SELF TRACKER-ING se doreste a fi viitorul nostru ca fiinţe umane bionice?
Citez din articolul „Self tracking”, noua manie care ne va schimba viaţa?:
„Self tracking”, o arhivare informatică a fiecărei acţiuni zilnice a noastre, este la mare modă în Silicon Valley, California. Mai mult, în opinia unora va fi mania ce va înlocui frumoasa nebunie numită „social networking”.
Până în ce punct te cunoşti şi ştii ce faci în fiecare zi? Memoria noastră este labilă iar capacitatea de auto-observare este departe de a fi perfectă. Desigur ai putea folosi un jurnal, practica meditaţie introspectivă sau merge o dată pe săptămână la psihanalist. Dar ce manager de companie va opera astăzi fără a măsura digital fenomenele şi fără a culege datele într-un PC pentru a le analiza obiectiv?
De ce să navigăm orbeşte fără a arhiva informatic totul ? Aşa procedează aşa-numiţii „self-tracker-i”. O nouă generaţie de microsenzori şi gadget-uri digitale permite înregistrarea în mod continuu a oricărui tip de informaţie numerică. Cei care practică sporturi cunosc puterea microchipurilor introduse, de exemplu, în adidaşi sau în micile aparate ataşate bicicletei, pentru a măsura propriile performanţe şi a analiza progresele, ,informează revista italiană L’Espresso, citată de Agerpres.
Self-tracker-ii vor să extindă această „automăsurare” la fiecare comportament cotidian. Fenomenul s-a născut în Silicon Valley, California, dar este pe cale să se extindă în întreaga Americă. Ei vor să măsoare funcţiile fiziologice (metabolism, tensiune, ritmul somnului), dar şi evenimente care nu sunt pur fizice: propriul nivel de concentrare şi umor, viaţa sexuală, plictiseala, oboseala, râsul, interacţiunile sociale – cu cine se întâlnesc, ce discută. Intenţia este de a corela toate aceste date, a face schimb între ei şi a le confrunta pe rând, într-un gen de mega-experiment fără sfârşit, al cărui cobai voluntar sunt.
Atunci când Ben Lipkowitz, un programator californian, a început să-şi măsoare viaţa minut cu minut, cu ajutorul unei agende digitale japoneze, obiectivul său nu a fost profesional. Vroia să-i demonstreze unui colocatar cam leneş cât timp pierdea spălându-i farfuriile murdare lăsate în chiuvetă: 20 de minute pe zi.
Odată culeasă o mare cantitate de date, apoi descărcată pe computer, vizualizată şi comparată cu instrumente grafice, self-tracker-ii descoperă aspecte surprinzătoare şi neaşteptate despre ei.
Todd Becker, cercetător la o companie de biotehnologie, a identificat, datorită folosirii unui dispozitiv de măsurare a glucozei la diabetici, cu care a efectuat un test pe el însuşi în mod constant, numeroase mici modificări în ritmurile de alimentare ce i-au permis să reducă şi să controleze cu succes greutatea sa corporală.
Sophie Barber, o profesoară din Palo Alto, California, şi-a dat seama, după ce a înregistrat impactul unui supliment dietetic în rezolvarea unei probleme de insomnie, că acesta avea un efect foarte bun şi asupra capacităţii sale de concentrare.
Seth Roberts, profesor la Berkeley, a descoperit, datorită unei serii de mici teste matematice asupra unei invenţii, alături de o documentare meticuloasă asupra dietei sale, o corelaţe directă între consumul unei anumite cantităţi de ulei de in şi o ameliorare semnificativă în performanţa sa cognitivă.
Self-tracker-ii nu pretind să ne înveţe cum să trăim. Dar tocmai pentru că operează la un nivel total diferit de cel al unui studiu clinic sau al unor cercetări sociologice, încercând să cuantifice obiceiuri şi fenomene individuale, în loc să producă statistici medii pe eşantioane ample, sunt consideraţi de numeroşi cercetători precursorii unei ere de terapii mai personalizate.
Mark Carranza, un informatician american, a acumulat timp de peste 15 ani, într-un program Dos, toate ideile care i-au trecut prin cap, un total de peste un milion de note, cu 7 milioane de linkuri încrucişate.
Self-tracker-ii nu trebuie însă consideraţi nişte nebuni. Coloşi de tipul Nintendo, Garmin sau Philips investesc în noi microsenzori de uz personal. Poate că self-tracker-ii anunţă viitorul nostru de fiinţe umane bionice.
Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:
https://saccsiv.wordpress.com/about/
ApreciazăApreciază
Asa ceva se incearca sau cel putin se are in vedere…a mai fost un documentar ciudat pe Discovery, unde se ducea la extrem(daca pot numi asa) evolutia omenirii..Ajungea la un pc. unde trebuia sa sufere o anumita mutatie sau bio-sinteza, ceva de genul omului robot,android sau om bionic…era grozav faptul ca omul ca si suflet nu mai exista…se cautau solutii pt. popularea unei alte planete, cu anumite nave si intr-o perioada imensa de timp…pleca o generatie de aici si ajungea acolo a nu stiu cata generatie!
Imi pare rau ca nu imi amintesc numele documentarului…e interesant modul de gandire al omului contemporan ce vrea doar sa traiasca….fara suflet…fara D-zeu…
ApreciazăApreciază
Da, tot ce s-a scris aici arhitectii noii ordini mondiale-antihristice, au dat pe faţă. Aici:
http://dsc.discovery.com/tv/next-world/next-world.html
scuze daca lincu nu-i functional.
ApreciazăApreciază
@sacsiv
iata ce am gasit in presa.poate-l publici si pe acest site.
http://www.prosport.ro/fotbal-extern/campionate-externe/galeria-lui-lazio-se-autodizolva-drepturi-incalcate-telefoane-ascultate-vezi-acuzatiile-dure-aduse-sistemului-politic-6534959
ApreciazăApreciază
[…] SELF TRACKER-ING se doreste a fi viitorul nostru ca fiinţe umane bionice? […]
ApreciazăApreciază
ce tare: sa-ti masori nivelul de umor de peste zi. Adica cum vine asta? Ajungi seara acasa, verifici nivelul de umor si vezi ca a crescut cu un grad. Asa si? Ce faci? Bati in usa tuturor vecinilor sa te lauzi ori adormi fericit si mandru facandu-ti planuri pt zilele urmatoare, promitandu-ti tie insuti: „maine voi avea mai mult umor, poimane si mai mult… raspoimaine voi deveni un clovn… si pe urma… „
ApreciazăApreciază