Saccsiv – Weblog

SA NU-I JUDECAM PE CEI PACATOSI, caci unii dintre ei pot ajunge mari mucenici. 19 decembrie: Pomenirea Sfantului Mucenic Bonifaciu si a sfintei Aglaia Romana

Posted in Calendar Ortodox, ORTODOXIE, rubrica incepatorului by saccsiv on Decembrie 19, 2011

În luna decembrie, în ziua a nouăsprezecea pomenirea Sfântului Mucenic Bonifaciu şi a sfintei Aglaia Romana.

Sfântul Bonifaciu a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Era robul unei femei de neam mare, cu numele Aglaia, fiica lui Acacius, proconsulul Romei. Bonifaciu trăia în păcate trupeşti cu stăpâna lui şi era şi beţiv, dar era milostiv, iubitor de străini, îndestula cu dragă inimă pe cei lipsiţi, îşi pleca urechea şi inima la suferinţele şi rugăminţile oamenilor. La fel şi stăpâna lui era milostivă şi iubitoare de mucenici.

Într-una din zile i-a zis lui Bonifaciu: „Du-te în Răsărit, unde sfinţii sunt chinuiţi şi adu-mi moaşte de sfinţi, ca să le avem spre ajutor şi mântuire sufletească”. Bonifaciu i-a răspuns, râzând: „Dacă-ţi voi aduce moaştele mele, ai să le primeşti?”. „Nu mi-i de glumă”, i-a spus Aglaia. Apoi i-a dat unele sfaturi, şi s-a rugat pentru el, i-a dat bani şi l-a liberat.

Şi a plecat Bonifaciu însoţit de doisprezece robi cu aur mult în Tarsul Ciliciei, unde sfinţii erau chinuiţi. A găsit acolo pe sfinţi pătimind şi suferind pentru Hristos. Le-a sărutat lanţurile şi rănile. Dar aprinzându-se de râvnă dumnezeiască, s-a dus înaintea ighemonului şi a mărturisit că este creştin. A fost prins şi supus la multe şi felurite chinuri, pe care le-a răbdat cu seninătate, ceea ce a adus la Hristos 50 de bărbaţi care au şi fost botezaţi. Apoi i s-a tăiat capul.

Robii, care veniseră cu el din Roma, nu ştiau de cele ce se petrecuseră. Când au auzit de la ostaşi cu de-amănuntul chinurile lui şi că s-a săvârşit pătimind, s-au dus să-i caute moaştele. Le-au găsit şi au căzut peste ele; au plâns, le-au sărutat şi-i cereau iertare. Au cumpărat trupul cu 500 de galbeni, l-au uns cu mir, l-au înfăşurat în giulgiuri şi l-au dus la Roma.

Aglaia, stăpâna lui, prin descoperire îngerească, a aflat totul. A ieşit întru întâmpinarea lui ca să-l primească şi să-l cinstească precum se cuvenea. L-a îngropat la 50 de stadii de Roma. Mai târziu a zidit o biserică măreaţă în numele lui, în mijlocul Romei, şi l-a mutat în ea. Acolo se făceau în fiecare zi nenumărate tămăduiri. Iar Aglaia, trăind de atunci cu cuviinţă şi bineplăcut lui Dumnezeu, şi-a dat cu pace lui Dumnezeu duhul.

Cititi va rog si:

http://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/sinaxar.php?date=1324270800

Comentariu saccsiv:

   Au caldiceii obiceiul asta, sa-i judece pe cei din jur: ala bea, celalalt injura, altul fumeaza, nu stiu mai care traieste cu una, necasatoriti fiind. Si nu doar ca-i judeca, dar fac si tot ce pot sa bata toba, ca sa stie cat mai multi de pacatele celorlalti, caci ei se cred niste minunati.

Sfantul Ioan Gura de Aur: Despre BARFIRE si mancatorii de suflet de om …

Desigur, a pacatui este gresit, insa sa nu barfim si sa nu judecam, ci sa ajutam.

   Ce aflam despre Sfintii Bonifaciu si Aglaia? Ca asa pacatosi cum erau, totusi erau si foarte milostivi. Ceea ce din nefericire nu este cazul cu multi dintre caldicei, pe care de multe ori ii auzim ca nu fac milostenie cu cei ce beau sau injura sau fumeaza sau traiesc in pacat …

   Noi sa nu fim ca ei, fratii mei, caci nu stim faptele celor pe care-i judecam. Mai mult, dintre ei multi pot ajunge mucenici.

 

 

Anunțuri

34 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on Decembrie 19, 2011 at 8:41 am

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    https://saccsiv.wordpress.com/about/

    Apreciază

  2. Zob said, on Decembrie 19, 2011 at 10:33 am

    Dacă nu judecăm atunci de ce ne este dată puterea judecării?
    Eu cred: omul trebuie să judece tot şi să spună da unde trebuie să spună da şi nu unde crede că trebuie să spună nu.
    Numai proştii sclavi acceptă orice fără să judece.

    Scriitorul biblic a vrut să zică altceva: să nu îi pedepsim pe proşti, pe rătăciţi ci să îi îndreptăm căci pre cât de răi sunt pre atât de buni put ajunge dacă ştim a-i îndruma.

    Apreciază

    • Mirela said, on Decembrie 19, 2011 at 12:23 pm

      Când ni se cere să nu judecăm nu ni se pretinde să nu deosebim binele de rău, ci să nu devenim judecătorul aproapelui nostru şi să nu ne credem în drept de a lua locul lui Hristos, Judecătorul lumii. Cum nimeni nu este fără păcat, e bine să avem mare grijă cu osândirea altora, ca să nu devenim slugi netrebnice şi viclene, care văd paiul din ochiul altuia, dar nu şi bârna din ochiul lor. Şi, să nu uităm, cu măsura cu care judecăm vom fi judecaţi şi cu măsura cu care măsurăm ni se va măsura. E uşor să vezi păcatele şi slăbiciunile altora, dar mult mai greu să le vedem pe ale noastre, să le recunoaştem şi să ne luptăm cu ele, nu degeaba Sfinţii Părinţi spuneau că cel care-şi vede păcatele e mai mare decât cel care vede îngeri, învăţându-ne să ne rugăm pentru vederea propriilor păcate.

      Apreciază

    • cezar said, on Decembrie 20, 2011 at 6:25 pm

      „nu judecati ca sa nu fiti judecati”…

      Apreciază

  3. sol said, on Decembrie 19, 2011 at 11:00 am

    Pe de o parte este drept să ajutăm pe semenii noştri care sunt in păcat, căci ne-am face noi vinovaţi de indiferenţă şi nepăsare dacă am trece dispreţuitori mai departe. Pe de altă parte…. sfântul pomenit mai sus avea patima beţiei dar era şi mare iubitor de oameni, ceea ce nu e valabil pentru beţivii obişnuiţi. Eu cred că putem da ajutor familiior acestora aflate în nevoie, şi nu beţivilor înşişi, care… se ştie ce vor face cu banii… îi vor toca la cârciumă, vor merge la casele lor şi vor deveni violenţi cu femeile şi copiii. Unii dintre ei au chiar instincte de criminali.Şi cum am putea trai cu gândul că, după ce am dat cuiva o sumă de bani să-l ajutăm, acesta a baut banii şi pe urmă şi-a măcelărit familia cu toporul? Ajutaţi victimele, nu torţionarii…. asa cred eu.

    Apreciază

    • citibeg said, on Decembrie 19, 2011 at 12:36 pm

      Cred că se merge prea departe cu gândul că, nedând bani, protejăm familiile beţivilor. Să nu uităm că are cine să-i apere pe nevinovaţi, Dumnezeu nu doarme, şi ceea ce se întâmplă se întâmplă din motive nedescoperite nouă, dar în niciun caz că am făcut noi o faptă bună. Ba chiar aş îndrăzni să spun că e foarte puţin probabil să îngăduie Dumnezeu să se săvârşească o crimă în urma unei fapte bune, iar dacă aşa ceva s-ar întâmpla, altele ar fi pricinile. Mai mult, să nu uităm talanţii. S-ar putea ca păcătosul de lângă noi să capete mai multă trecere decât noi în faţa lui Dumnezeu, doar pentru că a intrat în viaţa asta cu mai puţini talanţi, iar puţinele fapte bune făcute de acesta să încline balanţa în favoarea lui. Porunca nejudecării aproapelui e foarte bună. Nu poate omul şti cine se va mântui şi cine nu.

      Apreciază

    • cezar said, on Decembrie 20, 2011 at 12:58 pm

      „sfântul pomenit mai sus avea patima beţiei dar era şi mare iubitor de oameni, ceea ce nu e valabil pentru beţivii obişnuiţi.”…cum ai tras concluzia asta ?

      Apreciază

      • sol said, on Decembrie 20, 2011 at 3:15 pm

        Cum am tras concluzia? 🙂 Am citit articolul de mai sus: „Bonifaciu trăia în păcate trupeşti cu stăpâna lui şi era şi beţiv, dar era milostiv, iubitor de străini, îndestula cu dragă inimă pe cei lipsiţi, îşi pleca urechea şi inima la suferinţele şi rugăminţile oamenilor”. Ce asemănare iţi pare ţie că există între sfântul de mai sus şi un beţiv care şi-a ucis părinţii cu toporul că nu i-au mai dat bani de băutură? Eu cred că se face o mare confuzie între a se judeca păcatul şi a se condamna omul. Evident că fiecare este responsabil pentru faptele si păcatele sale şi va fi singurul ce va da socoteală pentru ele. În acelaşi timp trebuie să luăm aminte la ceea ce face vecinul şi să tragem învăţăminte din păţaniile sale.. de aceea ne-a fost dat discernământul. Bârfa e o apucătură rea, condamnabilă şi de societate şi de învăţăturile Bisericii. Dar e de datoria noastră să apărăm de păcate pe cei neştiutori, pe copii, să le explicăm răul ce îi paşte dacă fac cutare sau cutare lucru… şi nu înseamnă că judecăm aiurea pe cineva, ci că pur şi simplu răspândim învăţătura Mântuitorului. A spune că un păcat e păcat… nu e bârfă ci separare a răului de bine, atât.

        Apreciază

  4. theanonimus said, on Decembrie 19, 2011 at 11:51 am


    ce spui despre asta? e mai veche , dar nu-mi amintesc sa fi scris tu despre ea….

    Apreciază

  5. citibeg said, on Decembrie 19, 2011 at 12:42 pm

    Şi putem să ne gândim şi altfel: poate că, tocmai, dându-i banul acela pentru băutură, îl împiedicăm să săvârşească vreo crimă pentru a-şi face rost de bani.

    Apreciază

  6. cezar said, on Decembrie 19, 2011 at 1:09 pm

    ASTA APROPO DE CEI CARE O BALACARESC PE OANA ZAVORANU DE EXEMPLU….

    Apreciază

    • saccsiv said, on Decembrie 19, 2011 at 1:29 pm

      cezar

      Frate, frate, chiar asa sa fie oare?

      Pai tot una sunt pacatele insirate in articol cu acele blasfemii din pictoriale sau pactul cu diavolul?

      VIDEO: “Eu Oana Ioana Zavoranu doresc din adancul inimii mele SA FIU AJUTATA DE DIAVOL INSUSI …”

      https://saccsiv.wordpress.com/2011/12/16/video-eu-oana-ioana-zavoranu-doresc-din-adancul-inimii-mele-sa-fiu-ajutata-de-diavol-insusi/

      OANA ZAVORANU – BLASFEMIE. Crucifix, nud si Playboy. Cica vedeta a ales sa-si exorcizeze demonii intr-un pictorial

      https://saccsiv.wordpress.com/2011/05/03/oana-zavoranu-%e2%80%93-blasfemie-crucifix-nud-si-playboy-cica-vedeta-a-ales-sa-si-exorcizeze-demonii-intr-un-pictorial/

      Apreciază

      • cezar said, on Decembrie 20, 2011 at 12:21 pm

        frate Vasile , sa lasam pe Domnul sa ierarhizeze pacatele …sa avem grija de ale noastre …Doamne ajuta !

        Apreciază

      • saccsiv said, on Decembrie 20, 2011 at 12:27 pm

        cezar

        Te indarjesti sa pui semnul egalitatii intre ele …

        Apreciază

      • Mirela said, on Decembrie 20, 2011 at 1:27 pm

        @Cezar
        „sa lasam pe Domnul sa ierarhizeze pacatele …sa avem grija de ale noastre”.
        E corect, ca principiu, dar asta nu înseamnă că uneori nu e cazul să avem reacţii, ceea ce nu presupune că avem dreptul să ne arogăm poziţia de judecător şi să osândim pe cel care greşeşte, ci că, uneori, avem dreptul şi chiar datoria de a spune unor lucruri rele pe nume. De exemplu, se impune o replică în spirit creştin când vedem că Dumnezeu este batjocorit sau când cineva convingător şi cu greutate socială/mediatică promovează diverse patimi (gen avort, homosexualitate, magie etc.), măcar pentru ca cei dezorientaţi sau „cu dinţi de lapte” ori nici măcar de lapte să nu cadă în erorile promovate. Când o persoană este pentru unii un simbol –cum e şi cazul Oanei Zăvoranu– tendinţa admiratorilor este de a copia manifestările ei şi de a adopta, fără simţ critic, valorile/non-valorile/anti-valorile ei, ceea ce face ca o precizare a poziţiei creştine să se impună.

        Apreciază

    • sol said, on Decembrie 19, 2011 at 2:21 pm

      Da, foarte adevărat, m-am gândit şi la acest lucru…. dar presupunând că nu eşti Bill Gates sau Ion Ţiriac… ai un leu în mână pe care să-l dai la saraci, si vezi un copil flamând şi gol, iar mai încolo un beţiv aruncat din cârciumă afară, că nu mai are bani de băutură… să nu-mi spui că dai bani beţivului, că nu te cred. Sau, dacă chiar o faci, e doar încurajarea păcatului, nu mai e nicio faptă bună. Orice beţiv care va capăta bani pentru viciul său va considera aceasta ca pe o încurajare, ca şi cum Dumnezeu e de acord cu ce face el. A încuraja omul în pacatul lui si a-i alimenta viciile precum şi scuzele pentru ele nu-i bine deloc.

      Apreciază

      • sol said, on Decembrie 19, 2011 at 2:23 pm

        scuze, comentariul era pentru citibeg, nu l-am postat bine.

        Apreciază

      • citibeg said, on Decembrie 19, 2011 at 9:30 pm

        Nu, din nefericire, faptele mele nu-s pe măsura vorbelor. Mă trezesc de multe ori că judec după aparenţe şi abia după ce am trecut pe lângă cel ce cere îmi fac procesele de conştiinţă, indiferent că e copilul gol (faţă de care îmi găsesc scuza că nu trebuie învăţat de mic cu cerşitul) sau beţivul dat afară. E foarte greu să nu judeci şi-i fericesc pe cei ce pot să se abţină.

        Apreciază

      • cezar said, on Decembrie 20, 2011 at 1:00 pm

        saccsiv…nu ai inteles…nu ma indarjesc …spuneam doar sa lasam pe Domnul sa judece fapturile sale..iertare

        Apreciază

  7. daniel said, on Decembrie 19, 2011 at 6:54 pm

    @ Zob,

    A nu judeca pe aproapele inseamna a nu gandi in locul lui.
    Noi trebuie sa ii respectam apropelui liberul sau arbitru, conditie respectatat de Insusi Dumnezeu.
    A gandi in locul lui inseamna barfa si judecata nedreapta.
    Fata de aproapele, indiferent de circumstantele prezente, suntem obligati de porunca Domnului sa nu judecam, adica sa nu privim lucrurile si evenimentele din perspectiva noastra subiectiva si egoista, sau din perspectiva obiectiva, caci facand dreptate de partea noastra, parandu-ne ca judecam corect, ne acumulam mandrie, calcand pe nesimtite porunca Domnului.
    Rabdarea si blandetea ne repara sufletele de toate ofensele si de toate ingratitudinile celor din jur.
    E o lupta tare dureroasa dar Domnul este cu noi si niciodata nu oboseste sa ne ajute si sa ne ridice.
    Pe de alta parte, tot ce se petrece pe pamant este supus judecatii.
    Cand urmam calea stramta si ingusta a rabdarii si blandetii atunci judecata noastra este intotdeauna dreapta si de la sine nu vom mai judeca pe aproapele.
    Sa mai retinem un aspect deloc de neglijat: cand ne abtinem sa judecam aproapele fortele iadului dau navala pe noi cu tot felul de spectacole inselatoare pentru ca sa cedam si sa judecam si sa barfim.
    Atentia la Domnul, la bucuria nasterii, la nasterea aproapelui nostru pentru Biserica, la nasterea din nou a noastra si atunci cu Harul lui Dumnezeu alaturi nu vom mai judeca gresit, ci vom judeca placut in fata Domnului.
    cu iertare,
    Daniel

    Apreciază

  8. daniel said, on Decembrie 19, 2011 at 6:56 pm

    despre Oana Zavoranu,

    O sfatuiesc sa mearga sa i se citeasca Moliftele.

    Apreciază

  9. daniel said, on Decembrie 19, 2011 at 7:03 pm

    Betivii, saracii fara adapost, boschetarii etc. sunt pentru ca societatea omeneasca, inca din vechime, era si este revoltata de Legile lui Dumnezeu.
    Viciile corup oamenii cu buna lor stiinta si vointa.
    Tot ele fac oamenii super bogati, ii fac sa domine si sa asupreasca. Si toate pacatele.
    In mandria lor, oamenii nu isi dau seama ca viciile distrug sufletele si le pregatesc pentru iad, de aceea numarul schilozilor de suflet este cu mult mai mare decat numarul handicapatilor fizic.
    Daca oamenii ar fi smeriti cu ei si cu aproapele, atunci de indata Domnul face ca societatea sa fie binecuvantata: nici urma de schiop, de sarac fara adapost etc.

    Apreciază

  10. Patricia said, on Decembrie 19, 2011 at 9:27 pm

    Milostenia se face cu oricine ,oameni buni;daca un betiv cere, trebuie sa-l miluiesti cu ceva ,insa sa-i dai doar sa-si ia o piine ,so manince,si mergi acasa cu constiinta impacata,ca nu ia-i dat sa-si cumpere bautura.Dar oamenii in loc sa miluiasca ,se tot cramponeaza si gasesc fel si fel de motive ,numai sa nu dea un banut ca Milostenie.Mila este un dar de la Dumnezeu,pe care nu toate inimile o primeste,si tocmai deaia sint atitea comentarii si vorbe goale.O inima milostiva nu se uita la greselile altuia ci se milostiveste de oricine cere ceva.

    Apreciază

  11. Ciprian said, on Decembrie 20, 2011 at 7:54 am

    Doamne ajuta! Sa ma iertati in primul rind pentru indrazneala de a zice un cuvint despre milostenie (sint un formalist caldicel) si nu se cade sa vorbesc despre acestea. Parintele Paisie Aghioritul a zis intr-o zi o pilda unor mireni despre ajutorul pe care l-a dat unui betiv. El venea aproape zilnic la Batrin sa ceara bani, parintele l-a miluit de fiecare data spunindu-i in acelasi timp ca acei bani sunt pentru cei 3 copii ai sai insa el mergea direct la crisma cu ei. Avind bani primiti de la parinte nu mai mergea acasa sa-i ia pe cei pentru hrana copiilor iar dupa un timp betivul a avut parte de o revenire minunata caci ajungind la crisma si punind banii pe tejghea si-a amintit cuvintele Batrinului ca acei bani nu sint pentru patima lui ci pentru copilasi si astfel a facut cale intoarsa si pe la crisma nu s-a mai dus niciodata. Personal il vad ca pe un exemplu de urmat insa cu dreapta socoteala in sensul in care doresti sa faci milostenie unui sarman ce a cazut in patima bauturii o poti faci oferindu-i alimente ori daca oferi si bani atunci sa-i spunem la fel ca batrinul ca sunt pentru hrana si nu pentru patima iar daca in gind mai spunem si o rugaciune catre Hristos si Maica Domnului si avem incredintarea ca Bunul Dumnezeu vrea intoarcerea pacatosului si nu moartea lui atunci sa ne gindim ca acel om aproape a si scapat de patima… eu asa gindesc! Sa ma iertati pentru indrazneala!

    Apreciază

    • cezar said, on Decembrie 20, 2011 at 12:26 pm

      ciprian…frumos exemplu..poate pentru rugaciunea batranului duhovnic Dunezeu l-a luminat pe acel om cazut in patima betiei…conteaza mult cu ce inima faci milostenia…ce-am auzit si eu de pe la altii…Doamne ajuta !

      Apreciază

  12. daniel said, on Decembrie 20, 2011 at 8:07 pm

    daca judecam, judecata nu se mai termina niciodata.
    daca iubim atunci totul este nou.

    Apreciază

  13. daniel said, on Decembrie 20, 2011 at 8:11 pm

    cand iubim nu e judecata dar cand judecam nu este iubirea.

    Apreciază

    • Mirela said, on Decembrie 20, 2011 at 9:52 pm

      Nu e chiar aşa, Hristos este şi Iubire, dar şi dreptul judecător. Legea Vechiului Testament, cea a dreptăţii, nu a fost anulată prin noua Lege a iubirii, ci împlinită, desăvârşită. Şi oare am putea să credem că mulţi oameni ajung în iad pentru că nu i-a iubit Dumnezeu?

      Apreciază

  14. cezar said, on Decembrie 21, 2011 at 7:44 pm

    mirela ai zis bine ca Hristos e si dreptul judecator…SUNTEM NOI HRISTOS ?

    Apreciază

    • Mirela said, on Decembrie 21, 2011 at 8:18 pm

      Nu suntem Hristos, deşi El reprezintă pentru noi modelul de Om desăvârşit. Dar întreb şi eu ce a urmărit Dumnezeu prin Legea Vechiului Testament, de ce Legea Noului Testament nu a anulat-o pe cea veche şi de ce a uns Dumnezeu judecători pentru poporul evreu. Oare acei judecători nu aveau iubire, aşa cum afirmă comentatorul Daniel („când judecăm nu este iubirea”)?

      Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: