Michel Chossudovsky: Chile, 11 septembrie 1973 – Ingredientele unei lovituri de stat militare

Michel Chossudovsky: Fifty Years Ago: Chile, September 11, 1973: The Ingredients of a Military Coup

Acum cincizeci de ani: Chile, 11 septembrie 1973: Ingredientele unei lovituri de stat militare

De Michel Chossudovsky, 01 Septembrie 2023, Michel Chossudovsky

În urmă cu o jumătate de secol, la 11 septembrie 1973, armata chiliană condusă de generalul Augusto Pinochet a zdrobit guvernul Unidad Popular, ales în mod democratic și condus de Salvador Allende.

Obiectivul a fost înlocuirea unui guvern progresist, ales în mod democratic, cu o dictatură militară brutală.

Lovitura de stat militară a fost susținută de CIA. Secretarul de stat Henry Kissinger a jucat un rol direct în complotul militar. [1]

În săptămânile care au precedat lovitura de stat, ambasadorul american Nathaniel Davis și membri ai CIA au avut întâlniri cu conducerea militară chiliană de vârf, împreună cu liderii Partidului Național și ai frontului naționalist de ultra-dreapta Patria y Libertad. În timp ce rolul sub acoperire al administrației Nixon este amplu documentat, ceea ce este rareori menționat în rapoartele mass-media este faptul că lovitura de stat militară a fost susținută și de către un sector al Partidului Creștin Democrat.

Patricio Aylwin, care a fost ales președinte al Chile în anul 1989, a devenit șeful partidului DC (democrat creștin) în lunile premergătoare loviturii de stat militare din septembrie 1973 (din martie până în septembrie 1973). Aylwin a contribuit în mare măsură la ruperea ‘Dialogului’ dintre guvernul Unidad Popular și creștin-democrați. Predecesorul său, Renan Fuentealba, care reprezenta aripa moderată a Partidului Creștin-Democrat (PDC), era ferm împotriva intervenției militare. Fuentealba era în favoarea unui dialog cu Allende (la salida democratica). El a fost înlăturat de la conducerea partidului în mai 1973, în favoarea lui Patricio Aylwin.

Partidul DC a fost divizat la mijloc, între cei care erau în favoarea ‘salida democratica’ și facțiunea dominantă Aylwin-Frei, care era în favoarea ‘soluției militare’. [2]

La 23 august, Camera de Diputados din Chile a redactat o moțiune în care se afirma că guvernul Allende ‘a încercat să impună un regim totalitar’. Patricio Aylwin a fost membru al echipei de redactare a acestei moțiuni. Patricio Aylwin credea că o dictatură militară temporară era ‘răul cel mai mic dintre cele două rele’. [3]

Această moțiune a fost adoptată aproape în unanimitate de partidele de opoziție, inclusiv de DC, Partido Nacional și PIR (‘Stânga Radicală’).

Conducerea Partidului Creștin-Democrat, inclusiv fostul președinte chilian Eduardo Frei, dăduse undă verde armatei. Indiscutabil, serviciile secrete americane trebuie să fi jucat un rol sub acoperire în schimbarea conducerii PDC.

Iar continuitatea ‘modelului chilian’, prezentat ca o ‘poveste de succes economic’, a fost asigurată atunci când, 16 ani mai târziu, Patricio Aylwin a fost ales președinte al statului Chile în așa-numita tranziție la democrație din anul 1989.

La momentul loviturii de stat din 11 septembrie, eram profesor invitat de economie la Universitatea Catolică din Chile (Instituto de Economia, Universidad Catolica de Chile. În orele care au urmat bombardamentului asupra Palatului prezidențial din La Moneda, noii conducători militari au impus o stare de asediu de 72 de ore.

Când universitatea s-a redeschis câteva zile mai târziu, am început să pun cap la cap istoria loviturii de stat, din notițe scrise. Trăisem evenimentele tragice de la 11 septembrie 1973, precum și lovitura de stat eșuată din 29 iunie 1973. Mai mulți dintre studenții mei de la Universitatea Catolică fuseseră arestați de către junta militară.

În zilele care au urmat preluării puterii de către armată, am început să răscolesc grămezi de documente și de tăieturi de ziar, pe care le adunasem zilnic de la sosirea mea în Chile, la începutul anului 1973. Cu toate acestea, o mare parte din acest material a fost pierdut și distrus de către asistentul meu de cercetare, temându-se de represalii politice în zilele care au urmat loviturii de stat.

Acest articol inedit a fost scris acum 50 de ani (a se vedea mai jos). A fost redactat pe o mașină de scris veche, în săptămânile care au urmat după 11 septembrie 1973.

Acest proiect de articol original plus două copii indigo au fost distribuite printre câțiva prieteni apropiați și colegi de la Universitatea Catolică. Nu a fost publicat niciodată. Timp de 30 de ani a zăcut într-o cutie de documente în fundul unui dulap de arhivă.

Am transcris textul din proiectul îngălbenit de copie indigo [în 2003]. În afară de o editare minoră, nu am făcut nicio modificare la articolul original.

De atunci, istoria acestei perioade a fost amplu documentată, inclusiv rolul administrației Nixon și al secretarului de stat Henry Kissinger în complotul de asasinare a lui Allende și de instaurare a unui regim militar.

Chicago Economics: Repetiție neoliberală de ținută a Programului de Ajustare Structurală (PAS)

Principalul obiectiv al loviturii de stat militare susținute de SUA în Chile a fost, în cele din urmă, impunerea agendei economice neoliberale. Aceasta din urmă, în cazul Chile, nu a fost impusă de creditorii externi sub îndrumarea FMI. ‘Schimbarea de regim’ a fost impusă printr-o operațiune secretă a serviciilor secrete militare, care a pus bazele loviturii de stat militare. Reformele macroeconomice radicale (inclusiv privatizarea, liberalizarea prețurilor și înghețarea salariilor) au fost puse în aplicare la începutul lunii octombrie 1973.

La doar câteva săptămâni de la preluarea puterii de către armată, Junta militară condusă de generalul Augusto Pinochet a ordonat o creștere a prețului la pâine de la 11 la 40 de escudos, peste noapte, o creștere uriașă, de 264%. Acest ‘tratament de șoc economic’ fusese conceput de către un grup de economiști, numit ‘Chicago Boys’.

În timp ce prețurile la alimente au crescut vertiginos, salariile au fost înghețate, pentru a se asigura ‘stabilitatea economică și a se evita presiunile inflaționiste’.

De la o zi la alta, o țară întreagă a fost precipitată într-o sărăcie abisală; în mai puțin de un an, prețul pâinii în Chile a crescut de 36 de ori (3700%). Optzeci și cinci la sută din populația chiliană a fost împinsă sub pragul sărăciei.

Mi-am finalizat munca la ‘lucrarea nepublicată’ intitulată ‘Ingredientele unei lovituri de stat militare’ (a se vedea textul de mai jos) la sfârșitul lunii septembrie 1973. În octombrie și noiembrie, după creșterile dramatice ale prețului alimentelor, am redactat în spaniolă o primă evaluare ‘tehnică’ a reformelor macroeconomice letale ale juntei, intitulată:

„La Medición del Ingreso Minimo de Subsistencia y la Politica de Ingresos para 1974”

Temându-mă de cenzură, mi-am limitat analiza la prăbușirea nivelului de trai în urma reformelor Juntei, ca urmare a creșterii prețurilor la alimente și combustibil, fără a face niciun fel de analiză politică.

Institutul de Economie al Universității Catolice a fost inițial reticent în a publica raportul. Acesta l-a trimis la Junta Militară pentru a fi aprobat înainte de a fi publicat.

Am părăsit Chile cu destinația Peru, în decembrie 1973. Raportul a fost publicat ca document de lucru (200 de exemplare) de către Universitatea Catolică din Chile la câteva zile după plecarea mea.

În Peru, unde m-am alăturat Departamentului de Economie al Universității Catolice din Peru, am reușit să redactez un studiu mai detaliat al reformelor neoliberale ale Juntei și al fundamentelor ideologice ale acestora. Acest studiu a fost publicat în anul 1975 în spaniolă și engleză.

Inutil să mai spun că evenimentele din 11 septembrie 1973 m-au marcat profund și în activitatea mea de economist.

Prin manipularea prețurilor, a salariilor și a ratelor dobânzilor, viețile oamenilor fuseseră distruse; o întreagă economie națională fusese destabilizată. Reforma macroeconomică nu era nici ‘neutră’ – așa cum susținea curentul academic dominant – și nici separată de procesul mai larg de transformare socială și politică.

Am început, de asemenea, să înțeleg rolul operațiunilor de informații militare în sprijinul a ceea ce este descris de obicei ca fiind un proces de ‘restructurare economică’.

În scrierile mele anterioare despre Junta militară din Chile, am privit așa-numitele reforme ale ‘pieței libere’ ca pe un instrument bine organizat, de ‘represiune economică’.

Doi ani mai târziu, m-am întors în America Latină în calitate de profesor invitat la Universitatea Națională din Cordoba, în centrul industrial din nordul Argentinei, sub auspiciile unui proiect al OIM.

Șederea mea a coincis cu lovitura de stat militară din anul 1976. A fost ‘Războiul murdar’. Zeci de mii de oameni au fost arestați; ‘Desaparecidos’ au fost asasinați. Preluarea puterii militare în Argentina a fost ‘o copie fidelă’ a loviturii de stat conduse de CIA în Chile.

Iar în spatele masacrelor și a încălcărilor drepturilor omului, au fost prescrise, de asemenea, reforme de ‘piață liberă’, de data aceasta sub supravegherea creditorilor argentinieni din New York.

Prescripțiile economice ucigașe ale FMI, în cadrul ‘programului de ajustare structurală’, nu fuseseră încă lansate oficial. Experiența Chile și a Argentinei sub conducerea ‘băieților din Chicago’ a fost ‘o repetiție generală’ a lucrurilor care aveau să vină.

David Rockefeller (centru) întâlnindu-se cu generalul Jorge Videla și cu ministrul de finanțe Martinez de Hoz

În timp util, gloanțele economice ale ‘sistemului de piață liberă’ au lovit țară după țară.

De la asaltul crizei datoriilor din anii 1980, același ‘medicament economic’ al FMI a fost aplicat în mod obișnuit în peste 150 de țări în curs de dezvoltare.

Pornind de la munca mea anterioară în Chile, Argentina și Peru, am început să investighez impactul global al acestor reforme. Alimentându-se neîncetat cu sărăcie și dislocare economică, o Nouă Ordine Mondială prindea contur.

(Pentru mai multe detalii, a se vedea Michel Chossudovsky, The Globalisation of Poverty and the New World Order, ediția a doua, Global Research, 2003)

Această avanpremieră cu modificări minore a fost publicată inițial în 2003 pentru a comemora cea de-a 30-a aniversare a loviturii de stat militare din 1 septembrie 1973.

***

Într-o notă personală

Chile, septembrie 1973

 

La 8 septembrie 1973, aveam 31 de ani. Prietenii și colegii mei de la Universidad Catolica s-au adunat la o petrecere de aniversare la casa mea din Santiago. Eram neliniștiți și tulburați de ceea ce se întâmpla, cu trei zile înainte de lovitura de stat.

Astăzi, gândurile mele se îndreaptă spre poporul chilian, care încă se află sub povara opresiunii neoliberale.

Pe repede înainte până în septembrie 2001

Treizeci de ani mai târziu, pe 8 septembrie 2001, tot de ziua mea, un tânăr, specialist în algoritmi de internet, a venit la noi acasă, la periferia orașului Montreal, într-un scaun cu rotile (era handicapat). Îi rămân îndatorat. Mi-a ținut un curs intensiv despre cum să folosesc algoritmul și să încarc articole pe internet.

Și în ziua următoare, 9 septembrie 2001, cu două zile înainte de evenimentele dramatice din 11 septembrie 2001, am lansat globalresearch.ca.

Rămânem îndatorați cititorilor și autorilor din întreaga lume care au participat la Proiectul Global Research în ultimii 22 de ani.

-Michel Chossudovsky, 11 septembrie 2003 [revizuiri minore 10 septembrie 2013, 11 septembrie 2021, 31 august 2023].

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Text lung pentru un inceput de studiu fundamental. Despre cine a finantat Revolutia Bolsevica si de ce, despre Scoala de la Frankfurt, despre stanga si falsa “dreapta”, despre pioni albi si pioni negri, etc.