Saccsiv – Weblog

O MOARTA A NASCUT UN COPIL. Apoi ORGANELE MOARTEI au fost transplantate la niste OAMENI VII

Posted in TRANSPLANT DE ORGAN by saccsiv on Noiembrie 14, 2013

Conform articolului Ungaria. Bebeluș sănătos născut dintr-o mamă aflată în moarte cerebrală:

Un bebeluș sănătos s-a născut prematur, prin cezariana, dintr-o mamă aflată în moarte cerebrală, care era ținută în viață de aparate de trei luni, dupa ce suferise un atac cerebral în a 15-a săptămână de sarcină. Unele dintre organele mamei – inima, ficatul, rinichii și pancreasul – au fost donate unui număr de patru persoane, la două zile după nașterea bebelușului.

   Comentariu saccsiv:

E corect titlul?

Cititi va rog si:

A deschis ochii tocmai cand medicii se pregateau sa-i ia organele …

Transplantul de organe – ucidem ca sa “salvam” vieti (un text ce l-am scris pentru revista bisericii penitenciarului)

 

Anunțuri

17 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. abc Marin said, on Noiembrie 14, 2013 at 10:09 pm

    nu este corect ! ce mort dă viață ? smochinul blestemat de Mântuitorul Hristos să se usuce nu a mai dat rod fiindcă murise , deci în titlu toți sunt vii.

    Apreciază

  2. marian said, on Noiembrie 14, 2013 at 10:15 pm

    Ai dreptate, nu e corect titlul. O persoana vie a nascut un copil, pentru ca aceea nu este moarte, cum sustin unii, mai ales ca sunt cazuri cand oamenii s-au trezit din asa-zisa moarte cerebrala. Bine macar ca au lasat-o sa nasca, caci nasterea de copii mantuieste. E foarte controversata procedura aceasta cu transplantul de organe, nu cred ca e in regula.

    Apreciază

  3. Iones said, on Noiembrie 14, 2013 at 10:26 pm

    O impresionantă navă militară americană sosește mâine în Constanța (galerie foto)
    http://www.ziuaconstanta.ro/diverse/stiri-calde/o-impresionanta-nava-militara-americana-soseste-maine-in-constanta-galerie-foto-476321.html

    Apreciază

  4. Maria said, on Noiembrie 14, 2013 at 11:06 pm

    Si care-i scopul acestei vizite in portul Constanta a acestei nave de razboi americana ?

    Apreciază

  5. blue said, on Noiembrie 15, 2013 at 9:00 pm

    Mie mi se pare că aici apare o problemă de morală. Dacă femeia era în moarte cerebrală, ţinută în viaţă doar de aparate, se pune întrebarea: ce se întâmpla cu sufletul ei în acest timp? ( şi răspunsul ar trebui să ni-l dea biserica, e cea mai în măsură, presupun ). Dacă sufletul rămâne în trupul femeii, atunci ea e vie, iar prelevarea de organe înseamnă crimă. Dacă sufletul se desprinde de trup, atunci e moartă şi atunci menţinerea trupului in funcţiune este profanare de cadavre. S-ar putea spune că s-a salvat în acest fel viaţa copilului. Dar nu cred. Copilul putea foarte bine să fie crescut la incubator, aşa cum se întâmplă cu atâţia nou-născuţi prematuri. Plus că…. în ce fel va reacţiona acesta mai târziu când va afla că s-a născut dintr-un trup mort?

    Apreciază

    • Mirela said, on Noiembrie 16, 2013 at 9:36 pm

      Moartea cerebrală nu este moarte autentică a omului (părăsirea trupului de către suflet), ci doar reducerea activităţii cerebrale. Pentru ca omul să fie mort trebuie ca el să nu mai aibă deloc activitate cerebrală (oare aparatele sunt suficient de sensibile pentru a sesiza absolut orice activitate?), să nu respire şi să nu îi mai bată inima. Că aparatele au un rol important, dar nu definitoriu în menţinerea vieţii unui pacient aflat în moarte cerebrală este dovedit de faptul că unii mor în timp ce sunt conectaţi la aparate. Sunt cazuri în care oamenii cu moarte cerebrală trăiesc zeci de ani datorită acestora (iar în unele situaţii miraculoase îşi revin), dar sunt şi cazuri în care mor după câteva zile, în pofida conectării la aparate.

      Apreciază

      • blue said, on Noiembrie 16, 2013 at 10:32 pm

        Da, la asta mă gândeam şi eu. Că doar Dumnezeu ştie dacă sufletul a părăsit un trup. Îmi amintesc de un miracol trăit de mine în copilărie. Străbunicul meu atinsese venerabila vârstă de nouăzeci de ani. Şi într-o dimineaţă de toamnă nu s-a mai trezit. „A murit de bătrâneţe”, plângea în tăcere atrăbunica, „Dumnezeu să-l odihnească, de m-ar lua şi pe mine mai repede…. că la ce să mai trăiesc”. După obiceiul locului, l-au tinut pe masă în salon timp de trei zile. Se strânsese tot satul, camera era plina de tămâie şi de flori. Avea o paloare cadaverică a feţei, îmi amintesc, dar în acelaşi timp părea liniştit, ca în somn, de multe ori îl priveam când adormea pe prispă in dupa-amiezile calduroase de vară şi mă întrebam dacă mai respiră…. Şi deodată îl vedeam deschizând ochii si fixându-mă senin: ce-i? de ce nu eşti la joacă? mă întreba zâmbind cu toată faţa. În zilele acelea de mare jale îmi amintesc ca în vis cum boceau femeile după obiceiul locului de se încrâncena carnea de groază chiar şi pe bărbaţi. Doar eu stăteam lângă căpatâiul lui şi-l rugam în gând pe Doamne-Doamne să îl trezească aşa cum o facea în zilele acelea de căldură toridă. Răbdarea mea părea fără limite, nimeni nu mă putea smulge din salon. La mijlocul celei de a treia zile s-a format cortegiul catre biserica din satul vecin. ( satul bunicilor mei nu avea biserică). Zece kilometri de drum trist nesfărşit, puntea şubredă a gărlei revarsate a ţipat amarnic, gata să cedeze sub convoi. În biserică linişte şi miros de tamâie. Şi începe slujba. Părintele, bătrân si blajin, zice de Hristos, de Maica Domnului, la un moment dar rudele s-au apropiat de sicriu şi s-au legat unii de altii. Se auzea limpede si puternică Veşnica Pomenire. Mâna mea era lipită de a mamei şi începusem să plâng încet. Şi atunci s-a întâmplat. Fumul din candelă s-a aşezat parcă pe sicriu şi bătrânul s-a ridicat în capul oaselor strănutând. Timp de o fracţiune de secundă s-a oprit slujba şi linistea a devenit totală. Privirea lui mă căuta, parcă ştia că o aşteptam. În secunda următoare s-a auzit un urlet sau un tunet, ca inaintea furtunii. Lumea, panicată, se îmbulzea îngrozită, smulgând uşile bisericii din ţâţâni. Doar părintele şi cu mine am ramas alături de „mort”. Am ajuns acasă pe seară, târziu. Eu şi cu el. Biata străbunica nu l-a primit în casă, zicea că e necuratul, l-a lăsat să doarmă în şopron, lângă magazia cu lemne, a venit părintele acasă la ea şi i-a vorbit, convingând-o cu greu că bărbatul ei nu e vreun strigoi. Şi bătrânul a murit cincisprezece ani mai târziu, după femeia lui. Tot aşa, liniştit de tot.

        Apreciază

      • Mirela said, on Noiembrie 16, 2013 at 11:31 pm

        Cred că ai dreptate că, în unele cazuri, doar Dumnezeu ştie când moare un om. Nu mă gândesc la moartea cerebrală, care consider că e numită astfel în mod voit înşelător, pentru a convinge oamenii că acel om e mort, cu diverse scopuri (prelevare de organe, care nu pot fi luate DECÂT de la o fiinţă vie, reducerea populaţiei, eliminarea unor personae incomode etc.). Mă gândesc la cazuri asemănătoare cu cel al bunicului tău, de care sunt destule. Dealtfel, citisem că din pricina numărului mare de oameni care se trezeau din „moarte” după o vreme, s-a adoptat obiceiul de a nu înmormânta omul imediat, iar descoperirea multor cadavre în altă poziţie decât cea în care au fost îngropate a generat obiceiul englezilor de a pune la dispoziţia morţilor un clopoţel (de unde expresia: „salvat de clopoţel”). Totuşi, cred că există şi cazuri de moarte reală, urmată de înviere pentru o perioadă mai lungă sau pentru câteva clipe, căci şi despre aşa ceva s-a scris, inclusiv prin paterice. Viaţa e în mâinile lui Dumnezeu!

        Apreciază

  6. Maria said, on Noiembrie 15, 2013 at 11:11 pm

    Copilul daca a trait in trupul ei , nu se putea ca femeia sa fie moarta , altfel murea si copilul pt ca nu avea oxigen si nici nu se putea hrani . Femeia era vie , i-au scos copilul si dupa aceea organele si au ucis-o .
    BOR , ar trebui sa se sesizeze si sa revina asupra declaratiei de acceptare a prelevarii de organe ,deoarece
    au incalcat canoanele si dreptul la viata , cat si dreptul la o moarte normala , a fiecarui suflet asa cum a randuit Dumnezeu .Nu omul are dreptul sa ucida un om ca sa-i prelungeasca viata altui om .
    Numai Dumnezeu are acest drept , sa hotarasca pt fiecare sfarsitul .
    Am constatat in ultimul timp , o campanie agresiva si in spitale , oameni netratati la timp intentionat de catre medici , oameni operati fara sa aiba nevoie de operatie , un fel de a aduce bolnavul in pragul mortii , urmarind prelevarea de organe , in disperare .Probabil ca se scot bani multi din aceasta afacere .

    Apreciază

  7. mihai said, on Noiembrie 16, 2013 at 5:40 am

    imaginativa cand va aparea cardul ”de sanatate ” ce vafi caci traficantii de organe va fi la curent cu toata starea de sanatate in per ansamblu al individului, nu trebuie decat sa introduca C.N.P-ul si ai va aparea absolut tot, asta bineinteles cu complicitatea unor medici

    Apreciază

  8. […] O MOARTA A NASCUT UN COPIL. Apoi ORGANELE MOARTEI au fost transplantate la niste OAMENI VII […]

    Apreciază

  9. […] O MOARTA A NASCUT UN COPIL. Apoi ORGANELE MOARTEI au fost transplantate la niste OAMENI VII […]

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: