CAMPANIA MOASTE SUB TARANA: Mitropolia Moldovei obliga Schitul Radeni sa ingroape Moastele Cuviosului Iosif
Va amintiti?
Ei bine, iata ce aflam din articolul MACABRU. Stareţul unei mănăstiri refuză să îngroape trupul unui bărbat, găsit intact după şapte ani VIDEO:
Scandal mare într-o mănăstire din Neamţ. Un stareţ refuză să îngroape la loc trupul unui bărbat găsit neputrezit după şapte ani. Ordinul a venit chiar de la Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, dar călugărul este de neclintit, potrivit România TV. Preotul spune că bărbatul este sfânt şi a expus rămăşiţele într-o raclă.
În raclă zace nea Ion, fost paznic al unei Cooperative Agricole de Producţie, retras la mănăstire în ultimele trei săptămâni de viaţă. Avea 78 de ani când s-a stins. După şapte ani, călugării l-au dezgropat. Ce au văzut i-a cutremurat: nea Ion era intact.
Vestea că la mănăstirea Rădeni din Neamţ a apărut un sfânt s-a răspândit ca un virus. Oamenii au început să vină în pelerinaj, să se roage lângă racla în care a fost expus nea Ion. La scurt timp au început să apară şi minunile. Călugării susţin că sfântul vindecă bolnavi.
Unii dintre sătenii din Rădeni nu sunt atât de convinşi că nea Ion este sfânt. Omului i-a plăcut viaţa, a avut nevastă şi nouă copii. Stareţul mănăstirii a primit odin de la Mitropolie să îl îngroape pe bărbat, dar călugărul a băgat în pământ doar sicriul. Trupul lui nea Ion a fost pus într-o capelă sub pământ. Superiorii i-au dat preotului o săptămână să se conformeze cerinţelor, altfel ar putea fi alungat de la mănăstire.
Iata si ce putem citi in articolul Presiuni La Schitul Rădeni Pentru Îngroparea Sfintelor Moaște Ale Cuviosului Iosif. Pe Cine Deranjează Sfinții?:
În urma implicării părintelui stareţ Pamvo în campania de informare despre gazele de şist, au reapărut presiunile pentru îngroparea Cuviosului Iosif de la Rădeni. Presiuni au fost încă de la descoperirea sa întreg și după 7 ani. Mărturiile oamenilor despre minunile făcute de acest sfânt sunt numeroase. Personal, pot da mărturie cum sfântul emană miros plăcut şi în preajma sa simţi o pace lăuntrică care te îmbie la rugăciune. Dar se pare că aceste lucruri nu contează pentru mai marii lumii, inclusiv pe mai marii mitropoliei Moldovei, care se supun presiunilor politice și în loc să fie alături de părintele Pamvo și de oamenii din zonă când le-au fost invadate pământurile de către compania Prospectiuni S.A., vin acum și fac jocul hulitorilor de sfinte moaște, care nu suporta sfințenia. Cuviosul Iosif i-a ajutat și i-a întărit pe localnici încât au opus rezistență celor care vor să otrăvească pământul și apa din zona schitului Rădeni. Tocmai de aceea se vrea îngroparea sa cu orice preț, ca să nu le mai stea în cale acest sfânt și nici oamenii care vin în pelerinaj la sfintele sale moaște.
Este foarte grav faptul că mitropolia Moldovei a adoptat o politică de ascundere și de îngropare a sfintelor moaște. Deja este al treilea caz de acest gen, după cel al Părintelui Gheorghe Calciu, care a fost îngropat la recomandarea mitr. Teofan Savu (există mărturie video) și tot mitr. în cauză a dispus ținerea în taină (sub sigiliu mitropolitan, într-un cufăr din podul mănăstirii Neamț) a osemintelor Sf. Paisie Velicicovschi, sfânt canonizat de Biserica Ortodoxă Română. De ce se practică această politică păgână, când în țări ca Rusia, Grecia, Ucraina osuarele sunt pline de moaștele și osemintele celor bineplăcuți lui Dumnezeu? Pe cine deranjează sfinții?
Comentariu saccsiv:
In articolul din Romania tv apare si un link spre titlul:
RÂZI CU LACRIMI. Se închină la moaşte, dar nu ştiu nimic despre Sfânt: Am citit o carte despre el
Rad ei acum cu lacrimi dar vor plange scrasnind din dinti:
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=13
Cititi va rog si:
MIRCEA PUSCASU (Bucovina Profunda): MOASTE SUB TARANA si lumina sub obroc – Ingroparea moastelor Parintelui Gheorghe Calciu
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Dupa un regim de E-uri si coloranti americani obtinuti din carcalaci uscati si pisati (era si pe OTV inainte de inchidere) nimeni nu mai putrezeste. Nu mai vorbesc de bolnavii in stare terminala care sunt nevoiti sa consume o gramada de medicamente .
ApreciazăApreciază
Ionel
Cred ca ar trebui sa citesti si primul link.
Exista totusi diferente intre moaste si conservati din cauza conservantilor.
ApreciazăApreciază
Frate Ionel.Auzi incat timp se poate sfinti cineva :-auzi ce zice Avva Alonie-„De va voi omul,de dimineata pana seara ajunge in MASURA DUMNEZEIASCA !!!…(Pateric-Vietile Sfintilor).Sa nu uitam ca Sf Maria Egipteanca,pana a fi descoperita de Sf Cuvios Zosima (praznuit pe 4 aprilie),nu era nici SPOVEDITA SI NICI IMPARTASITA.Si totusi atunci cand se ruga,SE UMPLE DE LUMINA SI SE RIDICA IN AER !!!…pentru ca devenise mai mult duh decat tarana….De ce exista indoiala fata de Cuviosul Iosif de la Schitul Radeni ?…Se stie ca atunci cand cineva imbraca haina monahala (devine monah), viata pe care a trait-o pana atunci,in fapte bune ,in pacate sau in patimi,ii este stearsa !!!…Moare omul cel vechi si se naste un nou om.Cu alte cuvinte,cel pe care il chema pana atunci :-Costantin,Ion,Vasile,etc…-inceteaza a mai exista (in chip duhovnicesc)cu toata viata pe care a trait-o pana atunci!!!…La moarte nu va fi judecata viata mireanului:-Constantin,Ion,Vasile,etc…- ci viata monahului cu numele pe care la primit la –Botezul Calugariei–…Intr-un cuvant, Cuviosul Iosif a fost judecat la judecata sufletului,de catre Hristos Dumnezeu,si nu Ion mireanul !!!…Stim noi pocainta pe care a facut-o el ca monah ???…De unde stim noi daca nu cumva este unul din aceia despre care zice Avva Alonie:-de va voi omul de dimineata pana seara ajunge la MASURA DUMNEZEIASCA !!!…De aceea sa stam bine,sa stam cu frica si sa luam aminte,ca nu cunoaste omul judecatile lui Dumnezeu.Acestea fiind scrise,sa stam sa ne gandim bine daca mai trebuie sa existe urma de indoiala asupra Sf Moaste ale Cuviosului Iosif de la Schitul Radeni.P.S.-stiu din surse sigure,cum ca i-au fost citite rugaciuni de dezlegare de catre arhiereu,iar dupa citirea rugaciunilor trupul a ramas la fel-Sf Moaste !!!…Cu iertare fratilor…Ce ziceti ???…
ApreciazăApreciază
Moastele sfintilor sunt placute la vedere si bine mirositoare si izvoratoare de mir
ApreciazăApreciază
Monahul Dometie
Mănăstirea Neamț
(†1905)
În sfânta Mănăstire Neamț au trăit mulți călugări cu numele Dometie. Dar unul dintre ei a avut o viață cu adevărat sfântă. Era cunoscut în obște sub numele de „monahul Dometie cel surd”. E drept, nu auzea cu urechile, dar trăia cu inima în dragostea și bucuria lui Hristos. Venise la mănăstire de mic, încă din anul 1850. Pe atunci auzea. Și auzea așa de bine, că se silea să împlinească toate poruncile Domnului și toate rânduielile vieții călugărești. Și după cum ne încredințează bătrânii mănăstirii, ce smerit și ascultător era părintele Dometie!
Era cu ascultarea la vitele mănăstirii. Toată viața a împlinit ascultarea aceasta, dar nu a cârtit o dată. Nici a zis către economul mănăstirii să-l schimbe în altă parte. Ci permanent, an de an, fie vara, fie iarna, părintele Dometie slujea la vite așa cum ar fi slujit și în biserică. Le dădea de mâncare, le ducea la apă, le scotea gunoiul, le aducea cu gălețile toate resturile de mâncare de la bucătăria mănăstirii. Zilnic îl vedeai cu gălețile în părângă. Nu cunoștea nici un alt drum, decât la biserică, la trapeză și la vite.
Și era vesel la față părintele Dometie, căci făcea sfânta ascultare cu dragoste. Și era întotdeauna în pace cu toți, căci era cel mai smerit din obște. Și nu avea nici un potrivnic, căci asculta de toți și tăcea permanent. Dar cu mintea nu tăcea niciodată, ci neîncetat se ruga cu rugăciunea lui Iisus. Ba și la biserică era nelipsit părintele Dometie. Însă numai noaptea la Utrenie și în sărbători. În celelalte zile îl întâlneai numai la ascultare.
Avea încă și multă răbdare părintele Dometie. Că adeseori îl ocărau frații mănăstirii, mirenii sau chiar economul. Dar el mereu tăcea, zâmbea și zicea: „Iertați-mă pe mine, păcătosul”. Alteori râdeau de dânsul, văzându-l așa de rău îmbrăcat, cu dulama ruptă, cu încălțămintea spartă, cu rasa cârpită. Dar părintele nici atunci nu zicea nimic.
Iar chilia părintelui Dometie era și ea cea mai săracă din mănăstire. Nici pat, nici țol, nici masă, nici scaun, nici pesmeți de mâncare, nici lacăt la ușă. O singură icoană, o laviță, o rasă veche în cui și o cofă pentru apă.
Mai la bătrânețe a surzit părintele Dometie. Nu mai auzea aproape deloc. Dar nu se întrista pentru aceasta, căci tot nu dorea să vorbească sau să audă ceva. Atunci părinții din obște i-au schimbat și numele, ca să-l deosebească de ceilalți cu același nume. „Părintele Dometie cel surd” i se spunea de către toți.
Apoi, după șaizeci de ani neîntrerupți de smerită ascultare la vitele mănăstirii, bunul ostaș al lui Hristos, părintele Dometie „cel surd”, s-a dus la Domnul. A făcut ascultare cu dragoste, a tăcut și s-a rugat, de când a intrat în mănăstire până când a murit. Și ce minunat a fost sfârșitul părintelui Dometie! Dar să ascultăm povestirea folositoare de suflet a protosinghelului Ioanichie Moroi, egumenul Sihăstriei, despre mutarea monahului Dometie din viața aceasta.
„Părinților – începea sfinția sa –, ori de câte ori mi-aduc aminte de Mănăstirea Neamț, unde am trăit o vreme, îmi vine în minte pomenirea părintelui Dometie. A fost o icoană duhovnicească a Mănăstirii Neamț. Îl vedeam zilnic cu gălețile în spate. Ducea mâncare la vite. Întotdeauna era fericit. Dar părinții din obște nu-l prețuiau. Unii nici nu-l cunoșteau, căci pe atunci erau peste 400 de călugări în lavră.
Într-o zi din toamna anului 1905, pe când mergeam la biserică, căci eram tipicar, aud pe părintele ieromonah Ghenadie, eclesiarhul mănăstirii:
– Părinților, a murit Dometie de la grajd. L-au găsit dimineață mort, jos, în mijlocul chiliei. Nu avea decât un Ceaslov vechi și o Psaltire alături de dânsul. Altceva nimic nu s-a găsit în chilia lui.
– Dumnezeu să-l odihnească cu drepții pe săracul Dometie, au răspuns părinții. Apoi părintele eclesiarh l-a îmbrăcat în mantie, după obicei, l-a așezat în sicriu și l-a adus în pridvorul bisericii mari. Acolo urma să stea trei zile și trei nopți, până la înmormântare.
– Părinților, care voiește să citească zilele acestea la Psaltire, lângă sicriul răposatului? întreabă eclesiarhul.
– Dar ce o să iau de la dânsul? răspundeau unii dintre ei. Și pentru că părintele Dometie era tare sărac, nimeni nu voia să se ducă în biserică să-i citească la Psaltire, după rânduială.
– Părinte Ioanichie – mi-a zis eclesiarhul –, știu că sfinția ta tot nu prea dormi noaptea până la Utrenie, du-te și citește la Psaltire lui Dometie, în pridvorul bisericii.
– Bine, părinte Ghenadie, mă duc. Și îndată mi-am luat Psaltirea, mantia și camilafca și am început să citesc cu glas tare lângă sicriu, la lumina unui sfeșnic. Eram singur în biserică și liniște desăvârșită în toată mănăstirea. Toți dormeau. Noaptea pe la orele zece, cum stăteam cu Psaltirea în mână, am văzut un luru înfricoșat. Părintele Dometie și-a tras piciorul drept în sus. Eu m-am înspăimântat puțin. Ce să fie asta? mi-am zis. Să nu fi murit de-a binelea părintele Dometie? Sau poate i s-or fi zgârcit vinele piciorului? M-am uitat cu lumânarea la fața lui. Părintele dormea ca un mort. Dar era așa de alb și senin pe obraji, cum nu mai văzusem niciodată. Apoi mi-am făcut semnul crucii, am acoperit fața părintelui din nou cu mantia, i-am tras iarăși piciorul la loc și am început să citesc la Psaltire în continuare. Peste puțin timp părintele trage pe celălalt picior în sus. Atunci m-am înfricoșat și mai mult.
Într-adevăr părintele Dometie este viu – îmi ziceam. M-am apropiat de gura lui, am ascultat dacă nu respiră. Nimic. Îi caut pulsul. Părintele era fără suflare și rece peste tot.
Dar cum priveam uimit la el, îndată văd că i se deschide gura și dinăuntrul său iese un miros de bună mireasmă cum n-am mai simțit niciodată în viața mea. Și îndată mirosul acela dumnezeiesc se răspândi în toată biserica. Ba pătrunse și în ograda mănăstirii. Atunci am zis cu lacrimi: Într-adevăr, părintele Dometie a fost un călugăr sfânt!
La orele unsprezece, când părinții s-au adunat la Utrenie, toți se întrebau: «De unde este mireasma aceasta străină?». Iar după ce le-am spus tot ce s-a întâmplat cu părintele Dometie, atunci fiecare călugăr a luat Psaltirea și s-au adunat cu toții în jurul sicriului, încât nu mai încăpeau la citit și se rugau cu lacrimi, zicând: «Cuvioase părinte Dometie roagă-te lui Dumnezeu pentru mine păcătosul!». Astfel, eu nici nu mai încăpeam în pridvor. Unii citeau în pronaos, alții în naos, iar unii stăteau chiar în fața zidului. Toți se rugau bunului ostaș al lui Hristos să le fie mijlocitor la Dumnezeu. Unii citeau psalmi, alții făceau închinăciuni și alții metanii. Nimeni nu mai zicea că părintele Dometie este sărac, căci toți erau încredințați că prin darul Sfântului Duh de care s-a învrednicit, acum era cel mai bogat călugăr din mănăstire.
Și a ținut bună mireasma aceea trei zile și trei nopți, cât timp a stat cuviosul Dometie în pridvor. Iar în a treia zi, starețul mănăstirii, preasfințitul arhiereu Narcis Crețulescu, a poruncit să se îmbrace la slujba înmormântării toți preoții și diaconii, peste optzeci la număr. În fruntea lor a slujit el însuși. Îmi aduc bine aminte că îndată ce au ajuns cu sicriul în cimitir, cuviosul Dometie cel smerit a slobozit iarăși din gura sa multă mireasmă duhovnicească, de s-a umplut văzduhul din jur. Atunci preasfințitul stareț, mișcat de Duhul Sfânt, a ținut o neuitată cuvântare despre viața, ostenelile și mutarea din trup a părintelui Dometie cel surd.
– Vedeți, părinților, pe cine proslăvește Dumnezeu? a adăugat el. Nu pe cei avuți; nu pe cei învățați; nu pe cei cinstiți. Ci pe cei smeriți; pe cei săraci; pe cei ascultători până la moarte. Pe cei care se roagă neîncetat lui Dumnezeu, care rabdă toate, care nu caută plată de la oameni, ci de la singur Hristos. Iată o minune pe care o vedem cu toții. Iată mireasmă dumnezeiască ieșind din trupul părintelui nostru Dometie! Vedeți cine intră în rai mai întâi? Vedeți, părinților. Părintele Dometie cel ascultător, care a slujit șaizeci de ani la vitele mănăstirii, acum cu sfinții se proslăvește în rai. Părintele Dometie cel sărac acum s-a îmbogățit. Părintele Dometie, pe care mulți îl ocărau, îl ocoleau și râdeau de el, acum se roagă înaintea lui Hristos pentru noi toți. Acest trup smerit care toată viața a răbdat mirosul greu de la vite, acum iată primește bună mireasma îngerilor. Aceste smerite picioare, care toată viața au umblat pe calea ascultării, au rămas vii și după moarte, căci așa proslăvește Dumnezeu pe călugării cei ascultători…”.
După ani și ani de zile, mormântul cuviosului monah Dometie a fost dat uitării. Osemintele sale cele binecuvântate se află probabil în gropnița mănăstirii. El însă nu uită să se roage neîncetat lui Dumnezeu pentru părinții Mănăstirii Neamț.
Arhim. Ioanichie Bălan, Chipuri de călugări îmbunătățiți, vol. 2, pp. 68-73.
ApreciazăApreciază
De data asta trebuie sprijinit parintele Pamvo! Nu se poate sa ingroape toate moastele ca asa vor ei! Aici nu mai au nici un argument, nu mai exista o scrisoare-testament.
ApreciazăApreciază
IONEL
Dacă ar fi să mergem pe ipoteza ta, atunci toți cei care sunt sau vor fi dezgropați sunt sfinți. Sunt perfect convins că se vor găsi în continuare multe trupuri putrezite, chiar dacă au consumat multe alimente bogate în E-uri etc.
Monahii știu mai bine despre aceste lucruri. Ceea ce deranjează este reacția oficială a Mitropoliei sau a superiorilor stareților de mănăstiri, care seamănă izbitor cu cazul de la mănăstirea Petru Vodă, în care cunoașteți reacția dură a Patriahiei Române, deși era vorba de moaștele Sf. Gheorge Calciu-Dumitreasa. Personal așa îl consider. Un sfănt. Pentru tot ce a făcut cu vrednicie pentru neamul românesc la Biserica Radu Vodă din București (curajul său de a ține prelegeri împotriva comunismului înainte de 1989, de a scrie împotriva francmasoneriei ș.a.).
Doamne ajută!
ApreciazăApreciază
Ca sa fie lucrurile clare ar trebui sa se faca slujbele de dezlegare (nu se precizeaza daca s-au facut) timp de 40 de zile, dupa pravila bisericeasca si rugaciuni arhieresti de dezlegare, pt iertarea pacatelor mari sau a anatemelor, care ar putea impiedica trupul sa putrezeasca, asa cum s-a procedat in cazul Parintelui Ilie Lacatusu, scrie foarte clar in carticica cu viata, minunile si acatistul Parintelui, a durat un an si jumatate toata procedura.
ApreciazăApreciază
ella
Se pare ca s-au facut si acelea. Citeste te rog primul titlu.
ApreciazăApreciază
nu vrem a ne Cinsti SFINTII Aratati de insasi DUMNEZEU pe acest pamint
nu vrem a ne Lupta pentru Canonizarea Lor pe acest pamint in BISERICA NEAMULUI Cel SFANT
asta vom pati
pentru ca
NU VREM A Apara Ce este SFANT pe acest pamint si astfel nu vom fi aparati
ci mergem si ne inchinam la SFINTENIE dar nu stim sa facem lant in jurul celor care S-au Jertfit si se roaga la HRISTOS , pentru acest pamint , pentru noi cei de astazi care suntem pe acest pamint
Sfintii si Martirii temnitelor comuniste sunt prigoniti din nou caci acum nu comunismul ci satanismul este la putere
pe cine deranjeaza SFINTELE MOASTE ?
oare pe cine ?
pe satana si slujitorii sai
” si va ridica fiara razboi impotriva SFINTILOR ”
” cei mari ai BISERICII sunt vanduti pastorii cei mici vor strange turma ”
pina nu vom intelege ca SFINTII trebuie aparati pina acolo unde a merge si a lua de barba pe acesti eretici , lupi in piei de oaie si dat cu ei de pamint
ca stau in ierarhia BISERICII in frunte cu ciubotea daniel si la pierzare ne mana
…
pina nu vom intelege cui trebuie a ne inchina ?
lui HRISTOS si nu la mamona
va fi vai si amar caci NU VOM FI APARATI
de cei SFANT pe acest pamint poporul se leapada si in mocirla se scalda
ApreciazăApreciază
Ella . Dezlegarile sau facut pentru Cuv. Iosif acum doi ani de catre episcopul Calinic Botosaneanu , iar trupul a ramas neschimbat.
ApreciazăApreciază
Cuviosul Iosiv este un mare sfant! A avut, in suflet, cel mai important ingredient: dragostea pentru semenii sai.
ApreciazăApreciază
[…] CAMPANIA MOASTE SUB TARANA: Mitropolia Moldovei obliga Schitul Radeni sa ingroape Moastele Cuviosulu… […]
ApreciazăApreciază
Am aflat de Sfantul Iosif de la Radeni anul acesta in ianuarie. Aveam o problema de sanatate aparuta cu cativa ani in urma.Gandul ca trebuie sa merg din nou la doctor ma ingrozea. Ajunsa la schitul de la Radeni, m-am rugat cu multa speranta si incredere Sfantului Iosif sa curete structura mea de tot ceea ce nu este placut Domnului. La scurt timp, am realizat ca problema disparuse. De atunci simt ca Sfantul ma ocroteste.
intr-o noapte, nu reuseam sa adorm pentru ca venisem de la serviciu agitata. Am repetat rugaciunea Tatal Nostru, starea de neliniste tot nu disparea. Mi-am amintit de Sfantul Iosif si am inceput sa ma rog. La scurt timp in camera a inceput sa se auda o toaca. In zilele urmatoare situatia de la servici s-a linistit cu totul. Ii multumesc Sfantului si ma rog la Dumnezeu sa nu fie ingropat.
Sfinte Iosif, roaga-te pentru noi pacatosii!
ApreciazăApreciază
Daca omul s-a spovedit, si-a facut canonul, normal ca i-au fost iertate pacatele. Inca ma mira cati oameni nu stiu ca la spovedanie se iarta pacatele.
ApreciazăApreciază
[…] CAMPANIA MOASTE SUB TARANA: Mitropolia Moldovei obliga Schitul Radeni sa ingroape Moastele Cuviosulu… […]
ApreciazăApreciază
[…] CAMPANIA MOASTE SUB TARANA: Mitropolia Moldovei obliga Schitul Radeni sa ingroape Moastele Cuviosulu… […]
ApreciazăApreciază