Istorie: GERMANIA a fost ORTODOXA…

Orthodox Cristianity: ORTHODOXY IN THE GERMAN LANDS

ORTODOXIA ÎN TINUTURILE GERMANE

De Matthew Hartley, 19 Iunie 2023, Orthodox Christianity

Cea mai veche reprezentare a Sfintei Walburga, din Codexul Hitda al secolului al XI-lea

Femei mucenițe

Sfânta Ursula din Köln (†c. 383) și însoțitoarele ei

Sfânta Afra din Augsburg (†c. 304)

Sfânta Wiborada (†926)

Istoria ortodoxă a tinuturilor germane (Germania, Austria și Elveția de astăzi) este destul de veche și se mândrește cu o multitudine de sfinți. Acest domeniu al istoriei creștin ortodoxe, adesea privit pur și simplu prin prisma post-schismică, justifică și răsplătește din plin o cercetare mai profundă. Această scriere va arunca o scurtă privire asupra a trei femei sfinte mucenițe, care au onorat aceste ținuturi și a căror moștenire de sfințenie va rămâne pentru totdeauna.

Sfânta Ursula din Köln

Una dintre cele mai iubite sfinte de pe meleagurile germane este Sfânta Ursula, fecioară muceniță, cu toate că se știu acum puține lucruri despre ea. Din câte se știe a fost o prințesă romano-britanică care s-a trezit logodită cu un păgân din Armorica, un regat antic din ceea ce este acum nordul Franței. Ea l-a convins pe acesta să accepte botezul și, în plus, i-a obținut permisiunea de a călători în diferite locuri sfinte de pe continentul european înainte de nunta lor. În consecință, ea a pornit spre Roma și, după ce a petrecut o perioadă de timp acolo, s-a îndreptat spre Köln, unde urma să aibă loc nunta ei. Cu toate acestea, poate fără să știe, Köln era asediat de huni la acea vreme. Ajunsă cu suita ei, care potrivit unor relatări număra până la 11.000 de persoane, ea și întreaga ei companie, inclusiv logodnicul ei, au fost martirizați de hoarda necredincioasă. Acest lucru a avut loc undeva la sfârșitul secolului al IV-lea. Sărbătoarea Sfintei Ursula este la 21 octombrie.

Numele Sfintei Ursula înseamnă ‘ursuleț’, referindu-se poate la nașterea ei într-o colivie (dar acest lucru este speculativ). A fost renumită pentru frumusețea și grația sa rafinată. Insulele Virgine sunt numite în onoarea ei.

Martiriul Sfintei Alfra

Ceva mai devreme decât Sfânta Ursula, s-a desfășurat viața și luptele Sfintei Afra. Împreună cu Sfântul Ulrich (a se vedea ulterior), ea este co-patron al orașului Augsburg. Este posibil ca Sfânta Afra să fi fost inițial din Cipru. Ea s-a născut din părinți păgâni și a fost dedicată la naștere slujirii lui Venus. Este posibil ca ea să fi lucrat chiar într-un bordel condus de familia ei pentru o perioadă de timp. Cu toate acestea, ea nu a stat mult timp în asemenea întuneric și nelegiuire. În timpul persecuțiilor din timpul lui Dioclețian, episcopul local Narcissus a fost nevoit să se refugieze la Sfânta Afra și la mama ei. În scurt timp, acesta a convertit întreaga lor familie la credința lui Hristos. După ce mai târziu a fost ea însăși denunțată ca fiind creștină în fața autorităților, a refuzat cu îndrăzneală ordinul împăratului de a sacrifica zeilor păgâni, proclamându-l în schimb fără teamă pe Hristos. Pentru mărturisirea ei curajoasă, a fost arsă în public lângă râul Lech (alte surse spun că a fost decapitată). Sfânta Afra a intrat în împărăția cerească în jurul anului 304.

O ultimă femeie martir de seamă a venit din vremuri mult mai târzii: Sfânta călugăriță-martir Sfânta Wiborada. Ea a trăit la sfârșitul secolului al IX-lea – începutul secolului al X-lea.

Sfânta Wiborada, călugărița muceniță

Sfânta Wiborada a fost o călugăriță benedictină singuratică, ce a dus o viață de rugăciune. De neam bogat și nobil din Suabia (sudul Germaniei), Sfânta Wiborada a renunțat la toate bogățiile lumești și l-a urmat pe fratele ei Hatto în monahism la Abația Sfântul Gall din Elveția. Aici s-a ocupat cu diverse meșteșuguri utile.

După ce a fost acuzată pe nedrept de o infracțiune majoră nespecificată, pentru care a fost supusă cu cruzime unui proces prin tortură, Sfânta Wiborada s-a retras din viața comunitară pentru o existență ermetică. Ea a dobândit mari daruri spirituale, inclusiv profeția și capacitatea de a vindeca boli. O anumită fată pe nume Richaldis, pe care sfânta a vindecat-o de o boală gravă, a rămas alături de ea ca ucenică. Sfântul Ultich din Augsburg (vezi mai târziu), venea adesea la ea pentru sfaturi, iar ea i-a profețit marile sale realizări spirituale viitoare.

Sfânta Wiborada a prezis în mod profetic o invazie maghiară care urma să aibă loc, dându-le timp monahilor din apropiere să își ascundă obiectele sfinte, manuscrisele și obiectele de valoare și să fugă de pericol. Ea însăși a ales să nu fugă. Când au sosit invadatorii maghiari, aceștia au dat buzna în chilia ei în timp ce îngenunchea în rugăciune, iar unul dintre ei i-a deschis craniul cu toporul. Astfel, Sfânta Wiborada a trecut în slava veșnică drept o sfântă harnică și martiră în anul 926.

Aceste sfinte femei constituie în mod colectiv o parte strălucitoare a tapiseriei ortodoxe a Germaniei, Austriei și Elveției. Să avem parte rugăciunile lor!

Misionari și Luminători

Sfântul Bonifaciu de Mainz (+c.754)

Sfântul Burchard de Wurzburg (+c.752)

Sfântul Rupert de Salzburg (+710)

Sfântul Magnus de Füssen (+c.772)

Sfântul Gall (+c.646) și Sfântul Deicolus (+625)

Deși creștinismul fusese cu siguranță prezent în ținuturile germane cu mult timp înainte (după cum mărturisesc viețile și luptele de martir ale Sfintelor Afra și Ursula, și ale altora), convertirea și iluminarea deplină a acestei zone a fost în principal opera marelui Sfânt Bonifaciu, unul dintre cei mai renumiți sfinți misionari ai Bisericii.

Sfântul Bonifaciu, Luminătorul Germaniei