SACCSIV – blog ortodox

ARTICOLUL ZILEI (20.10.2014): Sfintii pot binecuvanta pe ierarhi, iar nu ierarhii pe sfinti, pentru ca cel mai mare binecuvanteaza pe cel mai mic!

Posted in Uncategorized by saccsiv on octombrie 20, 2014

Nu ierarhii ii fac sfinti in momentul canonizarii, ci doar le recunosc sfintenia data de Dumnezeu din timpul vietii.

   Iata ce putem citi la Sinodul, politica si sfintii – Sfintii pot binecuvanta pe ierarhi, iar nu ierarhii pe sfinti, pentru ca cel mai mare binecuvanteaza pe cel mai mic!:

Legat de Sfintii inchisorilor au fost publicate pe acest blog mai multe articole, acesta fiind unul din proiectele blogului, ca o campanie de cercetare si informare cu privire la România secolului XX, istoria de vitejie si jertfa, idealuri curate si nobile, suflete de crin in piepturi de fier, revarasari de har in celule fetide, monumente calde de biruinta prin suferinta, biruinta monumentala pe verticala magistrala mai presus de vedere, biruinta smerita pe orizontala cotidianului chinuit, biruinta in fata demonilor semeti si gaunosi, si a slugilor lor infatuate, crude si proaste.

In ce priveste canonizarea sfintilor noi mucenici români din sec XX, am primit diverse comentarii de la oameni mai mult sau mai putin dusi la Biserica. Majoritari au fost entuziastii si evlaviosii, admiratori ai eroismului, unii, cinstitori ai sfinteniei, altii, sau ai ambelor. Au fost si voci impotriva sau sceptici, au fost si unii care mi-au zis: “Haideti sa lasam ,mai intai,SFANTUL SINOD sa ii declare sfinti si apoi si noi… ”. Acestora si altora le raspund cateva randuri, mai jos.

Sinodul e Sfant daca ia hotarari sfinte (dupa Voia lui Dumnezeu), daca nu, e doar sinod . In istorie au fost Sinoade care au gresit grav, fie din interese si frici politice, fie din mandrii si orgolii personale a unora din ierarhi, membri ai acestor sinoade. Exista un astfel de Sinod, numit Sinodul de la Stejar, dupa locul desfasurarii , care l-a declarat eretic pe Sfantul Ioan Gura de Aur cu 12 capete de acuzare, in anul 403, l-a detronat si trimis in exil, in urma caror evenimente, Sfantul Ioan a si murit in anul 407. Acel Sinod a ramas in Istoria Bisericii cu numele de Sinodul talharesc de la Stejar. Asemenea hotarari nedrepte au existat (si exista inca), din aceleasi motive ce tin de orgoliul, interesele politice si slabiciunea morala a unor ierarhi.

Parintele Fabian Seiche amintea in petitia ce a initiat-o nu demult ( publicata si pe acest blog) :

“După Dreptul canonic ortodox, semne ale sfinţeniei sunt:

(more…)

Reclame

RUSIA KIEVEANA: Imparateasa Olga, primul Sfant rus. Ba mai mult, intocmai cu Apostolii

Posted in ORTODOXIE, RUSIA, VIETILE SFINTILOR by saccsiv on iulie 11, 2014

Spre disperarea agentilor licuriciului, Rusia a avut imparati Sfinti, ceea ce nu putem spune despre licurici, care n-a avut conducatori Sfinti, caci daca ar fi avut, n-ar mai fi fost licurici.

   În luna iulie, în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfintei Olga, împarateasa Rusiei, cea întocmai cu apostolii.

Tragându-se dintr-o familie de neam ales din tinutul Pskov, din initiativa careia Varegii au venit in Rusia, printesa Olga fusese inzestrata de la Dumnezeu cu o frumusete rara  si o inteligenta stralucita. Intr-o zi, pe când traversa fluviul Pskov, ea intâlni pe tânarul print Igor care de indata se indragosti de ea. La putin timp dupa aceea, tutorele acestuia din urma, printul Oleg, veni sa o ia pe printesa si o duse la Kiev pentru a i-o da in casatorie. In 945 marele print Igor a fost asasinat de Slavii din Volinia iar regenta principatului Kiev deveni Olga, pâna la majoratul fiului sau Sviatoslav (945-960). Guvernând cu intelepciune si mila, stiind in acelasi timp sa dovedeasca un caracter energic, printesa reusi sa reuneasca puterea, pâna atunci imprastiata, si putu astfel sa puna capat invaziilor ucigatoare ale triburilor slave. Ea organiza comertul si favoriza schimburile cu Bizantul, in scopul de a procura poporului sau germenii civilizatiei. Prin 955 intreprinse o calatorie la Constantinopol unde fu primita cu fast de imparatul Constantin VII Porfirogenetul, care o plasa printre cele mai inalte doamne de la curte (957) si unde ea primi, se pare, Botezul de la Patriarhul Polieuct, sub numele de Elena.

La intoarcerea sa in Rusia, ea strabatu tara pentru a raspândi credinta in Hristos si fonda orasul Pskov, in urma aparitiei unei triple raze de lumina ce cobora din cer. In lipsa fiului sau Sviatoslav, care participa la misiunile militare, Sfânta Olga lua asupra ei educatia celor trei fii ai acestuia : Iaropolk, Oleg si Vladimir, dar ea nu reusi sa ii boteze din cauza refuzului tatalui lor, pagân convins. In 969 ea se imbolnavi si incerca inca o data convertirea marelui print dar se lovi de refuzul sau obstinat. Sfânta prezise atunci viitoarea convertire a Rusiei la Crestinism precum si tristul sfârsit al fiului sau, care fu asasinat trei ani mai târziu de catre Pecenegi. Ea isi dadu sufletul in mâinile Domnului la 11 iulie 969. Moastele sale, transferate la Kiev de Sfântul Vladimir, fura ascunse cu ocazia frecventelor jafuri ale orasului si nu se mai stie unde se afla.

In ciuda eforturilor printesei de-o-seama-cu-Apostolii, convertirea sa nu avu consecinte imediate asupra poporului sau ; ea pregati totusi convertirea nepotului sau, Sfântul Vladimir (cf. 15 iulie) si reprezenta samânta care dadu nastere vietii crestine in Rusia, “precum aurora precede ziua luminoasa”.

Cititi va rog si:

http://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/sinaxar.php?date=1310356800

Iata si ce putem citi la Sfanta Olga, imparateasa Rusiei:

(more…)

LEVITATIA DRACEASCA A CATOLICILOR, yoghinilor, vrajitorilor

Posted in Uncategorized by saccsiv on iunie 30, 2014

   Iata ce putem citi la Levitatia, intre sfintenie si vrajitorie!:

Levitatia inseamna ridicarea omului cu trupul deasupra pamantului. Nu am in vedere trucurile iluzionistilor, care sunt inselari ale privirii. Levitatia reala este posibila. Cu adevarat, omul se poate ridica trupeste de la pamant.

In mod gresit, dictionarul defineste levitatia astfel: „Capacitatea exceptionala a unor oameni de a-si ridica trupul desupra pamantului.” Greseala din aceasta definitie consta in faptul ca aceasta „capacitate” nu este a omului, ci a unui anumit duh care locuieste in om.

Omul nu poate levita prin propriile puteri, ci numai insufletit de un anumit duh. Pe sfinti ii ridica de la pamant Duhul Sfant, pe cand pe vrajitori ii ridica de la pamant demonii. Chiar si in aceasta minune, petrecuta intotdeauna cu un anumit rost, Duhul Sfant pazeste smerenia sfantului, pe cand demonii cauta doar sa-i inrobeasca pe oameni, prin spectaculos si prin frica, iar cei demonizati cauta spectatori.

Diavolul il inrobeste pe om, prin spectaculos

Caz real: un shaman (vrajitor) african, dupa apusul soarelui, sta intr-un cerc de foc. De jur-imprejur stau oamenii din popor. Dupa o serie de invocatii, shamanul se ridica de pe pamant, ca la un metru. Intrat deja in transa, el continua invocatiile. Dupa o vreme, respiratia shamanului se accelereaza, iar fata lui indica suportarea cu greu a levitatiei. Deodata, el cade la pamant, precum o piatra. Este total epuizat.

Intregul proces de ridicare in aer a shamanului indica in mod vadit o posedare demonica, petrecuta spre a uimi si a cuceri spectatorii. In timpul levitatiei, shamanul nu pare a mai fi constient de sine. Cu toate acestea, privitorii raman coplesiti de capacitatea vrajitorului de a birui gravitatia.

Exista oare vreun scop bun in aceasta fapta? Ajuta cuiva acest lucru? Acestea sunt intrebarile care se cer a fi puse. Iar raspunsul nu poate fi decat unul. Da, aceasta fapta ajuta doar diavolului, care, prin vrajitor, ii poate insela cu mult mai multa putere pe nestiutorii care iau parte la „spectacolul” oferit in mod gratuit.

Smerenia lui Dumnezeu inseamna Dragoste

Intr-o rugaciune din slujba Sfestaniei, referindu-se la Mantuitorul Iisus Hristos, preotul spune: „Ai venit in chip de rob, nu cu naluciri infricosandu-ne pe noi.” Ei bine, intelegem de aici ca Dumnezeu nu face spectacol si nici nu cauta sa-l infricoseze pe om, pe cand diavolul cauta sa-l uimeasca pe om, sa-l sperie si sa-l inrobeasca, prin frica. Minunea dumnezeiasca nu cauta sa-l impresioneze pe om, caci este savarsita in taina. Ea cauta sa vindece sufletul si sa-l invete pe om smerenia si adevarata libertate.

Joseph de Copertino, zburatorul

Joseph Desa a trait intre anii 1603-1663, in localitatea Copertino. A fost un calugar romano-catolic. Se crede ca suferea de debilitate mintala. Din aceasta pricina, Joseph nu a fost acceptat in ordinul calugarilor franciscani. Dupa multe insistente, el a fost primit in calitate de frate mirean. Autobiciuirea cu scopul iertarii pacatelor constituia o practica frecventa a acestuia.

Joseph de Copertino este unul dintre cei mai cunoscuti „zburatori” ai secolelor trecute. Se spune ca scotea un strigat ascutit si, indata, se ridica in aer. Apoi, cobora lin si isi continua rugaciunile. A fost vazut zburand la 18 metri deasupra solului, ramanand in aer pana la trei ore. Au fost consemnate 70 de cazuri in care Joseph a levitat in prezenta altor persoane care au autentificat fenomenul.

iosif-copertino-levitatia-1

(more…)

Sfantul Ierarh Ermoghen: In vremurile ANTIHRISTULUI locul idolilor va fi luat de stapanire

Posted in antihrist, APOCALIPSA, ORTODOXIE, SFINTI by saccsiv on aprilie 21, 2014

   Iata ce putem citi in articolul Cuv. Paisie Aghioritul: Oamenii nici nu inteleg ca traim vremuri apocaliptice, ca pecetluirea inainteaza. Astazi traim in anii Apocalipsei:

Talcuire cutremuratoare la Apocalipsa a Sfantului Ierarh Nou Mucenic Ermoghen al Tobolskului si Siberiei

In vremurile antihristului locul idolilor va fi luat de stapanire, care va cere inchinare pentru sine, iar cel ce va respecta legile civice ale societatii, desi fara a aduce direct vreo atingere credintei, va fi partas al acestei stapaniri. Atunci se va face despartirea celor buni de cei rai, potrivit voii lui Dumnezeu, a urmasilor lui Hristos de slugile lui antihrist.

Adevaratii credinciosi din imparatia antihristului – societatea vremurilor din urma – vor vietui in singuratate, departe de lume. Ei nu se vor supune nici unor legi civice ale societatii, nu vor avea niciun fel de obligatii civice. Cei ce vor recunoaste legile societatii si se vor supune, chiar cu neplacere, se vor face partasi antihristului prin aceasta si vor fi lepadati de la fata lui Dumnezeu.

In timpul stapanirii antihristului va fi minte sataniceasca, ce va actiona politiceste, fara sa se atinga de credinta in chip brutal. Tuturor li se vor acorda drepturi egale, toate sectele vor avea deplina libertate, desi, in cele din urma, stapanirea antihristului va combate toate sectele si religiile.

Va actiona din punct de vedere moral si va cauta sa convinga si sa se vatame de moarte sufletele oamenilor. Dreptul la propovaduire si la savarsirea „legala” a slujbelor bisericesti il vor avea numai cei ce respecta legile statului si nu incalca „disciplina”. Lacasurile de inchinaciune vor fi sub stricta supraveghere si in ele va dicta aceeasi ocarmuire, ea fiind capul in locul lui Hristos si nu vor sluji lui Hristos, ci antihristului. Dar crestinii orbiti nu vor observa nimic, desi acest lucru l-ar putea intelege si un prunc mic.

Stapanirea antihristului ii va lua asadar pe toti sub un control riguros, ca sa stie cine se supune si cine nu; dupa cum scrie si parintele Lavrentie de la Cernigov: „Atunci te vor mana cu de-a sila la biserica”.

Totusi unii nu vor fi prigoniti de la inceput, pentru a pastra aparentele in legatura cu libertatea constiintei. Abia spre sfarsit, cand toti se vor gasi anihilati in staulul Babilonului si mania lui Dumnezeu va fi aproape, stapanirea va da ordin sa fie nimiciti ca niste criminali inraiti cei ce se razvratesc „impotriva umanitatii”, iar in acele vremuri decazute, intreg poporul va primi cu entuziasm masurile luate de stat.

(more…)

Ciprian Voicila: SFINTII DE LANGA NOI

Posted in CARTE, CIPRIAN VOICILA, SFINTI by saccsiv on martie 31, 2014

Ciprian Voicilă

SFINŢII

DE LÂNGĂ NOI

Întâmplări. Portrete. Reflecţii

Carte apărută cu binecuvântarea

Înalt Preasfinţitului Arhiepiscop

Justinian Chira

al Episcopiei Maramureşului

şi Sătmarului

Editura Areopag

Bucureşti, 2014

Coperta şi desenul: Dan Munteanu

Preluarea textelor (fie în formă tipărită – în ziare, reviste, foi parohiale – sau în formă electronică, pe blog‑uri sau site‑uri) este liberă, cu menţionarea exactă a sursei citate. Pentru varianta în formă electronică se va prelua textul postat pe  HYPERLINK „http://www.areopag.ro” ciprianvoicila.ro

© Pentru prezenta ediţie, Editura Areopag

 HYPERLINK „http://www.areopag.ro” http://www.areopag.ro

Comenzi:

HYPERLINK „mailto:contact@evanghelismos.ro” contact@evanghelismos.ro

Tel. 021.33.11.022

CUVINTE ÎNAINTE…

Maica Ecaterina Fermo

„Cum altfel devenim oameni, dacă nu prin întâlnirea cu un om, cu o carte, cu Dumnezeu?” (Ciprian Voicilă)

Întotdeauna m-am ferit să-mi fac o părere despre cărţile care au în cuprinsul lor mai mult de două subiecte distincte. Aşa stând lucrurile, m-am emoţionat un pic când autorul acestei cărţi m-a rugat să scriu câteva rânduri cu impresiile mele despre cartea lui, cu atât mai mult cu cât îmi este şi bun prieten.

Spre surprinderea mea, am fost furată imediat de conţinutul caleidoscopic al cărţii şi nu mă pot abţine să nu fac referire la bucuria pe care mi-a lăsat-o lectura cărţii, bucurie similară  copilului care priveşte uimit zeci de imagini superbe din sticlă colorată, care se succed cu fiecare mişcare a tubului banal de carton – numit, pe bună dreptate, caleidoscop.

Într-adevăr, deşi închisă în banalele  coperţi de carton, cartea aceasta ne surprinde tocmai prin  unitate în diversitatea subiectelor, prin coloritul şi inflorescenţa fiecărui subiect, care cucereşte ca stil şi ca subiect în egală măsură.

Cartea aceasta este adresată oamenilor care caută „piatra filozofală” şi, când găsesc un fake  sau un kitsch, prin înşelare drăcească se păcălesc, crezând că au descoperit misterul vieţii. Dar Ciprian Voicilă ne oferă exemple adevărate de oameni ai lui Dumnezeu, ascunşi uneori în cei mai „ciudaţi şi necăjiţi oameni” şi remarcă, extraordinar de pertinent, că acolo unde societatea noastră secularizată, descentrată şi desacralizată huleşte, batjocoreşte şi scuipă, tocmai acolo  se află comoara lui Dumnezeu!

Ferice de acest tânăr scriitor, care a folosit din plin harul şi bucuria darului Duhului Sfânt, dobândit în repetate rânduri, în tainicele întâlniri cu sfinţi în viaţă, cu oameni adevăraţi – oamenii lui Dumnezeu – dar mai ales că a ştiut să discearnă fără pic de înşelare care sunt acei oameni, chiar dacă uneori aveau aspect exterior dubios; şi acolo unde majoritatea societăţii ar fi scuipat a silă, el a apreciat, bucurându-se cu Bucurie Sfântă.

Îmi aduc cu drag aminte de copilăria mea, a anilor ’60, când majoritatea cărţilor pe care familia mea încerca să mi le facă cunoscute, prin lumea cărora  sufletul meu s‑a adăpat, pregătindu-se pentru viaţă, purtau pe copertă însemnul binecunoscut al „Bibliotecii pentru toţi”.

Citind cartea Sfinţii de lângă noi, cred că pot afirma cu toată tăria că este o carte pentru toţi. O recomand deci tuturor tinerilor debusolaţi, căci vor găsi calea, o recomand tuturor părinţilor pierduţi în „neînțeleasa lume a copiilor”, căci vor găsi cu siguranţă calea, o recomand tuturor plictisiţilor şi  abuzaţilor de strâmbătatea vieţii, căci vor găsi calea, chiar şi filozofilor şi politicienilor care sunt cel mai greu de îndrumat, o recomand şi lor, căci sigur vor găsi răspuns şi cale de ieşire către singura şi adevărata viaţă – viaţa în Hristos.

***

(more…)

Tagged with: , ,

EFECTUL PRIVELISTII: vazand curajul Sfintilor Mucenici Hrisant si Daria, TOTI AU CREZUT IN HRISTOS

Posted in Calendar Ortodox, MUCENICIE by saccsiv on martie 19, 2014

În această lună, în ziua a nouăsprezecea, pomenirea sfinţilor mucenici Hrisant şi Daria.

Hrisant şi Daria au trăit pe vremea împăratului Numerian. Tatăl lui Hrisant se numea Polemon, avea rangul de senator şi era de fel din Alexandria, iar Daria era de fel din Atena. Deoarece Hrisant fusese introdus de un oarecare creştin în tainele cele dumnezeieşti şi botezat în credinţa creştină şi începuse să propovăduiască pe Hristos, tatăl său i-a căutat o fecioară cu ţinuta aleasă şi frumoasă la înfăţişare, cu numele Daria, pe care a trimis de au adus-o tocmai de la Atena, căci socotea că Hrisant din dragostea faţă de această fecioară, avea să se întoarcă de la credinţa creştinilor. După ce s-au căsătorit, Daria, care cunoştea ce voia tatăl lui Hrisant, nu numai că nu l-a putut convinge să se lepede de credinţa lui, ci ea singură s-a lăsat convinsă de el şi, mărturisind soţului ei nelegiuirea pe care încercase să o facă, a primit Sfântul Botez şi au trăit mai departe amândoi într-o feciorie desăvârşită.

Fiind însă pârâţi la prefectul Celerin, acesta i-a dat în seama tribunului militar Claudiu, ca să-i cerceteze. Iar acesta chinuindu-i cu multe feluri de cazne, la care se găsea de faţă şi el cu ai lui, şi văzându-le curajul cu care răbdau chinurile, arătându-se ei mai presus de ele, s-a schimbat şi a crezut în Hristos atât el cât şi soţia lui Ilaria şi cei doi fii ai lor, Iason şi Mavru, şi o dată cu ei şi toţi soldaţii care se găseau sub conducerea lui Claudiu, care cu toţii laolaltă au primit cununa muceniciei în ziua a nouăsprezecea a lunii martie. Lui Claudiu, legându-i-se o piatră de grumaz, a fost aruncat în adânc de apă; fiilor lui şi celorlalţi ostaşi li s-au tăiat capetele cu sabia. Sfântul Hrisant şi Daria au fost aruncaţi într-o groapă adâncă şi, aruncându-se pământ de sus asupra lor, au primit acolo sfârşitul lor mucenicesc.

(more…)

MIRCEA PUSCASU (Bucovina Profunda): MOASTE SUB TARANA si lumina sub obroc – Ingroparea moastelor Parintelui Gheorghe Calciu

Posted in moaşte, Parintele GHEORGHE CALCIU DUMITREASA by saccsiv on decembrie 13, 2013

pr-calciu-si-pr-justin

 

Iata ce putem citi in articolul Moaşte sub ţărână şi lumină sub obroc – Ingroparea moastelor Parintelui Gheorghe Calciu:

Anul acesta, implinindu-se 7 ani de la adormirea Parintelui Gheorghe Calciu, s-a facut pomenirea conform randuielii si dupa unele peripetii s-a facut si deshumarea ramasitelor pamantesti. Trupul parintelui a fost gasit intreg, neputrezit, bineplacut, nestricacios, aproape integral. Sfinte moaste intregi a unui sfintit marturisitor. Mare bucurie pentru acest neam, sa aiba un nou sfant cu moaste intregi. A randuit Dumnezeu sa le vad cu ochiii mei şi să le sărut, sa stau in proximitatea lor pentru un sfert de ora. Asa moaste sunt putine in tara, la Iasi, Sfanta Parscheva, la Suceava, Sf. Ioan cel Nou, la Bucuresti, Sf.Dimitrie, Sf.Ilie Lacatusu si la Hozeva, Sf. Ioan Iacob. Ma gandeam ca in curand aceste moste vor fi expuse la inchinare in vreun paraclis, undeva in manastire, sau intr-o cripta precum se intampla la Bucuresti la Sfantul Ilie Lacatusu.

(more…)

CRESTINUL SI ANIMALELE. Model: Sfintii si animalele. CUM AR TREBUI REZOLVATA CHESTIUNEA CAINILOR VAGABONZI?

Posted in ANIMALE by saccsiv on septembrie 5, 2013

   Iata ce aflam din articolul Sfintii si animalele scris de Radu Alexandru:

[…]

Pentru un crestin relatia dintre om si animale, devine cu atat mai complexa si mai bogata, atunci cand este inteleasa si traita din perspectiva adevarului revelat cuprins in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie si, mai ales, din perspectiva modului in care au trait-o si o traiesc sfintii. In relatia dintre sfant si animale toate aceste contradictii si conflicte dispar deoarece in el se manifesta dragostea curata si inflacarata nu numai pentru Dumnezeu si semeni, ci pentru intreaga faptura, purtatoare a unei rationalitati dumnezeiesti.

Despre delicatetea sfantului, parintele Dumitru Staniloae spune ca „se rasfrange chiar si asupra animalelor si a lucrurilor, pentru ca in tot si in toate el vede un dar al iubirii lui Dumnezeu si pentru ca nu vrea sa raneasca aceasta iubire tratand aceste daruri cu ne­pasare si indiferenta. El respecta pe fiecare om si fiecare lucru si daca un om sau chiar un animal sufera, el le arata o compasiune profunda.”

Omul, imparat al creatiei

Istoria acestei relatii dintre om si animale incepe chiar cu actul crearii lumii. Citim in acest sens in Facere ca in ziua a sasea a creatiei „a facut Dumnezeu fiarele salbatice dupa felul lor, si animalele domestice dupa felul lor, si toate taratoarele pamantului dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. ” (Fac. 1:25)

Dupa ce a fost creat omului i-a fost oferita demintatea de a stapani peste animale: „si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamant si peste tot pamantul!” ” (Fac. 1:28)
Stapanirea peste lumea animala se arata in faptul ca Dumnezeu a adus toate animalele inaintea lui Adam pentru a le pune nume: „Si Domnul Dumnezeu, Care facuse din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului, le-a adus la Adam, ca sa vada cum le va numi; asa ca toate fiintele vii sa se numeasca precum le va numi Adam. ” (Fac 2;19)

Ca Imparat al intregii creatii omul, creat dupa „chipul si asemanarea lui Dumnezeu”, trebuia sa se manifeste responsabil. In aceasta stare paradisiaca animalele nu doar ascultau de om, dar traiau in armonie si intre ele.
Caderea protoparintilor a adus o schimbare radicala atat in ceea ce priveste relatia omului cu Dumnezeu, cat si in cea dintre om si restul creatiei. Omului cazut in pacat animalele ii devin ostile. Astfel a ajuns ca el sa se teama de anumite animale, iar altele sa se teama de el.

(more…)

%d blogeri au apreciat asta: