Unii oameni de stiinta au „explicat-o” si pe asta: NDE (near-death experience – experiente in apropierea mortii) sunt cauzate de o furtuna electrica a creierului aflat pe moarte …

   Citez din articolul Near-death experiences ‘explained’: Scientists believe it’s the last gasp of a dying brain:

   Unii spun că pluteau deasupra propriului corp, alţii susţin că au mers de-a lungul unui tunel plin de lumină sau au fost saturati de un sentiment de pace.

   Dar, decât să fie o pregustare a vietii de dupa moarte, mai degrabă aceste experienţe dinaintea mortii, pot fi, pur şi simplu, cauzate de o furtuna electrica a creierului aflat pe moarte.

   Un studiu facut pe creierul critic bolnav la bărbaţi cat şi la femei, a dezvăluit o izbucnire scurtă de momente de activitate înainte de moarte.

   Cercetator Lakhmir Chawla, un medic de terapie intensivă, a declarat: „Noi credem că experienţele dinaintea mortii ar putea fi cauzate de o descarcare electrică cauzata de rămânerea fără oxigen a creierului.
   Odata cu scaderea fluxului de sânge şi nivelul de oxigen scade, iar celulele creierului elibereaza un ultim impuls electric.

   „El începe într-o parte a creierului şi se răspândeşte în cascadă şi acest lucru poate da oamenilor senzatii mentale vii.”

   Dr. Chawla, din Centru medical de la Universitatea George Washington din Washington DC, a monitorizat activitatea creierului la şapte persoane în faza terminală a bolii pentru a se asigura daca calmantele ce erau administrate si-au facut efectul.

   În fiecare caz, în aproximativ ultima oră înainte de moartea, reducerea treptată a activitatii cerebrale a fost întrerupta de o revenire a activitatii, de scurtă durata, tinand de la 30 de secunde pana chiar la trei minute.

   Nivelurile de activitate au fost similare cu cele observate la oamenii deplini constienti, chiar dacă tensiunea arterială a fost atât de scăzuta încât să fie nedetectabilă – şi acest lucru ar putea genera imagini vii şi sentimente, a spus cercetătorul.

   Scriind în Jurnalul de Medicina Paliativa, el a spus: „Noi speculam ca la acei pacienţi care cu succes sunt readusi la viata, ei pot sa-si aminteasca imaginile şi amintirile declanşate de această cascadă.

   „Consideram acest lucru ca o potenţiala explicaţie a claritatii cu care mulţi pacienţi au trait experienţe „în afara trupului ” atunci când au fost revitalizati cu succes dintr-un eveniment aproape de moarte.”

   O cercetare, lansata luna trecuta, atribuie experienţele avute dinaintea mortii pe nivelurile ridicate de dioxid de carbon din sânge care modifica echilibrul chimic al creierului care ne pacaleste cu „vederea” diverselor lucruri.

   Un studiu anterior a constatat că aproape unul din cinci pacienţi cu atac de cord ale căror vieţi au fost salvate au raportat experienţele din apropierea mortii.

   Acestea au inclus experienţe în afara corpului, sentimente placute, vederea unui tunel, o lumina, vederea rudelor decedate sau fragmente ale vieţii lor derulandu-se rapid în faţa ochilor.

   Cercetatorii de la Universitatea Southampton au încercat să clarifice dacă experienţele au o explicaţie medicală cerand la 1500 de pacienţi de atac de cord să-si reamintească orice amintire avuta după atacul lor cardiac.

   Într-un test, imagini care pot fi vazute doar privind de sus in jos sunt puse pe rafturi înalte în camerele de resuscitare în 25 de spitale din Marea Britanie şi SUA.

   În cazul în care oricare dintre pacienţi isi pot reaminti aceste imagini, aceasta va sugera o adevărată experienţă avuta în afara corpului. Cercetătorul sef Dr. Sam Parnia, a declarat: „Vedem moartea ca pe un moment dar, de fapt ea este un proces pe care medicina moderna il poate inversa des.

   Moartea începe atunci când inima nu mai bate, dar putem interveni şi să aducem oamenii înapoi la viaţă, uneori, chiar şi după trei-patru ore atunci când corpurile lor sunt păstrate foarte reci.

   „E posibil ca o proporţie mult mai mare de oameni sa aiba experiente dinaintea mortii, dar nu si le mai amintesc.”

   El a adăugat că Dr. Chawla nu a furnizat dovada că supratensiunile electrice înregistrate au fost legate de experienţele dinaintea mortii, spunand: „Din moment ce toţi pacienţii au murit, nu putem spune ce au experimentat”
   Comentariu saccsiv:

   Asadar, furtuna din creierul muribunzilor e cauza … De ce insa le creaza acestora imagini similare, nu mai explica. Ce sa mai spunem de cei ce au vazut chiar Raiul sau iadul? Desigur, acestia nici nu exista pentru asemeni oameni de stiinta. Hal de stiinta …

   Din nefericire cei ce cerceteaza near-death experience (NDE) sunt mai ales cercetatori atei si ca atare dau si explicatii imbecile. De ce orbii din nastere isi vad trupul si pe cei din jur, iarasi nu-i mai intereseaza. Cum de aud convorbiri din alte incaperi, cum datorita vizualizarii rapide a intregului parcurs al vietii afla de evenimente ce nu le stiau, nu le pasa majoritatii “cercetatorilor“. Mare napasta pentru omenire ateismul asta ce ingradeste insasi cercetarea si pe care l-au scornit mintile bolnave ale marionetelor diavolului pentru a indeparta oamenii de Dumnezeu si a nega existenta sufletului, a iadului si a raiului. Mare pedeapsa isi vor lua.

   Intr-un documentar transmis de curand pe TVR Cultural, un barbat descria o astfel de experienta in care a aflat de existenta unui fiu de care habar nu avea. Facand cercetari dupa revenirea sa printre noi, a constatat realitatea: in urma unei relatii trecatoare pentru el, acela s-a nascut dar foarte tanar a murit. Copilul si mamica lui au asteptat in zadar aparitia acelui barbat de care aveau o foarte mare nevoie … Acum batranul se caieste …

   Util pentru a ne reaminti cat suntem de trecatori pe acest pamant este si materialul urmator:

   Prieteni, sa ne amintim neincetat de moarte dar si de Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Sa nu ne lasam prada societatii ce ne indeamna „sa ne traim viata„ caci nu stim ceasul despartirii sufletului de trup.

   Toti Sfintii Parinti, marii duhovnici sau cei ce au avut experiente NDE ne spun ca dupa moarte percepi lumea intr-un mod cu mult mai REAL decat o poti face cand esti in trup. La inceput nici nu realizezi ca ai murit … Doamne, ce minunat e sa ajungi in Rai dar si ce cumplit e sa ajungi in iad …

   Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul. Neincetat prieteni sa spunem rugaciunea lui Iisus .

   Oare ce gandesc cei ajunsi in iad? O posibilitate este dramatizarea urmatoare:

   Prieteni, de indata ce am auzit si primit Cuvantul Domnului, neincetat sa-l propovaduim. Domnul ne da niste talanti si ne va intreba ce-am facut cu ei. Sa-i inmultim!

   Filmele de mai sus nu sunt ortodoxe, dar nu va lasati smintiti de acest fapt. Nu acest lucru este important in context.

   „Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. 

   Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, 

   Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. 

   Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. 

   Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. 

   Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. 

   Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. 

   Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. 

   Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, 

   Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. 

   Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. 

   Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. 

   Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi. „

   Luca 16 , 19 – 31

   Un călugăr cu viaţă aleasă, din Sfântul Munte Athos, fiind paralizat de mulţi ani, începuse a se ruga lui Dumnezeu ori să moară, ori să se facă sănătos, nemaiputând suferi acea boală chinuitoare. Aşa rugându-se, a venit la el un înger al Domnului şi i-a zis: „Dumnezeu voieşte să te cureţe pe tine de păcatele tale ca fierul prin foc, spre a te duce pe tine în raiul desfătării, că nu este altă cale spre Mântuitorul decât calea Crucii, care se face prin suferinţe. Deci dacă vrei să te cureţi de greşelile tale trebuie să mai zaci un an pe pământ sau să stai trei ceasuri în iad“.

   Călugărul bolnav a început a cugeta. Încă un an de suferinţă pe pământ? Mai bine să stau trei ceasuri în gheenă! Atunci, îngerul, cu iuţeala fulgerului îi duse sufletul său în chinurile iadului şi plecă, zicând aceste cuvinte mângâietoare: „După trei ore voi veni la tine să te caut!“ Întunecimea aceea cumplită, suspinările sfâşietoare ale păcătoşilor care se chinuiau în gheenă şi feţele înfricoşate ale diavolilor au adus asupra călugărului urgisit o groază şi o durere nespusă. Pretutindeni nu vedea şi nu auzea decât suferinţe, lacrimi şi vaiete îngrozitoare! Doar ochii arzători ai diavolilor luceau în întunericul fără margini al iadului.

   Atunci, chinuitul călugăr a început a plânge şi a striga, însă nimeni nu răspundea la strigătele sale. Lui i se părea că de când a sosit acolo trecuseră sute de ani de suferinţă şi aştepta cu nerăbdare să apară îngerul Domnului să-l scoată. Însă îngerul nu venea. Toţi păcătoşii închişi în gheenă nu erau ocupaţi decât de moartea lor prea amară şi groaznică şi de propria lor muncă, iar grozavii diavoli, în bucuria lor infernală, îşi băteau joc de suferinţele păcătoşilor.

   …îngerul cu un zâmbet de lumină, se apropie de chinuitul călugăr şi-l întreabă: „Cum te afli, frate?“ „Niciodată nu aş fi crezut că gura unui înger poate minţi! Oare nu mi-ai spus că ai să mă scoţi de aici după trei ore? Şi iată, au trecut sute de ani în aceste suferinţe groaznice! Ce zici tu?“ A răspuns îngerul cu faţa luminată: „O oră a trecut de când te-am părăsit şi mai ai încă două ore de stat aici!“ „Două ore?“ strigă călugărul chinuit, cu mare groază. „Este oare cu putinţă să fi trecut o oră? Dar nu mai pot suporta aceste munci cumplite! De se poate face voia Preamilostivului Dumnezeu, te rog, scoate-mă de aici. Voiesc mai bine să sufăr pe pământ ani, secole chiar până la a doua venire a Domnului, dar scapă-mă de aici! Fie-ţi milă de mine!“

   Zise îngerul: „Dumnezeu, fiind Părintele îndurărilor şi a toată mângâierea, arată bunătatea Sa asupra ta. Dar tu trebuie să-ţi aduci aminte de acum înainte cât de grele şi de mari sunt muncile gheenei; iar chinurile de pe pământ, oricât de groaznice ar fi, sunt numai umbră faţă de cele veşnice ale iadului“.

   De ce habaucii vor sa convinga masele ca nu exista nimic dupa moarte? Ca sa nu creada ca exista Rai si iad si prin urmare, sa nu se teama a pacatui …

   Desigur, raiul este cu mult mai minunat decat au putut sa il descrie Sfintii Parinti si marii duhovnici iar iadul cu mult mai cumplit decat au putut oamenii sa-l exprime in cuvinte, imagini sau sunete. Materialele de mai sus sunt ajutatoare plecand de la premisa ca sunt mai putin infricosatoare decat acela. Le consider utile de parcurs de cate ori suntem ispititi, pentru a ne feri cat putem mai mult de pacate.