropolitul Mihail al Austriei şi Ungariei, din partea Patriarhiei Ecumenice şi din partea tuturor Bisericilor Ortodoxe prezente în Austria. Ambele personalităţi, luând cuvântul, au subliniat importanţa faptului că această întâlnire are loc în Viena, metropolă care ocupă un loc particular în istoria întregului creştinism. În aceeaşi seară a fost oferită o recepţie de către primarul Vienei, dr. Michael Haupl, la sediul frumoasei clădiri a Primăriei din Viena. Co-preşedinţii au citit invitaţia la rugăciune pentru întâlnirile acestei Comisii, adresată de către Sfântul Părinte, Papa Benedict al XVI-lea, cu ocazia audienţei generale de miercuri, 22 septembrie, din Piaţa San Pietro, şi au citit un mesaj către participanţi din partea Patriarhului ecumenic Bartolomeu I. Din partea celor doi co-preşedinţi ai Comisiei Mixte, a fost trimisă o scrisoare către fostul preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, Cardinalul Walter Kasper, exprimând recunoştinţa şi aprecierea pentru serviciul şi contribuţia semnificativă adusă dialogului dintre cele două Biserici creştine.
Joi, 23 septembrie, membrii Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Austria s-au întâlnit cu membrii Comisiei Mixte la Kardinal Konig Haus. Sâmbătă, 25 septembrie, membrii Comisiei Catolice au celebrat Sfânta Liturghie în Stephansdom din Viena, celebrare prezidată de către Cardinalul Christoph Schonborn, Arhiepiscopul Vienei, în prezenţa membrilor Comisiei Ortodoxe. În omelia sa, Cardinalul a spus că “avem şi este necesar un primat în sens canonic, dar mai presus de toate, este un primat al carităţii. Toate dispoziţiile canonice din Biserică trebuie să slujească primatului iubirii (agape)”. După celebrarea liturgică a fost oferită o recepţie în Palatul Arhiepiscopal din Viena.
Duminică, 26 septembrie, Mitropolia Ortodoxă Greacă a Austriei a invitat membrii Comisiei Ortodoxe să celebreze Sfânta Liturghie în Catedrala Preasfintei Treimi. Celebrantul principal a fost Mitropolitul Ioannis de Pergamon, iar alături de el un sobor de arhierei ortodocşi. La celebrare au asistat membrii Comisiei Catolice şi comunitatea locală de credincioşi. După Sfânta Liturghie, adresându-se celor prezenţi, Mitropolitul Mihail al Austriei şi Ungariei a transmis “salutările din partea Patriarhului ecumenic Bartolomeu” şi a subliniat rolul şi contribuţia Mitropoliei Greceşti la istoria Vienei, prin eminentele sale personalităţi. De asemenea, s-a referit şi la “strânsa colaborare dintre ortodocşi şi catolici în Austria şi în Viena în particular”, exprimându-şi dorinţa ca rugăciunea Mântuitorului “ca toţi să fie una” (Ioan 17,21), să devină o realitate în căutarea unităţii Bisericii Sale.
Duminică după amiază, membrii Comisiei Mixte au făcut o vizită la Mănăstirea Cisterciană Heiligenkreuz – Sfânta Cruce, şi au participat la Slujba Vecerniei în această mănăstire. Apoi, spre seară, au vizitat Catedrala Ortodoxă Rusă cu hramul Sfântul Nicolae. În prima zi a întâlnirii, conform tradiţiei, membrii Comisiei Catolice şi membrii Comisiei Ortodoxe s-au întâlnit separat pentru a stabili coordonatele de lucru pentru zilele următoare. Comisia Ortodoxă a discutat, între alte aspecte, despre textul încă nefinalizat care a fost doar în parte analizat la a XI-a sesiune plenară la Paphos, în Cipru, în anul trecut. O altă parte din timp a fost petrecută discutând metodologia dialogului interconfesional. Membrii Comisiei Catolice, în întâlnirea lor, au luat în considerare textul propus, căutând modalităţi concrete, specifice, pentru a îmbunătăţi textul şi de asemenea, au reflectat asupra unor probleme metodologice.
Aşa cum s-a decis în a X-a sesiune plenară, la Ravenna, 2007, Comisia studiază tema: “Rolul Episcopului Romei în comuniunea Bisericilor din primul mileniu”, pe baza unui text de lucru pregătit de către Comitetul Mixt de Coordonare, care s-a întâlnit la Aghios Nikolaos în Creta, Grecia, în 2008. În timpul întâlnirii de la Viena, Comisia a continuat să discute în detaliu, pe textul deja început în anul trecut, la sesiunea plenară desfăşurată la Paphos, în Cipru. În stadiul actual, Comisia discută acest text ca un document de lucru, care s-a decis că trebuie să fie revizuit ulterior. S-a decis de asemenea, să se formeze o sub-comisie care să înceapă tratarea aspectelor teologice şi ecleziologice ale Primatului, în relaţie cu Sinodalitatea. Sub-comisia va înainta rezultatul muncii sale către Comitetul Mixt de Coordonare, care se va întâlni în anul viitor.
În timpul desfăşurării lucrărilor sesiunilor plenare, membrii Comisiei Mixte de Dialog au primit vestea tristă a morţii Mons. Eleuterio Fortino, fost co-secretar al Comisiei Mixte de Dialog încă de la începutul ei. Monseniorul a trecut la Domnul după o lungă perioadă de boală, iar membrii Comisiei Mixte au făcut rugăciuni pentru odihna sufletului său. Întâlnirea Comisiei Mixte a fost marcată de un spirit de fraternitate, încredere şi colaborare. Toţi membrii au apreciat în mod deosebit ospitalitatea generoasă a Bisericii gazdă şi au recomandat cu putere continuarea lucrărilor dialogului rugăciunilor credincioşilor.
Viena, Austria, 26 septembrie 2010
(Traducere după versiunea oficială în limba engleză)
Cititi va rog si:
FOTO: Rugaciune comuna la Viena?
Voi reveni cu o analiza asupra comunicatului si a celor declarate la conferinta de presa.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:
https://saccsiv.wordpress.com/about/
ApreciazăApreciază
Neatza,
Primat-ul papal suna a ceva legat de primate (asta ca sa mai glumim putin). Pana la urma cred ca la asta se rezuma totul, agitatie, multa vorbarie, nimic concret ca in final sa vina si sa spuna ca dupa lungi discutii in comitii si comitete (fara a se face nimic concret in abolirea ereziilor) au hotarat marea unire (cu erezii cu tot). Se stie si ce inseamna aceasta unire iar pentru cine nu era convins ca e lucrare diavoleasca o poate face acum.
Dumnezeu sa ne aibe in paza!
Daniel
ApreciazăApreciază
Primatul este o maimuta, iar papismul este o adunatura de maimute in care mai multi cercopiteci il aplauda pe urangutanul-sef.
ApreciazăApreciază
Apel către Înalt Prea Sfinţitul Patriarh Athenagora al Constantinopolului,
Noua Romă, şi patriarh ecumenic
15 decembrie 1965
Înalt prea sfinţia voastră !
De la Sfinţii Părinţi am moştenit aşezământul ca în Biserica lui Dumnezeu toate să se săvârşească într-o rânduială după lege, într-o unitate a cugetului şi urmând străvechilor predanii. Dacă vreunul din episcopi sau chiar din conducătorii Bisericilor autocefale înfăptuieşte un act în discordie cu ceea ce învaţă Biserica, atunci oricare dintre membrii Ei poate protesta. Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol din anul 861 recunoaşte ca vrednici de ,,cinstea cuvenită celor ortodocşi” pe acei episcopi sau clerici care se depărtează de comuniunea chiar cu propriul patriarh, dacă acesta propovăduieşte public erezia sau o învaţă deschis în Biserică. În acest fel, noi toţi suntem apărătorii adevărului Bisericii, pe care l-a păzit ea însăşi cu multă grijă, ca nimic din ce are însemnătate ecleziologică generală să nu se săvârşească fără încuviinţarea tuturor.
Din acest motiv, atitudinea noastră faţă de diferitele divizări dincolo de divizările Bisericilor locale a fost determinată de nimic altceva decât de consimţământul tuturor Bisericilor implicate. Dacă separarea noastră de Roma a fost la început hotărâtă de Constantinopol, ea a fost acceptată ulterior de toţi. Biserica Ortodoxă a devenit preocuparea întregii lumi ortodoxe. Nici o Biserică locală singură, nici măcar Biserica Constantinopolului, pe care noi am cinstit-o din vremuri străvechi, de la care Biserica noastră Ortodoxă Rusă a primit comoara Ortodoxiei, nu poate schimba nimic în Ortodoxie fără consimţământul tuturor. Mai mult, noi, episcopii de astăzi, nu putem lua hotărâri care ar fi în dezacord cu învăţătura Sfinţilor Părinţi care au trăit înainte de noi, anume, când vine vorba despre Apus – a Prea Sfinţiţilor Fotie al Constantinopolului şi Marcu al Efesului.
În lumina acestor principii, cu toate că noi suntem cei mai tineri dintre conducătorii Bisericii, deoarece cârmuim partea autonomă, liberă a Bisericii Ruse, socotim că este datoria noastră să protestăm în mod decisiv faţă de actul prea sfinţiei voastre de a declara solemn, împreună cu papa Romei, îndepărtarea anatemelor hotărâte de patriarhul Mihail Cerularie în anul 1054.
Noi am auzit multe expresii ale indignării când, la întâlnirea cu Papa Paul al VI-lea la Ierusalim, înaintea întregii lumi, aţi comis ceva nou şi nemaiauzit de către înaintaşii prea sfinţiei voastre şi contrar canonului 10 apostolic. Vom vorbi direct şi fără ocolişuri: tentaţia a fost mare. Am auzit că, în consecinţă, multe mânăstiri din Sfântul Munte al Athos-ului au refuzat să pomenească numele prea sfinţiei voastre la slujbe. Acum mergeţi mai departe, prin decizia luată de prea sfinţia voastră şi episcopii sinodului pe care-l conduceţi, de a revoca hotărârea patriarhului Mihail Cerularie, care a fost adeverită şi acceptată de întreg Răsăritul ortodox.
Făcând aceasta, prea sfinţia voastră acţionaţi în dezacord cu atitudinea adoptată de întreaga noastră Biserică faţă de romano-catolicism. Aceasta nu este o problemă de evaluare a unei persoane sau a alteia a comportamentului cardinalului Humbert, nu este un caz de conflict personal între papă şi patriarh, care ar fi fost cu uşurinţă remediat prin iertarea creştinească reciprocă; nu – esenţa problemei este îndepărtarea de Ortodoxie, care a prins rădăcini în Biserica Romei de-a lungul secolelor, începând cu învăţătura despre infailibilitatea papei, care a fost formulată în cele din urmă la Conciliul Vatican I.
Declaraţia prea sfinţiei voastre şi a papei mărturiseşte pe drept că actul ,,iertării reciproce” nu este suficient pentru încetarea atât a divergenţelor de odinioară, cât şi a celor mai recente. Dar nu este îndeajuns: acest act înalţă un simbol al egalităţii între erezie şi Adevăr. De-a lungul veacurilor, întreaga Biserică Ortodoxă credea în mod corect că Ea nu s-a depărtat în nici un fel de învăţăturile Sfintelor Sinoade Ecumenice, în timp ce Biserica Romei a adoptat o serie de inovaţii în învăţătura sa dogmatică, care sunt contrare Ortodoxiei. Cu cât introducea mai multe inovaţii, cu atât mai mult se adâncea schisma dintre Răsărit şi Apus. Abaterile dogmatice ale Romei la sfârşitul veacului al XI-lea nu cuprindeau acele erori care au fost adăugate mai târziu. Din acest motiv, anularea condamnărilor reciproce din anul 1054 ar fi avut sens în acele vremuri, însă acum – ea serveşte ca mărturie a dispreţului faţă de ceea ce este cu adevărat important şi esenţial, anume propovăduirea acelor noutăţi de mai târziu, necunoscute în învăţătura Bisericii din vechime, dintre care unele, date în vileag de Sfântul Marcu al Efesului, au determinat Biserica să respingă unirea de la Florenţa.
Declarăm în mod decisiv şi categoric:
Nu este posibilă nici o unire a noastră cu Biserica Romei, câtă vreme aceasta nu se dezice de noile sale dogme, iar restabilirea comuniunii de rugăciune cu ea nu este cu putinţă fără încuviinţarea întregii Bisericii, care, totodată, nu pare a fi posibilă până când Biserica Rusiei nu va fi dezrobită, fiindcă astăzi ea este nevoită să trăiască în catacombe. Ierarhia condusă în prezent de patriarhul Alexie nu poate exprima vocea adevărată a Bisericii Ruse, deoarece ea este cu totul subjugată de statul ateu, împlinind voia acestuia. Sunt înlănţuiţi, de asemenea, conducătorii altor câtorva Biserici, care se află în state comuniste.
Întrucât Vaticanul nu este doar un centru religios, ci şi un stat, iar relaţiile cu acesta – după cum a arătat cu claritate recenta vizită a papei la Naţiunile Unite – au, de asemenea, semnificaţie politică, este imposibil să ignorăm eventualitatea ca Bisericile captive să fie conduse într-o direcţie sau alta de către autorităţile atee în ce priveşte Biserica Romei. Istoria ne-a arătat că tratativele cu heterodocşii, sub constrângeri politice, nu au adus nicicând nimic folositor Bisericii, doar tulburări şi dezbinări.
Pentru aceasta, noi considerăm că este datoria noastră să afirmăm că Biserica noastră Ortodoxă Rusă din Diaspora – precum neîndoios, şi Biserica din Rusia, aflată acum în ,,catacombe” – nu poate fi de acord cu nici un ,,dialog” despre dogmă cu alte credinţe şi respinge anticipat orice acorduri cu ele, deoarece acceptăm că restabilirea unităţii este posibilă doar dacă ele primesc întru totul învăţătura ortodoxă în forma în care a fost păstrată până astăzi de către Sfânta, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Până la o aşa vreme, anatema patriarhului Mihail Cerularie rămâne în vigoare, iar îndepărtarea acesteia de către prea sfinţia voastră este un act nelegiuit şi nul.
Desigur, noi nu suntem împotriva relaţiilor amicale cu reprezentaţii altor confesiuni, deoarece prin acestea nu se trădează adevărul Ortodoxiei. Din acest motiv, Biserica noastră a primit într-un rând invitaţia amabilă de a trimite un observator la Conciliul Vatican II, aşa cum acesta a trimis un observator la conferinţa protestantă a Consiliului Mondial al Bisericilor, în scopul de a avea o relatare directă despre lucrările acestor întruniri, însă fără a lua parte la deciziile lor.
Noi apreciem atitudinea binevoitoare faţă de observatorii noştri şi studiem cu interes rapoartele lor amănunţite, care mărturisesc despre începutul unor schimbări semnificative în Biserica Romei. Vom mulţumi lui Dumnezeu dacă aceste schimbări servesc pentru a o aduce mai aproape de Ortodoxie. Însă, dacă Roma trebuie să schimbe multe pentru a se întoarce la ,,expresia credinţei apostolilor”, Biserica Ortodoxă, care a păstrat această credinţă întreagă până astăzi, nu trebuie să schimbe nimic.
Tradiţia Bisericii şi exemplul Sfinţilor Părinţi ne învaţă că nu trebuie să existe nici un fel de dialog cu cei care au căzut din Biserica Ortodoxă. Către aceştia se adresează mai degrabă un monolog de propovăduire, în care Biserica îi cheamă să se întoarcă în sânul ei prin respingerea oricărei învăţături în discordanţă cu ea. Dialogul autentic comportă schimbul de opinii, admiţând eventualitatea de a schimba convingerile participanţilor, în scopul de a ajunge la o înţelegere. După cum reiese din enciclica ,,Ecclesiam Suam”, Papa Paul al VI-lea vede dialogul ca pe un plan al unirii noastre cu Roma sau al restabilirii relaţiilor cu aceasta printr-un fel de formulă, care lasă, oricum, neatinsă învăţătura ei de credinţă, în special învăţătura sa dogmatică cu privire la rolul papei în Biserică.
Însă tot ceea ce concordă cu erezia este străin de întreaga istorie a Bisericii Ortodoxe şi de esenţa ei. Aceasta ar putea duce nu către mărturisirea credinţei într-o unitate de cuget, ci către o unire iluzorie, exterioară, asemenea convenţiei uniunilor protestante discordante din mişcarea ecumenistă.
Fie ca o astfel de trădare a Ortodoxiei să nu năvălească în mijlocul nostru.
Noi vă rugăm cu sinceritate să puneţi capăt unei aşa ispitiri, deoarece calea aleasă de prea sfinţia voastră, dacă v-ar duce către unirea cu romano-catolicii, ar pricinui dezbinare în lumea ortodoxă, fiindcă, fără îndoială, mulţi dintre fiii duhovniceşti ai sfinţiei voastre vor prefera să rămână loiali Ortodoxiei decât să accepte ideea ecumenistă a unei uniri a compromisului cu heterodocşii, fără deplina lor primire a adevărului.
Cerându-vă sfintele rugăciuni, rămân al prea sfinţiei voastre slujitor smerit,
† Mitropolitul Filaret
Preşedintele Sinodului episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora
15 decembrie 1965
Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 39/Almanah 2007
ApreciazăApreciază
Saccsiv,
Papa Benedict al XVI-lea nu este Sfântul Parinte ci este „Sfântul Parinte”, deci te rog pune ghilimelele….
Papa Benedict este un tradator al Domnului Hristos, ca si toti ceilalti……
Iata tradatorii Bisericii, îsi dau arama pe fatza…. traim vremuri apocaliptice…
ApreciazăApreciază
Mos Ioan
Pai nu frate, ca e un citat dupa catolici.
ApreciazăApreciază
pe saitul crestiortodox.ro , la sfarsitul unui frumos articol despre parintele arsenie boca – pictorul bisericii draganescu, se arunca si bomba :
” Biserica Rasaritului si Biserica Apusului
O alta fresca inedita pe care nu o poti regasi in alta biserica din Romania se afla pe peretele de nord al pronaosului, aproape de intrare. Sunt pictate stand alaturi Sfanta Sofia din Constantinopol, ctitoria imparatului bizantin Justinian si Basilica “San Pietro” din Roma. Prima este infatisata in prim-plan, pe un fond deschis, cea de a doua, putin in spate, este figurata cu o nuanta de gri. Interesant este ca ambele biserici se afla sub acelasi arc de lumina si har. Sub aceasta imagine este citatul Sfantului Ciprian al Cartaginei: Extra ecclesia nulla salus! (In afara Bisericii nu exista mantuire!). Parintele Arsenie spunea adesea ca nu trebuie sa ne certam cu celelalte confesiuni, ci sa incercam sa traim autentic invatatura pe care Biserica noastra o propovaduieste.
Sursa: Revista Ortodoxa
(periodic al Episcopiei Giurgiului) ”
ce parere aveti? sa fi fost oare parintele arsenie un admirator al ecumenismului si al unirii cu papistasii?
e de incredere acest site crestinortodox.ro ?
va multumesc!
ApreciazăApreciază
[…] COMUNICATUL întâlnirii de dialog catolico-ortodox de la Viena […]
ApreciazăApreciază