Este psihiatria o știință falsă?

IMPORTANT: A se citi si comentariul saccsiv de la final.

Global Research: Is Psychiatry “Fake Science”?

Este psihiatria o ‘știință falsă’?

Stresul și așa-numitele probleme de sănătate mintală s-au aflat într-un mod ‘pandemic’?

De Mark Keenan, 24 Iulie 2023, Global Research

Cu narațiunile aparent nesfârșite ale mass-mediei deținute de corporații, care generează frică în legătură cu schimbările climatice catastrofale induse de CO2, pandemiile de viruși, războiul nuclear sau orice altceva pot inventa pentru a vă face să tremurați sub cearșafuri, este de mirare că stresul și așa-numitele probleme de sănătate mintală s-au aflat în modul „pandemic”? Soluția modernă la astfel de probleme este să mergi la medic, iar acesta îți va prescrie niște ‘pastile biofarmaceutice’ despre care probabil nu cunoaște ingredientele reale. Dacă pastilele nu vă amorțesc grijile, medicul vă va trimite cu plăcere la ‘servicii de sănătate mintală’, unde un psiholog sau un psihiatru vă va pune un diagnostic și vă va oferi tot ‘ajutorul’ farmaceutic de care aveți nevoie. Acest proces de ‘a lua o pastilă’ a devenit înrădăcinat în societatea modernă.

Chiar și mulți elevi și studenți din ziua de azi urmează un tratament zilnic cu pastile de control al comportamentului sau antidepresive. Doamne ferește să vă vedeți copiii manifestând un comportament normal de joacă și descoperire energică. Acum, copiii noștri ar trebui să fie niște automatoni docili ai tehnocrației noii ordini mondiale – să stea în clasă și să învețe prostii cum că CO2 ucide planeta, să accepte știința falsă și istoria falsă și că trebuie să fim vaccinați pentru a supraviețui următoarei ‘plandemii’. O astfel de dezinformare este echivalentă cu un abuz asupra copiilor.

Cartea precum și articolul precedent Godless Fake Science (Știința falsă lipsită de Dumnezeu) demonstrează că o mare parte din narațiunea științifică pe care am învățat-o încă din timpul școlii se bazează pe falsuri și că instituția ‘științei’ însăși a fost deturnată în multe feluri de interese financiare care caută să își promoveze propria narațiune și propria agendă. În acest articol se pune întrebarea: aparține psihiatria din zilele noastre categoriei științelor false?

Experimentul Rosenhan

Foto: https://relatii.net/2017/04/25/studiul-care-socat-lumea-psihiatriei-experimentul-rosenhan/?fbclid=IwAR3DGsuB3TrLj0WFY-SatlR2qu9oFrzHHhKmWAtjOwhdkNB_li14gR1soqs

Sursa: https://www.descopera.org/experimentul-rosenhan/

Experimentul Rosenhan este faimos deoarece a incercat sa verifice validitatea diagnosticului psihiatric. A fost realizat de psihologul David Rosenhan in 1973. Rezultatele experimentului au fost publicate sub titlul “Sa fii sanatos in locuri nesanatoase”. Studiul este considerat una cele mai importante si influente critici aduse diagnosticarii psihiatrice.

Rosenhan si-a impartit studiul in 2 parti. In prima parte a demonstrat esecul psihiatrilor in a detecta o minte sanatoasa, in cea de a doua parte a demonstrat esecul psihiatrilor in a detecta o minte bolnava. Scopul acestui studiu era de a verifica ipoteza conform careia psihiatrii nu pot garanta daca o persoana e nebuna sau sanatoasa.

Prima parte presupunea folosirea unor voluntari sanatosi ce urmau sa simuleze halucinatii auditive de scurta durata. Scopul lor era de a obtine internarea in 12 spitale de psihiatrie din 5 state diferite. Dupa internarea lor, pseudopacientii au inceput sa se comporte normal si sa zica medicilor ca nu mai au halucinatii. Personalul psihiatric nu a reusit sa identifice starea mentala reala a nici unuia dintre pseudopacienti. Din contra, se credea ca pseudopacientii prezinta simptomele unei boli mentale in plina desfasurare. Unii dintre pseudopacienti au fost izolati luni in sir. Toti au fost fortati sa admita faptul ca au o boala mentala si sa fie de acord cu administrarea de medicamente antipsihotice. Toate acestea facand parte din conditiile ce le-au fost impuse pentru a fi eliberati.

In cea de a doua parte a studiului s-a cerut personalului psihiatric sa descopere prezenta unor pacienti “falsi” inexistenti. Personalul psihiatric a identificat “cu succes” un numar mare de pacienti normali ca fiind impostori.  Concluzia studiului “e clar ca in cadrul spitalelor psihiatrice nu putem distinge persoanele sanatoase de cele cu probleme”, totodata ilustrand pericolele dezumanizarii si a etichetarii ce pot aparea in cadrul institutiilor psihiatrice.

Experimentul pseudopacientilor

Rosenhan si alti 8 asociati sanatosi mental, au incercat sa se interneze in mai multe spitale psihiatrice spunand ca sufera de halucinatii auditive. Personalul spitalelor respective nu au fost informate in privinta experimentului. Falsii pacienti erau compusi dintr-un proaspat absolvent al psihologiei, 3 psihologi, un pediatru, un psihiatru, un pictor si un lucrator in constructii. Nici unul dintre ei nu avea probleme mentale. S-au internat folosind pseudonime, iar cei care lucrau deja in domeniul psihiatriei si-au atribuit locuri de munca fictive in alte domenii pentru a evita tratamentele preferentiale. In afara numelor si a locurilor de munca false, in rest au dat date reale.

In timpul evaluarii psihiatrice, pacientii au sustinut ca aud voci, uneori neclare, care pareau sa pronunte un cuvant (gol, golit). Aceasta era singura simptoma pe care trebuiau sa o prezinte, restul comportamentului lor trebuia sa fie normal. Cuvintele respective au fost alese datorita faptului ca sugerau vag o criza existentiala si datorita faptului ca nu apareau in literatura psihiatrica ca fiind simptome psihotice.

Odata ce erau internati, falsii pacienti urmau sa se comporte normal si sa comunice psihiatrilor ca nu mai aud voci. Dosarele pacientilor, ce au fost obtinute dupa experiment, indicau faptul ca toti pseudopacientii erau caracterizati ca fiind prietenosi si cooperativi. Toti pacientii au fost internati in 12 spitale psihiatrice diferite, inclusiv in spitale private scumpe, spitale universitare cu reputatii excelente si chiar in spitale rurale ale caror conditii lasau mult de dorit.

Desi toti pacientii prezentau simptome identice, 11 au fost diagnosticati cu schizofrenie la spitalele publice, unul a fost diagnosticat cu psihoza maniaco-depresiva, iar diagnosticele mai optimiste au fost obtinute la spitalele private. Durata internarii lor era de 7-52 zile, media fiind de 19 zile. Toti au fost externati cu diagnosticul de schizofrenie “remisiva”. Acest lucru Rosenhan il foloseste drept dovada faptului ca bolile mentale sunt percepute ca fiind o conditie ireversibila ce creaza un stigmat permanent, si nu ca boli vindecabile.

In ciuda faptului ca pseudopacientii observau, in mod constant si vizibil, comportamentul personalului si a altor pacienti, nici unul dintre ei nu a fost identificat drept impostor de catre personalul calificat, desi unii pacienti se pare ca au reusit sa ii identifice ca fiind impostori.

In timpul primelor 3 internari, 35 din totalul de 118 pacienti si-au exprimat suspiciunile fata de pacientii falsi, unii dintre ei chiar sugerand ca ei ar fi jurnalisti sau cercetatori ce investigheaza spitalul.

Observatiile din dosarele pacientilor indica faptul ca personalul psihiatric interpreta o mare parte a comportamentului pacientului in termenii bolii mentale. De exemplu, o infirmiera a interpretat faptul ca pacientul nota tot ce se petrece in jurul lui, ca fiind o problema patologica.

Biografiile normale a pacientilor au fost modificate in inregistrarile spitalului ca sa indice in directia schizofreniei.

Pseudopacientii trebuia sa convinga psihiatrii sa ii externeze, dar exista si un avocat pregatit pentru cazurile in care era clar ca pacientul nu avea sa fie eliberat. Odata ce au fost diagnosticati si internati, pacientii nu puteau sa isi obtina externarea decat daca se puneau de acord cu psihiatrii asupra existentei bolii lor. Asta insemna totodata administrarea unui tratament antipsihotic, pe care ei il aruncau in toaleta.

Atat Rosenhan cat si asociatii sai au raportat, in perioadele de internare, existenta unui sentiment coplesitor de dezumanizare, de invazie severa a intimitatii si o plictiseala severa.

Erau supusi perchezitiilor aleatorii, iar uneori erau observati in timp ce foloseau toaleta. Desi personalul avea intentii bune, in general tratau pacientii ca pe simple obiecte, uneori purtand discutii lungi despre un pacient, desi el se afla langa ei, ca si cum el nu ar fi fost acolo. De asemenea evitau sa interactioneze direct cu pacientii, cu exceptia stricta a indatoririlor lor oficiale. Unii dintre supraveghetori abuzau verbal si fizic pacientii, atunci cand doctorii nu erau prezenti. Un grup de pacienti plictisiti ce asteptau sa le fie servit pranzul, a fost diagnosticat din mers de catre un doctor insotit de un grup de studenti, ca suferind de simptome orale-achizitive. Durata contactului mediu pacient-doctor era de 6.8 minute pe zi.

“Am zis prietenilor, am zis familiei mele, ca pot sa ies oricand vreau sa ies. Asta e tot. O sa stau acolo cateva zile si apoi o sa ies. Nimeni nu avea de unde sa stie ca o sa stau acolo 2 luni… Singura posibilitate de iesire era de a fi cu de acord cu psihiatrul. Daca ei ziceau ca sunt nebun, atunci sunt nebun, sunt nebun, dar ma insanatosesc. In acest fel ma vedeau ei pe mine” – David Rosenhan in cadrul documentarului BBC “The Trap”.

Experimentul impostorului non-existent

In acest experiment, Rosenhan a apelat la un spital renumit. Personalul acestui spital auzise de rezultatul studiului initial si sustineau ca asemenea erori nu se pot intampla la ei. Rosenhan a facut o intelegere cu ei, pe durata a 3 luni unul sau mai multi pseudopacienti vor incerca sa se interneze la ei. Iar psihiatrii vor trebui sa evalueze fiecare pacient pentru a descoperi daca exista posibilitatea de a fi fals. Din 193 de pacienti, 41 au fost considerati impostori si alti 42 au fost considerati suspecti. In realitate, Rosenhan nu a trimis nici un pseudopacient. Toti pacientii considerati impostori erau pacienti normali. Acest lucru a dus la concluzia ca “orice proces de diagnosticare care e expus unor erori masive de acest gen, nu poate fi de incredere”.

Impact si controversa

Rosenhan si-a publicat studiul, criticand lipsa de acuratete a diagnosticarii psihiatrice si a devalorizarii pacientilor.

Multi au aparat psihiatria spunand ca ea se bazeaza in principal pe informatiile oferite de pacient medicului, iar falsificarea simptomelor nu demonstreaza nimic. E ca si cum s-ar minti in privinta altor simptome medicale.

Psihiatrul Robert Spitzer l-a citat pe Kety intr-o critica din 1975 adusa studiului Rosenhan:

“Daca ar fi sa beau un litru de sange, iar apoi sa ma prezint in sala de urgente a unui spital vomitand sange, comportamentul personalului ar fi predictibil. Daca ei m-ar diagnostica ca avand un ulcer peptic ce sangereaza, ma indoiesc ca as putea sa ii conving ca ei nu stiu sa puna un diagnostic”.

Faptul ca medicii si-ar schimba diagnosticul din cauza lipsei altor simptome de ulcer peptic, nu are importanta. La baza criticii lui Rosenhan statea tendinta de a se “agata” de diagnosticul initial a medicilor, interpretand astfel toate evenimentele ulterioare pentru a se potrivi cu diagnosticul.

Un ulcer peptic este o ipoteza initiala convingatoare, dar s-ar putea demonstra repede ca nu e corecta. Daca ipoteza schizofreniei poate fi prelungita in ciuda sanatatii aparente a pacientului, atunci diagnosticare e lipsita de sens.

In 2008, in cadrul emisiunii de stiinta Horizon a canalului TV BBC, a fost realizat un experiment asemanator.

A avut o durata de 2 episoade si se numea “How mad are you?”. La experiment au luat parte 10 pacienti, 5 dintre ei fiind diagnosticati de multa vreme cu probleme mentale, ceilalti 5 fiind sanatosi. Pacientii erau observati de 3 experti in diagnosticarea psihiatrica, sarcina lor era de a identifica corect pe cei 5 pacienti cu probleme mentale. Expertii au identificat corect 2 pacienti, au diagnosticat gresit un pacient si au identificat incorect 2 pacienti sanatosi ca avand probleme mentale.

O persoana trece pe langa un azil de nebuni si aude cum striga nebunii din toate puterile „Treisprezece! Treisprezece!”. Se opreste si se uita printr-o gaura din gard. In clipa urmatoare un deget trece prin gaura si ii scoate ochiul, in timp ce nebunii incep sa strige „Paisprezece! Paisprezece!”.

Surse: 1, 2, 3.

MULȚI PSIHIATRI se feresc să recunoască faptul că BOLILE PSIHICE au o componența DEMONICĂ reală / DIAVOLII îi POSEDEAZĂ cu adevărat pe oamenii / Răul pur cuprinde omenirea

Pentru cititorii mai noi, repostez un articol din 2018:

Foto: https://www.disclose.tv/psychiatric-professional-admits-mental-illness-result-of-demonic-possession-311677

Motto:

”Este foarte greu să îi biruim pe demoni cu inteligența, cu pocăința sau chiar cu credința noastră, pentru că demonul este un înger căzut. El are inteligența mai mare decât a noastră, putere de înțelegere mai mare decât a noastră și vede lucrurile mai mult decât noi. În orice luptă cu demonii, dacă nu suntem foarte bine căliți, suntem pierduți.” – Părintele Gheorghe Calciu, ”Cuvinte vii”

Natural News: DEMONS really are possessing people, warns psychiatrist, as pure evil sweeps over humanity

Traducerea OrtodoxInfo:

Demonii îi posedă cu adevarat pe oameni, atenționează psihiatrul, pe măsură ce răul pur cuprinde omenirea

Un psihiatru educat în Ivy League (n.t.: liga celor mai prestigioase universități din SUA) este convins că există o epidemie în creștere de posedări demonice în lumea de astăzi și că majoritatea oamenilor obișnuiți recunosc acum realitatea întunecată a acestei situații înfricoșătoare.

Internată la psihiatrie ani de zile şi cu unul din apartamente vândut. Cum a scăpat o femeie de un coşmar demn de un scenariu de Hollywood

Sursa:https://adevarul.ro/locale/brasov/internata-psihiatrie-ani-zile-unul-apartamente-vandut-scapat-femeie-cosmar-demn-scenariu-hollywood-1_61f1731a5163ec42712d1673/index.html

Carmen, o femeie care locuia în Braşov, a trăit un coşmar cum numai în filme se vede. Nişte prieteni de familie au reuşit să o interneze în spitalul de psihiatrie, i-au vândut un apartament, au devenit tutorii ei şi au făcut numeroase acte în numele acesteia.

Femeia a scăpat de coşmar cu ajutorul Asociaţiei Catharsis.

„La sfârşitul anului 2013, Carmen a ieşit la plimbare cu căţeluşul ei. Când s-a întors, cineva îi schimbase butucul de la uşă şi nu a mai putut intra în casă. S-a dus la mama ei, de 84 de ani, care locuia în blocul alăturat. Din acel moment, viaţa lor a devenit un coşmar”, povesteşte pentru „Adevărul” Azota Popescu, preşedintele Asociaţiei Catharsis, cea care s-a implicat în rezolvarea cazului femeii internate fără voia ei în spitale de psihiatrie. În februarie 2014, mama sa a fost dusă cu Ambulanţa la spital şi internată, deşi Carmen o lăsase acasă, bine şi liniştită.

Urma s-o caute a doua zi la spital, dar n-a mai apucat, întrucât un poliţist a venit la uşă şi Carmen a fost condusă la Spitalul de Psihiatrie din Sfântu Gheorghe. La plecare, printre vecini i-a zărit şi pe Elena şi Dumitru Nebunu, două vechi cunoştinţe ale familiei, din Craiova. La spital, femeia a fost vizitată de cei doi, care i-au spus că este bolnavă şi este mai bine să stea câteva zile internată.

Mama lui Carmen a fost externată a doua zi, dar, de supărare, a făcut un şoc puternic care i-a provocat un infarct şi a murit în acea noapte. Cu două dintre fiice avocat şi alta medic, soţii Nebunu au reuşit să obţină punerea lui Carmen sub interdicţie judecătorească şi numirea lor ca tutori, convingându-l pe un medic din Sfântu Gheorghe că este vorba de o persoană bolnavă psihic. A fost suficient ca femeia să ajungă la Spitalul de Psihiatrie din Craiova, prin transfer, iar, de acolo, la două clinici de psihiatrie, în care a petrecut ani de zile.

Amplă acţiune pentru salvarea lui Carmen

Azota Popescu, care o cunoştea pe Carmen şi ştia că femeia nu este nebună, a aflat şi a declanşat o amplă acţiune pentru scoaterea ei din clinicile prin care a fost purtată.

A fost nevoie de detectivi particulari, care au cules probe despre cum au fost completate documente la solicitarea soţilor Nebunu şi au aflat că tot aceştia ceruseră ajutorul Poliţiei pentru internarea lui Carmen, înainte de moartea mamei sale. Deoarece soţii Nebunu erau tutori ai femeii, medicii considerau că nu e nevoie să o mai vadă pe Carmen şi eliberau documente cu înscrisurile solicitate de familia din Craiova. Între timp, soţii Nebunu vânduseră unul din apartamentele lui Carmen şi se pregăteau să îl vândă şi pe cel din Sfântu Gheorghe. Fără să ştie, femeia era pensionată medical, iar banii erau încasaţi de familia Nebunu.

Asociaţia Catharsis a reuşit să obţină dreptul de a o duce pe Carmen la o expertiză medicală, iar medicii au ajuns la concluzia că femeia nu suferă de boli psihice.

Cu rezultatul expertizei şi dovezile obţinute de detectivi, Azota Popescu a deschis un proces la finalul căruia a obţinut externarea lui Carmen. La întoarcerea acasă, Carmen a mai găsit doar un apartament degradat şi un automobil ruginit.

A întâmpinat o serie de dificultăţi în a-şi relua viaţa: nu avea acte, iar apartamentul nu mai era conectat la gaz şi curent şi a aflat că este invalidă pe viaţă.

Are decizia de pensionare medicală nr. 335362 din 24 iunie 2015, care menţionează următoarele „capacitatea de muncă pierdută în totalitate, încadrată în gradul de invaliditate 2. Data ivirii invalidităţii, 13.03.2015, termen de revizuire 20.04.2018”. Carmen spune, însă, că nu a fost niciodată faţă în faţă cu comisia de expertiză medicală de la Casa de Pensii, fiind o adevărată enigmă modul cum a fost eliberat documentul.

Ea a renunţat la orice pretenţii faţă de făptuitori după ce judecătorii au decis să primească înapoi toate bunurile de care a fost deposedată (sau contravaloarea acestora), lucru care s-a şi întâmplat.

de Ioan Buciumar

PASTILA CRIMINALA? Aproape toti ADOLESCENTII CRIMINALI IN MASA consumau XANAX, PROZAC si alte calmante. Asadar, psihopupu ori nu ajuta ori …

Trimiteti preotilor tinerii la psihopupu, ca-i de bine si va fi ca in America:

ORTODOXIA MODERNA: Demonizatii sunt trimisi la psihiatrie …

   Iata ce putem citi la articolul Elliot Rodger, like nearly all young killers, was taking psychiatric drugs (Xanax):
Elliot Rodger, ca și majoritatea criminalilor tineri, consuma calmante (Xanax)

La fel ca majoritatea criminalilor în masă și a celor bolnavi psihic, s-a confirmat că Elliot Rodger consuma doze masive de calmante. Autoritățile au confirmat că Elliot Rodger, criminalul din Isla Vista, California, lua doze masive de Xanax, un tranchilizant folosit în tratamentul psihiatric, care face parte din clasa benzodiazepinelor.
,,Elliot lua Xanax de ceva vreme”, după spusele părinților. Aceștia se temeau că el ar fi fost dependent sau că ar lua mai mult decât îi era prescris”,au declarat organele abilitate ale legii către RadarOnline.
,,Xanax-ul i-a fost prescris de către un doctor de familie”, continuă articolul.
O a doua știre de la RadarOnline dezvăluie ,,detalii îngrijorătare despre elevii de liceu dependenți de Xanax.”
În baza interviurilor luate părinților lui Elliot, Peter și Li Chen, departamentul șerifului din Santa Barbara declară că tânărul era mai mult ca sigur dependent de Xanax. Peter și Li s-au interesat despre dependența de Xanax și, în baza celor citite, ei cred că tranchilizantele l-au făcut mai introvertit, singuratic, izolat și anxios. Au înțeles că acestea sunt efectele adverse ale excesului de Xanax.

Din nou, criminalii în masă sunt depistați a fi consumatori de calmante

Elliot Rodger se înscrie într-o listă în continuă creștere a criminalilor care au consumat calmante sau care tocmai renunțaseră la ele în perioada în care au comis crima în masă.
În timp ce mass media atribuie principala vină armelor pentru toate uciderile în masă, rareori își îndreaptă atenția asupra consumatorilor de calmante care apasă trăgaciul acelor arme. La urma urmei, armele nu trag singure. Ele au nevoie de o persoană care să ia decizia comiterii crimei.
Caz după caz, criminalii în masă consumatori de tranchilizante se descriu pe ei înșiși simțindu-se retrași, izolați, distanți și aproape că trăiesc o viață ireală, ,,ca într-un joc video”. Asta îți fac calmantele: te fac să te simți detașat de realitate.

Iată doar câteva relatări din istoria calmantelor și a crimei în masă:

ORTODOXIA MODERNA: Demonizatii sunt trimisi la psihiatrie …

   Iata ce putem citi la 210) Sataniștii și fericitul întru pomenire Părinte Arhimandrit Marcu Manólis:

de Gheórghios Zervós directorul saptamanalului Orthódoxos Týpos

În urmă cu aproximativ două decenii lumea elenă a fost cutremurată de acțiunile criminale ale unor tineri, pe atunci copii, care erau stăpâniți de Satana. Vâlva – mare. Huiduiala și dezaprobările – încă și mai mari. Atunci și-a asumat misiunea de a-i liniști pe acești copii (după darea în vileag a crimelor lor) îndrumătorul duhovnicesc al ziarului Orthódoxos Týpos și al Uniunii Ortodoxe Panelene (P.O.E.), fericitul întru pomenire Părinte Arhimandrit Marcu Manólis, ca unul care în Sfânta Mitropolie a Atticii era preot responsabil cu Departamentul Deținuților Minori de la Avlóna. La tribunale, tinerii aceștia îl înjurau, îl batjocoreau, îl scuipau pe Părintele Marcu, dar prin el avea să vină mântuirea sufletelor acestor copii sataniști, care după proces au fost închiși. În raport de 2/3 acești copii au fost salvați efectiv. Astăzi duc o altă viață, renăscută, în comparație cu aceea pe care o trăiau sub stăpânirea Satanei. În epoca respectivă, unii preoți au decis să facă exorcisme pentru acești tineri, ca, de pildă, Părintele Sava Achilléos de la Sfântul Gheorghe din Karéas, părintele Marcu Manólis (care dădea mare importanță spovedaniei, filantropiei și sprijinirii acestor tineri, deținuți în închisorile pentru minori de la Avlóna) și alții. În ultimii ani nu se mai săvârșesc exorcisme, întrucât conducerea Bisericii îi consideră pe ”demonizați” ca drept simpli bolnavi cu probleme psihologice și psihice și îi trimite la psihiatri și la spitalele de psihiatrie. Hristos, întemeietorul Bisericii noastre, îi scotea pe demoni din oamenii care fuseseră posedați de ei, așa cum relatează Evanghelia, însă conducerea Bisericii (în majoritatea ei) interzice exorcismele. Și face aceasta, deși există rugăciuni în acest sens ale Sfântului Ioan Gură de Aur și ale Sfântului Vasilie cel Mare. În ultima vreme, anumiți membri ai conducerii Bisericii refuză și rugăciunea împotriva deochiului. Rezultatul? Clericii se conformează îndrumărilor Păstorilor lor și îi trimit la psihologi și neurologi pe cei posedați de demoni. În esență, prin poziția lor acești păstori contestă Evanghelia și pe Sfinții Bisericii noastre, ajungând să îi ”divinizeze” pe specialiștii în psihiatrie.

Orthódoxos Týpos, 27 iunie 2014, nr. 2028, p. 8.

Traducere: Mihail Ilie (G.O.)

Cititi va rog si:

Preotul Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei: „IN BISERICA ORTODOXA ROMANA NU SE FAC EXORCISME” … Patriarhia mai crede ca exista draci?

PATRIARHUL SATANIC interzice citirea in biserici a Moliftelor Sfantului Vasile cel Mare la inceput de an …

Prof. Pr. MIHAI VALICA motiveaza indemnul sau la citirea MOLIFTELOR SFANTULUI VASILE CEL MARE in ziua de 1 ianuarie

PSIHOLOGUL – „duhovnicul” care te duce in iad

Zice Ieromonah Savatie Baștovoi in articolul Cazul fetei fugite la mănăstire: Scufița Roșie cu decor ortodox:

În poveste există totuși un personaj pozitiv: Psihologul. Acesta se luptă din televizor cu nedreptatea socială, lovind cu mînuțele-i nedate cu munca în poarta rece a Bisericii Ortodoxe Române – un fel de palat care înghite fetele fugite de acasă. Doar Psihologul mai e capabil să ne salveze, par a zice crainicii de televiziune și autorii de editoriale.

Comentariu saccsiv:

   Ca atare e bine sa ne amintim care-i treaba cu psihopupu:

Comentariul zilei (22.12.2009): PAGANISMUL este imbratisat de din ce in ce mai multi factori de decizie din Romania …

DIALOGURI despre PSIHOLOGIE

VIDEO – G. Edward Griffin: Oponentii SISTEMULUI sunt considerati BOLNAVI MINTALI …

EPIDEMIE? Jumatate din adolescentii americani indeplinesc ‘’criteriile pentru TULBURARE MINTALA’’. Cum stau oare lucrurile in Romania? Ce se intampla cand in loc de BISERICA, se merge la CABINETE DE PSIHOTERAPIE?

Copiii timizi risca sa fie diagnosticati cu tulburari mentale. Sute de mii de copii sunt deja indopati cu medicamente psihotropice …

INTERNAREA SUB CONSTRANGERE. Adunarea Nationala a Frantei a aprobat legea …

MISCARE DE MAESTRI: Conform DSM, toti oamenii vor putea la nevoie sa fie diagnosticati cu un tip de TULBURARE MINTALA. Extrem de necesar SISTEMULUI politic corect in lupta impotriva crestinilor

Oameni de stiinta: Cica BOALA SECOLULUI – 1 din 4 oameni sufera de PARANOIA. Inseamna ca celor cu „teoria conspiratiei” trebuie urgent sa li se faca lobotomii si socuri electrice …