MIHAI EMINESCU: “Cine tine cu strainii / Manca-i-ar inima canii / Manca-i-ar casa pustia / Si neamul nemernicia”
De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.
Din Hotin si pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale;
Din Satmar pâna ‘n Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se ‘ndeamna,
Nici îi este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain în tara lui.
Dela Turnu ‘n Dorohoiu
Curg dusmanii în puhoiu
Si s-aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate.
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sânul,
Codrul – frate cu Românul –
De secure se tot pleaca
Si isvoarele îi seaca
Sarac în tara saraca!
Cine-au îndragit strainii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.
Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua ‘ntreaga, noaptea ‘ntreaga,
Doar s-a ‘ndura Dumnezeu
Ca sa-ti mântui neamul tau!
Tu te ‘nalta din mormânt
Sa te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odata,
Ai s-aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
Iti vin codri ‘n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara în hotara,
Indragi-i-ar ciorile
Si spânzuratorile!
Cine ne-au dus Jidanii
Nu mai vaza zi cu anii
Ci sa-i scoata ochii corbii
Sa ramâe ‘n drum cu orbii
Cine ne-au adus pe Greci
N’ar mai putrezi în veci
Cine ne-au adus Muscalii
Prapadi-l-ar focul jalei
Sa-l arza sa-l dogoreasca
Neamul sa i-l prapadeasca
Cine tine cu strainii
Mânca-i-ar inima cânii
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.
Doina, de Mihai Eminescu
Cititi va rog si:
Mihai Eminescu: Cine ne-au dus Jidanii Nu mai vaza zi cu anii
MIHAI EMINESCU – 122 de ani de la trecerea la Domnul. INTOXICAT CU MERCUR, ca sa taca …
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:
https://saccsiv.wordpress.com/about/
ApreciazăApreciază
Rugaciune
de Mihai Eminescu
Nadejde si-ntarire
si zid de mantuire
pe tine castigandu-te,
ingenunchem rugandu-te:
de chinuri ce ne bantuie,
Marie, tu ne mantuie!
O, Sfanta Marie!
Tu, maica durerilor,
regina tariilor,
taria soliilor,
izvoru-ndurarilor
luceafar al marilor,
indura-te, pleaca-te,
nadejdea corabiei,
invingerea sabiei,
limanul sarmanilor
si soarele anilor,
balsamul ranitilor,
norocul iubitilor,
o, da-ne tarie,
Sfanta Marie!
Iisuse Hristoase,
de oameni iubitorule,
Mantuitorule,
izvor mantuirilor,
de acum si pururea
si-n vecii vecilor!
Rugaciune
de Mihai Eminescu
Craiasa alegandu-te
Ingenunchem rugandu-te,
Inalta-ne, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie;
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, Maica prea curata
Si pururea Fecioara,
Marie!
Noi, ce din mila Sfantului
Umbra facem pamantului,
Rugamu-ne-ndurarilor,
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plangeri,
Regina peste ingeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, Maica prea curata
Si pururea Fecioara,
Marie!
Invierea
de Mihai Eminescu
Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al mortii rece spirit se strecura-n tacere;
Un singur glas îngâna cuvintele de miere,
Inchise în tratajul stravechii evanghelii.
C-un muc în mâini mosneagul cu barba ca
zapada,
Din carti cu file unse norodul îl învata
Ca moartea e în lupta cu vecinica viata,
Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si
prada.
O muzica adânca si plina de blândete
Patrunde tânguioasa puternicile bolti;
„Pieirea, Doamne Sfinte, cazu în orice colt,
Inveninând pre însusi izvorul de viete.
Nimica înainte-ti e omul ca un fulg,
S-acest nimic îti cere o raza mângâioasa,
In pâlcuri sunatoare de plânsete duioasa
A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg”.
Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala
Si negrul întuneric se sperie de soapte,
Douasprezece pasuri rasuna, miez de noapte,
Deodata-n negre ziduri lumina da navala.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie,
Colo-n altar se uita si preoti si popor,
Cum din mormânt rasare Christos învingator
Iar inimile toate s-unesc în armonie:
Cântari si laude’naltam,
Noi, Tie Unuia,
Primindu-L cu psalme si ramuri
Plecati-va neamuri,
Cântând Aleluia!
Christos a înviat din morti,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte calcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte!”
Rugaciunea unui dac
Mihai Eminescu
Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeauna,
Caci unul erau toate si totul era una;
Pe cand pamantul, cerul, vazduhul, lumea toata
Erau din randul celor ce n-au fost niciodata,
Pe-atunci erai Tu singur, incat ma-ntreb in
sine-mi:
Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi?
El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeii
Si din noian de ape puteri au dat scanteii,
El zeilor da suflet si lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mantuire:
Sus inimele voastre! Cantare aduceti-i,
El este moartea mortii si invierea vietii!
Si el imi dete ochii sa vad lumina zilei,
Si inima-mi implut-au cu farmecele milei,
In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers
Si-n glas purtat de cantec simtii duiosu-i viers,
Si tot pe lang-acestea cersesc inc-un adaos:
Sa-ngaduie intrarea-mi in vecinicul repaos!
Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila,
Sa binecuvanteze pe cel ce ma impila,
S-asculte orice gura ce-ar vrea ca sa ma rada,
Puteri sa puie-n bratul ce-ar sta sa ma ucida,
S-acela intre oameni devina cel intai
Ce mi-ar rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatai.
Gonit de toata lumea prin anii mei sa trec,
Pan’ ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrimi e sec,
Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste,
C-ajung pe mine insumi a nu ma mai cunoaste,
Caci chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o,
Ca pot sa-mi blestem mama, pe care am iubit-o
Cand ura cea mai cruda mi s-ar parea amor…
Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor.
Strain si far’ de lege de voi muri – atunce
Nevrednicu-mi cadavru in ulita l-arunce,
Si-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpa
Ce-o sa amute canii, ca inima-mi s-o rumpa,
Iar celui ce cu pietre ma va izbi in fata,
Indura-te, stapane, si da-i pe veci viata!
Astfel numai, Parinte, eu pot sa-ti multumesc.
Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc.
Sa cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,
Spre ura si blestemuri as vrea sa te induplec,
Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curma
Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!
ApreciazăApreciază
Cum nu vii tu, Ţepes doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarti în două cete: în smintiti şi în misei,
Si în două temniti large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puscărie si la casa de nebuni!
ApreciazăApreciază
Mie mai imi place ca poet de Radu Gyr :). Mi se pare mai putin „visator”, poate si pentru ca a fost inchis in temnitele comuniste si acolo nu e loc de visare…
Ne vom intoarce intr-o zi
Ne vom intoarce intr-o zi,
Ne vom intoarce neaparat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cand am plecat.
Ne vom intoarce neaparat,
Cum apele se-ntorc din nori
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cantec, pe viori.
Ne vom intoarce intr-o zi…
Si cei de azi cu pasii grei
Nu ne-or vedea, nu ne-or simti
Cum vom patrunde-ncet in ei.
Ne vom intoarce ca un fum,
Usori, tinandu-ne de mani,
Toti cei de ieri in cei de-acum,
Cum trec fantanile-n fantani.
Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
in toate dragostele noi
Si-n cantecul pe care si-l
Vor spune altii, dupa noi.
In zambetul ce va miji
Si-n orice geamat viitor,
Tot noi vom sta, tot noi vom fi,
Ca o samanta-n taina lor.
Noi, cei pierduti, re-ntorsi din zari,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem si-n disperari,
Si-n rani ce-n piepturi se ascund.
Si-n lacrimi ori in mangaieri,
Tot noi vom curge, zi de zi,
in tot ce maine, ca si ieri,
Va sangera sau va iubi.
ApreciazăApreciază
Visator ne-a fost prezentat. Eu nu cred deloc ca a fost un visator. Articolele lui din presa, cat si activitatile nationale in care a fost implicat nu sunt caracteristice unui om cu capul in nori, visator. Pe Eminescu l-au bagat la spitalul de nebuni, iar pe Radu Gyr la puscarie.
ApreciazăApreciază
Una dintre variante contine si versurile astea:
Din Boian la Cornu Luncii
Jidoveste’nvată pruncii
Si sub mână de jidan
Sunt românii lui Stefan.
Vai de biet român săracu
Că-ndărăt tot dă ca racul
Fără tihnă-i masa lui
Si-i străin în tara lui.
ApreciazăApreciază
Intrebare pentru baieti destepti. De ce credeti ca oameni pasnici sunt bagati si dusi in dube la sectie si amendati dar huliganii sunt lasati sa zburde in liniste si sa faca dezastru in Bucuresti?
ApreciazăApreciază
Suna a intrebare retorica. 🙂
ApreciazăApreciază
Excelent punctat.
ApreciazăApreciază
http://www.opiniatimisoarei.ro/sunetele-apocalipsei-asculta-aici-huruitul-inspaimantator-ce-se-aude-intr-o-padure-din-canada/14/01/2012
ApreciazăApreciază
Dorin!
nu merita sa trageti atentie asupra acestor sunete…ei nu fac decit sa trezeasca in noi frica(dupa cum bine stim) ….vor sa dea o nuanta infricosatoare acestor lucruri si anume „sfirsitului lumii”prezentat de ei.Stim ca traim vremurile de pe urma insa nici aici nu este sfirsitul.
ApreciazăApreciază
http://apologeticum.wordpress.com/2012/01/15/idei-pentru-protestatari-oferite-de-traian-basescu/
ApreciazăApreciază
De ce se intampla ce se intampla in strada tocmai astazi , de ziua lui Eminescu? De ce totul s-a aprins cu ajutorul face-book-ului?
Cred ca aici e ceva dincolo de o miscare anti-Basescu. Probabil ca in fruntea tarii trebuie sa vina omul potrivit , agreat si pregatit sa sa termine definitiv Romania.
ApreciazăApreciază
Haite de best,crude, flamande
Au napadit al nostru pamant.
Pui de naparca,gonind de oriunde
Sug trupul tarii,sug sange Sfant.
Secata-i glia,comorile-s furate
Neamul lui Iuda s-a îmbogatit
N-avem odihna, n-avem dreptate,
Neamul lui Iuda ne-a saracit.
Intrigi perfide, oculte urzit-au
Ginta in floare sa ne-o sugrume
Fara-n durare flaca-i închis-au
Flacai ucis-au şi tara geme.
GEME PAMANTUL,APELE,VANTUL,
CODRII ŞI MUNTII NOŞTRI STRABUNI,
GEME JILAVA,NEAGRA-NCHISOARE,
C-A FOST SORTITA PENTRU ROMANI…
(Ilie Nitu)
ApreciazăApreciază
In care se arata ca a fost nu numai un artist de mare talent ci si o constiinta a vremurilor sale, lucru care a atras ura si o multime de detractori.
„Lui Eminescu i s-au atribuit fapte care nu le putea săvârşi. A fost învinuit că a furat cărţi de la Biblioteca din Iaşi, unde el era bibliotecar. De asemenea, a fost învinuit că ar fi vrut să-l asasineze pe regele Carol I, învinuiri lipsite de orice temei. Dintre detractorii din timpul vieţii sale nu trebuie omişi Macedonski şi Ventura, care au dus o campanie dezastruoasă împotriva lui Eminescu. Nici Veronica Micle nu a scăpat de ura detractorilor şi a demolatrilor memoriei poetului. Iacob Negruzzi spune despre Veronica Micle că, atunci când i-a adus la cunoştinţă că Eminescu a înnebunit, ea s-ar fi aflat în compania unui ofiţer. Veronica, într-o întâlnire avută cu A.C. Cuza îi spune: nu pot să-l văd lipsit de minte cu care l-am cunoscut pe Eminescu în cea mai splendidă epocă a vieţii sale intelectuale.
Mihai Eminescu este şi astăzi urât. După anul 1989, s-a trecut la un măcel mediatic asupra memoriei şi operei sale. Revista Dilema declanşează o furibundă campanie împotriva poetului. Aici, în această revistă, cele mai înveninate condeie al aşa zişilor intelectuali rasaţi dau tonul vitriolic împotriva lui Eminescu. Pseudocriticii şi poeţii, striviţi de genialitatea poetului, au umplut paginile revistei cu scrisul lor înveninat lipsit de adevăr împotriva lui Eminescu. Viermele invidiei acestora îi mănâncă şi astăzi.
ApreciazăApreciază
Ceam postat mai sus este un FILM DESPRE ACTIVITATEA DE JURNALIST si ANALISTPOLITIC a lui EMINESCU
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Eminescu a fost un poet de geniu si un Mare Patriot. Toti stim asta. Dar observ ca se transforma incet incet pentru multi romani intr-un idol, mai ales in Republica Moldova. Toata frustrarea romaneasca s-a condensat in idolatrizarea lui Eminescu. Cu riscul de a-mi atrage ura multora tin sa va reamintesc ca una este respectul si alta idolatria. Eminescu a fost un om. Nu un sfant. Nici Dumnezeu.
ApreciazăApreciază
[…] MIHAI EMINESCU: “Cine tine cu strainii / Manca-i-ar inima canii / Manca-i-ar casa pustia / Si neam… […]
ApreciazăApreciază
[…] MIHAI EMINESCU: “Cine tine cu strainii / Manca-i-ar inima canii / Manca-i-ar casa pustia / Si neam… […]
ApreciazăApreciază
[…] MIHAI EMINESCU: “Cine tine cu strainii / Manca-i-ar inima canii / Manca-i-ar casa pustia / Si neam… […]
ApreciazăApreciază
[…] MIHAI EMINESCU: “Cine tine cu strainii / Manca-i-ar inima canii / Manca-i-ar casa pustia / Si neam… […]
ApreciazăApreciază
[…] MIHAI EMINESCU: “Cine tine cu strainii / Manca-i-ar inima canii / Manca-i-ar casa pustia / Si neam… […]
ApreciazăApreciază
[…] MIHAI EMINESCU: “Cine tine cu strainii / Manca-i-ar inima canii / Manca-i-ar casa pustia / Si neam… […]
ApreciazăApreciază
[…] MIHAI EMINESCU: “Cine tine cu strainii / Manca-i-ar inima canii / Manca-i-ar casa pustia / Si neam… […]
ApreciazăApreciază
[…] MIHAI EMINESCU: “Cine tine cu strainii / Manca-i-ar inima canii / Manca-i-ar casa pustia / Si neam… […]
ApreciazăApreciază