SA NU-I JUDECAM PE CEI PACATOSI, caci unii dintre ei pot ajunge mari mucenici. 19 decembrie: Pomenirea Sfantului Mucenic Bonifaciu si a sfintei Aglaia Romana

În luna decembrie, în ziua a nouăsprezecea pomenirea Sfântului Mucenic Bonifaciu şi a sfintei Aglaia Romana.

Sfântul Bonifaciu a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Era robul unei femei de neam mare, cu numele Aglaia, fiica lui Acacius, proconsulul Romei. Bonifaciu trăia în păcate trupeşti cu stăpâna lui şi era şi beţiv, dar era milostiv, iubitor de străini, îndestula cu dragă inimă pe cei lipsiţi, îşi pleca urechea şi inima la suferinţele şi rugăminţile oamenilor. La fel şi stăpâna lui era milostivă şi iubitoare de mucenici.

Într-una din zile i-a zis lui Bonifaciu: „Du-te în Răsărit, unde sfinţii sunt chinuiţi şi adu-mi moaşte de sfinţi, ca să le avem spre ajutor şi mântuire sufletească”. Bonifaciu i-a răspuns, râzând: „Dacă-ţi voi aduce moaştele mele, ai să le primeşti?”. „Nu mi-i de glumă”, i-a spus Aglaia. Apoi i-a dat unele sfaturi, şi s-a rugat pentru el, i-a dat bani şi l-a liberat.

Şi a plecat Bonifaciu însoţit de doisprezece robi cu aur mult în Tarsul Ciliciei, unde sfinţii erau chinuiţi. A găsit acolo pe sfinţi pătimind şi suferind pentru Hristos. Le-a sărutat lanţurile şi rănile. Dar aprinzându-se de râvnă dumnezeiască, s-a dus înaintea ighemonului şi a mărturisit că este creştin. A fost prins şi supus la multe şi felurite chinuri, pe care le-a răbdat cu seninătate, ceea ce a adus la Hristos 50 de bărbaţi care au şi fost botezaţi. Apoi i s-a tăiat capul.

Robii, care veniseră cu el din Roma, nu ştiau de cele ce se petrecuseră. Când au auzit de la ostaşi cu de-amănuntul chinurile lui şi că s-a săvârşit pătimind, s-au dus să-i caute moaştele. Le-au găsit şi au căzut peste ele; au plâns, le-au sărutat şi-i cereau iertare. Au cumpărat trupul cu 500 de galbeni, l-au uns cu mir, l-au înfăşurat în giulgiuri şi l-au dus la Roma.

Aglaia, stăpâna lui, prin descoperire îngerească, a aflat totul. A ieşit întru întâmpinarea lui ca să-l primească şi să-l cinstească precum se cuvenea. L-a îngropat la 50 de stadii de Roma. Mai târziu a zidit o biserică măreaţă în numele lui, în mijlocul Romei, şi l-a mutat în ea. Acolo se făceau în fiecare zi nenumărate tămăduiri. Iar Aglaia, trăind de atunci cu cuviinţă şi bineplăcut lui Dumnezeu, şi-a dat cu pace lui Dumnezeu duhul.

Cititi va rog si:

http://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/sinaxar.php?date=1324270800

Comentariu saccsiv:

   Au caldiceii obiceiul asta, sa-i judece pe cei din jur: ala bea, celalalt injura, altul fumeaza, nu stiu mai care traieste cu una, necasatoriti fiind. Si nu doar ca-i judeca, dar fac si tot ce pot sa bata toba, ca sa stie cat mai multi de pacatele celorlalti, caci ei se cred niste minunati.

Sfantul Ioan Gura de Aur: Despre BARFIRE si mancatorii de suflet de om …

Desigur, a pacatui este gresit, insa sa nu barfim si sa nu judecam, ci sa ajutam.

   Ce aflam despre Sfintii Bonifaciu si Aglaia? Ca asa pacatosi cum erau, totusi erau si foarte milostivi. Ceea ce din nefericire nu este cazul cu multi dintre caldicei, pe care de multe ori ii auzim ca nu fac milostenie cu cei ce beau sau injura sau fumeaza sau traiesc in pacat …

   Noi sa nu fim ca ei, fratii mei, caci nu stim faptele celor pe care-i judecam. Mai mult, dintre ei multi pot ajunge mucenici.