Consiliului Judetean Suceava a editat o carte ce contine fotografia Capitanului Corneliu Zelea Codreanu. Institutul “Elie Wiesel” e indignat. Toti tremura terorizati …

Iata ce putem citi in articolul O carte editată sub egida CJ Suceava stârneşte indignarea Institutului Elie Wiesel:

Institutul “Elie Wiesel” şi-a exprimat indignarea faţă de lansarea, sub egida Consiliului Judeţean Suceava, a unei cărţi semnate de George Ungureanu, care conţine o fotografie a liderului Mişcării legionare, Corneliu Zelea Codreanu. Autorităţile sucevene au exprimat regretul faţă de incident.

Într-un comunicat de presă transmis marţi, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” şi-a exprimat indignarea şi dezacordul faţă de lansarea, în 11 aprilie, la Biblioteca Bucovina “I G Sbiera”, a volumului de poezii pentru copii “Păţania lui Somnorilă”, semnat de George Ungureanu şi editat de Centrul Cultural “Bucovina” sub egida Consiliului Judeţean Suceava.

Potrivit sursei citate, la lansare a participat şi a vorbit vicepreşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Vasile Ilie, lucrarea fiind editată din fonduri publice şi cu susţinerea directă a conducerii Consiliului Judeţean Suceava.

“Lansat ca un volum de poezii pentru copii am fost şocaţi să observăm pe Coperta patru fotografia lui Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul Mişcării legionare”, se arată în comunicat.

Totodată, sursa citată arată că fotografia nu este întâmplător aplicată pe copertă, întrucât autorul, George Ungureanu, afirma în volumul autobiografic “Prin labirintul vieţii”, editat în 2010 de aceeaşi conducere a Consiliului Judeţean, a fost membru activ al Mişcării legionare, iar în perioada Statului Naţional Legionar (septembrie 1940 – ianuarie 1941) a fost numit prin Decret al Consiliului de Miniştri, comisar de românizare la Întreprinderea Textilă Română “Nobert Juster”.

“În acest context, este inexplicabil şi revoltător să asistăm la susţinerea şi promovarea imaginii, de către conducerea Consiliului Judeţean Suceava, a unui fost legionar care a luat parte activ la politica antisemită a statului. De asemenea, suntem profund îngrijoraţi de promovarea unei literaturi memorialistice sau destinată tinerei generaţii, având ca mesaj idei şi personaje ale Mişcării legionare”, se mai arată în comunicat.

Vicepreşedintele CJ Suceava, Vasile Ilie, a declarat că regretă acest eveniment, iar conducerea CJ Suceava se delimitează de fapte care elogiază persoane cu trecut istoric neclar.

“Ne delimităm de orice fapt care ar elogia persoane care au un trecut istoric neclar. Regretăm acest eveniment care s-a produs. Consiliul Judeţean Suceava sprijină acţiunile culturale, semninarii, dezbateri, lansare de carte, expoziţii, tradiţii, dar nu controlează produsul cultural”, a spus Ilie.

Directorul Bibliotecii Bucovinei, Gabriel Cărăbuş, a declarat corespondentului MEDIAFAX că instituţia pe care o conduce a fost doar gazda evenimentului.

“A fost doar o acţiune găzduită de Biblioteca Bucovinei”, a spus Cărăbuş.

El a menţionat că din câte ştie, pe ultima copertă a cărţii este fotografia autorului.

Autorul volumului, George Ungureanu, a împlinit o sută de ani în ziua lansării cărţii de poezii.

Corneliu Zelea Codreanu: „Insemnari de la Jilava”

Citez din articolul Însemnări de la Jilava:

Marţi, 19 aprilie

E ora 9 seara. Condus de un căpitan de jandarmi şi de un plutonier, cobor scările de la Consiliul de Război.

Afară, duba. De câte ori văd acest instrument, mi se înăcreşte sufletul.

Se deschide uşa şi urc. Înăuntru întuneric. Desprind umbrele a patru soldaţi.

– Încărcaţi armele, aud comanda plutonierului. Plecăm. Trecem prin străzi luminate. La un moment dat îmi dau seama că mă aflu pe podul de la Izvor, în dreptul casei domnului general, unde, până acum câteva zile, fusese sediul nostru. Şi va mai fi, cu ajutorul lui Dumnezeu.

O apucăm la stânga şi apoi de‑a lungul, pe Cheiul Dâmboviţei. Mă duce la Văcăreşti, îmi zic. Şi trec străzile una după alta.

La un moment dat simt că am ieşit afară din Bucureşti. Nu mai aud zgomote de trăsuri, maşini şi tramvaie şi nu mai văd lumini, prin crăpăturile de la ferăstruică.

Maşina fuge pe şosea, în necunoscut.

Într‑un târziu este oprită de un cordon de santinele.

– Stai! Cine‑i?

– Dă‑i drumul, că‑i Poliţia. Apoi de un altul. În sfârşit oprim. Cobor la Jilava în faţa cancelariei. Aici e un fort din linia de centură a Bucureştilor, făcut pe vremea regelui Carol I, după războiul de la 1877. Acum e închisoare militară.

Aici s‑au chinuit Moţa, Marin, Ciumeti, domnul general şi sute dintre ai noştri, la 1933‑1934.

Intrăm în cancelarie. Peste câtva timp soseşte maiorul comandant al închisorii şi doi ofiţeri din compania de gardă.

Primesc instrucţiuni la telefon.

Căpitanul şi plutonierul de jandarmi pleacă, luându‑şi cu părere de rău rămas bun de la mine. Două suflete alese, care fac excepţie în corpul acesta al jandarmilor.

Maiorul îmi cere cravata. Apoi banii. 1.000 de lei. Mi se face percheziţie prin buzunare. Dar aşa e regulamentul. Plec cu locotenentul Maslacan, încadrat de patru santinele cu baioneta la armă.

Sunt obosit.

Intrăm în fort. Acolo pătrundem pe nişte ganguri întortocheate şi lungi, pline de întuneric. Mă izbeşte un miros rece şi umed de mucegai.

Sunt introdus apoi într‑un fel de boltă, lungă de vreo 6 metri şi lată de vreo 4 metri.

De o parte şi de alta nişte scânduri, aşezate pe capre de lemn, formează două paturi mari, comune. O fereastră cu gratii de fier dă într‑un perete al fortului, aşezat la vreo 10 metri. Deasupra acestei bolţi sunt vreo 4 metri de pământ. Pereţii exteriori au o grosime de 1,50 metri. Jos asfalt.

Dacă afară aş vedea un om care numai o jumătate de oră ar dori să doarmă într‑o asemenea boltă, l‑aş opri şi i‑aş spune: „Nu încerca, te nenoroceşti”.

Plutonierul mi‑aduce o rogojină şi două pături groase. Le aşează pe scânduri. Sub cap, nimic.

Locotenentul vede că este ceva lipsit de cea mai elementară omenie. Se simte jenat şi se scuză că aşa e regimul. Mă întreabă dacă n‑am o bască pentru cap, că o să‑mi fie frig. De unde să am?

Îmi spune câteva vorbe bune şi pleacă, încuind uşa cu lacăt. De jos, de sus, din pereţii groşi, de pretutindeni săgeţi reci de umezeală îmi străpung trupul. Pare că aceşti pereţi străini, în care nu recunoşti nimic de al tău şi nu vezi pe nimeni dintre ai tăi, duşmănoşi, abia aşteaptă o viaţă de om, pe care s‑o mistuie, trimiţându‑şi miile de săgeţi, ca nişte adevărate raze ale morţii, pe trupul bietului condamnat.

M‑am culcat. O noapte lungă.

Sfintele Paşti 1938,

Editorial MUGUR VASILIU (Revista AXA): „Dincoace de Sfintenie”

Citesc din articolul Dincoace de sfinţenie:

Raportul orbului XIII

O, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţe şi prigoane, prin multele voastre pătimiri aţi stăvilit întărâtarea vrăjmaşului cea cu mânie pornită asupra Bisericii lui Hristos; vouă, celor ce aţi suferit foame, ger, schingiuiri, umilinţă şi chinuri de tot felul întru apărarea legii celei strămoşeşti,

Vă aducem mulţumirile noastre.

(Acatistul Sfinţilor Români din închisori, Rugăciune).

Parintele Dumitru Staniloae despre Parintele ARSENIE BOCA si Corneliu Zelea Codreanu

   Citez din articolul Parintele Dumitru Staniloae despre Parintele Arsenie Boca si Corneliu Zelea Codreanu:

   Arsenie Boca mi-a fost foarte apropiat ca student la Sibiu. Venea la mine si statea luni de zile uneori. Dupa aceea s-a facut calugar, a stat in Bucuresti pe la un frate al meu… Era o taina in el, era un om care spunea cu hotarare, nu spunea cu ezitari, cum spun alti oameni, si cum si eu imi dau seama ca nu pot defini lucrurile. El parca le spunea in asa fel ca dadea o siguranta omului care-l asculta. Avea ceva propriu; eu nu stiu sa fi pus intr-un mod foarte complicat problemele; el le spunea intr-un mod hotarat, asa fara ezitari. El avea un fel propriu al lui care impunea. Dar nu stiu de ce n-a mai venit la mine.