O MOARTA VA NASTE UN COPIL? Cum e posibil? Sau de fapt e inca o dovada ca la TRANSPLANT se MACELARESC OAMENI VII?

Va mai amintiti?

O MOARTA A NASCUT UN COPIL. Apoi ORGANELE MOARTEI au fost transplantate la niste OAMENI VII

   Iata un nou caz:

Husband Raises Enough to Keep “Brain Dead” Pregnant Wife Alive, Allow Son’s Birth

 

Soțul strânge suficienţi bani pentru a menține în viaţă soţia gravidă aflată în “moarte cerebrală”, permiteți nașterea fiului său

Dylan Benson a constituit obiectul atenției internaționale prin faptul că strângea bani pentru factura de servicii medicale în vederea menţinerii în moarte cerebrală a soţiei sale gravide, până ce fiul său nenăscut urma să se nască. Astăzi, Benson şi-a îndeplinit obiectivul de strângere de fonduri, așa că poate acoperi cheltuielile enorme asociate cu salvarea vieții fiului său.
După doar o săptămână de la o controversă națională din Texas în ceea ce privește un soț ce a permis ca soţia sa însărcinată să fie deconectată de la aparatele care o ţineau în viaţă, astfel ucigându-şi fiul nenăscut, apare un caz similar în Canada. Dar, de data aceasta, bărbatul s-a implicat în a permite copilului său să trăiască.
Robyn Benson era însărcinată în 22 de săptămâni, când a suferit brusc o hemoragie cerebrală. Soţul ei, Dylan, a ieşit să-i cumpere medicamente pentru dureri de cap şi, când s-a întors, Robyn zăcea inconştientă pe podeaua băii, dar încă respirând. Deși profesioniştii domeniului medical au făcut încercări de a o readuce la viaţă, medicii au descoperit că sângele i s-a scurs în creier şi i-au spus lui Dylan că Robyn nu-şi va reveni niciodată
Cu toate acestea, medicii au ţinut-o pe Robyn în viaţă pe parcursul ultimelor săptămâni pentru ca fiul lui Dylan, Iver Benson Cohen, să se poate naște. Iver va avea 34 săptămâni când doctorii vor efectua o cezariană pentru a-i da naștere. Aşa că, la 04 februarie 2014, fondul pentru copilul Iver a ajuns la 81.478 dolari de la ţinta de 36.000 dolari.

Pe site-ul lui, Dylan explică ce s-a întâmplat: “La data de 28 decembrie, mi-am pierdut soția în urma unei neaşteptate hemoragii craniene. La acea vreme, ea era însărcinată în 22 de săptămâni.
În acea sâmbătă de dimineaţă, ea a vomitat, apoi a început să se plângă de o durere de cap pătrunzătoare și mi-a cerut să merg la farmacie pentru a-i cumpăra nişte tylenol să îi treacă. Când m-am întors, zăcea inconștientă, dar încă respirănd, în baie. Am sunat imediat la 911. Ambulanța a venit, și au încercat s-o resusciteze timp de o oră înainte de a o transporta la spital. La spital au descoperit că soția mea a suferit o scurgere masivă de sănge către centrul creierului, că este prea mult sănge şi prea mare presiunea acolo, astfel că distrugerea creierului e ireparabilă.

În mod devastator, soția mea , Robyn , a devenit moartă din punct de vedere cerebral. Medicii au efectuat o operație pe creier soției mele pentru a drena o parte din excesul de sânge. Bazaţi pe decizia mea, ei încearcă să-i țină corpul în viață până la încă șapte săptămâni (posibil până când ea se apropie de 34 de săptămâni de sarcină ). Incredibil, au reuşit deja să facă acest lucru cu succes timp de 5 săptămâni. Logica pentru care se face aceasta este aceea că, dacă ei pot păstra corpul ei în viață, permiţând copilului nostru să crească, i se va da fiului nostru nenăscut ( numele lui va fi Benson Cohen Iver ) o mare șansă de supraviețuire în urma unei operaţii de cezariană atunci când timpul va veni . Doctorii spun că acum şansele lui de a trăi sunt cu 80% mai mari şi cresc cu fiecare zi. Există aproximativ 30 de înregistrări medicale publicate în care astfel de încercări s-au făcut şi până acum, în mod suprinzător, toate au fost reuşite. În timpul ultimelor cinci săptămâni , corpul lui Robyn încă a făcut cea mai bună treabă. Pulsul şi tensiunea arterială se menţin în cea mai mare parte fără ajutor extern. Este esenţial că doar creierul ei nu funcţionează şi, din nefericire, ea nu-şi va reveni din moarte cerebrală.
Familia noastră și prietenii apropiați mă suţin şi toţi gândesc că soţia mea ar dori că eu să încerc să-i ofer copilului noastru cea mai bună viaţă posibilă, aşa ca asta e ceea ce am de gând să încerc şi să fac. Presupunând că operaţia de cezariană va fi un succes, desigur că fiul meu va petrece în spital câteva săptămâni sub îngrijire intensivă până când va fi gata să-mi fie încredinţat.

În momentul de faţă îmi petrec timpul cu familia şi prietenii apropiaţi şi, bineînţeles, merg la spital să-i vizitez pe Iver şi Robyn şi sperând în fiecare minut că starea lor de sănătate va rămâne aceeaşi.
Ea a fost stânca mea. A făcut atât de mult pentru noi, și nu pot să cred că nu voi mai putea vorbi cu ea din nou vreodată. Este foarte dificil pentru mine să realizez că fiul nostru va creşte fără să-şi întâlnească vreodată minunata sa mamă. Şi că va trebui să ne luăm rămas bun de la ea în orele în care îl vom vedea pe Iver pentru prima dată.

De ce strângem fonduri și unde vor merge:
Din cauza stresului acestei situaţii, și faptului că nu se știe când vor încerca să-l scoată pe Iver (dacă trupul lui Robyn devine instabil, e posibil să fie nevoie să-l scoată pe Iver în decurs de minute sau zile ), eu sunt în imposibilitatea de a lucra. Cea mai mare parte a concediului meu actual şi viitor mă va determina să câştig numai 55% din salariu. Sunt pe cale să devin un părinte singur. Concediul de paternitate este de doar 35 de săptămâni, și este probabil ca voi petrece primele 6-8 din acestea în spital cu Iver înainte de a putea să-l iau acasă. Voi avea nevoie de fonduri pentru facturi, produse pentru copii, îngrijire în timpul zilei, îngrijirea locuinței, mâncare și transport.

Apreciem sincer pe toţi cei care au rupt din timpul lor pentru a citi aceasta şi pe cei capabili să ajute, indiferent de sumă.

Vă mulțumim și aveţi grijă de voi,

Dylan și Iver ”

Wesley Smith, un avocat specializat în etică pro-viaţă a comentat cu privire la situație:

Este acesta un alt caz în care unii ar denigra menținerea în viaţă a mamei ca fiind nedemnă, așa cum s-a întâmplat în tragedia Marlise Munoz? Sau gestația este acceptabilă în acest caz, din cauza dezvoltării continue a acestui copil nenăscut?

Sau, faptul că copilul este dorit de tatăl său face diferenţa morală? Sau, chiar dacă nu ar fi fost dorit, deoarece copilul se dezvoltă până când se poate naşte în siguranţă?

Dacă apreciem viaţa unui copil nenăscut pentru că el sau ea este o fiinţă umană în curs de dezvoltare, aceasta va fi opinia finală.

Dacă ne gândim că valoarea unui fetus este dependentă de sentimentele celor cu puterea de a decide dacă se continuă sau nu sarcina, rămâne prima opinie. ( cea din cazul precedent, Marlise Munoz)

Cred că un copil nenăscut ar trebui să fie considerat ca având valoare prin propriul său drept la viaţă, dorit fiind sau nu. El sau ea este o fiinţă umană în formă incipientă. Orice ar crede alţii, nu se schimbă această natură intrinsecă.

   Comentariu saccsiv:

Si mai demonstreaza ceva extrem de important cazul de mai sus …

Cititi va rog si:

ARTICOLE BLOGURI ORTODOXE (20.01.2013): TRANSPLANTURILE – donatie sau crima?

Transplantul de organe – ucidem ca sa “salvam” vieti (un text ce l-am scris pentru revista bisericii penitenciarului)