SACCSIV – blog ortodox

“Voi trei, noi trei, mantuiti-ne pe noi”

Posted in ORTODOXIE, RUGACIUNE by saccsiv on iulie 25, 2010

   In articolul Cum sa ne rugam, scris de Adrian Cocosila, gasim urmatoarea istorie:

   Se povesteste ca undeva pe ocean, dintr-un vapor care s-a scufundat, au scapat trei tineri. Acestia au ajuns pe o insula pustie din apropiere. Nu stiau sa se roage. Cunosteau doar ca Dumnezeu e unul in Treime: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Simtind nevoia sa se roage, si-au alcatuit aceasta rugaciune: „Trei voi, trei noi, miluiti-ne pe noi.” Au trait cu aceasta rugaciune pana la varsta de 80 de ani, cand a ajuns pe acolo un vapor in care se afla si un preot. Cand preotul i-a intrebat cum s-au rugat in acest timp, ei au marturisit: “Nu am stiut cum sa ne rugam si am spus doar atat: Trei voi, trei noi, miluiti-ne pe noi” Preotul le-a spus: “nu e prea bine, trebuia sa spuneti Tatal nostru.” Si i-a invatat rugaciunea Tatal nostru. Dupa un timp, cei de pe vapor au vazut trei lumini care veneau pe mare, spre ei. Au oprit vaporul si au vazut ca erau cei trei batrani. Intrebati ce vor, ei au raspuns: “Am uitat rugaciunea pe care ne-a poruncit parintele sa o rostim si ne vom pierde mantuirea.” Atunci preotul, intelegand ca cei trei erau sfinti, pentru ca altfel nu ar fi mers pe apa, le-a spus: “Mergeti inapoi si spuneti vechea voastra rugaciune, asa cum o stiti. Spuneti-o cu aceeasi inima buna, cu aceeasi daruire lui Dumnezeu si rugati-va si pentru noi.”

   Comentariu saccsiv:

   Am cititi mai multe variante ale istoriei, in unele rugaciunea lor fiind precum cea din titlu. Oricum, ideea era aceeasi: nu cunosteau mai nimic din invatatura crestina, nu stiau nici “Tatal nostru”, inventasera o rugaciune si mergeau pe apa … 

   Fericiti batrani … De multe ori, cand se produce cate o tulburare pe teme teologice, imi amintesc de ei. Mai ales cand este vorba despre calendar.

   Istoria de mai sus nu trebuie sa-i bucure pe caldicei, care ar putea presupune ca pot ajunge sa faca minuni cu un minim de efort. Acei batrani se rugau continuu si curat. Se lasasera cu totul in mana bunului Dumnezeu care avea grija de ei. Si desigur ca si faptele lor erau frumoase: nu minteau, nu curveau, nu inselau, nu pizmuiau, nu furau, nu ucideau, nu ravneau la ce-i al altuia, intr-un cuvant, nu faceau ceea ce majoritatea dintre noi facem din plin si asta zilnic.

   Aceeasi istorie trebuie insa sa ne trezeasca pe noi cei ce avem parerea ca stim multe. De fapt, cu cat credem ca stim mai multe, cu atat ar trebui sa ne cutremuram mai tare.

   Unii dintre noi avem impresia ca suntem mari teologi si invatatori ai poporului si tinem conferinte, scriem carti sau materiale pe bloguri, stim sumedenie de rugaciuni si la nevoie putem scrie tratate despre ele. Si cu asta ce-am facut?

   Nu ne rugam nici pe departe ca acei batrani. Cu tot mersul nostru la biserica, cu toate zecile, sutele sau miile de carti citite. Iar de fapte, ce sa mai zicem, ca suntem varza.

   Sigur ca trebuie sa tinem conferinte, sa scriem carti, sa postam articole. Caci astfel trezim pe multi, vorbindu-le fiecaruia, cat de cat, pe limba lor. Sigur ca trebuie sa promovam invataturile Sfintilor Parinti, ale marilor duhovnici. Ca trebuie sa aratam cat mai multora cum functioneaza SISTEMUL. Ca trebuie sa facem cat mai multe ca sa trezim pe cat mai multi.

   Dar atentie mare, caci nu este suficient. Nici pentru noi si poate ca nici pentru cei pe care dorim sa-i trezim.

   Cati dintre noi, cei ce ne straduim sa aducem pe altii la credinta, ne si rugam? Si dintre cei ce ne rugam, cati ne straduim s-o facem cum trebuie? E vreunul macar? Suntem oare prezenti la slujba sau doar facem act de prezenta? Cand ne rugam acasa, suntem cu mintea la rugaciune sau o spunem mecanic? Ne rugam si pentru altii sau ne multumim sa insiram multe nume pe o foaie si apoi … stie el preotul ce-i de facut mai departe? Ne rugam si pentru dusmanii nostrii? Oho … asta deja e treaba tare grea. Doar cand ne apare in minte imaginea lor, ne vine sa le facem si sa le dregem sau in cel mai fericit caz ne gandim cat de rai sunt ei si cat de buni suntem noi … Cica ii iertam dar nu-i uitam. Vai de noi …

   Sau cand rataceste un frate, in afara de a-l mustra, ne si rugam pentru el? Aiurea. Il demolam si punct. Eventual daca mai misca, ii punem si piciorul pe gat. Dar sa mai aiba un astfel de frate vreo nevoie … Sa fim milostivi cu el? Nicidecum, ci mai degraba ne gandim cum sa-i marim suferinta.

   Bunul Dumnezeu lucreaza si s-ar putea ca dintre cei treziti de noi, multi sa nu fie precum semintele cazute langa drum, ci sa mearga pe drumul corect. Si tot straduindu-de ei sa urce scara, la un moment dat,  s-ar putea sa se uite de foarte sus la noi, nu in sensul de ingamfare, ci ca efectiv ei sunt cu multe trepte deasupra noastra, chiar daca noi cica stim cu mult mai multe decat ei.

   Asa ca, fratilor, sa luam aminte la istoria celor trei batrani si sa ne straduim sa ne rugam mai mult si cum trebuie.

Reclame

13 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on iulie 25, 2010 at 4:34 pm

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    https://saccsiv.wordpress.com/about/

    Apreciază

  2. Florin Iepan said, on iulie 25, 2010 at 4:36 pm

    Și cum trebuie? :)… parcă tocmai asta era ideea, că nu este un „așa trebuie” 🙂 … eu zic că iubirea din suflet contează, restul e deșertăciune… oricum, nemaipomenit de bună pilda, mulțumesc pentru aducerea aminte.

    Apreciază

  3. abc said, on iulie 25, 2010 at 6:07 pm

    Frumoasă pildă şi util comentariul ,, adevăr grăitai .

    Apreciază

  4. Diego said, on iulie 25, 2010 at 6:08 pm

    Bine punctat, la ceea ce se intampla pe blogurile ortodoxe, si in viata multor crestini de astazi mai „practicanti”. Este trist, vad multe certuri si contradictii, de aceea eu am ales sa nu prea mai postez comentari pe bloguri. Mandria e de vina, toti se cred destepti si cultivati, cel mai important e sa aplicam in viata noastra exemple din cartile duhovnicesti pe care le citim, smerenia este virtutea care tine calea dreapta.
    Credem ca stim multe, dar de fapt nu stim nimic, atata timp cat ce stim nu este transformat in fapte.

    Apreciază

  5. Aurora said, on iulie 25, 2010 at 6:15 pm

    Frumoasa pilda. Avem de invatat. Cat priveste felul in care ne rugam, Saccsiv, nu esti departe de adevar. Suntem caldicei sau chiar mai rau, nu gasesc cuvantul. Iti multumim ca ne-ai dat un imbold sa ne rugam mai mult.

    Apreciază

  6. Spatiu liber said, on iulie 25, 2010 at 6:45 pm

    Nu are legatura cu topic-ul dar nu am gasit o adresa de contact.

    In legatura cu topicul Kosovo.

    Apreciază

  7. Aquarius said, on iulie 25, 2010 at 8:30 pm

    Mai era frate Saccsiv si o povestire cu un om care nu stia nici atata, ci in fiecare zi sapa cate trei gropite plus una, trei pentru Sfanta Treime si una pentru el. Aceasta era rugaciunea lui. Parca asa tin minte. Iertare daca incurc sau zic despre acelasi lucru ce l-a scris fratele Saccsiv.

    Apreciază

  8. agerstress said, on iulie 26, 2010 at 3:25 pm

    Ciudat lucru cum cei trei aveau un nivel de comunicare destul de avansat intre ei si cu cei care i-au descoperit mai tarziu insa Lui Dumnezeu i se sdresau la nivel de „ala, bala, portocala”…
    Ma indoiesc sa fi fost adevarata intamplarea dar ca pilda are o incarcatura de intelepciune deosebita. Doar pescarul Petru a fost si este mai mare decat cultivatul Iuda si decat cunoscatorul scripturilor Caiafa, de pilda.

    Apreciază

    • Florin Iepan said, on iulie 26, 2010 at 3:46 pm

      Dacă iei la bani mărunți (logic), orice pildă își are găurile ei, poate tocmai pentru a nu fi o cunoaștere încărcată de judecată asemeni unui miracol… pe lângă asta, curățirea inimii și unele puteri paranormale nu presupun neapărat un discurs cu Dumnezeu, cel puțin nu unul în cuvinte, iar la acel nivel nu cred că ar fi fost nevoie ca Dumnezeu să le vorbească din moment ce ei aveau deja un anumit grad de desăvârșire spirituală, tocmai fiindcă deja cunoșteau Voia Tatălui în inimile lor curate. O să spui: „păi atunci de ce au mers pe apă să-l întrebe pe preot dacă știau Voia Tatălui?”… poate pentru simplul fapt că Voia Tatălui a fost ca cei trei să facă această călătorie pentru cei care i-au fost martori, ceea ce înseamnă că prin non-dialogul direct cu ei nu făcea decât să împuște doi iepuri deodată: îi lăsa pe călugări să creadă că n-au ajuns la capăt (de fapt desăvârșirea spirituală nu are capăt), iar pe de altă parte sunt (în același timp) un impuls pentru ceilalți și o dovadă vie că puritatea inimii este un lucru primordial. Înțelepciunea lui Dumnezeu nu cunoaște limite. 😉

      Apreciază

      • agerstress said, on iulie 26, 2010 at 7:21 pm

        Pildele spuse de Iisus sunt fara cusur chiar si luate „la bani marunti”. Atunci cand si oamenii vor sa inventeze cate o pilda se intampla sa iasa cu rateuri… 😉 dar nu-i nimic, putem sa trecem peste asta si sa acceptam mesajul de dincolo de pilda pentru ca acesta are sens. Sinceritatea si smerenia in simplitate (puritatea inimii) este bineplacuta inaintea Lui Dumnezeu spre deosebire de complexitatea stilata, elevata in spatele careia de cele mai multe ori se ascunde fatarnicia, ingamfarea sau nestatornicia. Dar starea celor din prima situatie poate schimba in bine si starea celor din a doua situatie atunci cand acestia din urma sunt pusi in fata evidentei (in special atunci cand sunt pusi in fata evidentei).
        Adevarat, drumul catre desavarsire este un drum infinit. Cand cineva crede ca a ajuns la capat deja face cale-ntoarsa (cate unii care se cred „preasfintiti” de pilda desi roadele sfinteniei nu se gasesc la ei ci cu totul alte roade). Dar ceea ce nu e cu putinta la om e cu putinta la Dunezeu pentru ca Dumnezeu este desavarsit si poate desavarsi pe om. Poate parea fara sens: daca omul nu poate parcurge un drum infinit cum il poate aduce Dumnezeu la capatul „drumului”? Pai nu este El Alfa si Omega? Inceputul si sfarsitul (sfarsitul cu sens de desavarsire, de implinire totala nu cu sens de inexistenta), Calea, Adevarul, Viata?
        🙂 Doamne ajuta!

        Apreciază

  9. dusky said, on august 4, 2010 at 2:17 am

    FELICITARI PENTRU ARTICOL.

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: