SACCSIV – blog ortodox

OPINIE: Vaccinul ARNm si … manipularea mintii umane

Posted in ARN, Coronavirus, MANIPULARE, vaccin by saccsiv on aprilie 10, 2024

Bertrand Russell (1872 – 1970):

“Dieta, injecţiile şi interdicţiile se vor combina, de la vârstă foarte timpurie să producă acel tip de caracter şi tip de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni imposibilă psihologic.”

Iata si comentariul fratelui Felix postat la Protestul Mitropolitului Pantelimon de Xanthi impotriva concertului blasfemiator al vocalistului trupei death metal “Hristos Putrezind”:

Geneticianul molecular explică modul în care vaccinurile ARNm au fost concepute pentru a controla mintea umană

https://www.naturalnews.com/2024-04-09-molecular-geneticist-mrna-vaccines-conquer-human-mind.html

Dr. Nehls a spus că, datorită modificărilor creierului pe care le provoacă aceste efecte mARN, „putem fi controlați și chiar am accepta benevol acest lucru”.

https://expose-news.com/2024/04/04/the-indoctrination-brain-the-most-evil-thing-ever-done/

De asemenea, el crede că

„nu este vorba despre sănătate, nici măcar despre bani – este vorba despre manipularea minții umane”.

El a adăugat că există și alte modalități prin care vaccinurile ar fi putut fi concepute, care ar fi evitat manipularea creierului în acest fel, dar dezvoltatorii de vaccinuri au ales de fapt să utilizeze acest mecanism – și asta nu pare a fi un accident sau o coincidenta.

Jurnalistul de investigație John Leake a explicat de ce această teorie este atât de convingătoare.

El și-a descris propria investigatie cu COVID-19 în iunie 2022.

El a urmat protocolul Dr. Peter McCullough și a revenit rapid la normal după trei zile de senzație de oboseală extremă și simptome care nu erau diferite de cele ale unei mahmureli urâte.

Leake a spus că a observat că mulți oameni din jurul său se confruntă cu un anumit tip de „blenoragie” mentală.

De exemplu, el simte că calitatea conversațiilor profunde între oameni a scăzut recent.

În timp ce mulți oameni pot ține pasul cu conversațiile triviale, cele care necesită mai multă energie cognitivă par a fi extrem provocator de dificile în aceste zile….

Tagged with: , , , , , ,

17 comments

17 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Un roman said, on aprilie 10, 2024 at 9:05 pm

    niciodata fiinta umana nu a fost mai expusa, atat material cat si si spiritual, la atatia stimuli (ispite). Incepand cu alimentele elementare, apa, aerul si oceanul de unde hertziene (in plan material), continuand in plan spiritual cu iluzia puterii date de „cunoastere”, biata fiinta umana a devenit un sistem reactiv la stimulii externi. Nu se regaseste, este debusolata, hiper-excitata, expusa. Doar limitele bilogice (firea) ii tin legatura cu realitatea, iar sensul vietii ramane Insusi Viata – Hristos Dumnezeu. Rabdare, pana la sfarsit… Dumnezeu inca Este cu noi, chiar daca Il parasim de atatea ori…

    ‘

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
    • D said, on aprilie 11, 2024 at 12:36 am

      Doamne Ajuta

      Apreciază

      Răspunde
    • Crypts of rays said, on aprilie 11, 2024 at 8:32 am

      Pai din fericire cu limitele biologice( FIREA , nu primarita 😀) caci altfel… .
      Controlul mental exista , dar apuca-te sa spui cuiva asta. Te iau la misto( in cel mai bun caz ). Va dati seama ce fel de libertate a ” omului „. Astia au dispozitive si pt cei mai „refractari” da-i in moasa-sa pe gheata cu tehnologiile lor.cu tot . Sa nu uitam ca Dumnezeu ne a facut liberi, inclusiv sa ne opunem opresiunii care devine tot mai evidenta. Si, vorba lui Creanga, nu mai e mult pana departe. S-a cam implinit mai tot ce e scris .

      Apreciază

      Răspunde
  2. Felix said, on aprilie 10, 2024 at 9:41 pm

    „Anul acesta, contractul de la 1 iulie 2024 va aduce persoanele neasigurate şi promisiunea Băncii Mondiale că vor fi plătite aceste servicii, vor avea aceleaşi drepturi ca şi persoanele asigurate, în virtutea faptului că în Constituţie scrie că suntem cu toţii egali.”

    https://www.replicaonline.ro/sefa-cnas-anunta-ca-persoanele-asigurate-si-neasigurate-vor-avea-aceleasi-drepturi-589125?z=l

    Apreciază

    Răspunde
  3. Felix said, on aprilie 11, 2024 at 11:46 am

    Patriarhul ecumenic: 

    „Nu poate exista niciodată o ‘a treia Romă” (face referire la patriarhia Moscovei n.n.)
    Patriarhul ecumenic Bartolomeu i-a întâmpinat miercuri, 13 martie 2024, la Fanar, pe reverendul Dr. Jerry Pillay, secretar general al Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), și pe participanții Comitetului permanent pentru consens și cooperare al acestei organizații internaționale interbisericești. 

    Comitetul, co-prezidat de Mitropolitul Emmanuel de Calcedon și reverendul protestant Sally Dyck, este compus din 14 membri, inclusiv 7 „ortodocși” (printre care si Mitropolitul Nifon al Targovistei n.n.), care s-au întâlnit în acele zile.

    Patriarche œcuménique : « Il ne pourra jamais y avoir de “troisième Rome” » – Orthodoxie.com

    https://orthodoxie.com/patriarche-oecumenique-il-ne-pourra-jamais-y-avoir-de-troisieme-rome/

    Sa Toute-Sainteté le Patriarche œcuménique Bartholomée World Policy Conference – Abu Dhabi, 9-11 decembrie 2022 – Patriarhia Ecumenica

    https://ec-patr.org/sa-toute-saintete-le-patriarche-oecumenique-bartholomee-world-policy-conference-abu-dhabi-9-11-decembre-2022/

    Le métropolite Hilarion : L’Église russe ne veut pas la primauté dans le monde orthodoxe

    https://mospat.ru/fr/news/87278/

    Dans l’orthodoxie, la rivalité séculaire de Constantinople et Moscou

    https://fr.aleteia.org/2023/04/18/dans-lorthodoxie-la-rivalite-seculaire-de-constantinople-et-moscou/

    Sfantul Sofronie Saharov conchide:

    (…)

    Tendințele papale, în general, sunt naturale doar pentru lumea noastră păcătoasă. 

    Ele s-au manifestat atât în Orient, cât și în Occident, în Bizanț, precum și în Roma.

     Dar Dumnezeu a păstrat până acum Biserica Răsăritului, iar aceste tendințe erau evazive, fără să fi tulburat pacea profundă a Bisericii. Nu dorim să insistăm aici asupra motivelor care au cauzat o creștere suplimentară a acestor tendințe, limitându-ne la examinarea numai a bazei dogmatice a acestei probleme, pentru a arăta că papalitatea, oricare ar fi ea, a Primei Rome, a celei de-a doua sau a celei de-a treia Rome, sau a oricărui oraș important sau nu, este străină de însăși natura Bisericii lui Hristos.

    (…)

    Papalitatea modernă a Constantinopolului este încă în faza embrionară (in anul 1950 cand a scris Sfantul Sofronie articolul n.n.)

    În ultimii 20-30 de ani, el pare să caute  stapanirea pământeana. Dezvoltarea sa actuală este foarte rapidă, în contrast cu dezvoltarea lentă de-a lungul secolelor a papalității romane, care nu a culminat în faza sa finală până în 1870. 

    Într-adevăr, ideologia papalității Constantinopolului a variat de mai multe ori într-o perioadă scurtă de timp și este încă dificil să o definim.

    Tributarii ruși ai acestui  soi de papalitate sunt aproape toți adunați în Franța. Până în 1948 nu am văzut în mediul lor nici o concepție întemeiată canonic sau teologic. 

    După cum ei înșiși recunosc, ei „căutau” mai presus de toate o „bază canonică” pentru a nu fi în afara Trupului Bisericii Ortodoxe Universale după separarea lor de Biserica Mamă a Rusiei

    În acest scop, ei au început prin a recunoaște un privilegiu de drept jurisdicțional Patriarhului Constantinopolului, în măsura în care este „ecumenic”. 

    Mai târziu, ei au atribuit Scaunului Constantinopolului primatul și dreptul autorității supreme în Biserica Universală, uitând lupta pe care aceasta din urmă a dus-o timp de secole împotriva pretențiilor Romei la acest drept; uitând că aceste pretenții au fost tocmai cauza marii schisme finale din Biserică din 1054; că Roma, la Conciliul de la Florența, a căutat mai ales din Orient recunoașterea acestui drept suprem de primat în Biserica Universală.

     Ei au uitat, de asemenea, multiplele canoane ale Sinoadelor Ecumenice și Locale, care refuză să atribuie aceste drepturi oricărei Biserici locale, canoane atât de bine înțelese de Biserica Constantinopolului însăși, în momentul în care se baza ferm pe această poziție ortodoxă pentru a combate pretențiile Romei.

    (…)

    Să examinăm acum papalitatea Constantinopolului, care și-a găsit expresia cea mai importantă în enciclica patriarhului Atenagora, adresată lumii ortodoxe în prima duminică a Postului Mare din 1950 (cunoscută sub numele de Duminica Ortodoxiei). 

    Aici găsim o asemănare crescândă cu Roma.

     Ideea esențială a Constantinopolului este că, din moment ce Prima Romă a apostaziat, „a doua Romă” este cea care îi ia locul cu aceleași drepturi și aceleași argumente. 

    În această enciclică, patriarhul Atenagora, ca și papii Romei, își numește scaunul:

    „stâlpul norului luminos”, „Acropola invincibilă a Ortodoxiei și stânca înaltă întemeiată de Dumnezeu”, „chivotul harului”, „Scaunul și Centrul Ecumenic spre care sunt îndreptați ochii tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale, independente în mod administrativ și printr-o dispensă canonică… acele Biserici care sunt unite cu Trupul Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească numai prin Biserica Mamă și prin unirea și contactul cu ea”… „Biserica mamă, a cărei întreagă existență nu a fost decât o luptă pentru păstrarea credinței și a virtuților strămoșilor, pentru stabilitatea sfintelor Biserici ale lui Dumnezeu, pentru mântuirea fiecărei „plirome” de creștini; această Biserică poate conta pe bună dreptate pe ascultarea și devotamentul fiilor săi și pe îndeplinirea deplină a datoriei lor față de ea.

    Această nouă fază a papalității constantinopolitane, transpusă într-o formulă dogmatică, poate fi comparată cu subordonaționismul lui Tertulian.

     El nu neagă consubstanțialitatea Tatălui și a Fiului, dar în concepția sa stoică despre substanță îi mărturisește divizibilitatea, și aceasta în grade inegale: „Tatăl fiind totul, Fiul  doar o parte”. 

    În același fel, Constantinopolul nu pretinde că are o esență diferită de celelalte Biserici autocefale, ci își imaginează că acestea sunt diminuate în raport cu ea. Constantinopolul – este totul, este Biserica Universală, iar celelalte numai partial – sunt numai părți, care aparțin Bisericii Ecumenice numai în măsura în care sunt atașate Constantinopolului.

    Este necesar să demonstrăm că această formă de papalitate este și o erezie ecleziologică, ca papalitatea Romei? 

    Este necesar să spunem că, atunci când este aplicată la viața Bisericii, va duce în mod inevitabil la o denaturare a întregii noastre existențe spirituale? 

    Urmând exemplul primei Rome, el atașează dreptul la putere și învățătură în Biserică unui loc (și când este vorba de Constantinopol, trebuie să adăugăm și la neamul grecesc) și ne aduce înapoi la vremurile despre care vorbește Evanghelia:

     „Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că locul de închinare este în Ierusalim” (Ioan IV, 20)

    Patriarhul Atenagoras face ca apartenența la Biserica Ecumenică să depindă de legătura cu Constantinopolul. 

    Acestea nu sunt credințele și mărturisirile ortodoxe care ne-au fost transmise de Biserica primară.

    „Biserica cea Una este, în primul rând, Sfânta Biserică. Dar în sensul literal al cuvântului, „Numai Domnul” este sfânt.

     Biserica este sfântă pentru că este sfințită de El, pentru că participă la Viața dumnezeiască și pentru că Unitatea și comuniunea dumnezeiască a Bisericii cu Domnul este izvorul Unității în Biserică. Biserica este Una, deoarece posedă un singur izvor de sfințenie și nu poate fi Una decât prin puterea acestei sfințenii. 

    Biserica este sfântă în orice loc, nu numai în orice loc sau în virtutea vreunui loc. 

    Astfel, Sinodul de la Cartagina i-a scris Papei Celestine:

     „Nicăieri nu este diminuată plinătatea harului Duhului Sfânt”. Biserica este Una, așa cum mlădițele viței sunt unite cu trunchiul ei, pentru că ea rămâne în unire cu Hristos, izvorul vieții Sale (Ioan XV, 1-5).

    Domnul se roagă ca ucenicii Săi să fie „desăvârșiți în unitate” în virtutea înălțării lor prin El la plinătatea vieții dumnezeiești (Ioan XVII, 22-23). Când Sfântul Pavel ne vorbește despre unitatea Bisericii, el nu face ca această unitate să depindă de un singur centru administrativ, ci de împărtășirea unei singure pâini și a unui singur potir, de Trupul și Sângele Domnului Hristos, Care este singurul Cap al Bisericii,

     (I Cor. x, 14-17; Efes, IV, 15-16). 

    Luându-și sfințirea direct de la Duhul lui Dumnezeu, fiecare Biserică locală este autosuficientă.

     Dar cum acest izvor de sfințire este unul, el rămâne întotdeauna – Biserica cea Una. 

    Nu poate exista un centru pământesc comun, căruia să i se supună toate Bisericile locale, deoarece existența unui astfel de centru, alături de centrul comun ceresc, ar introduce un dualism în Biserică și i-ar rupe unitatea. 

    (…)

    „Biserica mamă… se poate baza pe devotamentul și ascultarea filială a fiilor săi și pe îndeplinirea datoriei lor față de ea într-un mod exact și dornic. 

    Pretinzând că Constantinopolul este Mama Bisericilor, Patriarhul Atenagora, în acest apel, urmând exemplul papilor Romei, se adresează direct ortodocșilor din Univers, invitându-i să i se supună. Să trecem aici în tăcere cu privire la care Biserici și în ce măsură Constantinopolul a fost Mama tuturor Bisericilor. 

    Cu toate acestea, a deduce de aici așteptarea supunerii ar fi în contradicție cu triadologia ortodoxă, potrivit căreia relația dintre Tatăl și Fiul nu înlătură egalitatea absolută a ipostasurilor. 

    „Cine se naște din Ființă este egal cu Cel ce naște.” 

    Acesta era punctul de vedere al Sfinților Părinți (Grigorie de Nazianz).

     Chiar și evreii au înțeles acest lucru. «… Iisus a spus că Dumnezeu este propriul Său Tată, făcându-Se egal cu Dumnezeu” (Ioan v, 18).

    (…)

    Tendința de a discredita principiul egalității Bisericilor locale ni se pare a fi elementul cel mai esențial al enciclicei Patriarhului Atenagora – cu alte cuvinte, vedem în ea începutul unei lupte cu principiul „autocefaliei”.

     Această idee apare, pentru prima dată, în „Glasul Bisericii” (Ecleziast. Phone, un periodic din Atena) la sfârșitul Schismei bulgare (1945). Domnul Speranzas, fost procuror general al Sinodului Bisericii Greciei din Atena, indignat de lichidarea acestei schisme de către Patriarhul Constantinopolului sub influența Moscovei și fără o notificare prealabilă din partea Atenei, a publicat o serie de articole pline de insulte la adresa Bisericii Bulgare, precum și a Bisericii Ruse și a tuturor celorlalte Biserici Ortodoxe Slave.

    În același timp, deoarece invitația frățească a Patriarhului Moscovei către Patriarhul Constantinopolului de a participa la întronizarea sa a fost descrisă de domnul Speranas ca o încercare de a construi pe autoritatea Constantinopolului, el a ridicat problema importanței universale a autorității Bizanțului și a declarat că principiul autocefaliei este eronat. (Deoarece nu avem numerele acestui periodic, facem aceste citate din memorie).

    (…)

    Să continuăm examinarea principiului autocefaliei. 

    Nu este surprinzător faptul că Constantinopolul a început deja o luptă împotriva acestui principiu: frizeaza  natura întregii papalități. 

    Nici Roma nu acceptă acest principiu. 

    (..)

    Care este atunci motivul pentru care principiul autocefaliei Bisericilor locale este atât de drag Ortodoxiei? De ce ni se pare nu numai forma naturală a vieții Bisericii, care îi este în esență proprie, ci și condiția indispensabilă pentru a păzi cu fidelitate Tradiția Adevărului și căile care conduc la cunoașterea acestui Adevăr?

    (…)

    Dacă luptăm împotriva neo-papalității care a apărut în sânul Sfintei noastre Biserici, luptăm numai pentru Adevărul așa cum îl mărturisește Biserica, Adevărul veșnic. 

    Respingem orice concepție despre „Roma” ca prima, a doua sau a treia de îndată ce această concepție tinde să introducă principiul subordonării în viața Bisericii.

     Noi respingem orice papalitate, fie ea din Roma, Constantinopol, Moscova, Londra, Paris, New York sau orice alt loc.

     Noi negăm papalitatea ca erezie ecleziologică, care distruge creștinismul.

    Dacă Sanctitatea Sa Atenagora, Patriarhul „celei de-a doua Rome”, ni se adresează astăzi cu o enciclică predicând supunerea la amvonul Constantinopolului ca o condiție formală de apartenență la Biserica Universală Soborniceasca, ce creștin adevărat, „închinându-se în Duh și în adevăr”, va accepta acest cuvânt?

    (…)

    Să ne imaginăm că o catastrofă ar face să dispară Prima și a Doua Romă.

     Va lăsa această dispariție lumea lipsită de adevărata comuniune cu Dumnezeu, pentru că „legăturile” care ne leagă de El au dispărut? Desigur, aceasta este o „voce străină” (Ioan x, 5). 

    Aceasta nu este credința noastră creștină ortodoxa.

    Am încercat să demonstrăm prin această privire de ansamblu că doctrina ecleziologică nu poate fi în contradicție cu doctrina tradologică; că și în aspectul său istoric, Biserica trebuie să reflecte imaginea vieții Sfintei Treimi. 

    Canonul, care stabilește unitatea între episcopii Bisericilor locale după chipul Sfintei Treimi și care este în același timp cea mai apropiată reflectare a acestei unități, este al XXXIV-lea canon apostolic.

    Sursa:

     Archim. Sophrony (Sakharov): Unité de l’Eglise, image de la Sainte Trinité – Orthodox Synaxis

    https://orthodoxsynaxis.org/2019/04/16/archim-sophrony-sakharov-unite-de-leglise-image-de-la-sainte-trinite/

    Apreciază

    Răspunde
  8. BERNHARD GUENTHER said, on aprilie 13, 2024 at 5:50 am

    BERNHARD GUENTHER, MAY 24, 2022

    COVID Vaccines – Consequences For The Soul, Spirit, And Life After Death (Part 1) – Vaccinurile COVID – Consecințele pentru suflet, spirit și viața după moarte (Partea 1)

    „Oamenii vor fi vaccinați împotriva dispoziției lor față de ideile spirituale. Medicilor materialiști li se va încredința sarcina de a expulza sufletele din omenire”. – Rudolf Steiner, 1917

    „Va veni timpul – și s-ar putea să nu fie departe – când vor apărea tendințe destul de diferite…și oamenii vor spune: Este patologic ca oamenii să se gândească în termeni de spirit și suflet. Oamenii ‘sănătoși’ nu vor vorbi decât despre corp. Va fi considerat un semn de boală ca cineva să ajungă la ideea de spirit sau suflet. Oamenii care gândesc astfel vor fi considerați bolnavi și – puteți fi foarte siguri de asta – se va găsi un medicament pentru asta. Sufletul va fi făcut inexistent cu ajutorul unui medicament. Adoptând un „punct de vedere sănătos”, oamenii vor inventa un vaccin care să influențeze organismul cât mai devreme posibil, de preferință încă de la naștere, astfel încât acest corp uman să nu aibă niciodată nici măcar ideea că există un suflet și un spirit….Medicii materialiști vor fi rugați să scoată sufletele din umanitate.” – Rudolf Steiner, „Căderea spiritelor întunericului – Schimbări în alcătuirea spirituală a umanității”, Dornach, Germania, 7 octombrie 1917.

    https://veilofreality.com/2022/05/24/covid-vaccines-consequences-on-the-soul-spirit-and-life-after-death/

    Apreciază

    Răspunde

Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.