Chestiunea BASESCU – BERCEA MONDIAL. Partea vizibila a unui PUROI extirpabil? Sau deja METASTAZA?

Va amintiti?

VIDEO: Nepoata lui BERCEA MONDIALU’, al carei nas este MIRCEA BASESCU, a fost BOTEZATA IN BANI … La propriu

Lista nasilor membrilor CLANULUI TIGANESC Mondialu’, exemplu clar al legaturii stranse dintre LUMEA INTERLOPA si ADMINISTRATIE

Video: JUDECATOARELE SI INTERLOPII … Reteaua VERONICA CIRSTOIU, ANTOANETA COSTACHE, VIORICA DINU. Cum poti ajuta monstri hidosi precum BUTOANE, CLANUL DUDUIANU, CRISTOFOR, PIAN? HARTA CLANURILOR INTERLOPE DIN ROMANIA

Iata cateva opinii din mass-media:

Cotodianul: Izaura, „frangantu’” şi democraţia

Judecătorul irakian care l-a condamnat la moarte pe Saddam Hussein ar fi căzut în mâinile jihadiştilor, de fapt, ale sunniţilor care ocupă deja o bună parte din Irak, cu Mosul şi Fallujah cu tot. Care va fi soarta judecătorului proamerican nu e greu de pronosticat, asta dacă el mai e în viaţă. Jihadiştii ar fi executat sumar până acum câteva mii de funcţionari, poliţişti şi militari ai statului irakian „democrat” lăsat în urmă de trupele americane după retragerea ordonată de preşedintele Barack Obama. Americanii s-au dus în Irak să ducă „vestea bună” a Democraţiei. În Irak e azi haos, au fost sute de mii de morţi, ţara e la pământ, muzeul din Bagdad a fost jefuit, iar războiul religios dintre sunniţi şi şiiţi e în plină desfăşurare, cu amestecul Arabiei Saudite şi al Quatarului de partea sunniţilor, şi al Iranului de partea şiiţilor, dezastrul din Siria şi Irak riscând să se întindă în tot Orientul.

„Democracy is coming from the USA”, ca să parafrazăm un vers al lui Leonard Cohen. În ţările din Europa Centrală şi de Est, în România, după răsturnările din 1989, democraţia a venit din SUA şi din Europa Occidentală. În România, „democratizarea” (ghilimelele se impun) a fost făcută cu oamenii vechiului regim: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Adrian Năstase, Traian Băsescu, generali, colonei, procurori, activişti şi funcţionari comunişti, în dauna victimelor regimului comunist, care au fost pedepsite, marginalizate, murdărite încă o dată, cu sprijin şi complicitate americane şi occidentale. În numele realismului şi pragmatismului politic – în fapt, un cinism de cea mai ignobilă factură.

Tema ultimilor zece ani, susţinută gălăgios şi jignitor atât de UE, cât şi de SUA, a fost lupta împotriva corupţiei. De fapt, o temă perfidă şi perversă, de propagandă, pentru ocuparea economică şi militară a unei ţări aflate în dificultate. Marile active ale României – oţel, petrol, gaz, bănci, pământ agricol, păduri – au fost cedate diferitelor puteri din UE prin rapt şi corupţie (contra semnăturilor diverşilor prim-miniştri), iar în ce-i priveşte pe americani, am renunţat la o parte din suveranitate în schimbul protecţiei acordate criminalilor şi relicvelor de tot felul ale vechiului regim comunist. La sfârşitul mandatelor dubioase, forţate, puse cu mâna, ale lui Traian Băsescu rezultă clar că americanii şi europenii au stat tot timpul cu corupţii la masă. „Corupţii noştri sunt mai buni decât corupţii lor (ai sovieticilor? ai ruşilor?)!” pare a fi principiul fundamental de viaţă al Occidentului în România.

După unele informaţii şi zvonuri persistente, serviciile secrete româneşti ştiu de multă vreme şi în chip documentat că o bună parte, cea mai bogată şi mai infracţională, a comunităţii ţigăneşti a compus o aşa-zisă gardă pretoriană a preşedintelui Traian Băsescu, pentru alegeri şi finanţări de campanii electorale, ca şi pentru tot felul de „afaceri” inavuabile. Chiar oameni din aceste servicii, actuali şi foşti, ar fi fost amestecaţi în asemenea operaţiuni. Simbolic vorbind, Traian Băsescu a fost perceput până mai ieri ca Naşul acestei zone sumbre a comunităţii rome. Desigur, această zvonistică va trebui să fie cercetată serios şi faptele vor trebui să fie aduse la lumina zilei. Iar pentru asta sunt plătite de ani de zile armate de funcţionari şi poliţişti cu miliarde de euro. E de sperat că într-o zi nu foarte îndepărtată îşi vor şi face datoria. Mircea Băsescu nu e decât un alter ego, un „naş” mai mic. La fel cum au fost, în toţi aceşti ani, şi Elena Udrea, Sorin Blejnar, Adriean Videanu, Radu Berceanu, Emil Boc şi alţii. Sunt lucruri cunoscute de multă lume, între care şi de Mark Gitenstein şi de succesorul său, Duane Butcher, un fel de substitut de ambasador imperial. Ce caută „diplomatul” Mark Gitenstein la Fondul Proprietatea? Luptă cumva împotriva corupţiei?

Începând de miercuri, 18 iunie 2014, telenovela „Băsescu, Bercea, corupţia şi decăderea României” rulează pe mai toate micile ecrane. Izaura, fiica neînfricată a lui Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, e o vedetă cunoscută deja de milioane de telespectatori, ca şi de internauţi de pe toată planeta. Mircea Băsescu ar fi primit de la clanul Bercea vreo 600.000 de euro ca să facă trafic de influenţă în justiţie cu ajutorul fratelui său şi, foarte probabil, al unor magistraţi. A dat înapoi o parte din aceşti bani în dolari. „Pentru că-i dau americanii dolari”, l-a citat Izaura cu umor pe Mircea Băsescu, azi, 19 iunie, pe Antena 3, la emisiunea Sandrei Stoicescu. Democraţia din România a fost prinsă în „frangant” de catastrofă.

Romania Libera: Cazul „Mircea Băsescu- Bercea Mondial” poate fi o veste bună

„Până la urmă, este un gest creştinesc să botezi un copil, indiferent cine-i sunt părinţii”, spune un invitat într-o emisiune de televiziune. „Nu asta e problema relaţiei dintre Bercea Mondial şi Mircea Băsescu”, explică un altul, adăugând: „sper că după acest scandal politicienii să nu se ferească să mai creştineze copii ai familiilor de romi”. Sunt doar câteva dintre părerile emise în aceste zile în spaţiul public, când fratele preşedintelui României este acuzat că ar fi luat bani de la familia unui interlop, condamnat la opt ani şi nouă luni de închisoare, pentru a-l scăpa pe acesta de pedeapsă.

Haideţi să ne îndepărtăm puţin de cazul Bercea Mondial- Mircea Băsescu, să facem abstracţie de implicaţiile politice ale acestuia şi să privim în ansamblu acest scandal. Ceea ce vedem acum nu este altceva decât unul dintre efectele concubinajul în care trăiesc mulţi politicieni, poliţişti, procurori, judecători sau oameni de afaceri cunoscuţi cu cea mai de jos parte a societăţii româneşti: lumea interlopă.

Dacă cei mai mulţi oameni din această ţară nu vor să aibă nimic de-a face cu clanurile care şi-au dobândit averile, în general, prin mijloace ilegale, folosind violenţa şi, în unele cazuri, chiar crima, există români, bine plasaţi în societate, care se simt confortabil în anturajul acestora. Dacă în DEX, „interlop” înseamnă„ cel care are o reputaţie proastă, rău famat, dubios, suspect”, alţii văd în această noţiune„putere, influenţă şi, în primul rând, bani”.

Fratele preşedintelui face parte dintr-o categorie selectă de reprezentanţi ai aşa-zisei elite româneşti, care au găsit de cuviinţă să se înrudească sau să aibă relaţii de prietenie cu lumea interlopă. Poate vă mai amintiţi de „bagajul relaţional” de care vorbea senatorul Cătălin Voicu şi care l-a ajutat să treacă mai uşor peste primele luni de închisoare, de relaţiile apropiate dintre senatorul Cezar Măgureanu şi clanul Butoane, de comisarul Şoric, şeful Poliţiei Neamţ, zis şi „Case closed”, prietenul interlopului Mararu. Şi lista poate continua cu zeci de cazuri din toată ţara.

Iar dacă suntem la capitolul „Bercea Mondial” să amintim totuşi că primii care i-au botezat copiii acestuia sunt fostul premier Theodor Stolojan, fostul prefect de Olt Nicolae Grădinaru, fosta preşedinta Tribunalului Bucureşti, Maria Huza şi fostul prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, Gheorghe Brenciu.

Au fost nişte „gesturi creştineşti” ar putea spune unii, numai că acum, ca şi în alte ocazii, avem dovada că lucrurile nu stau chiar aşa. De fapt, de ce se strâng uneori relaţiile dintre aşa-zisa lume bună din România şi lumea interlopă- cu puşcăriaşii ei, cu banii lor necinsitiţi şi cu săbiile cu care împart dreptatea ?

Pe de o parte, reprezentanţii primei categorii au nevoie de banii şi de influenţa interlopilor în anumite comunităţi, de voturile pe care le pot aduna dar şi de treburile murdare pe care aceştia le pot face. La rândul lor, ei oferă în schimb tot influenţă, dar de data aceasta pe lângă funcţionari şi instituţii la care interlopii nu ar avea altfel acces.

Sunt relaţii reciproc avantajoase, bazate pe interese meschine şi nu pot fi scuzate cu nici un chip. „Gesturile creştineşti”, precum botezarea unui nou-născut sau ajutorul dat unei etnii minoritare să se integreze în societate, sunt poveşti de adormit copiii. Este evident că nu de „gesturi creştineşti” le arde politicienilor, membrilor familiilor acestora sau funcţionarilor când botează copilul unui interlop, pentru că altfel ar trebui să-i vedem stând la coadă pe la uşile orfelinatele din România pentru a ajuta copii romi fără nici un viitor.

Cu ajutorul „mormanele de dolari”, după cum plastic se exprima Mircea Băsescu în discuţia cu fiul lui Mondial, interlopii ocupă un loc important chiar la vârful acestei societăţi, nu rămân la periferia acesteia, cum ar fi normal.

Cazul Mircea Băsescu, indiferent cum se va tranşa în justiţie, arată că lumea interlopă s-a cocoţat până sus la vârful ţării, a intrat în familia prezidenţială dar, mai rău decât atât, loveşte chiar în siguranţa statului.

Putem să glumim cât vrem când îl auzim pe infractorul Mondial răcnind minciuni din spatele gratiilor, că i-a plătit cu milioane de euro pe cei mai importanţi oameni din justiţia română, dar poate mai bine ar fi să ne cutremurăm de indignare pentru că acestor oameni li s-au permis într-adevăr prea multe. Când unul ca Bercea Mondial îndrăzneşte să mânjească cu noroi numele şefului DNA, Codruţa Kovesi, sau pe cel al preşedintei Înaltei Curţi, Livia Stanciu, deja e prea mult, chiar şi pentru o ţară cu valori răsturnate cum e România.

Cred că este momentul ca justiţia adevărată din această ţară, nu cea care stă la masă cu interlopii, să reacţioneze dur şi să vedem în curând valuri de arestări din rândul celor care au lăsat această lume infracţională să iasă în faţă.

Iar în ceea ce priveşte cazul Mircea Băsescu, acesta trebui tratat cu maximă duritate. Indiferent de consecinţele pe care le-ar putea avea asupra preşedintelui. Justiţia din România ar avea nevoie ca de aer de un astfel de „moment zero” în „relaţia” cu lumea interlopă.

Cristian Tudor Popescu: Băsescu Ştietot nu ştia?

„Aveţi grijă cu cine vorbiţi la telefon, domnilor miniştri…” (rânjet).

Bottom of Form

„Ce nu ştia Omar Hayssam…”(rânjet)

„O să aflaţi peste 50 de ani…”(rânjet)

„Atenţie, urmează nişte dosare cu nume grele…” (rânjet)

„România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altui stat. Nu pot să vă spun mai mult.” (rânjet)

„Numele de turnător la Securitate al domnului ăsta, ăăă… Crin Antonescu… era Porumbacu…”

„Da`  azi-noapte, când aţi fost la Vântu, v-a plăcut, domnule Geoană? Azi-noapte, când a aflat că e arestat Popa Nicolae, v-a chemat Vântu de urgenţă?”

„Mai bine ar sta în banca ei,  că s-ar putea într-o zi să nu-şi mai găsească soţul acasă, dacă nu e atentă. Înţeleg că în parohia lui se întâmplă destule lucruri rele.”

De 10 ani, Traian Băsescu,  nu Mircea Băsescu, se umflă în pene, denigrează, ameninţă, şantajează ca un interlop, insinuând sau afirmând cu rânjete că ştie şi ce lapte a supt de la mă-sa orice ins pe care pune geana.

De 10 ani, Traian Băsescu ne spune că el e cel care bagă corupţii la puşcărie, serviciile secrete şi Justiţia fiind la ordinul lui.

De 10 ani, securismul atotştiutor cu accente mafiote este politica de stat a preşedintelui Băsescu.

A trecut un deceniu de când T. Băsescu foloseşte pupitrul de la Cotroceni ca să vorbească despre ce are chef, uneori zilnic sau de două-trei ori pe zi, întrebat şi neîntrebat, să insulte, să acuze, să dea verdicte la adresa cui îi vine la gură.

Iar acum, când fratele Mircea se dovedeşte a fi un traficant ordinar de influenţă pe bani grei pentru  interlopii cu care s-a încuscrit în vreme ce preşedintele tuna şi fulgera împotriva hoţilor şi corupţilor, Băsescu Ştietot iese să ne spună că s-a mulţumit cu „varianta” povestită lui de fratele Mircea.

Ar fi interesant de aflat cu privire la procesul de tâmpificare şi autominţire a acestei naţiuni câţi foşti sau încă admiratori ai lui Băsescu mai au tăria să se întrebe acum cu un aer gânditor: oare preşedintele ştia ce face al său frate?

Catavencii: Decât atât

Este foarte posibil ca Traian Băsescu să nu fi terminat de citit “Levantul”. Este posibil să nici nu fi trecut de primele zece pagini. Dar asta nu înseamnă că Traian Băsescu nu citește.

În fiecare zi, camioane de mare tonaj descarcă în fața cabinetului prezidențial stenograme ale discuțiilor pe care cetățeni români cât de cât importanți le poartă la telefon, în birourile sau budoarele proprii. E mult de citit, la cât se interceptează “pe siguranță națională”. Iar atunci când ochii obosesc, când ceața pare a se așeza domol pe irisul prezidențial, se poate trece la audio-book-uri produse de aceeași mare editură.

Ei bine, cum spuneam, președintele poate n-a terminat “Levantul”, dar, dacă uită să pună suficiente cuburi de gheață în pahar, e capabil să imite gemetele intime a milioane de români. În aceste condiții, a invoca necunoașterea atunci când vine vorba despre faptele extrem de penale ale fratelui prezidențial echivalează cu prostirea în față.

Da, aceasta va fi placa oficială: rudele, frații, familia nu sunt lucruri pe care să le alegem. Președintele, sărăcuțul, habar nu avea despre povestea asta cu fratele lui și interlopii din clanul Bercea. Asta vă vor spune membrii societății civile care încă mai sorb apă din urmele lăsate de piciorul prezidențial pe plaja pe care s-a pozat în tricouri electorale.

Dacă sunteți proști, puteți să-i credeți.

Costi Rogozanu: Selfie-uri din altarul statului de drept

Cultul DNA continuă, o să încerc să dau volumul mai încet între văicărelile anticorupţie şi chiotele de bucurie atenistă. Văd că se pune şi de un martir, TB a fost tras în jos de partea pămîntească în misiunea divină anticorupţie. Caz clasic de luptă între spiritul pur şi corpul murdar, pofticios, între capul de familie tare şi membrii nătîngi.

Poate unii au avut catharsis după teatrul ieftin jucat de preşedinte, dar nu cred că poate cineva aprecia sincer drept eroică ieşirea în care TB  a înscenat o luptă aprigă interioară între statul de drept şi iubirea de frate. O luptă interioară din care iese cîştigător statul de drept. De fapt, o ieşire simplă în care a spus “frate-miu a intrat în ceva nasol, eu îmi iau mîna de pe el”. După care a venit arestarea.

“Votaţi DNA” e un slogan pe care-l tot aud. Este lansat de anticorupţi cu un (în unele cazuri) involuntar dar puternic simţ nedemocratic. DNA e bun de poză a-politică atunci cînd de fapt sîntem şi abonaţi la stat şi la diverse partide politice. Antena 3 nu vede furăciunile de pe lîngă Ponta, DNA nu prea le vede pe cele vitale pentru aria Băsescu. DNA nu e partid să votezi cu el, dar în unele cazuri a funcţionat ca un studio de televiziune, unul opus Antenei 3.

Pot face o listă iarăşi cu omisiuni DNA, dar nu vă mai plictisesc.

DNA a dat şi unele lovituri, foarte bine că le-a dat. Problema mea e că DNA funcţionează ca o pavăză ideologică în faţa denunţării abuzului economic. Priviţi cazul ENEL, unde un abuz foarte grav e prezentat doar ca o banală corupere a unui funcţionar de stat şi nu ca o foarte gravă încălcare a unui angajament al unei corporaţii faţă de statul român. Aici, toţi politicienii se ascund în spatele DNA ca nu cumva să fie nevoiţi să mai şi conducă ţara asta. DNA e un soi de umbrelă a statului minimal.

Preamărirea DNA, alături de Joe Biden şi ziarişti dîrji, nu are sens. Să luăm cazul Mircea Băsescu. Cei din clanul Anghel acuzaţi de şantaj, cu Pavel Abraham, avocatul, şi cu Antena 3 drept sprijin, toţi ăştia au reuşit în sfîrşit să atace eficient familia Băsescu (de altfel, după un deceniu de flegme, le-au ieşit cam puţine atacuri, trebuie să apreciem că într-un final au nimerit-o). Şi au pus DNA în poziţia în care nu putea sta pe margine. După filmuleţ DNA trebuia să facă ceva.

Deci DNA a acţionat împinsă, a venit în spatele valului. Familia Anghel a făcut averi şi a sfidat legea de decenii, nu de cînd s-a prins Voiculescu că poate să-i folosească pe post de bîtă în capul lui Băsescu. Era foarte greu pentru DNA să-i prindă pînă acum, sigur, au multe dosare etc. E mai uşor să investighezi fraude la referendum decît să spui cum s-au format reţele dure de trafic de influenţă, evaziune şi tot ce vrei cu nucleul în Slatina.

Apoi, poate, ca multe alte instituţii, DNA se reaşează după puterea politică. Poate încearcă să-şi găsească rostul fără apărătorul suprem, o fi acţionînd din instinct de conservare. De ce ar fi această arestare dovadă de imparţialitate în loc să fie o reaşezare după noile astre. Şi cît o să mai aud imparţiali de dreapta vibrînd de dragoste pentru Kovesi sau Morar?, la fel de indecent ca apărările lui Ponta pentru baroneţii lui trişti.

O distincţie între tabere ar fi că mulţi fani ai lui Traian Băsescu au zis: “foarte bine, să-i ia şi fratele”. Ar trebui să-i privim ca pe nişte eroi, sau cum scriau nişte trompete de partid, Turcescu e mai ziarist decît Gâdea. Nu sînt ca ăia complet supuşi lui Voiculescu. Asta explica şi Sorin Ioniţă, că există nobleţea celor cu Băsescu şi micimea Antenei 3. Aceeaşi tabără, cu Ioniţă inclus, au fost şi sînt avocaţii distrugerii statului social, dar asta ei o simt ca pe o datorie divină, care merge cu anticorupţia mînă în mînă. De aia nu înţeleg de ce-i consider la fel de imorali şi de jenanţi în acţiunile lor precum oamenii lui Voiculescu. Ăştia din urmă măcar o fac pe faţă.

Apoi, să savurăm şi deruta unor fani Băsescu mai rasişti, sfîşiaţi între “înhăitarea cu ţiganii” şi “hăituirea la care e supus preşedintele” – îşi merită deruta pe deplin.

Deloc în ultimul rînd, să analizăm apărarea anti-PSD şi din perspectiva Blaga: păi, din biroul lui Ponta se făcea trafice de influenţă. Aşa e? Foarte bine, să accelereze DNA cercetarea. Ar fi frumos să cadă toţi grămadă.

Dar şi dacă DNA îi arestează pe toţi sper că nu-şi desemnează apoi preşedinte. Pentru că abia asta ar fi mai periculos decît corupţia însăşi.

Să ne adăpostim de această avalanşă de autoeroizări indecente, mai multe chiar decît rata normală de selfie-uri pe un cont normal de facebook într-o zi normală.

Adevarul: Mircea Basescu, lapsus de trei ani al justiţiei. Se impun explicaţii de la Morar şi Kovesi

Eugen Iacobescu este un procuror aproape necunoscut.Numele lui nu e rostit cu religiozitate şi nu e însoţit de superlative, cum se întâmplă în cazul altora. În 2011 a devenit un paria în sistemul de justiţie: cariera lui a intrat în declin simultan cu începuturile dosarului Mircea Băsescu. În august 2011, Adevărul cita declaraţia unei surse anonime: „Avem informaţii că Mircea Băsescu ar fi primit de la Bercea 300.000 de euro într-un proces şi urma ca Bercea să-i mai dea alte 400.000 de euro. Dar să vedem”. Sursa anonimă era Eugen Iacobescu, procurorul de la Parchetul Olt care a lucrat la dosarele de crimă organizată ale lui Bercea Mondial de la începutul anilor 2000. Adevărul relatează în continuare că, după câteva ore de la publicarea informaţiei,  Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie anunţa transferul dosarului de la procurorul de caz Eugen Iacobescu, la procurorii Curţii de Apel din Craiova „ca urmare a suspiciunilor emise în spaţiul public privind soluţionarea obiectivă a cauzelor”. La scurt timp după apariţia comunicatului Eugen Iacobescu a negat totul: „Vreau să vă informez pe dumneavoastră şi opinia publică că domnul Mircea Băsescu nu este implicat în acest dosar, că inculpatul Anghel Sandu niciodată nu a vorbit despre Mircea Băsescu nici în arest şi nici cu alte persoane, cu avocaţii săi”. Mircea Băsescu a contestat acuzaţiile, iar scandalul s-a stins ca un foc de paie. În februarie 2012 Eugen Iacobescu a fost sancţionat disciplinar de către Consiliul Superior al Magistraturii pentru divulgarea de informaţii confidenţiale cu mutarea pentru trei luni la Parchetul Mehedinţi. Raportul inspecţiei disciplinare a CSM din 2011 confirmă însă veridicitatea spuselor pe surse ale lui Iacobescu: „Din cercetarea disciplinară efectuată în cauză a rezultat că aceste afirmaţii au fost cunoscute de către procurorul Iacobescu din notele de redare a convorbirii interceptate în baza autorizaţiilor emise de către Tribunalul Olt”. Parchetul şi DNA sunt însă mute, oarbe şi surde. Timp de mai bine de trei ani acest caz cade sub radarul public. În 13 iunie 2014 familia lui Bercea Mondial îl reclamă pe Mircea Băsescu la Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa, pentru trafic de influenţă aducând ca probă inregistrările cu Mircea Băsescu. Dosarul a fost preluat imediat de DNA Bucureşti. Cazul devine public pentru a doua oară şi nu povestit de măruntul procuror Iacobescu, pensionat la cerere de către Traian Băsescu în februarie 2014, ci chiar prin vocea protagoniştilor identificabilă în înregistrările făcute de familia lui Bercea Mondial şi difuzate de Antena 3 pe 18 iunie. Pe 19 iunie Mircea Băsescu este reţinut, iar a doua zi arestat preventiv pentru 29 de zile. Parchetul General şi DNA trebuie să răspundă de ce procurorii nu au investigat afirmaţiile lui Bercea Mondial privitoare la Mircea Băsescu (explicaţiile trebuie să vină de la Daniel Morar, şeful de atunci al anticorupţiei!), de ce procurorul Eugen Iacobescu a fost prigonit pentru că le-a făcut publice, iar Mircea Băsescu protejat până în ultimele luni din preşedinţia lui Traian Băsescu. Adică apusul puterii instituţionale a şefului statului: ce straniu şi ce coincidenţă! Traian Băsescu încearcă să ne convingă că între independenţa justiţiei şi apărarea fratelui său a ales independenţa justiţiei. Dacă evenimentele sunt chiar aşa cum par, Parchetul şi DNA au ales, timp de trei ani, între independenţa justiţiei şi apărarea fratelui preşedintelui, apărarea fratelui preşedintelui.