Lumea Credintei (RAZVAN BUCUROIU) ataca blogurile „AXA” (Mugur Vasiliu), „LUPTA PENTRU ORTODOXIE” si „ATITUDINI” (Manastirea Petru Voda) …

Citez din articolul Internetul dăunează grav Ortodoxiei (III):

Ehei, dar să vedeţi cât de cuprinzătoare este în axa.info.ro! Acolo citim o Scrisoare către Căpitan, de la care presupunem/sperăm că nu a venit răspuns. Căpitane, trebuie să ştii că toată povestea ta şi a mişcării deranjează pe toată lumea. Nimeni, sau aproape nimeni, nu-şi doreşte „să se expună” „fără rost”, să-şi „complice viaţa”, cunoscându-vă povestea. Ei nu văd, şi atunci cum ar putea înţelege, că povestea voastră este de fapt şi povestea lor, că ei sunt parte din poveste – o parte foarte ruşinoasă şi ticăloasă, ce-i drept; şi că, dacă nu îşi ştiu şi nici nu vor să îşi cunoască propria poveste, înseamnă că lovesc într-una cu piciorul în ţăpuşă, şi că…

Până aici, trăiri şi considerente personale raportate la realul imediat. Din acest punct, se dezlănţuie apocalipsa: Ei spun că e mult mai bine fără tine şi fără şcoala de educaţie creştină a neamului, pe care ai făcut-o tu. Fiindcă, spun cei mai instruiţi dintre ei, toate acestea nu fac decât să îi împiedice să gândească liber. Mai trebuie să ştii că şi credinţa noastră tinde să devină o credinţă „liberă” – acum conducătorii pământeşti ai Bisericii vor să renunţe la Învierea lui Hristos ca realitate mântuitoare, şi, împreună cu ceilalţi rătăciţi, plănuiesc o „credinţă comună” ecumenică, care desigur este mult mai „comodă” şi mai „liberă”. Cu alte cuvinte, acum se împlineşte ceea ce a început patriarhul mason Miron Cristea, atunci când a schimbat calendarul. Umblă, prin târg, şi vorba după care cel mai mare duşman al progresului românilor este credinţa creştin-ortodoxă. Da, sindromul devine tipic şi în cazul lui Mugur Vasiliu: amestecă o mare „dezvăluire” – patriarhul mason – cu „gura târgului” şi cu nostalgiile stiliste pentru a da în vileag, dintr-un foc, nevrednicia actualilor ierarhi ortodocşi. De asemenea, pentru a feri neamul binecredincios de rătăcirile „celor instruiţi” şi de a nu cădea pradă ecumenismului rapace…

OM AL SISTEMULUI sau DAT CU SMIRGHEL PE CREIER? Staretul Iustin Miron de la Manastirea Oasa: PRO CIP si ECUMENISM. Promovat in „Lumea monahilor”, desigur …

Citez din articolul Stareţul Iustin Miron de la Mănăstirea Oaşa: „Lupta actuala anti-cip e o tinta falsa”, aparut si in Lumea monahilor nr. 43, ianuarie 2011:

Părintele stareţ Iustin Miron este un bărbat înalt, cu ochi albaştri, pătrunzători. Un om dintr-o bucată. Îţi spune în faţă ce gândeşte, chiar dacă părerile sale sunt, uneori, diferite de ale majorităţii. În problema noilor paşapoarte electronice, spre exemplu, mulţi credincioşi, familiarizaţi cu viziunea unora dintre marii noştri duhovnici, s-ar putea scandaliza. Dar nu este scopul părintelui Iustin de la Oaşa acela de a provoca. Mai degrabă am intuit la el o deschidere amplă către sobornicitate, către comuniunea care ar trebui să fie fundamentul oricărei atitudini din biserică. Pentru că, înainte de toate, mântuirea noastră ar trebui să stea „întru mult sfat” (Pilde 11, 14). Dar ce sfat este posibil fără o nevoie adâncă de comunicare, ştiut fiind faptul că nimeni nu este infailibil în Biserică?

RAZBOI INTRU CUVANT si Razvan Bucuroiu ATACA PE CEI CE DEMONSTREAZA ca Mitropolitul Serafim de Pireu are dreptate …

Citez din articolul Internetul dăunează grav Ortodoxiei (1):

De la internet la internat

Fără să am pretenţia de a fi făcut o descoperire importantă de unul singur, pot afirma cu mâna pe inimă că ACUM, exact în zilele noastre, internetul dăunează grav sănătăţii  duhovniceşti. Chiar aş putea afirma că este un virus mortal, care loveşte Ortodoxia perfid şi care nu are antidot. O loveşte în „moalele” naturii ei: în taina, în discreţia, în firescul şi în optimismul ei comunitar, în finalitatea ei euharistică. Cum şi de ce?

Pentru că aproape întreg conţinutul articolelor sau ştirilor din site-urile ori blogurile aşa-zis ortodoxe speculează, ambalat şi deghizat, aplecarea „naturală” a românului spre bârfă, talentul lui nativ către înflorirea şi exagerarea unor poveşti, gustul pentru teoria conspiraţiei alimentat, ce-i drept, şi de perioada regimului comunist în care totul era „creditat” cu: „am auzit eu din sursă sigură, mi-a spus mie cineva de încredere…” etc. Ei bine, tot acest amestec nociv de bârfă necontrolată, dezvăluiri, picanterie şi demascări, învelit în aura sfântă a Ortodoxiei, flancat rapid cu câteva citate din sfinţii părinţi sau mari duhovnici ai neamului, devine aproape irezistibil pentru omul de rând. Nicio verificare a surselor de informaţii, a citatelor şi a contextului în care au fost făcute, nicio minimă corelare cu alte puncte de vedere – doar insinuări, execuţii şi sentinţe tip „România Mare”. Dar astea sunt chestiuni mai mult tehnice, care nu prea interesează marele public, fiind strict gazetăreşti. Să le vedem mai degrabă pe cele duhovniceşti…

Sub aspect duhovnicesc, e jale. Dacă cineva îşi analizează starea sufletească după ce a vizitat un astfel de site/blog, are marea surpriză să constate că neliniştea pune stăpânire pe sufletul lui. De asemenea, indignarea şi revolta, depresia şi amărăciunea sunt tovarăşi buni de călătorie. Dacă te uiţi în urmă, după „lectură”, constaţi că ai coborât în hazna sau de-a dreptul în infern. Acolo ţi se prezintă un bestiar întreg de inşi daţi „în vileag”, suflete condamnate (nicio dorinţă de a le salva, cumva, din partea torţionarilor cu mouse; demascarea şi pedeapsa atrag rating baban, asta ştim şi noi!), legături ecleziale periculoase, ticăloşii euharistice inimaginabile, trădări dogmatice pe faţă sau într-ascuns, apostazii, ecumenisme josnice. Te şi întrebi cum de mai existăm ca Biserică, într-atâta trădare şi ticăloşie?! Te miri cum de mai existăm pe planetă ca oameni ai credinţei, într-atâtea atacuri ale ocultei, ale agenturilor, ale coruptelor guverne euro-atlantice?! Toate sunt descrise însă minuţios, cu o siguranţă bolnavă. Reeducarea sufletelor creştine slabe, prin aceste site-uri, este garantată! Căci despre reeducare este vorba aici. Devii bănuitor, ciufut. Ţi se usucă dragostea din inimă, încrederea, speranţa.  Aşa se face că, într-o bună zi, tot ceea ce iubeai e murdărit sau pe cale de a fi maculat. Tot ceea ce apreciai, tot ceea ce îţi dădea speranţă poate fi pus de-acum sub semnul deziluziei grabnice. Oameni pe care îi îndrăgeai din scris sau din prestaţia publică acum sunt descrişi ca nişte monştri, însetaţi de bani şi slavă deşartă, sau animaţi de poftă de trădare a Ortodoxiei la primul colţ de stradă, cu temiricine. Refuzul realităţii este cuvântul de ordine, iar idealizarea unui trecut fabulos devine formula de recunoaştere a noii comunităţi virtuale „luminate”, dezmeticită de comploturi, adusă la starea de vigilenţă. Această comunitate este reprezentată de vizitatorii respectivului site, care asigură şi traficul (adică ratingul) şi care deprind modul de a gândi dar şi ticurile verbale ale adminstratorilor nevăzuţi, camuflaţi în spatele anonimatului din blogosferă.

PATRIARHIA scoate „Lumea Credintei” si “Lumea Monahilor” din pangare …

   Citez din articolul  

Două reviste ale laicatului sînt boicotate de Patriarhie. Trebuie să răspundem

   BOICOTAŢI TRUSTUL BASILICA!

   Iulian Capsali

   Nu am scris niciodata cu ostilitate despre trustul Basilica, pe care l-am privit mereu cu simpatie, asa cum am facut cu orice incercare de a “imbiserici” presa din Romania. Eu insumi am participat, prin emisiunea pe care am facut-o acum ceva vreme, la aceasta incercare, dupa puterile mele marunte, constient fiind ca in tara noastra nu prea exista jurnalisti care sa inteleaga lumea Bisericii. O lume care, de cele mai multe ori din pacate, este perceputa ostil in media. Chiar zilele trecute (pe 16 aprilie a.c.) am participat ca invitat la o emisiune a televiziunii Trinitas, parte a acestui trust al Patriarhiei Romane. Emisiunea a fost o reusita; echipa emisiunii, inclusiv cea tehnica, a fost multumita de rezultat (ca om care a lucrat in televiziune am cea mai mare incredere in cuvantul acestor profesionisti care nu au motive sa te gratuleze inutil); chiar si publicistul Marius Vasileanu (de obicei extrem de critic si un “client” al comunicatelor de protest din Dealul Patriarhiei) a facut o recenzie pozitiva in presa. Reactiile publicului nu cred ca au avut un alt curs; nu ar fi fost motive. Realizatorul emisiunii m-a pus sa promit ca o sa revin. Cu parere de rau, nu o sa o mai pot face. Sa ma explic.

   Dat fiind boicotul pe care il sustine Patriarhia Romana asupra oricaror altor publicatii crestine in afara celor proprii, ma vad in postura de a anunta, la randul meu, boicotul total asupra acestui trust de presa. Asupra deciziei anuntata parohiilor cu data de 12.04.2010, nu am avut cunostinta la data prezentei mele in emisiunea postului Trinitas TV. In timpul Saptamanii Luminate, Administratia Patriarhala se gandea la binele parohiilor si manastirilor, care sufera din cauza problemelor financiare. Luni se dadea ucazul prin care se purcede la scoaterea revistelor Lumea Credintei si Lumea Monahilor din pangarele bisericilor, vinovate de aceasta situatie grava. Deci nu ziarul Lumina, un ziar indigest dar care este bagat cu forta pe gatul parohiilor si manastirilor din Romania este cauza, ci doua reviste care se se sustin singure, doua initiative ale laicatului crestin-ortodox. Unanim recunoscute ca fiind extrem de obiective – considerate prea precaute chiar in opinia unor credinciosi mai combativi, ca sa ma exprim eufemistic – revistele mentionate nu fac decat sa informeze si, acolo unde pot, sa zideasca sufletele celor ce le citesc.

   Nu birurile directe sau indirecte, de care se plang preotii de parohii fara sa fie auziti decat de bunul Dumnezeu, dintre care unele merg la sustinerea trustului Basilica, ci initiativele private cu pricina sunt cauza “poblemelor de ordin financiar” din parohii si implicit din B.O.R. Cum pot doua reviste unde au fost publicati cei mai mari duhovnici ai acestei tari, ganditori crestini sau simpli credinciosi, unde au fost povestite minuni si s-au combatut erezii bigote sau zelotiste, care ne prezinta inclusiv starea ortodoxiei in lume – chestiuni pe care media secularizata le desfide sau le ocoleste daca nu au doza de senzationalism si/sau de potential scandal – reviste care, dupa vanzarea din pangare, lasa un procent semnificativ din pret acelor parohii sau manastiri, deci care contribuie, subliniez, contribuie, adauga la banul parohiei si a manastirii, si nu iau, cum pot acestea sa creeze probleme financiare? Sa fie un mister sau cel mai pur cinism cu putinta? Despre binecuvantarea Patriarhiei nu cred ca are rost sa mai vorbim. Sub patriarhatul vesnicului de pomenire P.F. Teoctist, atatia ani de zile, revistele au fost prezente la pangare. Deci au avut girul si binecuvantarea Patriarhiei. De ce nu o mai au acum? Au fost publicate articole care sa fi lezat ortodoxia? Daca da, atunci sa fie aratate. Daca nu, atunci inseamna ca este doar un pretext, tot atat de relevant ca si problema financiara a parohiilor.

   Aceste masuri de centralism autoritar, pe care Romania le-a cunoscut pana in dec. 1989, sa fie remanente in B.O.R.? Nu se doreste decat o presa controlata la maximum si indepartarea laicatului ortodox ca voce din Biserica? Deja noul statut al B.O.R. facuse ca vocea laicatului sa fie inlaturata din deciziile sinodale; acum se suprima “ultimile ramasite” ramase prin pangare? Ce urmeaza? Care ar fi urmatoarele masuri pentru ca sa asistam la victoria totala asupra laicatului din B.O.R. si pentru ca apetitul de control absolut sa fie satisfacut iar monopolul Patriarhiei fara rest? Care ar fi limita acestor masuri? Urmeaza sa fie scoase din pangare cartile editurilor crestin-ortodoxe asupra carora Patriarhia Romana nu detine controlul, asa cum deja se zvoneste?

   Pana cand se va raspunde la aceste intrebari si pana cand revistele mentionate nu vor fi repuse in drepturile lor la pangare, propun tuturor credinciosilor ortodocsi sa se alature acestui boicot impotriva trustului de presa Basilica, prin neparticiparea la emisiuni si/sau prin refuzul de a publica in presa scrisa ce apartine acestui trust media. Daca lucrurile nu intra pe un fagas normal, firesc, de comuniune, atunci propun ca organizatiile Laicatului Ortodox sa se adune in FOR si sa dezbata situatia creata, pentru a se hotari masurile ce urmeaza a fi luate in contracararea acestei anomalii din relatia dintre Patriarhia Romana si credinciosii laici ai Bisericii.

   Am scris aceste randuri nu dintr-o fronda juvenila (nici nu prea ar mai putea fi cazul, in ceea ce ma priveste), nici din dorinta de a intra in conflict cu actuala Administratie Patriarhala – departe de mine acest gand, ci doar datorita faptului ca mi se pare cu totul inacceptabila aceasta fractura din cadrul BOR, aceasta lipsa totala de comunicare dintre ierarhie pe de o parte si preoti plus credinciosi pe de alta parte, sciziune pe care actualele decizii, complet arbitrare, nu fac decat sa le adanceasca. Orice madular responsabil al Bisericii nu poate ramane impasibil in fata unei asemenea perspective. Mai ales ca vremurile ce se anunta, agresivitatea manifesta a secularismului asupra cetatii, a familiei si a persoanei, nu ne permit ca sa inlocuim iubirea cu subjugarea in relatiile dinlauntrul Bisericii. Iubirea te face puternic, subjugarea te slabeste. Iar subjugarea nu are legatura cu smerenia, pe care o arata pururi Hristos Bisericii Sale.

   Comentariu saccsiv:

   Nu demult, un am criticat un articol din Lumea credintei:

Razvan BUCUROIU (Lumea credintei) considera ca administratorii unor bloguri ortodoxe (impreuna cu cititorii lor) sunt anormali la cap

   Insa acum vorbim de principii si consider ca nu-i nici un motiv de bucurie hotararea Patriarhiei, ci din contra. Probabil se urmareste ca incet-incet enoriasii sa nu aiba acces decat la articole precum acestea:

GRAV: Ziarul Lumina rataceste credinciosii cu traditia Ramakrishna …

Ziarul LUMINA il elogiaza pe Bogdan Petriceicu Hasdeu. Dar acesta a fost un fervent practicant al SPIRITISMULUI …

ADAM A FOST UN MAIMUTOI? Ziarul Lumina promoveaza evolutionismul

 

Razvan BUCUROIU (Lumea credintei) considera ca administratorii unor bloguri ortodoxe (impreuna cu cititorii lor) sunt anormali la cap

   Reiau integral articolul Sânge!:

Nu ştiu ce s-a întâmplat în ultima vreme în Biserica mea…

Aidoma vieţii politice care s-a radicalizat în atacuri furibunde pe toate direcţiile, aidoma situaţiei încâlcite din economie, aidoma tensiunilor din viaţa socială a ţării (greve, mişcări de contestare publică a tot ceea ce mişcă, respiră şi există), constat că atmosfera Ortodoxiei mele este pe cale de a se schimba.

Au apărut şi apar încă nenumărate reviste, iau fiinţă pe internet o puzderie de situri, bloguri, agenţii de ştiri şi televiziuni on-line, ţara geme de asociaţii care ţin conferinţe şi emit comunicate. Toate sunt ortodoxe – din titulatură! – toate salvează Biserica, neamul, umanitatea. Toate au înţeles ceva ce nimeni altcineva n-a mai înţeles, până la ele. Toate au câte un guru 101% ortodox, iniţiat prin chilii athonite, prin căminele studenţeşti şi cafenelele gălăgioase de la Salonic, sau pe aiurea. Toate emit apeluri, toate te somează la veghe, toate îţi cască ochii. Laolaltă stau, înghesuiţi şi jenaţi, în paginile nevrotice ale revistelor şi ale siturilor de toată mâna, gripa porcină cu sfinţii părinţi, vaccinurile cu masonii, sfinţii veacurilor din urmă cu teoria conspiraţiei (deconspirată, se înţelege), trădările ierarhiei cu soluţiile tip kamikadze ortodox (pe ei, fraţilor!).  
Nu pot să nu remarc dorinţa apringă de spectacol şi de sânge, de show cu recuzită apocaliptică (figuranţii chiar că au căpătat un aer de Buftea…) şi de apel implicit la o confuză răzmeriţă/rezistenţă eclezială.

Sânge? Da, sânge! Trebuie să curgă sânge, cu orice preţ. După aceste „călăuze duhovniceşti”, trebuie să ne păstrăm starea de veghe linşând mediatic tot ce (mai) mişcă pe lângă noi. Trebuie să dăm drumul la sânge de mason, sânge de evreu, sânge de catolic, sânge de ecumenist, sânge de ateu, sânge de comisar european, sânge de musulman. Orice, numai sânge să fie…
Fraţilor, acest tip de vampirism ortodox nu cunosc şi nu am văzut în istoria noastră bisericească! E drept, am mai auzit pe la alţii de Inchiziţie, de Tribunalul Poporului, de Revoluţie Culturală, de political correctness, dar de vampiri ideologici aici, în Ortodoxia noastră – niciodată, nu… Eu propun, în numele zecilor de mii de cititori normali la cap ai revistelor Lumea Credinţei şi Lumea Monahilor şi al site-ului http://www.lumeacredinţei.com să intrăm într-un binevenit şi necesar armistiţiu în postul Naşterii Domnului. Post dătător de speranţă – ea vine de la Dumnezeu! – în care fiecare avem posibilitatea să ne cercetăm mai abitir conştiinţa şi râvna, priceperea şi îndrituirea, dragostea pentru ceilalţi şi amorul propriu, consecinţa faptelor noastre precum şi „cantitatea” de iertare pe care suntem dispuşi să o acordăm fratelui nostru – greşit cum e şi hărăzit iadului, pe deasupra…

   Comentariu saccsiv:

   Zice Razvan BUCUROIU „în numele zecilor de mii de cititori normali la cap ai revistelor Lumea Credinţei şi Lumea Monahilor şi al site-ului www.lumeacredinţei.com” …

   Nu stiu cum i-a numarat. Daca ne uitam la traficul site-ului Lumea credintei, observam ca are in medie cam 1 000 de afisari pe zi. Spre comparatie, fratii de la RAZBOI INTRU CUVANT au aproximativ 18 000 in medie pe zi, iar eu, multumita bunului Dumnezeu, in medie 12 000 pe zi. Daca mai adaugam si numarul afisarilor celorlalte bloguri din aceeasi grupa ajungem la multe zeci de mii pe zi. Desigur, cu totii sunt “anormali la cap”.  In frunte cu administratorii site-urilor noastre. Noi deja ar trebui sa fim pusi in camasi de forta.

   De ce o fi subliniat el ca ar fi multi cititorii lor, nu stiu. Dar daca a dorit astfel sa demonstreze ca adevarul sta in numar, iata ca greseste. Caci numarul lor e mai mic. Dar nu numarul conteaza, evident, in demonstrarea adevarului. Am vrut doar sa subliniez ca lumea usor-usor incepe sa se trezeasca. Sa-si puna intrebari. Sa caute raspunsuri.

   Este foarte probabil ca articolul sa fi aparut ca reactie la spusele unui mare duhovnic:

Parintele IUSTIN PARVU: „Solutii omenesti nu sunt, dragii mei! Solutia este moartea pentru Hristos” (despre vaccinare, evrei, preoti, politicieni si sistemul antihristic)

   Asadar, in tabara „anormalilor” avem si un mare duhovnic. Si nu e singurul. In cealalta parte ce avem? Niste normali. Niste caldicei … Asta in cel mai bun caz.