Despre cum, canalizările, iar nu vaccinurile, au eradicat bolile

   Iata ce putem citi la HOW PLUMBING (NOT VACCINES) ERADICATED DISEASE de pe Organic Lifestyle, traducerea fratele Cristian pentru OrtodoxINFO:

Despre cum canalizările (şi nu vaccinurile) au eradicat bolile

De Joel EDWARDS, 06 Aprilie 2015

Vaccinurile primesc întreaga glorie, însă majoritatea instalatorilor vă vor spune că infrastructura de apă – canalizare şi apă curată – a eradicat bolile, şi au dreptate.

Bolile înainte de canalizare

După căderea Imperiului Roman, europenii au dispreţuit toate lucrurile romanice, inclusiv băile. Exista o concepţie larg răspândită conform căreia dacă te udai te îmbolnăveai. Acest dispreţ şi frică de îmbăiere a persistat de-a lungul Epocii Întunecate.

Unii europeni sfidau obiceiurile locale şi se îmbăiau, dar asta de obicei se întâmpla cu mari proteste. Când Regina Elizabeta s-a îmbăiat, servitorii ei s-au panicat, temându-se că se va îmbolnăvi şi va muri.

Această rezistenţă la îmbăiere a fost adusă peste Atlantic în America, influenţând obiceiurile până în anii 1800. În 1835 Filadelfia aproape că a emis o ordonanţă ce interzicea îmbăierea pe timpul iernii. Zece ani mai târziu, Boston a interzis îmbăierea, cu excepţia prescripţiei medicale. (Deşi această lege nu a fost implementată la scară, ea arată rezistenţa americană faţă de îmbăiere până la mijlocul anilor 1800).

Cum canalizarea a eradicat bolile

Înainte de folosirea la scară a canalizării, facilităţile casnice consistau într-un stand pentru spălare şi un vas pentru apă, un ulcior, o găleată de cameră sau wc. Reziduurile umane erau aruncate în stradă sau oriunde era la îndemână.

Această lipsă totală de salubrizare în arii urbane pline cu şobolani şi alţi dăunători au asigurat cadrul perfect pentru răspândirea bolilor. Doar Ciuma Neagră a ucis între 57 – 200 milioane de oameni, incluzând o treime din populaţia Europei. Deşi această boală nu este în întregime eradicată, infecţia umană a devenit o raritate. Ultima plagă epidemică din America a fost la începutul anilor 1900.

Poliomielita şi Canalizarea

Poliomielita se dezvoltă în materii fecale şi este uşor transmisibilă prin reziduuri umane. Canalizarea şi salubrizarea apei în India este cu mult în urma lumii industrializate. În zonele în care salubrizarea şi igiena sunt slabe, boala se răspândeşte rapid.

Eforturile de imunizare au beneficiat de multă publicitate şi au cumulat majoritatea creditului pentru ca India să fie declarată “liberă de poliomielită” de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Nu mai departe de 2009, India a raportat 762 de cazuri de poliomielită, şi la acel moment, acele valori au transformat India în capitala mondială a poliomielitei. În 2014 nu există cazuri “oficial” documentate de poliomielită, însă fără salubrizare adecvată această situaţie nu poate dura.

Un cadru de înmulţire a poliomielitei

India este a doua cea mai numeroasă populaţie din lume, cu o populaţie estimată de 1.2 miliarde. Momentan, 780 de milioane de indieni nu au toaletă; 96 de milioane de indieni nu au acces la apă potabilă curată. În zonele rurale, defecarea în câmp este încă mai obişnuită decât încercarea de a o înlătura într-un mod mai salubru, de exemplu prin îngropare.

Au existat eforturi de îmbunătăţire a salubrizării, dar acestea pălesc faţă de eforturile extensive de vaccinare a indienilor. Peste 9 miliarde au fost cheltuiţi în această campanie de vaccinare. În anumite zone ale Indiei, copiii au primit până la 30 de doze orale de vaccin poliomielitic, până la împlinirea vârstei de 5 ani. Bill GATES, OMS şi GAVI au promovat fervent vaccinuri la oamenii care încă nu au acces la apă potabilă curată şi posibilităţi de înlăturare a reziduurilor umane.

Curenta campanie de vaccinare anti-poliomielită din India este extrem de controversată din cauza ratei mari de moarte şi răni de la vaccin. Au existat 53.000 de cazuri de NPAFP, o paralizie flacidă acută non-poliomielitică, în rândul celor vaccinaţi. NPAFP este o boală care este clinic nediferenţiabilă de poliomielită şi de două ori mai mortală ce este cauzată de către viruşii poliomielitici vii şi slăbiţi din vaccinuri. Incidenţa bolii a crescut şi s-a răspândit odată cu numărul de doze de vaccin administrate. Pentru a o denumi această boală altceva decât poliomielită este un subterfugiu semantic, o albire a imaginii publice a Big Pharma.

“În ultimele 13 luni, India a raportat 53.563 de cazuri de NPAFP la o rată naţională de 12 la 100.000 de copii – mult peste nivelul de referinţă stabilit de OMS de 2 la 100.000”

– 13 Ianuarie 2014, citat din gazeta LiveMint, al doilea cel mai mare ziar de afaceri din India.

Ar fi mult mai ieftin în costuri umane şi mult mai eficient să îmbunătăţească infrastructura de apă a Indiei, să îmbunătăţească salubrizarea şi igiena Indiei.

Anglia londoneză şi Holera

În anii 1800 morbiditatea infantilă era foarte ridicată, de la 25% la 70%. Între 1800 – 1850 avea o infrastructură de apă modestă. Majoritatea oamenilor foloseau pompe de apă şi fântâni comunale pentru a-şi procura apa potabilă. Depozitarea gunoiului menajer era departe de a fi adecvată. Majoritatea londonezilor aruncau deşeurile brute şi reziduurile de animale în gropi deschise cunoscute drept “hazna” sau direct în râul Thames. Din nefericire, râul Thames reprezenta şi sursa de alimentare cu apă potabilă pentru mulţi londonezi.

Holera se răspândeşte foarte uşor prin apă şi hrană contaminată şi ucide foarte rapid; se dovedeşte adesea mortală în decursul a câteva ore de la primele simptome de vomă şi diaree.

În 1854 o altă epidemie a lovit Londra, luând vieţile a zeci de mii de europeni. În Soho, o suburbie a Londrei, au fost mai mult de 500 de cazuri fatale de holeră în 10 zile.

Dr. John SNOW, care a locuit în apropiere de Soho, a avut posibilitatea de a investiga direct ce a produs epidemia. Cu 5 ani în urmă dr. SNOW a scris un articol referindu-se la ce crede el că a produs holera. Era vorba de apă, a argumentat acesta. Această idee a luat având în faţa “înţelepciunii” vremii sale. În anii 1850 doctorii credeau că vapori negativi sau o “miasmă din atmosferă” a provocat boala. Dr. SNOW a îndrăznit să creadă ceva diferit, să încerce ceva diferit, crezând că va obţine rezultate diferite.

Dr. John SNOW identifică rădăcina holerei

Dr. SNOW a identificat sursa epidemiei de holeră în pompa de pe Broad Street. A convins edilii să elimine mânerul pompei, iar epidemia de holeră a încetat brusc. Ceva timp mai târziu, epidemia a fost identificată având drept cauză o femeie ce spăla scutecele într-o fântână (Corecţie: de fapt aruncase scutecele cu diaree de copil în haznaua din apropiere şi de acolo s-a infiltrat).

Deşi a durat ceva vreme, dr. SNOW a convins autorităţile că materiile fecale contaminau sursa de apă. Astăzi, dr. SNOW este recunoscut peste tot drept părintele epidemiologiei.

Taberele de refugiaţi, Epidemia Dizenterică şi proasta salubrizare

Taberele de refugiaţi ruandezi construite în Zair în 1994 s-au luptat cu epidemii de dizenterie. Salubrizarea era slabă; refugiaţii defecau în câmp deschis. Dejecţiile umane se adunau în acelaşi loc în care refugiaţii scoteau apă folosită pentru gătit şi băut. Ploi abundente au inundat regiunea şi dizenteria a devenit epidemică, la apex ucigând 2.000 de oameni pe zi.

Taberel de refugiaţi au constituit mereu un adăpost pentru bolile legate de proasta igienizare. Din momentul în care oficialii NU şi SUA au adus apă purificată şi au încurajat oamenii să folosească wc-uri şi latrine pentru defecare, apariţia dizenteriei a scăzut.

Populaţia Chicago-ului a crescut de la 350 în 1835 la mai mult de 60.000 în 1850

Revoluţia industrială a produs o creştere rapidă a populaţiei. Infrastructura de apă a Chicago-ului nu era proiectată să facă faţă unei asemenea creşteri a populaţiei. Chicago se confrunta cu diverse boli, îndeosebi cu o rată ridicată a febrei tifoide. Sursa creşterii rapide a bolii a fost identificată în salubrizarea şi apa oraşului.

Majoritatea canalizării oraşului era direcţionată către Râul Chicago, care curgea direct în lacul Michigan, ce aproviziona cu apă oraşul. Desigur, aceasta a contaminat apa potabilă a Chicago-ului, creând un ciclu de boală.

A durat mulţi ani ca problema să fie rezolvată, însă în anii 1900 Chicago şi-a modernizat infrastructura de apă. Au inversat cursul a diverse firuri de apă şi râuri şi, ca rezultat, febra tifoidă şi alte boli infecţioase au scăzut brusc.

Concluzie

Salubrizarea previne bolile înlăturând cauza transmiterii bolii, dar aceasta nu este o informaţie nouă. Moise a predicat salubrizarea. El a stabilit multiple reguli pentru organizarea taberelor. Grecii şi romanii au creat sisteme complexe de aquaducte, băi şi canalizări. Când Imperiul Roman s-a prăbuşit, salubrizarea a devenit o artă pierdută. Civilizaţia a plătit preţul: plagă după plagă a lovit zonele dens populate.

Variola a continuat să infecteze populaţia Europei până când infrastructura de canalizare a devenit ceva la ordinea zilei. Deşi salubrizarea a stopat această boală, vaccinul anti-variolic a primit laurii.

Când cei mai mulţi dintre noi ne gândim la un contestatar conştiincios, ne gândim la cineva care a refuzat serviciul militar pentru motive morale sau religioase. În anii 1800, termenul a intrat în uz desemnând o persoană care refuza vaccinarea propriilor copii. Unele statistici au poziţionat fatalităţile de la vaccin ca fiind 1 la 200.

În vremurile moderne, obiecţiile la vaccin sunt în creştere. Refuzul de a se vaccina este la fel de controversat astăzi ca şi acum 200 de ani când au fost impuse cu forţa asupra cetăţenilor britanici.

Vaccinurile conţin adesea toxine precum aluminiu sau mercur, şi multe vaccinuri conţin ţesuturi de fetuşi avortaţi. Realitatea rănilor şi morţilor de la vaccin ajung ştiri, deşi propaganda şi minciunile sfruntate ale companiilor farmaceutice cauzează o polarizare între cei pro şi cei contra vaccinurilor.

Dacă citeşti asta, probabil ai acces la apă curentă şi o toaletă funcţională. Dacă alegi să permiţi vaccinarea ta şi a propriilor copii, ţine în minte că vei avea nevoie de protecţie suplimentară pentru a nu contracta boli. Exerciţiile, somnul, managementul stresului şi o dietă cu adevărat sănătoasă sunt toate esenţiale pentru ca un sistem imunitar să funcţioneze cu eficienţă optimă.

În vreme ce medicii şi companiile farmaceutice sunt rapizi în a-şi asuma meritele pentru creşterea speranţei noastre de viaţă, în realitate ei nu sunt nişte eroi. I-ai mulţumit vreunui instalator de curând?