SACCSIV – blog ortodox

Nu miroase a bine: despre ceea ce PRODUCATORII DE PARFUMURI nu vor să spună

Posted in cosmetice, PARFUM by saccsiv on mai 18, 2010

   Citez din articolul This Stinks: What Perfume Makers Won’t Tell You:

   Britney Spears îşi împrumută numele unui parfun numit Britney Spears Curious (Curios) Eau de Parfum. Dar dacă eşti curios despre ceea ce conţine apa de parfum a lui Britney, nu o întrebaţi pe Elizabeth Arden, gigantul cosmetic care produce parfumul.

   Desigur, unele ingrediente sunt identificate pe etichetă. Ele includ Alpha Iso Methyl Ionone, Benzyl Benzoate, Benzyl Salicylate, Cital, Citronellol, Diethyl Phthalate, Eugenol, Farnesol, Galazolide, Hydroxycitonelle, Limonene şi Linalool.
   Dar încă alte 17 substanţe chimice sunt omise şi pot fi dăunătoare sănătăţii dvs., potrivit afirmaţiilor a două grupuri militante,  Campania pentru cosmetice sigure şi Grupul de Lucru pentru Mediu.
   Nu este de mirare că marketingul pentru parfumuri întreabă: Îndrăzneşti?
   În această săptămână, Grupul de Lucru pentru Mediu şi Campania pentru Cosmetice Sigure au publicat un raport numit: „Nu este prea sexy: Riscurile pentru sănătate ale substanţelor chimice secrete din parfumuri.” Raportul a inclus rezultate de la testele de laborator realizate pe 17 parfumuri de marcă care arată că, luate ca grup, ele au conţinut 38 de substanşe chimice aşa-numite secrete. În medie, produsul conţinea 14 substanţe chimice care nu erau listate pe etichetă.

   Produsele testate includ Spray-ul Hannah Montana Secret Celebrity Cologne (da, chiar se numeşte aşa), Jennifer Lopez J. Lo Glow Eau de Toilette Natural Spray, Halle by Halle Berry Eau de Parfum Spray, Coco Mademoiselle Chanel, Calvin Klein Eternity, Abercrombie & Fitch Fierce, American Eagle Seventy Seven, Clinique Happy Perfume Spray, Dolce & Gabbana Light Blue şi Old Spice After Hours Body Spray.
   Raportul arată despre substanţele chimice că:

   Printre ele sunt substanţe chimice asociate cu dereglările hormonale şi reacţiile alergice şi multe substanţe care nu au fost testate pentru siguranţa în utilizarea în compoziţia produselor de îngrijire personală.  
   De asemenea, printre ingredientele ascunse sunt substanţe chimice cu proprietăţi tulburător de periculoase sau cu o înclinaţie spre acumularea în ţesuturile umane.
   Consumatorii nu se pot baza pe guvern să îi protejeze de potenţialele pericole, potrivit raportului:

   O analiză a rapoartelor guvernamentale arată că Administraţia SUA responsabilă cu Hrana şi Medicamentele nu a evaluat marea majoritate a acestor substanţe chimice secrete din parfumuri, pentru siguranţă, atunci când sunt folosite în spray-uri pentru îngrijirea personală precum parfumurile. Nu au fost evaluate nici de către comisiile de evaluare pentru siguranţă ale Asociaţiei de Parfumuri sau de către oricare altă instituţie recunoscută public. 

   Acum, precum indică nu foarte subtil titlul acestui articol de pe blog, faptul că aceste companii producătoare de parfum nu fac publice ingredientele este un lucru nefericit. Dar este un motiv pentru a ne alarma? Nu sunt în măsură să judec. Trebuie reţinut faptul că grupurile militante, precum industria pe care o ţintesc, au o agendă, care implică atragerea atenţiei şi strângerea fondurilor băneşti.

   Şi, în timp ce un raport de 44 de pagini este croşetat cu referinţe la studii ştiiţifice, ştiinţa măsurării efectului unei cantităţi mici de substanţe chimice asupra sănătăţii umane este în acelaşi timp nesigură şi controversată. A se vedea, ca un exemplu, recentul raport al Preşedintelui Comisiei pentru Cancer care a avertizat asupra ameninţărilor venite de la substanţele chimice din aer, apă şi mâncare şi reacţia pe care a provocat-o, printre altele, de la Societatea Americană de Cancer. Despărţirea cauzei şi a efectului este incredibil de greu de făcut.

   Acestea fiind spuse, de ce ar alege cineva să îşi aplice acele substanţe chimice pe faţă sau pe corp este un mister pentru mine.  
   De ce, consumator fiind, ţi-ai asuma vreun risc, atunci când efectele alergice asociate cu produsele parfumate, potrivit raportului, includ “migrene, senzaţie de constricţie toracică şi respiraţie şuierătoare, diaree infantilă şi vărsături, iritaţia mucoasei, funcţie pulmonară redusă, astm, exacerbare astmatică, rinite şi iritaţii ale căilor respiratorii, iritarea organelor senzoriale şi dermatită de contact”?
   Şi de ce o companie şi-ar supune clienţii la un asemenea risc? Iată cât de nebunească a devenit confuzia asupra substanţelor chimice: câteva parfumuri testate includeau substanţa diethyl phthalate (DEP), pe care S.C. Johnson, producătorul pionier al lui Windex, Shout şi Glade, a fost de acord anul trecut să o reducă treptat din cauza îngrijorărilor consumatorilor, în timp ce spuneau că substanţa chimică este sigură.
   Ce poate face un consumator? “I-aş sfătui pe oameni să reducă expunerea la parfumuri ori de câte ori pot”, spune Stacy Malkan, care este unul dintre fondatorii Campaniei pentru Cosmetice Sigure şi autorul unei cărţi numite „Nu doar o faţă drăguţă: Partea urâtă a industriei cosmeticelor.”
   Aceasta nu este aşa simplu precum sună. În timp ce oamenii se pot opri din cumpărarea parfumurilor, miresmele sunt peste tot – în săpunuri, şampoane, produse pentru curăţarea casei. “Chiar şi căutarea unui şampon fără parfumuri este o adevărată provocare”, a spus Malkan.
   Nu este simplu nici să căutăm alternative mai sigure. Termeni precum “parfumuri naturale” şi “parfum pur” găsiţi pe unele produse de îngrijire personală nu au o definiţie susţinută legal. Şi, precum notează raportul, “doar pentru că ingredientul unui parfum este derivat dintr-o plantă sau o sursă animală nu înseamnă că este sigur pentru toată lumea, de vreme ce multe produse naturale şi pe bază de plante conţin alergeni de parfum”. Încercaţi să aplicaţi iederă otrăvitoare pe faţă dacă aveţi dubii.
   Totuşi, companii precum The Body Shop şi Aveda şi-au construit mărci în jurul atributului sigur şi “verde”.  Ele au un interes dobândit în atragerea încrederii consumatorilor. Mai mult, aproape 200 de companii, în mare parte de mici dimensiuni, au promis să facă publice în totalitate ingredientele, inclusiv parfumurile, pe etichetele produselor acestora, ca parte a angajamentului luat prin Acordul pentru Cosmetice Sigure, o garanţie a siguranţei şi transparenţei.

   Nu este surpinzător că raportul EWG cere acţiune din partea guvernului, atât pentru a cere publicarea în întregime a ingredientelor şi testarea lor pentru o mai mare siguranţă. Într-un comunicat de presă care anunţa raportul, trei democraţi din Congres – Jan Schakowsky din Illinois, Ed Markey din Massachusetts şi Tammy Baldwin din Wisconsin – spun că este nevoie de acţiune legislativă.
   Este nevoie de o ”legislaţie federală cuprinzătoare pentru cosmetice sigure”, spune raportul, “pentru a proteja siguranţa şi sănătatea populaţiei americane în faţa substanţelor chimice toxice, netestate şi nereglementate din cosmeticele şi produsele de ingrijire personală pe care le cumpărăm zi de zi”.
   Din nou, nu sunt convins. Chiar vreţi ca Administraţia pentru Hrană şi Medicamente să îşi petreacă timpul şi să cheltuiască din banii noştri încercând să dovedească faptul că peste 3.000 de substanţe chimice folosite în parfumuri sunt sigure?
   Pieţele ar putea rezolva problema aceasta, prevăzând suficientă grijă faţă de consumatori. Iată cum:

   În primul rând, nimeni nu forţează pe nimeni să cumpere parfum. Dacă pulverizezi nişte apă de parfum Britney pe gât şi rezultatul este “reducerea funcţiei pulmonare”, ei bine, ar trebui să fii un idiot să continui să o foloseşti.
   În al doilea rând, oamenii pot cumpăra de la cele peste 200 de companii care au decis că este în favoarea intereselor lor să facă publice ingredientele. Dacă ele sunt favorizate de consumatori, alte companii le vor urma.
   Trei, de vreme ce sunt îngrijorări cu privire la efectele de rang doi ale parfumurilor, spaţiile de lucru ar putea lua atitudine şi ar putea scăpa de ele. Aceasta deja se întâmplă. Centrul pentru Control şi Prevenţie a Bolilor aparent a stabilit o politică “fără parfum” în birourile sale, pentru a proteja sănătatea şi pentru a preveni poluarea din interior. 
   Parfumul. Noul tutun.
   Editorul Senior al GreenBiz.com,  Marc Gunther, este un jurnalist cu vechime şi un conferenţiar care se concentrează pe afaceri şi sustenabilitate. Marc are un blog la adresa MarcGunther.com. Poate fi urmărit pe Twitter la  @marcGunther.
   Cititi va rog si:
CANCER – Raport: Americanii sunt „bombardaţi” cu surse cancerigene. Romania: Numărul cazurilor de cancer de piele a crescut de şase ori în ultimii patru ani

Reclame

UN SISTEM TICALOSIT PANA LA CAPAT: Fetita „VANATORULUI DE PEDOFILI”, lituanianul DRASIUS KEDYS, a fost data mamei … cea care o daduse initial pedefililor …

Posted in Drasius Kedys by saccsiv on mai 18, 2010

fetita-lui-drasyus-kedys-data-pe-mana-pedofililor

   Citez din articolul TULBURATOR. Fetita lui Drasyus Kedys data din nou pe mana pedofililor, dupa moartea eroului. Lituanienii se rascoala si fac zid in fata autoritatilor. Sustinatorii cauzei sunt chemati sa protesteze la Ambasadele Lituaniei din intreaga lume:

   Corespondenta din Londra: Drama lui Drasius Kedys continua

   Dupa descoperirea cadavrului “vanatorului de pedofili”, instanta a decis ca fetita abuzata si violata in grup de un cerc de pedofili din “inalta societate”, sa fie data tot mamei ei. Aceeasi fiinta perversa care organizase si asistase chiar la actele de dementa sexuala, dupa ce o vanduse pe micuta pedofililor si hom0sexualilor, dintre care doi au fost ucisi de Drasius Kedys, dupa ce a asteptat luni de zile dreptatea care nu mai venea. Pentru a impiedica autoritatile sa puna in practica decizia ticaloasa, sute de lituanieni revoltati stau de veghe de mai multe zile si nopti, instaland si corturi in fata casei unde locuieste fetita in acest moment, cu bunicii ei. Pana in prezent au avut loc mai multe altercatii cu politia, fetita fiind de-a dreptul terorizata. Parca pentru a demonstra existenta conexiunilor in toate mediile decizionale ale acestor retele de bestii pedofile si homosexuale, mass media “oficiala”, europeana, nu relateaza nimic despre tulburatorul caz. Alti aparatori ai cauzei lui Drasius Kedys, din intreaga lume, se organizeaza pentru proteste la ambasadele Lituaniei, oamenii fiind rugati sa mearga sa protesteze prin aprinderea de lumanari in fata reprezentantelor diplomatice ale unei tari cu o Justitie iresponsabila, corupta si criminala. Chiar in acest moment se organizeaza la Londra o astfel de manifestatie. Romani, mergeti si voi la Ambasada Lituaniei din Bucuresti, Bulevardul Primaverii 51, si lasati o lumanare aprinsa intr-un protest pasnic, de solidaritate cu drama fetitei lui Drasius Kedys. (O cititoare a Blogului Victor Roncea)

   Comentariu saccsiv:

   Sa ne reamintim. Citez din VIDEO – CAND SISTEMUL E PUTRED, CETATEANUL ISI FACE SINGUR DREPTATE SI DEVINE EROU: Drasius Kedys a executat doi dintre violatorii fiicei sale (24 octombrie 2009):

   Povestea lui Drasius Kedys este cutremurătoare: de un an, bărbatul a luptat în zadar cu sistemul, încercând să probeze că un judecător, un politician şi un al treilea individ, căruia îi ştia doar prenumele, i-au batjocorit fiica. Când a ajuns la capătul puterilor şi-a luat armele şi a pornit la vânătoare. De oameni.

   Drama lui Drasius Kedys a început acum un an, în Kaunas, al doilea oraş ca mărime al Lituaniei, după capitala Vilnius. La acea vreme, Deimantela, fetiţa lui, avea patru ani, iar bărbatul divorţase de mama copilei. Totul a început, potrivit lui Drasius, cu rugămintea micuţei de a nu o mai duce în vizită la mama ei, pentru că “vine şi Andrius (n.r. – Andrius Usas, om politic) şi mă linge”! Acele vorbe ascundeau, se pare, un coşmar.

   În scurt timp, Drasius a înţeles că fetiţa lui era molestată, cu voia fostei sale soţii. Bărbatul a pus cap la cap piesele unui puzzle şi a ajuns la o concluzie dureroasă. Fosta lui nevastă şi Violeta, sora acesteia, le furnizau unor pedofili din lumea bună proprii copii pentru a-şi satisface fanteziile sexuale. Printre pedofili s-ar fi aflat şi un judecător. Atât Deimantela, care avea patru ani, cât şi verişoara ei, fiica Violetei, în vârstă de cinci ani, erau lăsate pe mânile acestor indivizi. Contra cost, bănuia Drasius. Mai mult, câteodată, Deimantela era molestată sub ochii propriei mame. După ce a aflat, timp de un an, tatăl a încercat să-şi facă dreptate.

   Bărbatul este căutat acum de poliţie

   A depus zeci de plângeri la Poliţie, a trimis sute de petiţii, inclusiv la Parlamentul European. A postat pe internet o mulţime de mesaje, şi-a spus povestea şi a căpătat simpatia oamenilor de pretutindeni. Drept probe, Drasius a adus mărturiile zguduitoare ale micuţei. A mai avut putere cât să-şi filmeze copila cum povesteşte prin ce a trecut.

   A “lansat” apoi înregistrările pe internet, ca un ultim strigăt al omului condamnat să moară cu dreptatea în braţe. Plângerile lui nu au fost luate în seamă. Abia după ce, pe 5 octombrie, a împuşcat doi oameni, Drasius a atras atenţia autorităţilor. Ieri, chiar preşedintele Lituaniei s-a declarat nemulţumit de cum au decurs investigaţiile în acest caz. Într-un fel ciudat, Drasius, care e căutat acum prin Interpol, a devenit erou. I-au fost dedicate cântece, oamenii i-au scandat în stradă numele, iar pe internet i-au fost transmise mesaje înduioşătoare. De pildă, cineva i-a scris simplu: “România te respectă”.

   Mărturia copilei, filmată de tăticul ei

   Înainte de a ucide pentru copilul lui, Drasius a trecut prin momente crunte. El a filmat-o pe micuţă în timp ce aceasta îi povestea prin ce a trecut. Mărturia e cutremurătoare.

   I-a tras trei gloanţe în organele genitale

   După un an în care a încercat să găsească măcar un poliţist care să-l ia în seamă, Drasius Kedys a pornit vânătoarea. Iniţial, s-a spus că ar fi ucis un magistrat şi un politician. În realitate, potrivit jurnalistului lituanian Linas Kmieliauskas, victimele tatălui disperat sunt judecătorul Jonas Furmanaviczius şi fosta cumnată a lui Drasius, Violeta.

   Pe judecător l-a împuşcat, pe 5 octombrie, foarte aproape de casa acestuia. I-a tras trei gloanţe în organele genitale şi unul în cap. În aceeaşi zi, a executat-o şi pe Violeta Naruseviciene (29 de ani) la periferia oraşului.

   Mama copilei molestate, după ce şi-a văzut sora moartă: «E rândul meu»

   Andrius Usas, politicianul, a scăpat ca prin minune. Când anchetatorii şi-au dat seama că victimele sunt pe “lista neagră” a lui Kedys, au mers urgent acasă la Andrius, unde au găsit dubiţa lui Drasius.

   Trecuse pe acolo, dar îl ratase pe Andrius. Atât politicianul, cât şi fosta nevastă a tatălui răzbunător se află acum sub protecţia poliţiei. De altfel, mama fetiţei molestate le-ar fi spus poliţiştilor după ce şi-a văzut sora moartă: “E rândul meu!”.

   Micuţa este în grija mătuşii ei

   După ce Drasius a împuşcat doi oameni şi s-a făcut nevăzut, fetiţa lui, Deimantela, acum în vârstă de cinci ani, a rămas în grija surorii tatălui ei, Laima. În tot acest timp, mama lui Drasius se îndoieşte că fiul ei e încă în viaţă. “E mort”, le-a declarat ea ziariştilor, fără să explice dacă se referă la faptul că s-ar fi sinucis ori că l-ar fi omorât cineva.

   Numele lui înseamnă «curaj»

   Presa din Lituania a întors pe toate feţele cazul fetiţei lui Drasius, (“drasius”, în traducere, înseamnă “curaj”). Cu toate acestea, se pare că cenzura este de partea familiilor pedofililor, ce aveau funcţii importante în stat. Numeroase site-uri pe care se postează de obicei fotografii şi informaţii despre pedofili, la care apelase şi tăticul distrus de ceea ce i s-a întâmplat micuţei lui, au fost blocate din ordinul poliţiei. Drasius Kedys este căutat acum prin Interpol.

   Citez din articolul VIDEO: „VANATORUL DE PEDOFILI”, lituanianul Drasius Kedys, A FOST GASIT MORT … SISTEMUL putred a invins din nou (24 aprilie 2010):

   Lituanianul Drasius Kedys, supranumit vânătorul de pedofili, care a omorât doi oameni anul trecut şi care era căutat de poliţie, a fost găsit mort la 30 de kilometri de oraşul său natal, transmite Estonian Free Press.

   Procurorul General Raimondas Petrauskas a afirmat, pentru postul LNK TV, că este 90% sigur că persoana decedată, care a fost găsită într-o casă izolată, la 30 de km de Kaunas, oraşul său de domiciliu, este Drasius Kedys. Cauzele morţii nu sunt încă cunoscute.

Ce mai finanteaza BILL GATES: o tehnică ce i-ar face pe bărbaţi INFERTILI după o expunere la ULTRASUNETE

Posted in Bill and Melinda Gates Foundation, Bill Gates, ULTRASUNETE by saccsiv on mai 18, 2010

   Citez din articolul Male birth control: stopping sperm with ultrasound?:

   Printre cele 78 de proiecte de cercetare care vor primi fonduri de 100.000 $ de la Fundaţia Bill şi Melinda Gates la începutul acestei săptămâni, ca parte a iniţiativei Mari Provocări pentru Sănătate la Nivel Global, se numără un efort al cercetătorilor de la Universitatea din Carolina de Nord (UCD), Chapel Hill, pentru a dezvolta o formă non-invazivă, reversibilă de control al naşterilor pentru bărbaţi – folosind ultra-sunete. Bazându-se pe teste preliminare pe şobolani, cercetătorii James Tsuruta şi Paul Dayton speră să dezvolte o tehnică ce i-ar face pe bărbaţi infertili temporar pentru până la şase luni, după o expunere sau două la ultra-sunete.

   Proiectul este unul din cele zece care va primi fonduri direcţionate spre scopul de a  crea noi tehnologii pentru contracepţie. Alte proiecte îndreptate către bărbaţi includ o pilulă contraceptivă masculină, despre care cercetătorii spun că ar funcţiona prin limitatea maturizării spermei, şi cercetări asupra compuşilor chimici specifici din vagin care ghidează spermatozoidul către ovul – pe care cercetătorii speră să le recreeze în laborator şi să le folosească pentru “întreruperea” drumului spermei către ovul. (La începutul acestui an, cercetătorii de la Universitatea din California, San Francisco, au descoperit indicii despre felul în care nivelul pH-ului influenţează felul în care înoată sperma şi au exprimat speranţa că cercetări aprofundate în domeniu ar putea aduce posibilităţile de a crea şi contracepţia masculină).

   La primele teste, Tsuruta şi Dayton de la UCN au reuşit să oprească producţia spermei la şobolani pentru până la şase luni, după ce animalele au fost supuse la două expuneri cu ultra-sunete, la distanţă de două zile între ele, după cum raportează New Scientist. Cercetătorii cred că ultrasunetele perturbă producţia de spermă cu o combinaţie de căldură şi agitare şi plănuiesc să exploreze mai profund mecanismul cu ajutorul noilor fonduri.

   În cele din urmă, cercetătorii speră să dezvolte o tehnică de contrecepţie care ar putea asigura infertilitate pe termen lung, dar reversilbilă. După cum a declarat Tsuruta pentru BBC:

   “Noi credem că aceasta ar putea furniza bărbaţilor până la  şase luni de contracepţie sigură, ieftină şi non-hormonală de la o singură rundă de tratament… Scopul nostru pe termen lung este să folosim ultra-sunetele de la instrumentele terapeutice care sunt găsite în mod obişnuit în medicina sportivă sau în clinicile de fizioterapie pentru crearea unui contraceptiv masculin ieftin, de durată, reversibil, potrivit pentru folosire în ţările dezvoltate.”

   Cititi va rog si:

BILL GATES anunta la DAVOS ca doreste sa transforme acest deceniu intr-unul al VACCINURILOR si ca va dona 10 miliarde de dolari. Detalii despre relatia sa cu ELITELE

VIDEO – Bill Gates: VACCINURILE si AVORTURILE vor diminua CRESTEREA DEMOGRAFICA …

BILL GATES finanteaza actiunea de pulverizare in atmosfera a uriase cantitati de apa de mare pentru stoparea INCALZIRII GLOBALE …

Din ciclul „POLONIA INTRA IN RANDUL LUMII”: Cel mai mare furnizor de energie electrică din Polonia îşi vinde acţiunile

Posted in Polonia by saccsiv on mai 18, 2010

   Citez din articolul Cel mai mare furnizor de energie electrică din Polonia îşi vinde acţiunile:

   Guvernul polonez a hotărât să vândă 53 la sută din acţiunile Tauron Polska Energia.

   Pe 11 mai consiliul de miniştri polonez a adoptat decizia de a vinde în iunie mai mult din jumătate din acţiunile principalului furnizor de energie din Polonia. Cantitatea exactă a acţiunilor vândute va depinde însă de situaţia pe piaţă, a informat Maciej Wewior, purtătorul de cuvânt al Trezoreriei de Stat.
   Polonia vinde acţiunile companiei pentru a face faţă deficitului bugetar, care a atins cota de 52,3 miliarde de zloţi, de doua ori mai mult faţă de anul trecut. Guvernul polonez a vândut deja sau intenţionează să ofere pe piaţă o parte din acţiunile câtorva întreprinderi, printre care o companie de asigurări, o uzină de cupru şi o rafinărie. În urma vânzării acţiunilor Tauron, statul preconizează rămână cu doar 34 la sută din proprietate. Operaţiunea de licitaţie va fi coordonată de UBS Investment Bank şi de UniCredit CAIB Polska. Tauron Polska Energia este al doilea ca mărime producător de energie din Polonia (fiind format din 94 de companii) şi lider sub aspect de energie furnizată clienţilor individuali şi corporativi. Compania deţine controlul a 20 la sută din zăcamintele de carbune, iar activele sale au atins cota de 22 miliarde de zloţi în 2009.

   Cititi va rog si:

Polonia avea tendinta de a nu merge in rand cu lumea. Conducerea poloneza a murit intr-un accident de avion. Va merge de acum Polonia in rand cu lumea?

POLONIA recupereaza rapid terenul pierdut: BPS SA a instalat PRIMUL BANCOMAT BIOMETRIC din Europa. Fara card, doar cu degetul … 

Chestiunea KLAUS KENNETH sau cum multi l-ar primi bucurosi de acum pe ANTIHRIST, fara a mai fi nevoie sa „ne salveze” de foamete si razboi …

   Citez din articolul ORTODOXIA CA UN SHOW sau despre primejdia falsei renasteri harismatice:

“Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme” (II Tim 4,3-4).

Nu am fi dorit sa ne mai amestecam si sa coboram iarasi in mijlocul noii sminteli care tulbura apele si asa agitate ale ortodoxiei noastre, daca nu am fi fost martori la niste reactii pur si simplu murdare fata de Parintele Arhim. Mihail Stanciu, egumenul Manastirii Antim, cel care a scris un articol in care a indraznit (cumplit hybris!) sa puna in chestiune ultimul “idol” al spatiului nostru romanesc ortodox – “spatiu” prea insetat de a se inchina iara si iara cate unui alt “guru” duhovnicesc – acum Klaus Kenneth. Si, spre dezamagirea celor care chiar vor sa reduca orice discutie principiala la o polemica personala, spunem de la bun inceput ca nu persoana D-lui Kenneth este in discutie aici, ci moda pe care promotorii lui in Romania o incurajeaza, lucrarea pe care o face si roadele ei.

Nu putini isi iau drept portdrapel numele cate unui mare duhovnic… sau chiar a mai multora, ca sa-si poate legitima si inselarile, caderile sau inovatiile proprii prin ei, amestecandu-le cu mierea invataturii acelora, dar deturnandu-o apoi spre ei insisi, spre mesajul si spre duhul propriu. Insa oamenii trebuie apreciati nu dupa numele mari cu care se acopera, ci dupa ceea ce spun si fac ei insisi, dupa duhul si roadele marturisirii lor proprii.

Nici parintele Rafail Noica, nici Fericitul Sofronie Saharov, cu sensibilitatea si delicatetea lor duhovniceasca exceptionale, nu credem ca s-ar simti odihniti si impacati auzind (pe viu) felul in care le sunt preluate si duse mai departe ideile, cum ajung ele sa serveasca lejer justificarii pacatului (vezi aici min. 101, “Mergeti la discoteca din cand in cand; nu e nimic rau in asta. Si eu dansez bucuros”) sau sincretismului religios, “recuperarii” lui Buda (vezi aici min.40-41)) ori apologiei Maicii Tereza, si nu stim daca s-ar mai recunoaste vazand in ce ghiveci retoric sunt amestecate si in ce forma discursiva exaltata si histrionica sunt turnate, dupa tiparul evanghelizatorilor TV din America sau a “harismaticilor” penticostali.

Nu stim, de asemenea, daca parintii cuviosi care s-au ocupat de tamaduirea fratelui Klaus ar gasi buna si folositoare (lui si ascultatorilor) reamintirea cu absolut fiecare ocazie si cu o destul de mare usurinta (greu de inteles chiar pentru psihologii crestini) a faptului ca “a fost violat vreme de 7 ani de un preot catolic“; sau daca ar gasi muzica aceasta a lui extrem de “linistitoare” si, bineinteles, perfect compatibila cu… rugaciunea inimii despre care tot vorbeste, daca ar gasi in ea macar vreo firimitura din harul Duhului Sfant, al carui mesager se face… Inca ne mai intrebam daca parintele Sofronie sau Parintele Rafail ar putea sa inteleaga si sa creada pe cel care – in timp ce isi poarta chitara dupa el peste tot si isi vinde propriul CD de pop-folk american din care ”nu e chiar totul crestin” (vezi min. 99) – afirma, cu toate acestea, cu un aplomb stupefiant:

Lumea, pur si simplu, a cazut de la mine. Acum nu ma mai intereseaza muzica”.

S-a facut caz de faptul ca viata trecuta a lui Klaus nu poate fi invocata pentru a respinge genul de ortodoxie propovaduita de el. Ceea ce e adevarat. Problema nu este atat ca Klaus Kenneth isi expune periplul sau (desi si aici trebuie un anumit discernamant cand e vorba de a selecta din trecut doar ceea ce foloseste), cat modul in care o face, modul in care se manifesta. Esentialul nu este ceea ce a facut odinioara, bineinteles, ci cum se raporteaza astazi la acele experiente si ce ceea ce propovaduieste si lucreaza acum. Da, au existat sfinti cu viata tare ratacita inainte de convertire. Dar ce au facut ei dupa ce s-au convertit, care le-a fost viata DUPA convertire si, mai ales, cum s-au manifestat si cum au propovaduit credinta? Daca ni se va raspunde ca exista nebunii pentru Hristos, atunci trebuie sa stim ca acestia se manifestau in mod cert in medii cu totul straine de orice pregatire si promovare comerciala sau de orice natura.

Cum spuneam si altadata, alegoric, nu e suficient sa spui ca ceea ce canti tu sunt stihuri din psalmi, daca muzica prin care vehiculezi aceste stihuri transmite un cu totul alt duh: Psaltirea pe ritmuri hip-hop sau pe sonoritati de rock nu mai este Psaltire, ci, trebuie sa o spunem, devine o batjocura la limita sacrilegiului ori, in cel mai bun caz, un kitsch penibil. Iar un duh gresit, strain se transmite mult mai direct si mai puternic decat cuvintele si invatatura care vin prin acel vehicul. Deci problema nu este mica, fiindca asa se intra in partasie cu duhul neortodox. Din psalmul acela – ca sa continuam alegoria – se retine mult mai usor ritmul de hip-hop sau de rock, gesticulatia, dansul, agitatia… iar nu versurile. Sau nu in aceeasi masura. Tonul chiar face muzica in acest caz.

Spunea Parintele Rafail Noica astfel:

Minciuna si moartea sunt acelasi lucru. Minciuna nefiind doar a zice un neadevar: iti zic ca ploua, dar e soare afara. Minciuna, in esenta ei, este ceva mult mai adanc. Este tot ce nu este dumnezeiesc. Poti sa spui lucruri foarte bune, dar daca nu sunt in Duhul lui Dumnezeu sunt minciuna. (…). Intre altele, cel care are duhul deosebirii, pe linia asta deosebeste [duhurile gandurilor]. Printre altele, prin efectul pe care cuvantul il are in sufletul tau.

Si care sunt roadele? Insesi reactiile fata de articolul Parintelui Mihail Stanciu constituie pentru noi indiciile unor astfel de roade. Este incredibil cum oameni care par atat de largi la minte si la inima incat pot intelege in ce fel e compatibila Ortodoxia cu toate experientele heterodoxe si lumesti cele mai tulburi, vazand in ele chiar lucrarea lui Dumnezeu, devin dintr-o data atat de agresivi  si de lipsiti de cuviinta cand raspund unui parinte staret cunoscut pentru pozitiile sale curat ortodoxe si marturisitoare. Daca iubirea, acceptarea si atot-ingaduinta lor se reduc la idolul aclamat si sustinut aproape fanatic, plus cei asemenea lui, si daca se transforma intr-un elan de terfelire salbatica a păstorilor care inteleg sa ridice semne de intrebare asupra temeiurilor acestui bizar extaz colectiv, atunci ne-am cam lamurit despre crestinismul “vederilor largi”, profesat de fanii predicatorului elvetian (care singuri admit ca “lupta pentru Klaus Kenneth” si se arata extrem de preocupati de “imaginea” celui luat drept model de neatins).

Si, desi unii dintre cei care vad o virtute nemaipomenita in a fi cat mai… “open-minded” fac atata caz de ingustimea ortodoxistilor traditionalisti, pana la urma se intalnesc pe undeva cu zelotistii  supercorecti, fiind la fel de impermeabili la puncte de vedere critice punctuale si rationale (nu rationaliste) si la fel de refractari la cercetarea lucida, calma si nepartinitoare a duhurilor si a invataturii convertitului adulat. Idolul niciodata nu se discuta, se urmeaza orbeste,se aplauda frenetic si se apara cu orice pret, in ciuda oricaror argumente si dovezi.

Dupa citirea noianului de comentarii si articole ale fanilor sai neconditionati si infierbantati – dintre care unii nu s-au sfiit sa mearga pana la jigniri grosolane , rastalmacind aberant cuvintele unor duhovnici – am ramas cu o mare si grea intrebare: ne mai trebuie, oare, astazi, discernamant si credinta dreapta pentru mantuire sau in sec. XXI consideram ca merge si numai cu iubirismul “universal” de tip New Age? “Fenomenale” sunt, mai cu seama, comentariile care il judeca cu obraznicie (uneori de sorginte feminista) pe staretul manastirii Antim, fara ca acesta sa fi comis vreo erezie care sa justifice asta, si culmea, tocmai in numele… poruncii de a nu judeca! Ce bine ne simtim cand ni se pare ca noi ii iubim pe toti si avem imaginatia asa bogata… :( Dar asta nu este iubire, ci frizeaza inselarea, frati si surori! Cu toata durerea intrebam: cand oare vom vrea sa mai ascultam si de Dumnezeu, nu numai de euforiile si inchipuirile noastre pe care le botezam trairi duhovnicesti? Parintele Mihail a demonstrat punctual, cu citate si pagini niste lucruri gravissime, dar pe noi nu ne intereseaza? E semnul cel mai elocvent ca, daca acum am cazut, cu mult mai usor il vom primi si pe Antihrist, care va fi infinit mai carismatic, mai convingator si mai… “iubitor”.

In cele din urma, acesta este esentialul – ce fel de ortodoxie traim si propovaduim? Cum e posibil sa avem, si in cele duhovnicesti, un comportament atat de… consumerist, atat de tipic pentru un spectator postmodern care asteapta mereu febril urmatorul spectacol si vrea sa vada pe cel mai nou show-man, care trebuie sa fie si mai cu sclipici si mai plin de adrenalina decat anteriorul, neaparat sa spuna glume si mai spumoase, sa aiba un joc de scena variat si interesant, sa se strambe si sa gesticuleze luxuriant, sa se miste incontinent, sa strige, “sa se joace”, sa surprinda si sa stimuleze continuu simturile si imaginatia… Mai mult: sa relateze experiente socante, sa fie neaparat “cool” si “trendy”, nonconformist si maestru in retorica, sa ne infierbante sangele si sa ne exalte afectele, sa ne faca sa radem si sa plangem in hohote, sa ne sa ne dea senzatia ca traim si ca nu suntem morti! Ce fel de umilinta, ce fel de pocainta (schimbare a vietii), de reculegere, de deschidere a ochilor launtrici si de realism cu privire la sine se pot desprinde din conferintele si cartile fratelui Klaus? Care este duhul in care acesta isi transmite chiar si invaturile corecte si bune? Daca cineva si-ar raspunde sincer la intrebare, nu am mai fi avut acum un buboi purulent care se sparge cand este atins de o observatie dura, dar cauterizatoare si profilactica pentru salvarea trupului Bisericii, cum a fost cea a Parintelui Mihail.

In timp ce predicam tocmai despre “surogate”, nu facem decat sa livram publicului, cu generozitate, divertisment “spiritual” si duhovnicie “fast food”. Surogatul nostru de viata este in cele exterioare si facile, in orice altceva decat in Duh si in Adevar. Se vorbeste de “libertatea Duhului”. Libertatea o vedem, dar… care duh? Si care Adevar, daca fiecare are adevarul lui?

Cazul Klaus Kenneth spune multe despre genul de inselare la care suntem predispusi. Acea spiritualitate despre care Cuviosul Seraphim Rose si Sfantul marturisitor Daniil (Sandu Tudor) spunea ca e duhul antihristic – pentru ca predispozitia catre idolatrie, catre amagire, catre spectacol si divertisment, dar si catre emotiile provocate de stimuli puternici, de istorii si interpretari lacrimogene, sunt toate foarte potrivite pentru cel mai mare lider charismatic care sta sa vina…

Cu sau fara K. Kenneth, ar fi important pentru mantuirea noastra sa ne vedem si sa ne asumam slabiciunea funciara care poate sa ne coste scump, sa recunoastem ca, si in Biserica, ne place sa fim distrati, sa ni se tina de urat, sa ne uitam fascinati la spectacol. Cautam viata, da, e foarte bine, dar parca mereu o cautam in alta parte decat in noi insine si in smerenia si simplitatea Bisericii noastre, decat in sobrietatea implinirii poruncilor Dumnezeiesti si in osteneala “banala” a nevointei si pocaintei de fiecare zi. Cum spunea foarte frumos si Protos.Arsenie Muscalu:

de multe ori se intampla ca noi sa cadem intr-o stare de plictiseala, de delasare, de epuizare si de dezorientare si parca asteptam sa vina ceva asa, din afara sa ne aduca o solutie de eliberare, asteptam sa se intample ceva extraordinar, sa se petreaca un lucru spectaculos, insa de multe ori nu de acest lucru avem nevoie. Noi multumim Lui Dumnezeu ca am primit cu totii de la El darul credintei, intr-un fel luminat, avem trebuinta sa-l lucram prin staruinta si rabdare, in chip neimprastiat faptele bune numite trupesti, caci acesta este inceputul calatoriei duhovnicesti. Nu de intamplari extraordinare avem nevoie, ci de o lucrare cuminte, echilibrata, statornica si sarguitoare

Genul acesta de “renastere harismatica” ortodoxa spune foarte multe despre noi insine, despre predispozitia noastra catre cultivarea “senzationalismului religios”, despre atractia noastra irezistibila catre tot ceea ce impresioneaza si emotioneaza usor, despre superficialitatea si tarele lumesti de care nu ne-am dezbarat, ca si de amorteala duhovniceasca in care ne aflam. Cum de alte cuvinte si alte experiente duhovnicesti sau existentiale veritabile nu ne pot trezi din somnul inimii, asa incat sa trebuiasca sa ne dam iluzia trezirii, prin surogate si meta-surogate? Ce profetii si descoperiri ale sfintilor, ce cuvinte tari si avertismente ale parintilor, ce semne ale sfarsitului, ce criza devastatoare, ce asalt al perversiunilor antihristice, ce Liturghie, Evanghelie, Sfinti Parinti…, plictiseala… Noi vrem show, bancuri, jonglerii si picanterii verbale, experiente limita, viziuni si minuni nemaiintalnite, crime, violuri si rataciri descrise cu voluptate, convorbiri directe cu Iisus, povestiri incredibile si zguduitoare, socuri si senzatii tari, traire mistica exploziva, euforica si trepidanta, acces la Duhul Sfant si la rugaciunea inimii pe calea cea mai usoara si mai scurta, cu tot cu pacate si patimi “la pachet”… Asta da, ortodoxie, frate… (Desigur, gradele si formele in care suntem cuprinsi fiecare de acest duh sunt felurite).

Dar Sfintii Parinti oare ce spun despre toate astea? Ne mai intrebam daca nu cumva exista si inselare?

Mai mare vina au cei care promoveaza un astfel de “revival ortodox” sui-generis, decat bietul convertit inca zbuciumat Klaus Kenneth. Dumnezeu sa-l miluiasca si pe el, si pe noi!

In incheiere sa reflectam putin si asupra parerii parintelui Savatie Bastovoi, el insusi un convertit (VEZI)...

PS1. Probabil e o pura coincidenta ca editorul cartilor  lui K. K. este si unul dintre aparatorii din oficiu ai Patriarhului Daniel, intr-o carte lingusitoare aparuta la scurta vreme dupa alegerea acestuia, scrisa in colaborare cu alti doi faimosi valeti de curte, ei insisi un soi de vedete media, dar si – surpriza! – propovaduitori constanti si agresivi ai ecumenismului, mereu de veghe impotriva vocilor traditionaliste din Biserica si manipulatori neintrecuti, exersati, profesionisti. Si in replica data parintelui egumen al Man. Antim, aprigul patron al Agnos-ului face recurs la aceeasi autoritate a ucazurilor patriarhale:

am reuşit să înţeleg şi anumite prevederi, cu titlu de sfătuire, venite din Dealul Patriarhiei către preoţii noştri de a nu da nicio declaraţie publică presei fără acordul ierarhului locului… De a nu se expune public…

PS2: Incercand ignobil sa-l umileasca si sa-l discrediteze pe parintele Mihail,  editorul sibian nu a gasit un alt standard de referinta pentru ortodoxia autohtona decat o Enciclopedie recenta, scoasa sub egida… aceleiasi Patriarhii (ne mai miram?), indicand implicit, cu ocazia aceasta, si care este sensul unei astfel de aparitii editoriale – anume, instituirea unui fel de Who’s Who ortodox roman. Un fel de diptic oficial, un fel de Carte a Patriarhului, in care, daca esti trecut existi, daca nu, nu. Citim in ziarul patriarhal despre acest volum ca a fost alcatuit sub coordonarea PF Daniel insusi, care declara ca

“cei mai mulţi colaboratori la acest vast proiect sunt doctori în teologie de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu”,

printre care este enumerat, la loc de cinste, aceeasi nelipsita si veche cunostinta a noastra care ne anunta mai de mult ca ne “monitorizeaza atent”, preotul Constantin Necula.

Acesta este etalonul de ortodoxie care ni se propune (impune?) de catre mainile harnice intru diversiune si sincretism ale teologilor si editorilor de la Sibiu. O carte in care nu doar parintele Mihai Stanciu nu figureaza, dar nici Parintele Justin Parvu, de pilda, nici Mircea Vulcanescu (desi a fost si teolog si e martir al Bisericii, iar profesorul sau, Nae Ionescu este prezent). Si cati altii nu se regasesc oare in acele pagini? Nume de care cu siguranta nu suntem vrednici! In schimb, se afla in Enciclopedie, cu poza mare, un oarecare profesoras intrigant de la Facultatea de Teologie din Bucuresti, faimos tot pentru murdariile, diversiunile si calomniile pe care le propaga – atat in viu grai cat si pe internet – impotriva Parintelui Justin si a ortodocsilor care cauta sa pastreze Sfanta Traditie nealterata. Asa standarde de ortodoxie, asa reactie!

I. Bucur

A. Maxim

   Comentariu saccsiv:

   Iata si un scurt dialog preluat de la http://blog.patermihail.ro/arhive/1113#comment-723:

Părintele Savatie   spune:

Parinte Mihail, blagosloveste.
Eu am citit cartea in manuscris. M-au rugat editorii sa le scriu un cuvint inainte. Am citit-o cu bagare de seama si multa ingaduinta, ca un pacatos si convertit ce sint, tot tragind nadejdea ca voi da de sensul tuturor acelor marturisiri. Dar, spre neintelegerea mea, nu l-am gasit. Prin urmare, cu tot respectul meu fata de editori si fata de tot ce inseamna Parintele Sofronie si Parintele Rafail, am refuzat sa prezint aceasta carte. Raspunsul meu, dat in 5 septembrie 2008, a fost acesta:
“… am citit cartea. Eram entuziasmat la inceput, dar nu am aceeasi impresie despre cartea in ansamblu. Mi se pare ca ramine in sfera delirului si a incertitudinii. Ma si tem sa o recomand cuiva. Altminteri, ramin acelasi, pretuind truda pe care o faci”.

Părintele Mihail   spune:

Cu pace, Părinte Savatie. Delir, delir, dar nu e doar al lui, e și al tuturor celor ce-l promovează pe la noi.

K.K. continuă diversiunea și propaganda ecumenisto-new-age-istă și azi, trecutului amețitor îi este foarte fidel. Iată câteva ”perle” din conferința de la facultatea de teologie – București, 5 mai 2010:
– min. 40-41: “Buda nu a fost un fariseu, a fost autentic si cred ca este in rai, adica daca eu as fi Dumnezeu, eu l-as primi in rai.” Iar mai inainte a zis ca ceea ce a facut Buda a fost prima parte, lepadarea de omul vechi, dar fiindca nu Il stia pe Hristos, nu a avut ce om nou sa imbrace. Deci Buda e un fel de precursor al lui Hristos, asa se intelege, practic e un soi de profet, care si merita raiul… – Parcă Hristos a zis că ”Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari.” (Ioan 10, 8).
– min. 39: “Acum nu ma mai intereseaza muzica”, “lumea, pur
și simplu, a cazut de la mine.” – Atunci la Varna ce a fost? Atunci de ce își face reclamă propriului CD de muzică pop-folk american din care ”nu e chiar totul creștin” (min. 99)?
– min. 101: “Mergeti la discoteca din cand in cand; nu e nimic rau in asta. Si eu dansez bucuros. Dar doar atunci cand sunteti pe marginea prapastiei. [Cuum? Păi până acolo te mome
ște diavolul, ca apoi să te ia în brațe cu totul. n.n.] Discoteca nu e rea, insa depinde in ce masura mergi.” … “Am vazut oameni convertindu-se acolo, la carnaval!… Eu nu ma tem… Acesta este Hristosul Cel viu.” – Nu, fraților, Dumnezeu nu găsește plăcere la discotecă, nici la carnaval!
Mai sunt
și altele…
*
Apoi, folose
ște unele artificii retorice pentru a-și câștiga simpatia auditoriului vrăjit de poveștile lui:
– face pe victima pentru a-
și atrage compasiunea: copil fiind mamă-sa l-a agresat, apoi 7 ani a fost abuzat (min. 46-47) (etc… Înseamnă că nu a uitat, deci nici n-a iertat, deci nici lui nu i s-au iertat păcatele.), că ce spune nu e pe placul Patriarhiei și că va fi ”penalizat” – asta ca să-i ”câștige” pe nemulțumiții față de structurile oficiale…
– presară multe ”glumi
țe” și exemple forțate (unele fără legătură cu subiectele) pentru a degaja atmosfera și pentru a distrage gândirea sobră și trezvia spectatorilor. Nu mai știi apoi ce să apreciezi: umorul interesat și manipulator, sinceritatea și seriozitatea ”mărturisirilor” sau jocul de scenă cu efecte emoționale (actorie desăvârșită) între două extreme: râs și lacrimi…
– invocă adesea ”M-am întredat adesea: de ce, Doamne?…”, ”Doamne, Dumnezeule dacă e
ști viața, dacă exiști, dă-mi viață!” (min. 45), ”Hristos cel viu”, luând în deșert numele Domnului, dar arătând că-L și cheamă pe Dumnezeu doar în ocazii critice… – Oare nu se cade să-I și mulțumim lui Dumnezeu cu smerenie?
– ne laudă pe noi, românii, că suntem cei mai credincio
și, cei mai ”trăitori” dintre ortodocși, ca să credem că ne și apreciază, ca și noi să-l apreciem, să-l aplaudăm eventual, pentru ”periatul și gâdilatul” lui. ”God bless Ameri… aa Romania, pardon!” Asta e cea mai folosită metodă de câștigare a bunăvoinței auditorilor…
*
Am aflat cu triste
țe că azi, duminică, după Sfânta Liturghie, K.K. a predicat chiar în biserica unei mănăstiri (L.). E jale! Și-a respectat întocmai ideile din carte: iertare prin glas nu prin pocăință și dreaptă credință, el s-a despătimit deja, toate confesiunile au ”taine” și părți din învățătura lui Hristos, mare vrajă și ”iubire” ecumenistă, ce mai! Oricum, lumea a început să iasă din biserică, dezamăgită… Mă întreb dacă nu cumva, păstrând ritmul ăsta, peste vreo 10 ani îi vom lăsă pe toți transsexualii și psihopații să ne vestească ”ortodoxia” vieții și a căutării lor. Dumnezeu să ne lumineze mințile să nu luăm lupii drept pastori!

   In caz ca ati trecut prea rapid peste un foarte important paragraf din articolul de mai sus, subliniez:

   Incepand cu min. 99 (“Mergeti la discoteca din cand in cand; nu e nimic rau in asta”):

http://www.trilulilu.ro/agnos/6a94c3928490bd

   Incepand cu min. 40 (il lauda pe Buda):

http://www.trilulilu.ro/agnos/6a94c3928490bd

   Apologia Maicii Tereza:

   Cititi va rog si:

Articolul zilei (12.05.2010): KLAUS KENNETH, un RATACIT …

   Sper ca multi dintre cei ce refuza sa-i vada greselile, se vor trezi. Sper de asemenea sa se trezeasca chiar KK … Sa ne rugam pentru el.

   Pana atunci, trebuie sa intelegem ca ceea ce face el este foarte grav, caci pune otrava in prajiturele: de la a da liber la discoteca si pana la a-l promova pe Buda … altfel spus, se manifesta, speram ca doar deocamdata, aidoma unui inainte mergator al antihristului.

   Trebuie sa contientizam ca antihristul va fi frumos, carismatic, va promova iubirea si pacea si va vorbi fiecaruia pe „limba” lui: ortodoxului, catolicului, musulmanului, budistului, etc. Trebuie sa intelegem ca ecumenismul, in forma sa finala, ca religie a antihristului, nu va reprezenta neaparat o unire administrativa a religiilor, cu toate ca majoritatea mai marilor acestor religii il vor recunoaste ca invatator suprem … Astfel, pentru ortodox, de exemplu, el va figura a fi ortodox, dar unul pe care il putem cataloga caldicel, deci foarte pe gustul maselor, caci va fi „deschis” si spre alte religii, care cica ar reprezenta alte cai de a ajunge la acelasi Dumnezeu. Va fi si un invatator foarte ingaduitor cu placerile lumesti: putina curvie, putin alcool, putina muzica, mai putina rugaciune In plus, va face si minuni … Adica, un individ ce-l intrece cu foarte mult pe acest KK. Asta pe de o parte.

   Pe de alta parte insa, va fi si salvatorul ce va „rezolva” mega problemele cu care a inceput sa se confrunte omenirea: el va fi speranta NOII ORDINI MONDIALE, cea fara razboaie, fara natiuni, fara homofobi, fara habotnici, fara „extremistii” non caldicei …

   Ce triste invataminte putem trage din faptul ca atat de multi romani il apreciaza pe KK? Acelea ca in Romania, pentru prea multi, nici n-ar mai fi nevoie sa vina foamete, mega miscari de strada, razboi … L-ar primi de acum si cu mare drag pe antihrist …

%d blogeri au apreciat asta: