O EXCEPTIONALA PROFETIE din secolul XV descrie lamuritor cum va fi in timpul ANTIHRISTULUI. Vor pricepe macar acum adormitii ce e cu eGuvernarea, internetul obiectelor si documentele cu cip?

Citez din articolul Toate se vor umple de Antihrist

Sub acest generic, editurile Cartea Ortodoxă şi Egumeniţa ne restituie unul din cele mai importante documente ale ortodoxiei, Cugetările unei inimi smerite, text scris în secolul al XV-lea de monahul Vasile şi păstrat în Biblioteca Vaticanului, de unde a fost readus la lumină în tălmăcirea lui Ştefan Voronca.

Manuscrisul are la bază notele făcute de monah în urma discuţiei cu un bătrân ascet, vieţuitor într-una din mănăstirile din preajma Constantinopolului, adnotate la rândul lor de traducător, care ne înlesneşte astfel mai buna înţelegere. Bunăvoinţa bătrânului de vrednică pomenire de a-şi primi ucenicii în momente de cumpănă, ce prevesteau trecerea sa la Domnul, ne-a încălzit şi nouă inimile, întrucât dulceaţa şi înţelepciunea cuvintelor sale ne-au copleşit din prima clipă, cu atât mai mult cu cât acestea se constituie nu numai într-un îndrumar de viaţă duhovnicească, ci şi într-un avertisment cutremurător privitor la venirea Antihristului.

„Omul – ne atenţionează ascetul – va deveni atât de plin de răutate, atât de înjosit ca urmare a întărâtării şi stăpânirii patimilor celor josnice asupra sa, atât de împietrit la inimă, întunecat şi cu totul epuizat de singura grijă de a supravieţui, încât pentru viaţa duhovnicească el nu va avea nici bunăvoinţă, nici loc în inima sa. Nu va mai rămâne nici o călăuză duhovnicească, deoarece şi aceştia vor urma căile lumii. Bisericile lui Dumnezeu vor deveni fie goale, fie duhovniceşte profanate de către păstori nevrednici.

La apogeul acestor suferinţe şi al haosului din lume va apărea Antihrist. El va veni ca un făcător de pace, un conducător bun şi înţelept, care poate aduce lumea în rânduială. Cu toate acestea, de fapt, el va fi un vrăjmaş al tuturor, un urâtor a tot ceea ce este bun, un tiran şi un făcător de rău, un distrugător a toate; asemenea lui, lumea n-a văzut pe nimeni niciodată şi nici nu va vedea vreodată.

Fiecare persoană va fi pecetluită; fiecare amănunt sau element al muncii sale şi al vieţii acesteia, ba şi fiecare cuvânt, fiecare mişcare a facultăţilor mintale va fi sub supraveghere neîncetată, astfel încât ea [persoana] nu va mai avea obiceiul de a cugeta la sine, de teamă ca nu cumva înfăţişarea feţei să reflecte fără voia sa ceva nepotrivit cu autoritatea conducătorului lumii, adică a Antihristului. Toată lumea va purta „măşti de piatră”. Toată munca, fiecare metru pătrat de pământ, fiecare bob de grâu va fi sub controlul lui Antihrist.

Vor fi dezastre naturale: valuri chinuitoare de căldură vor alterna cu perioade de ger aspru, seceta cu inundaţiile; tornade şi furtuni cumplite vor pricinui distrugeri înspăimântătoare; erupţii vulcanice, cutremure şi boli între oameni, animale şi plante; toate acestea vor fi atât de îngrozitoare, încât îi vor duce pe oameni la disperare. Pământul, nemaiprimindu-şi binecuvântarea pentru a da roade, va fi lovit de foamete îngrozitoare, şi astfel se va sărăci cu totul. Şi numai celor care au primit pecetea Fiarei, adică a Satanei, li se va îngădui să existe pentru o vreme, deşi în cele mai slugarnice şi josnice condiţii de sărăcie totală şi dispreţ pentru demnitatea umană, pe care omul a primit-o de la Făcătorul său.

Toate se umplu de Antihrist: pământul, marea, aerul. Toate se vor face cu singurul scop de a înlătura cu totul numele lui Hristos din inima omului. Aceasta va fi cu adevărat o împărăţie drăcească pe pământ. Vor veni nenorociri cum n-au mai fost, un timp de agonie intensă nu numai pe pământ, ci în tot universul, căci ele [stihiile] sunt împreunate într-un singur plan al creaţiei, iar tot acest univers urmează să piară pentru ca, după aceasta, să poată fi îmbrăcat în nestricăciune, în statornicie, în veşnicie, după cuvintele Apostolului: Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune (I Cor. 15: 53)”.

Comentariu saccsiv:

In farmacii nu se mai prepara retete prescrise de medici … Ele au devenit simple magazine de vanzare a produselor Big Pharma

   Cei care aveti cam de la 30 de ani in sus ati putut constata cum farmaciile au devenit simple puncte de desfacere en detail ale produselor Big Pharma. Cei mai tineri probabil habar n-au ca erau vremuri cand farmacistii preparau medicamente …
Citez din articolul Retetele magistrale si activitatea de receptura vor disparea:

Ponderea medicamentelor care se prepara in farmacie a scazut vertiginos de-a lungul timpului. Pe vremea lui Faltis si Hepites 80- 90% dintre medicamente se preparau in farmacie. Farmacistul care prepara medicamente in farmacie se numea farmacist galenician.

Odata cu dezvoltarea chimiei, a industriei, multe medicamente au inceput sa se prepare prin sinteza.

Cu regret spun ca retetele magistrale si activitatea de receptura vor disparea, in principal din doua motive:

In primul rand, nu vor mai fi prescrise de medicii tineri. Explozia medicamentelor tipizate si promovarea exclusiva a preparatelor standardizate este foarte mare si sunt mai la indemana de prescris, pe cand pentru prescrierea unui medicament magistral iti trebuie o jumatate de pagina numai sa scrii compozitia respectiva.

Acesta mi se pare motivul principal, o moarte naturala; farmacistul nu va mai invarti la mojar o reteta magistrala care dureaza de la 4-5 minute, la o jumatate de ora. Al doilea motiv pentru care aceste preparate vor fi ingropate in istorie este legislatia in vigoare, foarte birocratica, si, neadaptata la situatiile actuale.

Dau un exemplu concret: in regulile de buna practica farmaceutica exista obligativitatea ca la inregistrarea retetei magistrale, in registrul de copiere, sa fie mentionate componentele acelui preparat, dar si lotul si seria fiecarei materii prime utilizate. Inutil, pentru ca aceste serii si loturi sunt in facturile cu care au venit de la furnizor. Se mai spune in aceste reguli de buna practica farmaceutica, ca „in cazul unui preparat oficinal, diferenta intre randamentul teoretic si cel obtinut, trebuie sa fie justificata”. E o fraza pe care eu nu o inteleg. Si daca eu, dupa 35 de ani de experienta de receptura nu stiu ce vrea legiuitorul cand a facut aceasta regula, ce sa inteleaga un coleg tanar? Se sperie nu?! Sunt curios daca in facultate se invata asa ceva.

Comentariu saccsiv:

Probabil ca majoritatea medicilor tineri nici macar n-ar mai fi in stare sa scrie compozitia unui medicament, asa cum faceau inaintasii lor. Pentru ca si ei, ca si farmaciile moderne, au ajuns simple unelte de distribuire indirecta sau directa a produselor Big Pharma. Medicina nu mai este ce a fost. Deja s-a ajuns la momentul in care:

BIG PHARMA creaza medicamente. Apoi inventeaza boli pentru acele medicamente …

Ba mai rau. Medicamentele nu mai vindeca. Ele carpesc (sau nici macar atat) o oarece problema, dar au rolul de a crea probleme noi, pentru a determina pacientii sa cumpere si alte medicamente, care la randul lor iar produc boli noi si tot asa, astfel incat organismul in loc sa se vindece, se subrezeste, iar daca se continua prea mult sinistrul joc …

 

Sa o ajutam pe Adriana

Am primit de la fratele Botosaneanul Ortodox (http://botosaneanulortodox.blogspot.com/) urmatorul e-mail:

Doamne ajuta frate saccsiv vin cu o rugaminte la tine

Împlinise un an când a avut loc accidentul nuclear civil de la Cernobâl şi se gândeşte că acesta ar putea fi cauza afecţiunii grave de care suferă astăzi: cancer al ţesuturilor moi. Minionă şi timidă, blândă sau învolburată, înzestrată cu o mare inteligenţă emoţională, Adriana îşi petrece existenţa, încă de la sfârşitul anului trecut, în secţia de oncopediatrie a Spitalului Clinic Fundeni cu diagnosticul angiosarcom epitelioid grup 3 (adică cel mai înalt grad de malignitate).
Pe 20 iunie 2011 a făcut a treia operaţie a tumorii recidivante de la picior, dar, pe lângă aceasta, în zonă au mai fost extirpate şi invaziile musculare. În ianuarie 2011 a aflat şi de existenţa unor metastaze pulmonare. Încă nu s-au descoperit motivele care duc la apariţia şi dezvoltarea sarcoamelor, iar ea s-a resemnat cu sintagma „cauze necunoscute”. Nimeni din familia ei nu a fost şi nu este bolnav de cancer.
A copilărit la Zimnicea şi cel mai mult îi plăcea să meargă la Dunăre să înoate, chiar dacă era un combinat chimic pe malul celalalt, aproape de oraş, care polua zona.
În 2005 a venit în Bucureşti, studentă fiind la Facultatea de Litere. Un nodul la coapsă, de 2 cm, situat la suprafaţă, care se simţea fără să o doară, a făcut-o să meargă la un consult în luna noiembrie a acelui an. A fost operată ambulator, la o clinică particulară. I s-a spus că formaţiunea seamănă cu un chist, fără să se stabilească – pre sau postoperator – natura formaţiunii. S-a terminat totul în aceeaşi zi; cum rezultat de la patologie nu a primit, Adriana aproape că a uitat episodul. Avea 19 ani şi nu s-a gândit nici un moment cât de gravă ar putea să fie situaţia. După doi ani, în ianuarie 2008, formaţiunea tumorala a reapărut.
Adriana Cuţa:
„Legat de doctori, nu am întâlnit până acum niciunul care să-mi vorbească despre boala mea. Iar asta e cauza multor probleme. Lipsa de încredere. Deciziile mele greşite. Pesimismul. Tot din cauza lipsei de comunicare eu nu simt că am vreo legătură specială cu doctorii. Nu mi se pare corect ca ei să ştie ceva despre mine şi să nu-mi spună. Într-adevar, mi s-a răspuns la întrebări. Dar de multe ori nu am ştiut ce să întreb sau nu am ştiut că trebuie să întreb.
În 2008, la episodul anterior al bolii, doctorii care m-au tratat m-au lăsat să plec acasă fără sa-mi dea cea mai mică idee despre ce înseamnă diagnosticul de angiosarcom. Şi nu am ştiut pănă în 2011, când boala a recidivat. Atunci am citit pe internet şi m-am îngrozit să aflu că este o formă de cancer foarte agresivă şi foarte rară, că nu există un tratament şi că şansele de supravieţuire sunt cam 10%. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost că oncologul, chirurgul, radiologul, anatomo-patologul ştiau şi nu mi-au spus. Apoi m-am gândit că poate nu ştiau. Oricum, m-am întors foarte sceptică la medicina alopată. Abia acum am înţeles cât de important este să urmez un tratament. Şi m-am hotărât să fac tot ce pot pentru a avea acces la el.”
Click pentru a vedea documentele medicale

Pomenirea Sfintei marii Muceniţe Ketevan, regina Georgiei

   În luna septembrie, în ziua a treisprezecea, pomenirea sfintei marii muceniţe Ketevan, regina Georgiei.

Sfînta Mare muceniţă Ketevan era descendentă din familia imperială Bagration şi era strănepoata a împăratului Constantin din Kartalin (1469-1505). Devenită soţia lui David, urmaşul împăratului Alexandru al II lea din Kakheti (1577-1605), ea însăşi a condus imperiul. Pietatea profundă a împărătesei se manifesta în atenţia ei deosebită faţă de nevoile Bisericii Georgiene, în zidirea de biserici, adăposturi şi case pentru călători sau cei fără de acoperis. După moartea soţului său, Sfinta Ketevan s-a instalat în singurătate.

Constantin (numit Okayan), frate al soţului ei, a acceptat Islamul şi, urmând instrucţiunile sahului Abbas I, a trimis asasini să îl ucidă pe tatăl său care era pe moarte, împăratul Alexandru II, şi fratele său George. După ce crima a fost înfăptuită, Constantin a dat ordine să fie puse corpurile victimelor pe cămile şi să fie duse împărătesei Ketevan. îngrozită în faţa faptei de cruzime, împărăteasa i-a jelit pe nevinovaţii suferitori şi i-a îngropat la catedrală Alaverdsk. în plus, necredinciosul Constantin-Okayan a depăşit buna cuviinţă în faţa respectabilei ei văduvii şi i-a cerut mana, ameninţând cu forţa în caz de refuz.

Împărăteasa Ketevan şi-a adunat poporul din Kakheti şi a mers împotriva lui Constantin, învingând pe necuviinciosul apostat. El avu parte de o moarte lipsită de glorie împreună cu mulţi din armata persană. Sub conducerea înţeleaptă a împărătesei Ketevan, pacea şi dreptatea au fost restabilite în Kakheti. Sahul Abbas I i l-a înapoi pe fiul ei Teimuraz, care, desi trăise mai multi ani la curtea şeicului ca ostatic, îsi păstrase Credinta Ortodoxă neîntinată.

După aceea sahul Abbas, ameninţând Georgia cu distrugerea, a constrâns autorităţile feudale din Kakheti să predea o sumă de ostateci de seama. Printre ei, ca voluntar, se afla împărăteasa Ketevan. Vrând să prevină dezastrul pentru naţiunea georgiană şi Sfânta Biserică, ea a ajuns în Ispahan. Sahul Abbas a îndemnat-o pe împărăteasa să accepte credinţa mahomedană, dar a primit un refuz hotărât.

Apoi împărăteasa Ketevan a fost aruncată în închisoare, unde a petrecut zece ani, plini de suferinţele martiriului. Nici josnicia curtenilor perşi, nici propunerile viclene ale şahului de a o ridica la rangul de împărăteasă ţinutului pers, nici propunerile de mari bogăţii, nici implorările şi rugăminţile stăruitoare ale curtenilor şi nobililor perşi – nimic nu era în stare să o ademenească să pronunţe chiar şi o singură vorbă blasfemitoare împotriva lui Hristos. Nimic nu era în stare să o mişte pe cea care suferea întru Hristos.

Au atârnat-o răstignită pe un copac în formă de cruce şi au torturat-o cu cleşti încinşi. I-au pus pe cap un coif încălzit la roşu, a fost lovită cu vergi de otel şi i-au împuns trupul cu unghiile. Fumul gros din părul şi capul său arzând s-a ridicat în sus, şi binecuvintata martiră şi-a dat sufletul întru Dumnezeu în ziua de 13 septembrie 1624.

Trei coloane strălucitoare au coborât asupra trupului Sfintei Ketevan, semnificând izbânda ei spirituală. Osemintele sfintei împărătese au fost aduse la Roma la catedrala sfântului Apostol Petru, de către călugări ai ordinului Augustinilor care fuseseră martori la martiriul ei. O parte din moaşte (cinstitul cap şi mâna dreaptă a martirei) au fost date de către călugării Augustini împăratului Teimuraz I şi puse sub masa altarului din catedrala Alaverdi a sfântului Mare mucenic Gheorghe din Kakheti. Patriarhul-katolikos Zaharia (1613-1630) a numărat pe Marea Martiră Ketevan printre sfinţi şi i-a rânduit Sărbătoarea pentru 13 septembrie.

Cititi va rog si:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie13.htm