Criza moderna de personalitate si maretia exemplului Sfantului Alexandru Nevski

Orthodox Christianity: THE MODERN PERSONALITY CRISIS AND THE GREATNESS OF THE EXAMPLE OF ST. ALEXANDER NEVSKY

CRIZA MODERNĂ DE PERSONALITATE ȘI MĂREȚIA EXEMPLULUI SFÂNTULUI ALEXANDRU NEVSKI

De Protopop Alexandru Zelenenko, 06 Decembrie 2023, Orthodox Christianity

Evenimentele din ultimii ani au arătat că am pierdut enorm de multe. Am uitat cum să trăim în conformitate cu legile strămoșilor noștri, în spirit creștin – așa cum ne poruncește Dumnezeu și cum ne învață Sfânta Biserică. Am pierdut vechile temelii și continuitatea modului de viață tradițional, pe care trebuie să le refacem dacă nu vrem degradare și degenerare spirituală și morală. Printre numeroasele sarcini cu care se confruntă astăzi societatea rusă, cea mai importantă este restaurarea memoriei istorice a poporului, a credinței ortodoxe și a valorilor, idealurilor, orientărilor morale, tradițiilor naționale cu caracter popular în viața publică, familială și în educația copiilor, care sunt asociate cu credința.

Principala problemă a Rusiei de astăzi este educarea tinerei generații. Această prioritate este recunoscută de către profesori, părinți, Biserică, personalități publice și guvernamentale; însă există foarte, foarte puține măsuri salutare și eficiente din cauza lipsei de unanimitate în rândul adulților care sunt chemați să ofere o educație decentă.

A educa o personalitate sufletească și morală înseamnă a găsi în aceasta un sprijin pentru viitoarea familie, comunitatea bisericească, echipa profesională, statul și societatea. Și aici nu putem face abstracție de continuitatea idealurilor național-ascetice și luptătoare pentru pietate, care sunt modele de sfințenie, patriotism, vitejie și onoare. Timp de multe secole, pentru conaționalii noștri unul dintre cele mai strălucite exemple a fost sfântul Mare Prinț dreptcredincios Alexandru Nevski, descendent și moștenitor al legendarei familii princiare Monomakhovich. Această familie a dat Rusiei cincisprezece dintre cei optsprezece mari prinți și douăzeci de sfinți. Această familie nu numai că a îmbrățișat Ortodoxia, dar a și asimilat la maximum modul de viață creștin și înțelegerea faptului că puterea politică înseamnă să-L slujești pe Dumnezeu, pe poporul tău și ca nimic din tot ce avea nu-i aparținea. Familia Monomakhovich a fost cea care a început să formeze efectiv ideea unui stat ortodox unificat în Rusia.

Sfântul Mare Prinț Alexandru Nevski, dreptcredincios și sfânt, a servit ca imagine a sfințeniei pentru conaționalii noștri timp de multe secole. Din acea epocă tragică, ne este greu să mai găsim exemple similare de o astfel de faptă de viață consecventă, deoarece prințul dreptcredincios Alexandru combina cel mai deplin slujirea lui Dumnezeu cu cea a Ortodoxiei și a poporului său.

Care a fost fapta nemuritoare și exemplul bun al Sfântului Alexandru Nevski? De ce a devenit un erou național al Rusiei, un mare prinț remarcabil, un politician și diplomat înțelept, un comandant militar curajos și un sfânt glorios al Bisericii Ortodoxe? Care au fost căile vieții sale pământești care potrivit istoricilor, a fost ‘între ciocan și nicovală’? Putem răspunde la aceste întrebări doar studiind temeinic dovezile din cronicile antice, Viețile și alte surse.

Prințul Alexandru Iaroslavici a trăit pe acest pământ doar până la vârsta de patruzeci și trei de ani (1220-1263). La început, a condus ținutul Novgorodului, unde a apărat Novgorodul și Pskovul, iar din anul 1249 a devenit Marele Prinț de Vladimir, conducătorul întregii Rusii. Alexandru a condus țara în timpul perioadei foarte dificile a yok-ului tătaro-mongol, când ordinele de cavaleri catolici germani, livonieni și suedezi de la vest și de la nord se ridicaseră împotriva Rus’. A devenit faimos ca un politician înțelept și un lider militar excepțional de talentat, care era admirat chiar și de către dușmanii săi.

La sfârșitul lunii noiembrie 1263, pe drumul de întoarcere din Horde, a murit la Gorodets, pe râul Volga, după ce înainte de moarte a depus jurămintele monahale (a luat schima cu numele Alexei). La aflarea veștii morții prințului de la un mesager în timpul slujbei, mitropolitul Kirill a spus de pe amvonul bisericii:

„Copiii mei, să știți că soarele pământului rusesc a apus”.

Și atunci au început să se întâmple minuni, semnificând că un om extraordinar își încheiase călătoria vieții.

„Dumnezeu a slăvit pe sfântul Său, care a muncit din greu pentru țara noastră și și-a dat viața pentru Novgorod și Pskov, pentru întreaga țară rusă și pentru creștinismul ortodox.”

Din viața Sfântului Alexandru Nevski vedem ce înălțime morală și ce forță au atins în el datoria creștină și responsabilitatea civică. Lumea modernă, inclusiv creștinii, este bolnavă de ‘paralizia’ iresponsabilității. Iresponsabilitatea este rușinoasă și dezgustătoare în toate domeniile vieții umane. Toate aspectele vieții publice și familiale sunt astăzi impregnate de iresponsabilitate.

Filozoful rus Ivan Ilyin a scris cândva că din cauza declinului spiritualității, a incapacității de a avea o experiență religioasă vie, ‘simțul datoriei și al responsabilității în umanitate a fost zdruncinat. Spiritul este energie creatoare; este firesc ca el să își impute ceea ce se face și să răspundă pentru ceea ce s-a făcut. Acest sentiment este cel mai sigur semn al spiritualității’.

Oricine poate deveni un ascet, un sfânt și poate ajunge la nivelul marilor sfinți, dacă își dorește acest lucru cu toată ființa sa. Mulți au citit răspunsul Sfântului Serafim de Sarov la întrebarea: ‘de ce nu mai există acum minuni precum cele săvârșite de creștinii din vechime?’. Venerabilul părinte a răspuns: ‘pentru că oamenii nu mai au aceeași hotărâre și zel de a-L mulțumi pe Dumnezeu și de a-L sluji ca înainte’. În acest context, conceptele de ‘hotărâre’ și ‘responsabilitate’ sunt strâns legate între ele.

Întreaga sa viață poate fi comparată cu o icoană, o imagine, în conformitate cu care conducătorii Rusiei și apărătorii ei ar trebui să-și construiască activitățile. Icoana Sfântului Alexandru Nevski de la Lavra Sfântul Alexandru Nevski, lângă altarul cu moaștele sale, reflectă patru aspecte principale ale sfântului prinț: conducătorul ideal – este îmbrăcat în haina de mare prinț; un apărător al credinței – arată calea către Hristos; un războinic – este îmbrăcat în armură militară; și un erou național – stă pe pământul rusesc ca ‘Soarele pământului rusesc’. Această minunată icoană îl întruchipează pe deplin pe Sfântul Alexandru Nevski ca simbol al Rusiei.

‘Cum e cârmuitorul, așa-i sunt și cârmuiții: cum e primarul, așa-s locuitorii.’ (Sir. 10:2). Educația unei personalități, mai ales la o vârstă fragedă, se bazează pe imitarea exemplelor pozitive. Pentru toți creștinii, idealul cel mai înalt este Hristos. Apostolul Pavel indică și el modalitatea de apropiere de Ideal: ‘În Hristos Iisus v-am născut pe voi prin Evanghelie. De aceea vă rog să fiți urmași ai mei’. (1 Cor. 4:16).

Sfinții Părinți ai Bisericii ne recomandă să creștem în virtuți, mergând ‘din putere în putere’:

„Nu este ușor să îl imităm îndată pe Hristos. Imitați mai întâi pe oamenii buni pe care îi cunoașteți – să fie primul pas. Apoi, imitați oamenii buni din națiunea voastră – să fie al doilea pas. Apoi imitați-i pe marii sfinți ai Bisericii – aceasta va fi a treia etapă. Și, în cele din urmă, imitați-l pe Hristos – aceasta este o culme care nu poate fi atinsă dintr-un foc.” (Sfântul Nikolaj [Velimirovici] de Ohrid și Zica).

Prin exemplul său, Sfântul Alexandru Nevski prezintă imaginea educării unei personalități întregi, spirituale și morale – ca și creștin, familist și cetățean. Aceste trei componente cele mai importante constituie activitatea educativă generală desfășurată în cooperare cu familia, școala și Biserica – părinți, profesori și preoți. Fără unitatea duhovnicească a acestora și fără o muncă ascetică în grija pentru ‘acești micuți’, educația întregii personalități este irealizabilă.

• Educația duhovnicească este educația creștinului, care nu este posibilă decât cu participarea Bisericii, cu grija pastorală pentru părinți, copii și profesori, pentru ca aceștia să dobândească unanimitate, armonie și iubire creștină.
• Educația unui suflet cuminte și nobil este educația unui familist prin sistemul plin de har al vieții de familie în tradiția creștină și în tradiția Bisericii.
• Educația trupului este educația unui cetățean și patriot care își iubește Patria și este capabil să o apere – lucru la care sunt chemați mai ales tinerii – prin eforturile statului, ale Bisericii și ale școlii publice.

Dacă părinții, învățătorii și preoții reușesc acest lucru în unanimitate în educarea copiilor, făcându-i copii ai lui Dumnezeu, ai Bisericii, ai Patriei și ai Părinților, atunci toate celelalte – educația, dezvoltarea talentelor, sănătatea și mijloacele necesare vieții – se vor adăuga, așa cum a spus Domnul în Predica de pe Munte: ‘Ci căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea vi se vor adăuga vouă.’ (Mt. 6, 33).

Traducere (din rusă în engleză) de Dmitry Lapa,

Pravoslavie.ru

 

Comentariu saccsiv:

Sfantul ALEXANDRU NEVSKI

EDIFICATOR (video): 150 000 de rusi l-au sărbătorit pe Sfântul Alexandru Nevski, ce a ales să se supună mongolilor (ce nu-i cereau sa renunte la Ortodoxie) si sa lupte impotriva cavalerilor Papei de la Roma (care-i cerea o unire spirituală care ar fi distrus credința ortodoxă)

Monumentul Sfântului Alexandru Nevski a fost demolat în Harkiv