SACCSIV – blog ortodox

1 octombrie – Acoperamantul Maicii Domnului

Posted in ACOPERAMANTUL MAICII DOMNULUI by saccsiv on octombrie 1, 2012

  Cuvant la Acoperamantul Preasfintei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu, din vedenia Sfantului Andrei si a lui Epifanie.
        Praznicul de astazi, al Acoperamantului, a inceput a se praznui pentru o pricina ca aceasta:
        In zilele imparatului Leon cel Intelept (886-912), in Constantinopol, spre Duminica, facandu-se priveghere de toata noaptea in cinstita biserica a Vlahernei, intru slava Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, la intaia zi a lunii octombrie si de fata stand multimea norodului, fiind ca la patru ceasuri din noapte, Sfantul Andrei, impreuna cu ucenicul sau, fericitul Epifanie, si-au ridicat ochii in sus si au vazut pe Imparateasa cerului, pe Acoperitoarea a toata lumea, pe Preasfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, stand in vazduh si rugandu-se. Si era ea stralucind de lumina ca soarele si acoperind poporul cu cinstitul ei omofor, impreuna cu osti ceresti si cu multimea de Sfinti, care in haine albe si in cucernicie stateau imprejurul ei, dintre care doi erau mai alesi: Sfantul Ioan Inaintemergatorul si Sfantul Evanghelist Ioan. Pe aceasta vazand-o, Sfantul Andrei a zis catre ucenicul sau, fericitul Epifanie: „Oare vezi, frate, pe Imparateasa si doamna tuturor, care se roaga pentru toata lumea?” Iar el a zis: „O vad, sfinte parinte, si ma inspaimantez, ca o vad acoperind pe oamenii ce sunt sunt in biserica, cu cinstitul ei omofor, ce straluceste mai mult decat soarele.”
        Si s-au auzit graiurile cele cu umilinta ale rugaciunii ei catre iubitul ei Fiu si Dumnezeul nostru Iisus Hristos: „Imparate ceresc, primeste pe omul cel ce Te slaveste pe Tine si cheama in tot locul preasfant numele Tau. Si acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc il sfinteste si proslaveste pe cei ce te proslavesc pe Tine si rugaciunile celor ce cu dragoste ma cinstesc pe mine, Maica Ta, si fagaduintele, primeste-le toate si din toate nevoile si rautatile ii izbaveste”.
        Deci, nadajduindu-ne, Stapana, spre milostivele tale cuvinte, care le-ai zis catre Fiul tau, am voit sa nu ramana fara praznic sfantul tau Acoperamant, o, Preabuna, ci precum tu voiesti a-ti descoperi cinstitul praznic al Acoperamantului tau, o, intrutot milostiva, impodobeste-l. Ca si cei ce te proslavesc pe tine sa se veseleasca, vazand numitele tale praznice mult stralucind; si precum acolo pe norodul cel ce era in biserica cu milostivire l-ai acoperit, asa ne acopera si pe noi, pacatosii robii tai, cu acoperamantul aripilor tale, Fecioara, Acoperitoarea noastra Preasfanta Fecioara, surpand sfaturile si gandurile celor ce cugeta rele asupra noastra. Si, in ziua rautatilor noastre, sa ne acoperi pe noi, iar mai ales in ziua cea rea, cand sufletul se va desparti de trup, de fata sa stai noua intr-ajutor si sa ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din vazduh, cele de sub cer, si in ziua infricosatei judecati sa ne acoperi pe noi sub obladuirea Acoperamantului tau.
        Cu ale careia preaputernice si bine primite rugaciuni si cu ale tuturor Sfintilor Tai, Dumnezeului, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Predica Sf. Teofan Zavoratul

Asupra noastra este întins acoperamântul ceresc al Sfintilor; cum sa ne învrednicim de mila lor?

Praznicul Acoperamântului Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu descopera ochilor mintii noastre o priveliste nespus de mângâietoare si aducatoare de bucurie! El ne descopera cerul, iar acolo – pe Stapâna de Dumnezeu Nascatoare, ce mijloceste pentru noi înaintea Domnului si atrage în urma sa, ca sa mijloceasca în acelasi fel, toata ceata Sfintilor, ce sunt puternici prin îndraznirea catre Domnul; iar în urma lor ni-L descopera pe însusi Domnul tuturor, Ce ia aminte la mijlocirea aceasta si Se lasa înduplecat de ea. Preaîmbucurator lucru! Caci din aceasta mijlocire a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu dimpreuna cu Sfintii toti si din înduplecarea Domnului spre milostivire fata de noi se alcatuieste asupra noastra acoperamânt ceresc de mare milostivire, preaplin de haruri pururea gata sa se reverse asupra noastra.

Sa luam aminte la asta, fratilor! Acoperamântul de care vorbim este întins asupra noastra, si noi ne aflam sub el fara contenire. Suntem înconjurati de nevoi sufletesti si trupesti, iar acolo este ajutorul cel de tot felul, binele de tot felul si darul cel de tot felul. Sa întindem mâinile si sa primim darul, sa ne deschidem inimile si gurile si sa ne umplem de bunatati, sa strigam si sa atragem ajutorul, însa, oricât ar fi de pregatita pentru noi darea cea de tot felul, trebuie, totusi, sa ne pregatim si noi pentru a o atrage si a o primi. Vasul cu care o primim este inima însetata, cautatoare; puterea de atragere este rugaciunea înlacrimata, care nadajduieste; mâinile primitoare sunt îndraznirea fiiasca si smerenia. Daca vom dobândi o asemenea asezare sufleteasca, va fi între noi si acoperamântul ceresc o împartasire necontenita. Noi vom fi atunci pamânt însetat, iar el va fi un nor ce înroureaza si alina setea. Si daca chiar asa ar sta lucrurile, am fi întru totul desavârsiti si de nimic nu am fi lipsiti. Dar de vreme ce nu suntem desavârsiti si se ating de noi lipsurile, înseamna ca lucrurile nu stau asa… Altfel este de neînteles cum se face ca între noi sunt înca oameni carora le lipseste ceva, de vreme ce si bunatatea proniatoare ne cuprinde, si mijlocire pentru noi este fara contenire în ceruri, de vreme ce avem îngeri pazitori si Sfinti ale caror nume le purtam, care mijlocesc pentru noi si ne poarta de grija?! Nu alta este pricina decât ca fie ca nu avem în ce primi darul ceresc, fie ca n-avem cu ce, fie ca n-avem… pentru ce. O sa va lamuresc fenomenul acesta – duhovnicesc – cu ajutorul fenomenelor ce se vad. Când se aduna pe cer nori si—1 acopera, ei sunt plini de ceea ce se numeste electricitate. Electricitatea este iubitoare de împartasire si, îndata ce afla un loc gata sa o primeasca, iese si petrece în chip vadit atât acolo, în cer, cât si aici, pe pamânt. O atrag obiectele înalte, ascutite, curate; o conduc umezeala, miscarea aerului. Când asa ceva se afla între lucrurile pamântesti într-o masura atât de mare încât este în stare sa o atraga, ea se coboara pe pamânt; când nu gaseste asa ceva, nu se pogoara, iar norii trec fara urmari. La fel se întâmpla si în viata duhovniceasca. Acoperamântul ceresc este întins, ca un nor, deasupra noastra si este plin de bunatatile ceresti – iubitoare de împartasire, gata sa se pogoare îndata ce sunt între noi oameni care le atrag si sunt în stare sa le primeasca, adica oameni care prin însusirile lor duhovnicesti se aseamana obiectelor materiale care atrag din nori electricitatea. Iata aceste însusiri: ce este în lumea materiala înaltimea, aceea este în lumea duhovniceasca smerenia, pentru ca ea este înalta înaintea Domnului; ce este acolo ascutimea, aceea este dincolo nazuinta spre cer a mintii; ce este acolo curatia, aceea este dincolo nefatarnicia doririi de lucrurile ceresti; ce este acolo curgerea aerului, aceea este dincolo miscarea sfintelor gânduri si simtaminte; ce este acolo umezeala, aceea este dincolo inima înfrânta si înlacrimata; ce este acolo caldura, aceea este aici arderea duhului încalzit prin rugaciunea cea cu nadejde. Cine este plin de aceste simtaminte si asezari sufletesti nu are cum sa nu atraga din acoperamântul ceresc întins asupra noastra harul dorit si cautat. Cereti, si se va da voua; cautati, si veti afla; bateti, si vi se va deschide (Mt. 7, 7).
Asa s-a si întâmplat întotdeauna când fie un sobor întreg de oameni, fie o singura persoana, simtind o nevoie duhovniceasca sau trupeasca, se întorceau cu smerenie catre Dumnezeu prin rugaciunea cea cu lacrimi, cu frângere de inima, cu nadejde neobosita: ajutorul si ocrotirea cereasca nu zaboveau sa vina. Daca vor hotarî post, se vor aduna cu totii în biserica, se vor ruga zi si noapte, vor fi auziti; sau daca se va închide cineva în odaia sa, va aprinde candela si va începe sa strige catre Cel darnic în îndurari: „O, Doamne, mântuies-te! Stapâna, ajuta!”, ajutorul vine. La privegheri, când în vremea litiei se cânta de multe ori: Doamne, miluieste, asta vine din faptul ca atunci când poporul era în nevoi toti cadeau cu fata la pamânt si strigau fara încetare, cu lacrimi: Doamne, miluieste! – si nu voiau sa se ridice, din pricina puterii si a caldurii cu care alergau la Domnul plini de nadejde. Tocmai când oamenii striga cu durere se face vadit acoperamântul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, si orice alt ajutor dat poporului sau cuiva anume prin Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu sau prin alti Sfinti are loc numai în astfel de conditii. Asadar, pentru a primi har de Sus, trebuie sa cadem cu smerenie si sa strigam cu durere. Nimic nu ne lipseste de ajutorul ceresc cum ne lipseste nadajduirea în sine, în oameni si în situatia prielnica dinafara. Toate acestea si cele de acest fel duc la uitarea de Dumnezeu si dau marturie despre ea. Oricând cel pe care 1-a lovit boala uitarii de Dumnezeu întreprinde ceva, el se sprijina pe mijloacele pe care le presupune a fi în el însusi; daca este supus vreunei nevoi, se asteapta sa iasa din ea prin ajutoarele pe care le vede în jurul sau, iar catre Dumnezeu nu se întoarce pentru a cere de la El. Nu-1 veti vedea nici în biserica, nici acasa la rugaciune. Iar de vreme ce asa stau lucrurile, ce ajutor sa astepte de Sus? Si atunci, ramâne în seama sa si a mijloacelor proprii. Iar omul ce este, si ce este tot ce poate el avea? Trestie frânta, iarba, abur. A trai nadajduind doar în sine este ca si cum ai umbla prin loc mocirlos. Tot timpul te vei cufunda în smârcul potrivniciilor si al piedicilor, care te împotmolesc si nu te lasa sa te misti înainte. în schimb, pe cel ce nadajduieste în Domnul mila îl va întâmpina, mila al carei semn este sporul cel bun si grabnicul ajutor în toate.

Ca sa se întâmple asa însa trebuie sa aprindem scânteia asezarilor sufletesti care atrag acoperamântul ceresc nu numai atunci când ne ajunge vreo nevoie sau vreun necaz, ci sa le avem totdeauna în inima, ca sa ne si aflam tot timpul sub acest acoperamânt. Acasa trebuie sa ne rugam dimineata si seara, si în felul acesta sa ne îndreptam mintea cât mai des spre Domnul si spre toti Sfintii, sa mergem la biserica oricând putem, mai ales duminicile si praznicele, sa postim miercurile si vinerile, si cu atât mai mult sa tinem toate posturile cele mari, iar totodata sa împlinim celelalte rânduieli bisericesti. Prin toate acestea marturisim ca nu ne încredem în noi însine, ci asteptam totul de la Cer – de la Domnul -, si toate acestea au fost rânduite ca sa stârnim si sa întarim o asezare sufleteasca de acest fel. Cine acasa nu se roaga si la biserica nu merge înseamna ca nu simte nevoie de acoperamântul ceresc; de vreme ce nu simte nevoia lui, nu îl cauta; de vreme ce nu îl cauta, se lipseste de el. Cu cât sunt mai multi oamenii de felul acesta, cu atât este mai rau pentru casa, pentru oras si pentru sat, pentru judet si pentru stat, deoarece cu cât sunt mai multi acestia, cu atât se împutineaza acoperamântul ceresc sau chiar se îndeparteaza de la locurile cu pricina. Unde sunt pustii bisericile si poporul începe sa se înstraineze de Biserica si de tot ce este bisericesc, acolo te poti astepta fie la o grabnica învatatura de minte prin necazuri, fie la o desavârsita parasire de catre Dumnezeu. Izbaveste-ne, Doamne, de acest lucru!

sursa: Predici. Sf. Teofan Zavoratul

Cititi si: ACOPERAMANTUL MAICII DOMNULUI. Acatist

10 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. ortodoxiacatholica said, on octombrie 1, 2012 at 11:30 am

    http://ortodoxiacatholica.wordpress.com/
    un site despre ororile ecumenismului

    Apreciază

  2. F said, on octombrie 1, 2012 at 1:16 pm

    Apreciază

  3. maica serafima said, on octombrie 1, 2012 at 3:17 pm

    I’am cunoscut personal pe unii pustnici din M’tii Giumalau si Rarau si pe fratele Ioan si vreau sa spun ca adevarata realitate despre ei bate filmul si intrece orice imaginatie pt ca ei duc o viata de o mie de ori mai aspra si mai desavarsita ei sunt SFINTI in viata sunt unii din ei care se hranesc numai cu paine si apa este vorba despre una din pustnicele de pe Giumalau altii numai cu radacini de copac si mai este o pustnica care strange intr’o crapatura de bolovan din piatra apa de la ploaie pt a’si inmuia apoi 3 boabe de fasole iar atunci cand considera ca le umfla apa le mananca! Si aceeasi maica este ocrotita de o ursoaica cu pui care a fost crescuta tot de maica si a fost vazuta stand pe o buturuga de copac si rugandu’se iar in spatele ei protejata de 2 lupi! Si ei se fac nevazui si se arata doar cui considera ei! Si mai exista acolo un Parinte Schimonah care are sapat in stanca chilii pustnicesti exact ca in Athos si acolo se fla si un paraclis in stanca cu foarte multe Sf Moaste si o scorbura intr’un copac in care se nevoiesc doua maici pustnice si mai exista un Parinte care a fost stalpnic si sa nevoit intr’un copac pe marginea unei prapastii la 1300m alt. si altii care locuiesc in pesteri foarte abrupte si ajungi doar urcand pe burta si nu se lasa vazuti de niste stricati ca noi! Crucea pe care o arata la mijlocul filmului este ridicata pe o stanca foarte abrupta si este locul de unde a cazut fratele Ioan si a ramas in viata martora a acestei minuni! Si noi suntem datori sa ne sfintim viata si sa traim cat mai departe de pacat ca sa ne mantuim! Stim si cunoastem fiecare dintre noi ce avem de facut pt a placea lui Dumnezeu asa ca sa ne trezim la realitate si sa nu mai pierdem nici o clipa!si sa punem osul la treaba asa cum ne invata Par Amfilohie!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Vasilica said, on octombrie 1, 2012 at 5:11 pm

    Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste- ne pre noi!….Amin.

    Doamne ajuta!

    Apreciază

  5. crestinul ortodox said, on octombrie 1, 2012 at 5:50 pm

    Bucura-te Bucuria noastra , Acopera-ne de tot raul cu Cinstitul Tau Acoperamint !
    amin!

    Apreciază

  6. Lastun said, on octombrie 1, 2012 at 6:26 pm

    Care este raspunsul corect la aceasta intrebare.

    Multe materiale cu continut crestin ortodox de pe interent sant gratuite dar unele nu sant, sant pe banii.
    Daca un crestin ortodox are un site sau canal de youtube, sau le da altora carti, clipuri video si audio, documentare toate cu continut crestin ortodox care sant ale lui ( a face copy dupa original si a le da altora ) sau nu sant ale lui e ok sau nu ?
    Punerea acestor materialelor crestin ortodoxe care se platesc cu banii dar sant puse ilegal pe internet este un lucru bun sau rau din punct de vedere crestin ortodox ?
    Este pacat asa ceva ?
    Poti pune pe internet materiale crestin ortodoxe pe care le-ai cumparat cu banii ?
    Poti pune pe internet maretiale crestin ortodoxe care nu le-ai cumparat si le-ai luat de pe internet sau de alte persoane, care costa banii ?
    Daca cineva pune pe internet materiale crestin ortodoxe care sant ale lui sau neplatite=furate, fara aprobarea celui care le pune in vanzare mai este fapta buna acea ? Da sau nu ?
    Va fi sau nu va fi pedepsit de Dumnezeu pentru acesta fapta ?
    Poate fi aceasta o fapta buna ? Argumentati ?

    Apreciază

    • cineva said, on octombrie 1, 2012 at 7:28 pm

      @Lastun

      Frate, din intrebarile tale nu se intelege un singur lucru: pui problema din punct de vedere al moralei crestine sau din punct de vedere legal? Pentru ca raspunsurile sunt diferite in functie de aspectul care te intereseaza. Legea omeneasca si cu legea lui Dumnezeu nu merg totdeauna mana in mana. Adica daca spre exemplu de maine se interzice dupa lege sa mai vorbim despre Hristos, n-o sa ascultam, nu?

      Apreciază

  7. lastun said, on octombrie 1, 2012 at 7:56 pm

    Sa ma iertati daca am scris prea incalcit intrebarile. Eu doresc sa aflu ambale puncte de vedere si legal si Duhovnicesc.

    Apreciază

    • mircea.v said, on octombrie 2, 2012 at 12:19 am

      Eu m-as gandi cam asa:
      lumesc = legea drepturilor de autor
      crestinesc: a vandut Dumnezeu si Fiul Sau invatatura pe bani? Au cerut Apostolii bani pt ca au invatat lumea Cuvantul lui Dumnezeu? Au cerut Sfintii bani pt cuvintele de folos transmise noua? Iar Autorul si toate drepturile stim foarte bine ale cui sant…

      Zice parintele Paisie: „Straduieste-te ca lucrul care il vrei pentru tine sa-l dai celorlalti. Sa dai si iar sa dai, fara sa te pui la socoteala pe tine insati. Cu cat vei da mai mult, cu atat vei primi mai mult, caci Dumnezeu iti va da din belsug Harul si dragostea Sa”.
      Parintele Arsenie Papacioc: ” Nu ai ce ai, ci ai ceea ce dai”

      Invatatura lumeasca e exact pe invers fata de invatatura crestina.

      Apreciază

  8. celine said, on octombrie 8, 2012 at 1:25 pm

    cat de frumos…as dori sa traiesc si eu vreodata ca EI.Ii apreciez cu adevarat la inaltimea lor duhovniceasca!! lasati comentariile! orice comentarii lumesti nu sunt primite aici! ne roaga sa lasam o parere decenta in duhul ortodoxiei! sa simtim ca traim macar o clipa in duhul lor ingeresc! sa ne hranim duhovniceste din sfaturile lor! asta’i o mare minune sa se lase vazuti de niste oameni ca noi care nu meritam asa ceva… pt a ne intari tot pe noi in credinta! uitati cu cat se multumesc ei si cat cerem noi!

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: