Stapanii bancilor cresc preturile alimentelor …
Citez din articolul ONU cere reglementarea speculaţiilor care au scumpit mâncarea:
Speculatorii care urmăresc mari profituri prin investiţii în fondurile legate de bursele de mărfuri crează bule ale preţurilor iar în final asta înseamnă scumpirea mâncării şi împingerea sărmanilor lumii într-o sărăcie şi mai lucie, scrie The Guardian.
Este nevoie ca guvernele lumii să intervină pentru a sparge uriaşa bulă care s-a format în preţul mărfurilor precum alimentele sau ţiţeiul, potrivit unui raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU).
Preţurile au urcat ca răspuns la disfuncţionalităţile pieţelor de mărfuri, potrivit raportului. Acesta contrazice o grămadă de economişti şi bancheri centrali, care văd creşterea preţurilor drept un efect al creşterii cererii.
„Rolul în schimbare al burselor de mărfuri, care se transformă în pieţe financiare, are repercusiuni enorme în economie”, arată unul dintre autorii raportului, Heiner Flassbeck, director la Unctad, unitatea ONU care se ocupă de comerţ şi dezvoltare.
Investitorii sunt încurajaţi să se comporte ca o turmă, cu puţine stimulente de a paria împotriva creşterii preţurilor. Petrolul ar putea fi supraevaluat cu 20%, în vreme ce porumbul este subiect pentru mari schimbări de preţ.
În aprilie, organizaţia non-guvernamentală World Development Movement a acuzat Barclays Capital, braţul de investiţii al băncii Barclays şi unul din primii trei jucători din lume alături de Goldman Sachs şi Morgan Stanley, de creşterea preţurilor la alimente. BarCap a fost pionier în crearea de instrumente derivate care permit investitorilor şi fondurilor de pensii să parieze pe preţul mâncării. În mod tradiţional, fondurile de pensii nu au voie să investească în aceste domenii. Există aproape 270 de miliarde de dolari pariaţi în derivative pe preţurile mărfurilor, faţă de 90 de miliarde în 2005, potrivit Unctad.
Un indice alcătuit din 55 de materii prime alimentare a ajuns în aprilie la un nou record mondial, potrivit Organizaţiei pentru Alimente şi Agricultură (FAO) din cadrul ONU, ducând la accelerarea presiunilor inflaţioniste la nivel mondial. Alimentele s-au scumpit cu 25% anul trecut, conform indicelui în cauză. Planeta se află „la un şoc distanţă” de noi valuri de scumpiri la mâncare şi de criză a aprovizionării cu alimente, declara în luna aprilie Robert Zoellick, preşedintele Băncii Mondiale. Încă 10 milioane de oameni ar putea intra în categoria celor săraci dacă indicele va avansa cu 10%, potrivit Băncii Mondiale. Anu trecut au sărăcit încă 44 de milioane oameni în întreaga lume, ceea ce duce la 1,2 miliarde numărul celor care trăiesc în sărăcie extremă pe Planetă, cu mai puţin de 1,25 dolari pe zi.
În România, cartofii s-au scumpit cu 50% în ultimul an, potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică (INS). Ba mai mult, s-a ajuns la situaţii aberante, când un kilogram de cartofi costă mai mult decât unul de portocale sau un kilogram de varză costă mai mult decât aceeaşi cantitate de banane. România a avut în luna aprilie o inflaţie de 8,4% faţă de luna aprilie 2010, cea mai mare din Uniunea Europeană, potrivit Eurostat.
Comentariu saccsiv:
(more…)
Goldman Sachs, Deutsche Bank si JP Morgan Chase vor sa ajute investitorii sa parieze pe moartea pensionarilor
Citez din articolul Pensionarii, noua tinta a marilor banci:
Goldman Sachs, Deutsche Bank si JP Morgan Chase vor sa ajute investitorii sa parieze pe moartea pensionarilor, prin vanzarea unor obligatiuni garantate prin asigurarile facute de fondurile de pensii fata de riscul ca clientii lor sa traiasca mai mult decat s-au asteptat, relateaza Bloomberg.
Fondurile de pensii, cu active de peste 23.000 de miliarde de dolari, cumpara asigurari pentru riscul ca membrii lor sa traiasca peste asteptari.
Bancile vor sa castige comisioane prin crearea unor obligatiuni si alte instrumente financiare garantate prin aceste asigurari, pe care sa le vanda investitorilor.
Partea grea este gasirea cumparatorilor interesati sa astepte si 20 de ani pentru profita de astfel de plasamente.
„Bancile cauta tot mai mult sa ofere solutii derivate”, a declarat Nardeep Sangha, director general la Abbey Life Assurance, divizie din Londra a Deutsche Bank care ajuta fondurile de pensii sa administreze riscul legat de longevitatea clientilor.
Provocarea este de a face atractiva maturitatea lunga a riscurilor pentru investitori, inclusiv pentru fonduri suverane de investitii si fonduri private de investitii, a adaugat Sangha.
Pe masura ce asiguratorii ajung la limita in privinta asigurarilor pentru fondurile de pensii, companii precum JP Morgan si Prudential au format anul trecut un grup de tranzactionare pentru a infiinta si standardiza o piata secundara pentru asa-numitele riscuri de longevitate.
De asemenea, sunt infiintati indici care masoara ratele de mortalitate si instrumente financiare prin care fondurile de pensii sa plateasca prime fixe investitorilor, in schimbul acoperirii riscului neindeplinirii prognozelor.
Swiss Reinsurance, al doilea mare reasigurator la nivel mondial, a vandut in decembrie primele obligatiuni de longevitate, in ceea ce a numit „un caz test” de vanzare a riscurilor pe pietele de capital.
Goldman Sachs, cu sediul in New York, si Deutsche Bank, din Frankfurt, au infiintat companii de asigurari care se angajeaza sa plateasca pensii, daca beneficiarii traiesc peste o anumita varsta. In schimb, aceste companii primesc o parte din activele planului de pensie.
Aceste banci, precum si Morgan Stanley, Credit Suisse Group si UBS cauta solutii sa vanda instrumente financiare garantate prin astfel de asigurari investitorilor.
„In ultima instanta, capacitatea de reasigurare a riscurilor de longevitate se va termina, iata de ce este imperativ ca piata sa se dezvolte. Canalul evident este cel al pietelor de capital”, a aratat Sangha.
Progresele realizate de medicina si stilul de viata mai sanatos au facut mai dificila estimarea duratei de viata de catre fondurile de pensii.
Speranta de viata din Marea Britanie, de exemplu, creste anual cu una-trei luni, potrivit companiei de asigurari Aegon.
Fiecare an care se adauga la speranta de viata creste necesarul de fonduri pentru pensii cu 4%, potrivit unui raport publicat in martie de Aegon.
Sursa: Bloombiz
Cititi va rog si:
GOLDMAN SACHS: ne cerem scuze pentru criză
GOLDMAN SACHS, ROTHSCHILD si CITIBANK, interesate de listarea pe bursa a Romtelecom
Citez din articolul Goldman Sachs, Rothschild si Citibank, interesate de listarea pe bursa a Romtelecom:
Autoritatile romane asteapta o oferta de preluare a actiunilor detinute de stat la Romtelecom din partea grupului elen OTE, dar in acelasi timp a inceput si demersurile pentru listarea pe bursa a acestor actiuni, a declarat vineri Valerian Vreme, ministrul Comunicatiilor. „Au venit deja la noi mai multe banci de investitii, respectiv Goldman Sachs si Rothschild, iar de curand Citibank si-a exprimat interesul pentru a asigura consultanta in listarea Romtelecom”, a spus Vreme, care a mai mentionat ca alegerea consultantului se va face impreuna cu OTE. Mai mult, ministrul a precizat pentru HotNews.ro ca in cadrul discutiilor a propus fuziunea dintre Romtelecom si Cosmote inainte de listarea pe bursa, ceea ce ar duce la aparitia celui mai mare operator telecom din piata romaneasca.
- „Fuziunea dintre Romtelecom si Cosmote ar duce la un business complet care include telefonie fixa, mobila, internet si televiziune, practic toate serviciile oferite in domeniul telecomunicatiilor si atunci cota de piata poate fi alta. Se studiaza problema asta, pentru ca aceasta fuziune ar face ca noua entitate sa devina cel mai mare operator pe piata romaneasca de comunicatii. Am propus ca aceasta fuziune sa se faca inainte de listarea pe bursa”, a declarat pentru HotNews.ro, Valerian Vreme.
La sfarsitul lunii noiembrie a anului trecut, Ministerul Comunicatiilor a anuntat ca statul intentioneaza sa valorifice pachetul de actiuni de 46% detinut in cadrul Romtelecom si i-a invitat pe reprezentantii OTE, actionarul majoritar in cadrul operatorului, sa vina cu o oferta de pret in acest sens pana la sfarsitul lui 2010. O alta posibilitate care ar putea fi luata in calcul in vederea valorificarii pachetului de actiuni detinut de minister la Romtelecom este listarea la Bursa, au mai mentionat la acea vreme autoritatile.
Contactat la acel moment de catre HotNews.ro, Valerian Vreme, ministrul comunicatiilor a lansat o estimare personala legata de valoarea actiunilor detinute de stat la Romtelecom: circa un miliard de euro.
Grupul elen a cerut intre timp o amanare cu trei luni a termenului pana la care sa vina cu o oferta de preluare. Actionarii Romtelecom sunt OTE – principalul operator de telecomunicatii din Grecia – cu 54,01% din actiuni – si Ministerul Comunicatiilor (MCSI) – cu 45,99% din actiuni. Operatorul german de comunicatii Deutsche Telekom detine o participatie de 30% la compania OTE.
Comentariu saccsiv:
Sa ne amintim ca in august 2010:
FMI este instrumentul stapanilor sistemului financiar bancar:
Instrumente ale crearii GUVERNULUI MONDIAL (partea 2) FMI (Fondul Monetar International)
Iar Goldman Sachs, Rothschild si Citibank fac parte din familie, chiar daca in ochii maselor figureaza a se concura intre ele:
Personalitati si organizatii: CITIGROUP
Cititi va rog si:
JPMORGAN CHASE si GOLDMAN SACHS pariaza pe FALIMENTUL CALIFORNIEI
Citez din articolul Wall Street-ul pariază pe falimentul Californiei:
Goldman Sachs, JPMorgan Chase şi alţi giganţi financiari ajută investitorii să parieze împotriva şansei ca statul să-şi ramburseze creditele, în timp ce asistă Executivul statal de la Sacramento în a obţine cele mai bune dobânzi pentru finanţarea deficitului său de 26,3 miliarde USD pentru anul fiscal în curs
California – care are un deficit bugetar de 26,3 miliarde USD pentru anul fiscal în curs, care se încheie la 30 septembrie – beneficiază de acelaşi „ajutor” de care s-a bucurat şi Grecia din partea giganţilor financiari de pe Wall Street. Pe de o parte, aceştia asistă administraţia guvernatorului Arnold Schwarzenegger în a-şi vinde obligaţiuni, la fel cum au sprijinit şi Guvernul de la Atena.
Pe de altă parte, aceleaşi bănci (între care Goldman Sachs şi JPMorgan Chase) le oferă investitorilor posibilitatea de a paria pe falimentul Californiei. Cei care împrumută statul de la Pacific aflat în grave dificultăţi financiare, cumpărându-i obligaţiunile, au posibilitatea de a-şi procura aşa-numite asigurări împotriva insolvenţei debitorului (credit default swaps – CDS).
În iunie 2010, statul California – a cărei economie s-ar plasa undeva între locurile 7 şi 10 în lume dacă ar fi un stat independent – avea un risc de 62% de a nu mai fi în stare să-şi răscumpere obligaţiile emise. De atunci, volumul acestor CDS a continuat să crească, atingând 8,6 miliarde dolari, săptămâna trecută, de la 5,1 miliarde USD la sfârşitul lui 2009.
În cazul în care California nu-şi plăteşte obligaţiunile la scadenţă, cei care le-au cumpărat vor încasa această sumă, echivalentă cu mai mult de a zecea parte din datoria totală a statului. Astfel, investitorii nu vor pierde nimic şi nici băncile care au intermediat cumpărarea acţiunilor.
Cititi va rog si:
Va deveni CALIFORNIA primul stat american ce intra in COLAPS?
Dupa California, statul ARIZONA este si el in pragul COLAPSULUI?
GOLDMAN SACHS: ne cerem scuze pentru criză
Profitul bancii JPMORGAN CHASE a crescut de aproape sapte ori. CINE II SUNT STAPANII?
Profitul net al GOLDMAN SACHS a crescut cu 91% in T1 2010
Profitul net al GOLDMAN SACHS a crescut cu 91% in T1 2010
Citez din articolul Profitul net al Goldman Sachs a crescut cu 91% in T1 2010:
Gigantul bancar Goldman Sachs aproape si-a dublat profitul net in primul trimestru din 2010, pana la 3,46 de miliarde de dolari. Rezultatul bancii americane, considerata cea mai profitabila din istoria Wall Street-ului, este cu mai bine de o treime peste estimarile analistilor.
Goldman Sachs este investigata in prezent de autoritatile din Statele Unite si Europa, dupa ce institutia de supraveghere a pietei de capital americane a acuzat creditorul ca si-ar fi inselat proprii clienti cu bunastiinta. Reprezentantii bancii americane au respins acuzatiile, pe care le-au numit nefondate.
In aceste conditii, spun analistii, piata nu va acorda prea mare atentie rezultatelor comunicate de banca, in asteptarea unui deznodamant al acuzatiilor de frauda.
Cititi va rog si:
GOLDMAN SACHS: ne cerem scuze pentru criză
Bancherii de la JP MORGAN urmeaza sa aiba o ZI DE PLATA RECORD
Citez din articolul JPMorgan investment bankers to see record payday:
NEW YORK (Reuters) – JPMorgan Chase & Co (JPM.N) a anuntat, vineri, un record de 9.3 miliarde dolari in ziua de plata a angajatilor lor care se ocupa cu investitiile bancare, ridicand stacheta pentru concurenti precum Goldman Sachs Group Inc (GS.N) care deasemenea fac plati mari.
Per angajat, bancherii de investitii JP Morgan, personalul de vanzari si comerciantii, in medie, fac aproximativ 379.000 dolari pentru 2009, cu 100.000 dolari mai mult fata de 2008, cand sectorul financiar in general era aproape intrat in criza.
“Oamenii care se uita din exterior la bani spun ca sumele sunt mari”, a spus Kenneth Raskin, seful firmei de avocati White & Case pentru compensare executiva. „Nu se pune problema ca sumele sunt ridicate. Intrebarea este daca acestea sunt meritate.”
Venitul mediu din SUA, in 2008 a fost de 50.303 dolari.
Michael Cavanagh, seful financiar a lui JPMorgan, a declarat reporterilor ca, chiar daca plata este mare in general, banca de investitii chiar a redus procentul din veniturile pe care le pusese de-o parte pentru plati la 33%, de la 62% pentru 2008 si comparativ cu media isotrica de 44%. Banca de investitii a avut unul dintre cele mai buni ani ai sai.
Analistii asteapta, de asemenea, ca Goldman Sachs Group Inc (GS.N) si Morgan Stanley (MS.N), care raporteaza rezultatele lor saptamana viitoare, sa arate o relansare in plati. Citigroup Inc (NC), cu toate acestea, ar putea plati primele bancare comerciale si cele pentru investitii bancare pe anul 2009, care sunt similare cu cele din 2008, a declarat sursa Reuters.
Bancile din intreaga industrie si-au schimbat planurile de compensare pentru a oferi managerilor plata mai mult sub forma de actiuni care trebuie sa fie tinute ani de zile. Acest fel de compensare amanata este menita sa franeze comerciantii si altii ca ei de la a-si asuma riscuri pe termen scurt, care ar putea prejudicia banca de investitii pe mai multi ani mai tarziu.
Aceste modificari in planurile de compensare, au facut prea putin pentru a diminua cifrele de plata pe ansamblu si a inabusi scandalul public referitor la aceste supra-plati..
Vineri, ziarul “Wall Street Journal” a raportat ca cele 38 de banci de varf din SUA si societatile de valori mobiliare sunt pe cale sa plateasca oamenilor lor 145 miliarde dolari, (analiza ziarului).
Furia publica asupra platilor bancherilor a facut ca New York Times sa faca apel la Congres sa aprobe o taxa in plus pentru bonusurile bancare. Marea Britanie planuieste o impozitare pentru jumatate din orice beneficiu bancar care este peste 25,000 de lire sterline (40.675 dolari).
Bancile, care acum se confrunta cu taxa de ajutor impusa de Presedintele Obama, pana acum au fost incununate de succes in batalia contra altor reforme, inclusiv contra planurilor pentru o autoritate de reglementare a protectiei consumatorului.
Rezistenta industriei bancare de a plati mai putin este enervanta si fara discernamant, in special in situatia de acum cu somajul ridicat si cu oameni care-si pierd casele din cauza blocajului pietei..
„Aceste persoane au nevoie sa vada unde suntem si ceea ce au de facut”, a spus Cornelius Hurley, director al Centrului bancar si financiar Morin de la Universitatea de Drept din Boston.
Cititi va rog si:
Profitul bancii JPMORGAN CHASE a crescut de aproape sapte ori. CINE II SUNT STAPANII?
De ce e Goldman Sachs o valoare pentru JP Morgan?
Citez din articolul Why Goldman Sachs Is JPMorgan’s Biggest Asset (un comentariu de David Reilly):
Dec.4 (Bloomberg) – JPMorgan Chase & Co are pe lista multe bunuri, de la imprumuturi la securitate la bani, pe foaia de bilant de 3 trilioane de $. De negasit pe lista e una care e cea mai valoroasa – Goldman Sachs Group Inc.
Pentru JPMorgan, numarul 1 in clubul prea-mare-pentru-faliment, Goldman a devenit luminita perfecta pentru mania populista care altfel ar fi directionata catre ea. Goldman a ajutat prin protejarea JPMorgan de a fi luata la intrebari despre marimea ei, profituri si plati chiar daca fura cam multe din aceleasi „recompense” ca si Goldman.
Nici o saptamana nu trece, de exemplu, fara ceea ce pare un alt articol de revista sau de blog tintit catre Goldman. Cel mai recent este o „minunatie” de articol de 8000+ cuvinte in revista Vanity Fair a lunii Ianuarie.
Intre timp JPMorgan obtine articole precum o poveste in revista Fortune despre cum a trecut de criza financiara.
Goldman returneaza dividente catre JPMorgan in alte feluri. Directorul executiv al JPMorgan Jamie Dimon contrasteaza mult cu Lloyd Blankfein de la Goldman Sachs, care pare sa se afunde mult mai mult cu fiecare interviu.
Zvonuri recente despre Dimon s-au concetrat pe posibilitatea de a fi succesorul Secretarului Trezoreriei Timothy Geithner, daca va fi nevoie. Blankfein, pe de alta parte, a fost luat in deradere pentru glumele din ziarul londonez Sunday Times ca el „face lucrarea lui Dumnezeu”.
Totusi acest lucru este mai mult decat o simpla imagine. S-ar putea sa existe implicatii reale.
Goldman e in bataia focului si nu JPMorgan incat ar fi prima supusa poligonului de tragere daca Congresul ar raspunde cererilor de a destrama aceste mari imperii financiare. Asta inseamna sa fii chit chiar daca JPMorgan are de doua ori activele firmei Goldman, si de doua ori valoarea de piata in contractele de obligatiuni, si e o banca retail imensa cu depozite de 868 miliarde $ – de 20 de ori mai mult decat Goldman.
Agitatia Actionarilor
Asta nu inseamna ca Goldman nu merita condamnarile care i se aduc. Proprii ei actionari sunt agitati pentru cei 16,7 miliarde de $ pe care firma i-a pus deoparte pentru compensatii. Doar ca JPMorgan are parte de un traseu mai lin.
Iata putine din modurile in care JPMorgan beneficiaza de valoarea firmei sale Goldman:
– Intrebari despre o salvare guvernamentala a Goldman prin AIG Inc au eliminat grijile pentru, si amintirile despre, pachetul de ajutor guvernamental dat firmei JPMorgan. Acesta ar fi planul de sustinere care a ajutat-o sa „salveze” Bear Stearns Cos. In Martie 2008.
Aceasta intelegere a ajutat JPMorgan, cel mai mare jucator in pietele mondiale de obligatiuni cu contracte de 80 trilioane de $.
Firma Bear Stearns a fost ea insasi un jucator important pe aceste piete de obligatiuni, si avea contracte cu o valoare de piata reala de 14,3 trilioane de $ in data de 30 Martie 2007. Falimentul firmei ar fi amenintat piata de obligatiuni de 600 trilioane de $.
JPMorgan ar fi avut cel mai mult de pierdut daca acest lucru se intampla. In lumina acestui lucru, cumpararea de catre ea a firmei Bear nu mai pare atat de altruista. Iar JPMorgan nu a dus greul ea insasi. Rezerva Federala (FED) a acceptat sa taie pierderile de 29 miliarde $ ale problemei activelor firmei Bear indata ce JPMorgan a anuntat pierderi de 1 miliard $.
Din 30 Septembrie, aceste active valorau $26.14 miliarde, conform Federal Reserve din statului New York. Aceasta inseamna ca platitorul de taxe pina acum ar fi fost incarcat cu pierderi de 2 miliarde $ ale firmei Bear.
Fara Goldman
– Fara Goldman nu ar mai exista un Wall Street pe care publicul sa-l urasca. (OK, a mai ramas Morgan Stanley, dar criza a ranit atat de tare firma ca nu este un hot bun.) Si pentru banci, in special JPMorgan, e bine daca exista o alta „oaie neagra” asupra careia sa se concentreze mania celorlalti.
Cand Bruce Springsteen, vorbind la Concertul Aniversar al 25-lea Hall of Fame al Rock & Roll, a deplans criza financiara, a deplans faptul ca ea este „Timpuri frumoase pe Wall Street si Timpuri grele pe strada principala” (Nota autorului: adica sa nu credem ca cei de la Wall Street sufera, ci oamenii de pe strazi sunt cei care sufera cu adevarat.
Asta e mult mai bine decat o intoarcere la Era discutiei Depresiei despre „bancherii mafioti”.
– Goldman preia din „furie” sau „foc” pentru ca face bani pe spatele salvarii guvernului de pietele financiare. A primit fonduri de la Programul de Usurare al Activelor Problematice (TARP- Troubled Assets Relief Programe), a creat datorii garantate de Federal Depozit Insurance Corp. Si s-a vazut cu profituri crescand spectaculos datorita ratei interesului scazut generat de mediu de catre Rezerva Federala.
JPMorgan s-a descurcat la fel de bine, poate chiar mai bine, prin aceleasi programe. A primit mai multi bani prin TARP decat Goldman, 25 miliarde $ fata de 10 miliarde $ (desi ambele au platit acei bani inapoi). JPMorgan a eliberat de asemenea 50 miliarde $ in datorii garantate FDIC fata de 28 miliarde $ pentru Goldman Sachs.
JPMorgan are si profituri generoase din tranzactii – divizia de investitii a generat mai mult de jumate din profitul net pe a treia patrime a anului de 3,6 miliarde $.
Plata Incepe, se Incheie
– Si mai e vorba de plata. Majoritatea discutiilor despre ea incep si se termina cu Goldman. Asta e noroc pentru legiunile de finantisti bine platiti ai JPMorgan.
Luati in considerare un raport eliberat mai devreme in acest an de Avocatul general al Statului New York Andrew Cuomo pe seama compensatiilor de pe Wall Street. A aratat ca firma JPMorgan fac o treaba foarte buna si tin pasul cu firma Goldman.
In 2008, au existat 1144 angajati ai JPMorgan care au primit bonusuri de 1 milion $ sau mai mult in varf cu cei 953 angajati ai Goldman care au primit cam la fel. Si raportul a spus primii 4 din cadrul JPMorgan au primit combinat 74.8 milioane de dolari, o afacere mai buna decat cei 45.9 milioane $ ai primilor 4 din firma Goldman.
Rezultatul final: JPMorgan, aratand ca un Cercetas, este ultimul care rade in nas celor care agita multimile cu furcile si doresc sa curga „sangele” firmei Goldman.
Sau poate e doar faptul ca Dimon stie cum sa indulceasca un activ – nu se intampla in fiecare zi sa vezi pe cineva ca trasforma Goldman Sachs, presupusa a fi cea mai inteligenta firma din strada, intr-o firfizoana.
Comentariu saccsiv:
Continua seria atacurilor (sa le zicem asa) din Bloomberg la adresa gigantilor bancari. Totusi imaginea prezentata publicului este a unei concurente, a unei diversitati in domeniu. Daca facem insa o incursiune in istorie, vedem ca nu este deloc asa:
GOLDMAN SACHS: ne cerem scuze pentru criză
Profitul bancii JPMORGAN CHASE a crescut de aproape sapte ori. CINE II SUNT STAPANII?
BLOOMBERG: „Bancherii de la GOLDMAN SACHS isi cumpara pistoale pentru a se proteja de public”
Citez din articolul Arming Goldman With Pistols Against Public: Alice Schroeder (un comentariu de Alice Schroeder):
1 Decembrie (Bloomberg) – „Tocmai am facut prima cerere pentru un permis de arma”, mi-a spus un prieten, care mi-a povestit despre un bancher al Goldman Sachs Group Inc. care a depus o cerere pentru un permis la politia locala pentru a-si cumpara un pistol. Bancherul i-a povestit acestui prieten al meu ca oamenii cu vechime ai firmei Goldman si-au luat arme si sunt echipati acum sa se apere daca va exista vreo rascoala populista impotriva bancii.
L-am sunat pe purtatorul de cuvant al Goldman Sachs, Lucas van Praag, pentru a-l intreba daca este adevarat ca partenerii Goldman simt ca ar avea nevoie de arme pentru sa se proteja de proletariatul furios. Nu m-a mai sunat inapoi. Departamentul Politiei din New York (NYPD) a afirmat ca crede ca unii dintre bancherii pe care i-am intrebat au deja permise pentru arma, „ca masura preliminara„. NYPD a mai spus ca ar putea trece ceva timp pana cand va putea da nume.
Intre timp, Goldman s-a refugiat sub steagul lui Warren Buffett, impreuna cu care va dona 500 milioane dolari, ca parte a unui efort de a-si curata imaginea – si de a castiga noi clienti pentru Goldman. Directorul executiv al Goldman Sachs, Lloyd Blankfein si-a schimbat declaratia dupa ce a numit lacomia Goldman „lucrarea lui Dumnezeu” si si-a cerut scuze la inceputul lunii acesteia pentru ca a participat la lucruri ce erau „evident gresite„.
Chiar la aceasta s-a ajuns? Imaginati-va ce emotii trebuie sa fie pe holurile Goldman Sachs incat sa se ajunga in situatia de a-si cere scuze. Zvonul ca bancherii Goldman Sachs s-ar fi inarmat pentru a se apara ar putea parea hilar, daca nu ar fi de fapt o metafora a modului in care cei mai de succes oameni de pe Wall Street au devenit o tinta a furiei publicului.
Inarmati si pregatiti
Simtul practic va spune ca un pistol probabil nu este chiar asa de folositor. Sa presupunem ca un intrus se furiseaza dupa portar sau sare noaptea gardul securizat. Pana cand scoti arma din seif, gasesti munitia, si iti incarci arma, Fifi Pomeranianul a fost luat deja ostatic si arma nu iti va servi la nimic. Cat despre a purta un pistol incarcat cand te aventurezi pe afara, viseaza in continuare. Permise port-arma ascunse sunt aproape imposibil de obtinut pentru cetatenii normali din New York sau statele invecinate.
Cu alte cuvinte, un pic de umilinta si remuscare sunt probabil alegerea potrivita.
Pana acum cateva saptamani acest lucru era evident pentru toti, cu exceptia firmei Goldman, faimoasa pentru premeditare si aroganta. Afisandu-le pe ambele, Blankfein a inceput sa-si imbunatateasca securitatea personala inca de la inceputurile crizei. El detine o resedinta de vara langa cartierul Hamptons, unde accesul nerestrictionat al publicului l-ar pune in pericol daca gloatele furioase s-ar rascula si ar marsalui pana in East End, Long Island.
Pe baricade
El a incercat sa cumpere o casa in alta parte fara sa atraga atentia, pe masura ce incepea criza financiara in 2007, o miscare care a fost dezvaluita de ziarul New York Post. Apoi, Blankfein a obtinut de la autoritatile locale permisiunea de a-si instala o poarta de siguranta acasa, cu doua luni inainte ca Bear Stearns sa dea faliment.
Aceasta e previziunea pentru care Goldman Sachs este faimoasa. Blankfein a anticipat cumva complexul persecutiilor pe care in curand amicii sai bancheri il vor suferi. Cu siguranta, asadar, acest om care isi permite sa se inconjoare cu o armata privata de gardieni nu doarme tinand sub perna cheia de la seiful cu arme. Gandul acesta este prea bizar ca sa fie adevarat.
Asadar poate alti seniori ai Goldman Sachs si-au cumparat arme, si ei stiu ceva. Dar ce anume stiu?
Henry Paulson, secretarul trezoreriei Statelor Unite din timpul bailout-ului si fost CEO al Goldman Sachs, a marturisit in fata Congresului vara trecuta, cand a explicat de ce era atat de critic sa salveze Goldman Sachs, si – binenteles – celelalte banci. Oamenii „erau nemultumiti de marile diferente de averi, dar cel putin ei cred in sistem si intr-o forma de capitalism condus de piata. Dar daca am fi avut un colaps complet populatia ar fi pus la indoiala bazele sistemului.”
Cortina intristarii
Si iata ca s-a produs. Salvarea a fost menita sa tina cortina trasa pentru a acoperi modul in care cei bogati fac bani, nu dintr-o piata libera, ci din lipsa ei. Goldman Sachs si-a distrus acoperirea cand profiturile din comert ale firmei au ajuns la un record de 27 miliarde dolari in primele 9 luni ale acestui an, si un public care se zvarcolea in agonie financiara s-a prins ca profiturile castigate pe seama capitalului platitorilor de taxe urmau sa plateasca bonusurile angajatilor acestor giganti.
Dezvaluirea a lasat celelalte banci fericite si dezvinovatite fata de Goldman, care este nepopulara in bransa ei deoarece intotdeauna castiga pe cheltuiala celorlalti.
Multi dintre cei de pe Wall Street sunt ingrijorati de marile diferente in bogatie, si cred ca ridicarea unei elite conducatoare a bogatilor asupra industriei financiare este nedreapta. Aceasta nu inseamna totusi ca ei sunt dispusi sa se mute intr-un cort mobil ca dovada a solidaritatii fata de oameni.
Lloyd cel cu sange rece
Nu, a vorbi despre Goldman si arme este exact modul in care celor de pe Wall Street le place sa se gandeasca la ei insisi. Chiar si cei ce au fost salvati cred ca ei sunt asemenea lui Clint Eastwood, niste macho ai ultimei frontiere financiare, protejand-o cu un pumn de dolari intr-o mana si cu arma Glock in cealalta. Ultimul lucru pe care il doresc e sa fie platiti rezonabil asfel incat taranii sa nu aiba nici un motiv sa-i linseze.
Si daca proletariatul chiar apare ridicand furci la usile Park Avenue si la portile Round Hill Road, puteti fi siguri ca cei de la Goldman si familiile lor se vor inchide in camerele lor cu armele lor. In cazul in care nimic altceva nu se va intampla, acel permis ar merge din mana in mana cu explicatia ca ei nu vor fi alaturi cu multimea, tristi si umiliti, spunand, „La naiba, din nou am fost de partea gresita impreuna cu Goldman Sachs.”
(Alice Schroeder, autoare a articolului “The Snowball: Warren Buffett and the Business of Life” si fost director la Morgan Stanley, este un gazetar la Bloomberg News. Opiniile exprimate sunt ale ei insasi.)
Comentariu saccsiv:
Asadar, in publicatia unui evreu scrie o fosta directoare de la Morgan Stanley despre evreii de la Goldman Sachs. Mai trebuie mentionat ca Morgan Stanley a fost co-fondata de urmasul lui J. P. Morgan (unul din cei mai importanti locotenenti ai familiei de evrei Rothschild).
Am tot scris in cuprinsul acestui blog ca atunci cand vorbim despre colosii din domeniul financiar-bancar, nu trebuie sa-i privim ca pe niste companii real concurente. Cititi va rog si:
De ce a aparut un asemenea articol? Consider ca raspunsul poate fi gasit la:
Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”
Cititi va rog si:
GOLDMAN SACHS: ne cerem scuze pentru criză
Citez din articolul Goldman Sachs: ne cerem scuze pentru criză:
După ce au influenţat într-o oarecare măsură cursul crizei, bancherii de pe Wall Street îşi cer iertare pentru problemele create.
Goldman Sachs şi-a cerut scuze, ieri, la mai bine de un an de la începerea crizei, pentru participarea la declanşarea turbulenţelor economice pe plan mondial, potrivit „Bloomberg”.
Lloyd Blankfein, CEO Goldman Sachs Group, a declarat, în timpul unui eveniment la New York, că instituţia pe care o conduce a participat la un fenomen care clar a fost greşit iar pentru acest lucru îşi cere scuze. Nu cu mult timp în urmă acelaşi şef al băncii spunea că instituţiile financiare fac „lucrarea lui Dumnezeu”.
Scuzele vin chiar într-un moment cheie, având în vedere că în SUA această companie nu este tocmai apeciată de opinia publică. Banca a pus deoparte peste 16,7 miliarde de dolari pentru a-i recompensa pe angajaţii din top management.
Potrivit calculelor, acest lucru reprezintă o primă de aproximativ 500.000 de dolari pe manager de vârf. Conform lui Mark Gilbert, autorul unui editorial în „Bloomberg”, 500 de milioane de dolari este suma prin care banca sus-menţionată vrea să-şi spele păcatele comise pe durata şi înaintea crizei. Cu aceşti bani, Goldman Sachs vrea să susţină un program de susţinere a 10.000 de IMM-uri americane.
Programul de întrajurorare a firmelor mici şi mijloci a fost cofinanţat şi de miliardarul Warren Buffet, care a cumpărat acţiuni la Goldman Sachs de circa 5 miliarde de dolari. După ce au influenţat cursul crizei, reprezentanţii Goldman Sachs declarau că dau ajutorul de 500 de milioane de dolari firmelor mici şi mijlocii pentru că acestea joacă un rol vital în crearea de locuri de muncă şi creşterea ecomonică a SUA.
angajamentelor asumate.
Comentariu saccsiv:
„După ce au influenţat într-o oarecare măsură cursul crizei, bancherii de pe Wall Street …” se spune la inceputul articolului. FALS. Ei au declansat voit criza:
Criza financiara din SUA, etapa principala in edificarea NOII ORDINI MONDIALE
Spun evreii de la GOLDMAN SACHS ca le pare rau … Asa a spus si evreul Ben Bernanke, presedintele consiliului guvernatorilor Federal Reserve:
“Referitor la Great Depression, aveti dreptate, noi am facut-o. Ne pare rau. Dar multumita voua, nu vrem s-o mai facem.“
Si intr-adevar, ei au facut-o si pe aia:
Remember: ROCKEFELLER, principalii declansatori ai marii depresii economice din secolul 20
Cititi va rog si:
EVREII de la GOLDMAN SACHS spun ca fac LUCRAREA LUI DUMNEZEU. Care dumnezeu? Detalii importante despre gigantul bancar
Citez din articolul Seful Goldman Sachs: „Bancile fac lucrarea lui Dumnezeu”
Lloyd Blankfein, directorul sef al gigantului Goldman Sachs, companie ce a atras atentia mass-media datorita bonusurilor uriase pe care le acorda angajatilor, a afirmat intr-un interviu ca bancile indeplinesc un scop social si fac „lucrarea lui Dumnezeu”, scrie Reuters.
Blankfein a declarat ca profiturile mari ale bancilor semnaleaza redresarea economiei mondiale. „Noi ajutam companiile sa creasca facilitandu-le acumularea de capital. Companiile in crestere genereaza bunastare. La randul sau, acest fapt le permite oamenilor sa aiba locuri de munca ce genereaza tot mai mult venit. Avem un scop social.”, afirma directorul Goldman Sachs.
Gigantul de pe Wall Street a raportat venituri de peste 3 miliarde de dolari in al treilea sfert al anului si isi propune sa distribuie angajatilor prime cumulate de peste 20 de miliarde de dolari la sfarsit de an.
Iata si ce putem citi in articolul I’m doing ‘God’s work’. Meet Mr Goldman Sachs
O intalnire cu cei de la Goldman Sachs, dupa cum ne asteptam deja, nu putea avea loc decat intr-un loc care nu denota deloc a fi sediul unde “se gasesc banii, toti banii”, deoarece acest loc este atat de secret incat nici cladirea nu indica ca ar fi sediul unde se intalnesc unii dintre cei mai mari “afaceristi” ai Wall Street, bineinteles pentru jurnalisti insa secretomania se justifica avand in vedere importanta intalnirilor, cat si pentru agentul de paza care nu ofera destule detalii la adresa la care lucreaza, Strada Broad Streed nr.85, New York, NY 10004.
Pe scurt, e locul „unde se ‘fac’ banii”, cea mai ‘buna’ masina a capitalismului creata vreodata, unii spunand ca e „o putere politica mai mare decat a guvernelor”. Sa nu discutam aiurea despre banii pe care ii castiga acesti oameni, unii dintre ei castigand mai mult decat tari intregi. Active de 1 trilion de $, profituri de miliarde, salarii medii de 700.000 $ pe an sau peste. Acesta este sediul Goldman Sachs.
Problemele ivite in sectorul bancar insa au inceput sa ii scoata la lumina pe acesti intreprinzatori, iar Goldman Sachs se pare ca este prima tinta a vinovatilor cu ai sai „baroni de cauciuc, vandali economici, vulturi capitalisti”. Notam insa ca in ultimul trimestru profiturile inregistrate au fost de 3,2 miliarde dolari, in contrast mare cu ce s-a intamplat cu locurile de munca ale oamenilor obisnuiti in 2009.
Nici in magazine nu sunt priviti bine, nici de criticii sistemului cum sunt Michael Moore care ii parodia in documentarul sau despre capitalism „Capitalism: A Love Story”.
Sa spunem ca din cauza „afacerilor” cu active toxice sau alte instrumente financiare dubioase s-a prabusit toata economia ar fi de prisos acum cand, spune chiar autorul interviului, li s-a dat o sansa sa se apere impotriva acuzatiilor.
„Aha! Ne-ati prins planuind conspiratii in timp real„, a spus Lloyd Blankfein desprinzandu-se dintr-un grup de directori executivi. Blankfein, in virsta de 55 ani este Presedinte si director executiv sef in cadrul firmei. Desi pentru Wall Street poate el este privit ca „Zeul Soare” din cauza „furtunii economice” nu prea mai face fata reclamei.
Din fericire pentru el, este un vinzator foarte bun. Discursul lui incepe cu putina umilinta, recunoscand ca actiunile bancherilor au enervat multa lume, ba chiar au innebunit pe unii. Firma G si-a jucat rolul ei in „topirea” care a ruinat sistemul financiar. Ca toate bancile au iesit in pierdere si au terminat prin a lua bani de la Washington. „Stiu ca daca mi-as taia venele, oameni ar aclama” spune el, dar apoi incepe sa argumenteze cazul sistemul bancar modern.
„Suntem foarte importanti pentru ca ajutam companiile sa creasca prin cresterea capitalului. Companii care cresc creaza bogatie ceea ce permite oamenilor sa aiba locuri de munca, care creaza mai multa crestere si mai multa bogatie. E un cerc virtuos”. Pina la acest punct face o afirmatie indrazneata „Avem un scop social”, insa multi oameni i-ar spune unde sa isi introduca acest „scop”, daca intelegeti ce vrea sa spuna autorul, mai ales din cauza ca si-au pierdut mult mai mult decat „scopul” in sine, ci siguranta zilei de maine.
Desi el insusi are un salariu la care noi nici nu visam – 68 mil. $ doar in 2007, record pentru orice CEO al Wall Street, ca sa nu adaugam averea de 500 $ din activele Goldman Sachs – el insista in continuare ca e un tip onest.
Unde s-au evaporat acuzatiile? Desi au adus intreaga economie in colaps ei tot fac profituri de 3,4 miliarde dolari $ doar in al doilea trimestru spre exemplu. Dar cu alte banci iesite din piata se justifica imediat, cu o banca precum Merrill Lynch care a mai ramas doar o umbra a ce era odata, si cu Citigroup si UBS „batranele” se pare ca „felia” cea mai mare a ramas firmei Goldman Sachs. Motivul: „Noi nu am gresit ca ceilalti. Avem o oarecare stabilitate asa ca acum avem un ulcior mai mare in care sa ne ‘usuram’ „, cam asa se explica salariile de 20 miliarde in salarii si bonusuri pusi deoparte, (dar nu din banii lor, binenteles).
Chiar si George Soros spunea ca profiturile acestor banci sunt „cadouri ascunse” ale guvernului.
Sume de bani uriase cheltuite de la oameni – 90 miliarde $ infuzie din banii populatiei – dar el refuza in continuare orice sugestie ca Goldman a avut nevoie de ei, ci dimpotriva ia si returnat cu profit de 23 %, deci totul s-a rezolvat, iar Goldman s-a transformat din banca de investitii simpla in detinatoare de banci, stricand astfel traditia de 80 de ani a Federal Reserve chiar in momentul de virf al crizei economice. Piata si-a pierdut increderea in Comisia de Securitate si Schimb dupa caderea Bear Stearns si Lehman Brothers, increderea ca bancile de investitii vor fi supervizate.
Totusi nici un angajat nu poate nega ajutorul guvernului dat bancii Goldman Sachs, ajutor de aproximativ 12 trilioane $. Si Blankfein declara ca ar trebui sa sarbatorim succesul bancii, nu sa-l condamnam. „Sistemul finaciar ne-a adus in criza si tot el ne va scoate din ea”.
Mai spune Blanfein ceva bizar: „Examinand practicile noastre veti vedea o corelare completa pe parcursul istoriei privind remuneratia pe baza de performante pe termen lung. Altii nu au facut bani si tot au platit bonusuri mari. Unii nu mai sunt prin preajma. Oare de ce?”.
Lucian Bebchuk, profesor de drept, economie si finante la Harvard spune: „Astazi e mai usor pentru banci sa isi protejeze angajatii de eventuale probleme ce se ivesc. Oportunitatile din afara sunt mai putin atractive acum decat in 2007.”
David Hare precizeaza ca e „santaj” sa spui ca nu exista o redresare decat cu ajutorul bancilor, adica sa-i lasi sa scape cu ce au facut si sa isi plateasca in continuare squillioane de $ lor insusi. Cam la fel a fost in cazul minerilor in 1970, numai ca acum acea uniune a minerilor este pe Wall Street.
Bancherii nu sunt mineri insa „Trebuie sa iti spun niste noutati” remarca el. „Daca sistemul financiar cade, afacerea noastra cade si, crede-ma, si a ta si a oricui altcuiva cade, deasemenea.”
Nici vorba de regrete in cele spuse de Dl Blankfein. Altii, precum Andrew Ross Sorkin, ziarist la New York Times argumenteaza ca publicul „nu poate alerga dupa doi iepuri”. La momentul de virf al crizei anul trecut el isi aminteste „multi sperau ca Goldman si restul Wall Street sa se salveze ca sa nu se prabuseasca totul. Dar acum cand bancile au fost redresate se pare ca dorim sa le vedem din nou cazute.”
Traseul banilor pina la GS este tesut in insasi complexitatea excrocheriilor financiare aducatoare de profit, cu suportul multor persoane din elita selecta de pe tot globul. Liz Beshel este una din persoanele angajate direct de pe bancile Facultatii de Afaceri Harvard, absolventa a unui MBA la Universitatea Columbia. Prin biroul ei trec toate datele legate de afacerile derulate la GS. De aceea GS apeleaza mereu la cei mai talentati oameni pentru a-si „pastra” in maini sigure situatiile financiare. Beshel apreciaza la aproximativ 162 miliarde $ toata afacerea firmei GS. Datorita oamenilor de acest profesionalism firma nu numai ca are atati bani dar reuseste si sa-i pastreze.
Se stia dinainte cu un an ca sectorul imprumuturilor ipotecare, care a fost bomba cu ceas a crizei economice, era motivul pentru care au si dat faliment Lehman si Bearn Stears, „mariajele fortate” dintre Merrill Lynch cu Bank of America si HBOS cu Loyds, si care au facut RBS o gluma nationala. Cu un an inainte GS si-a redus expunerea pe sectorul ipotecar pentru a preveni informatiile cum ca acest sector se grabea cu pasi repezi spre faliment, asadar putem spune ca stiau ce o sa se intample. Au pierdut doar 1,7 miliarde $ in comparatie cu UBS care a pierdut 58 miliarde $. Pentru ei se numeste „timp de reactie” iar pentru ceilalti pierderi financiare si colaps.
A fi mai inteligent e un lucru, a fi un „Goldmanit” (lucrator la Goldman Sachs) presupune a munci mult mai mult decat un ‘urs’ obisnuit. Sarah Smith, de 50 ani, a parasit Anglia pentru a deveni contabil GS. „E o cultura 24/7” spune ea. „Cand e nevoie de tine esti acolo. Daca e nevoie de tine si nu raspunzi la telefon, nu va mai fi nevoie mult timp de tine.”
Asadar acesti oameni muncesc uneori non-stop pentru firma lor, cu putine zile libere in timpul anului. Am putea spune „care concediu?”, dar si veteranii GS stiu cum a fost candva, cand ei insisi participau la multe intalniri de afaceri.
Dane Holmes, virsta 39 de ani, sef al biroului de relatii cu investitorii: „Sistemul ii inlatura din firma pe cei care nu joaca in echipa”, lucru valabil la toate nivelele ierarhice ale GS. Unii spun ca e mai mult un cult dar ca e doar un compliment. Unele practici au perfecta logica. Bonusurile spre exemplu sunt bazate pe performanta firmei per ansamblu.
Alte practici sunt odioase. Verificarea casutei vocale in fiecare dimineata, dupa amiaza si seara pentru ultimele update-uri operationale de la sefi. Binenteles „suferinta” vine cu bonusuri uriase, unii angajati primind chiar 1 milion $ sau mai mult in 2008. Un fost banker al GS ii declara „obsedati de bani, intotdeauna avand loc de mai mult”, o sete nesfarsita de inavutire. Blankfein poate insista cat vrea ca e onest, dar reuseste sa detina un apartament de 30 milioane $ in vestul Central Park si o casa de 6.500 m2 in cartierul Hampton, terenul de vara al elitelor. „Exista o paranoia adanca si constanta legata de tot ceea ce facem”, spune Sherwood.
Nesiguranta e strans legata in sistem. O simti inainte de a fi angajat. Majoritatea aplicantilor sunt intervievati de multe ori (20-30 ori) inainte de a li se face o oferta. Pentru Goldman Sachs oamenii inseamna bani. 3-5% din angajati (1500 oameni) sunt disponibilizati si inlocuiti in fiecare an, spune Richard Gnodde, in virsta de 49 ani, sef adjunct al agentiei GS din Londra, Europa.
A lua oameni de prima mana, sa-i faci sa se simta second hand si sa-i motivezi sa formeze echipe puternice care lucreaza mereu este important, fara indoiala, dar nu-i esentialul GS. Acest esential este abilitatea de a relationa, de a lega relatii. E cea mai mare retea de talente din lume. Oamenii sunt incurajati sa participe, sa faca toti banii de care au nevoie in anii timpuri si apoi sa mearga sa „faca binele”. Se pare ca pe cat ‘bine’ ajung sa faca pe atat de rau ajung sa se simta ceilalti. Mentinerea lor de obicei este aproximativ timp de 8 ani. „Nu te inrolezi pentru pensionare”, spune unul din echipa. „Prinzi momentul ca sa faci bani apoi poti sa te cari”. Dar a face bine nu inseamna sa ajuti in clinica de ajutor SIDA in Kinshasa, inseamna sa obtii posturi cheie in trezorerii, banci centrale si actiuni la bursa prin toata lumea. Lista fostilor directori GS care au avut posturi cheie in administratia SUA este stupefianta. Include aici: secretarul trezoreriei sub Bill Clinton (Robert Rubin); secretarul trezoreriei sub presedintele George Bush (Hank Paulson); presedintele si fostul director al Rezervelor Federale (Federal Reserve) New York (William Dudley si Stephen Friedman); seful echipei secretarului trezoreriei Timothy Geithner (Mark Patterson); seful echipei presedintelui Bush (Joshua Bolten); consultantul economic al secretarului de stat Hillary Clinton (Robert Hormats); directorul CFTC (Commodity Future Trading Commission (Gary Gensler); subsecretarul statului pentru economie, afaceri si agricultura sub presedintele Bush (Reuben Jeffery); fostii si actualii sefi ai Bursei de Actiuni din New York (Jhon Thain si Duncan Niederauer); ofiterul sef de operatiuni al Comisiei de securitate si schimb valutar (Adam Storch). Promotorul GS in Washington, Michael Paese, lucra inainte pentru Barney Frank, senatorul care prezideaza Comitetul de Servicii Financiare al Casei Albe. Ca sa va dau de gandit imaginati-va ca Alistair Darling, cancelarul, si consultantii sai cheie, Mervyn King, guvernator al Bank of England, Xavier Rolet, sef al Bursei de Schimb din Londra, si Hector Sants, sef al Autoritatii Serviciilor Financiare, toti au lucrat la aceeasi firma inainte de a ajunge in guvern. Mica sa ne fie mirarea ca o alta porecla a Goldman Sachs e „Guvernul Sachs”. Asadar imixtiunea afacerilor in politica e mai mult decat evidenta. Interesele GS primeaza la nivel inalt.
In cartea sa „Prea Mare pentru Esec” (Too Big to Fail) Andrew Ross Sorkin mentioneaza ca predecesorul lui Blankfein, Paulson, a promis ca nu va discuta cu GS cand va deveni angajat al trezoreriei, dar in Iunie anul trecut s-a aflat in Moscova in acelasi timp ce directorii GS luau cina acolo cu Mihail Gorbaciov. Paulson a primit aprobarea sa se intalneasca cu fostii colegi la acest „eveniment social”. A facut acestora predictii cu privire la economia globala. Directorii GS l-au intrebat de posibilitatea ca alta banca sa intre in faliment, precum Bear Stearns. Documente eliberate recent arata ca dupa cateva luni, in virful crizei cand Paulson lucra ca sa salveze AIG, numele lui Blankfein a aparut pe lista lui de apeluri telefonice de 24 ori in 6 zile. Bancile mari care detineau contracte mari de asigurare cu AIG, inclusiv GS, au fost despagubite complet si nu la 60 de centi pentru 1 dolar cum presau negociatorii AIG, promovand asigurari ale unei intelegeri amicale intre Paulson si Blankfein.
GS neaga orice tratament special din partea celor aflati in posturi cheie in guvern. Dar inalnirile lor precedente pun sub semnul intrebarii si al indoielii cele afirmate. GS poate fi numit copilul hraparet al globalizarii.
GS au beneficiat de rasturnarile de situatii facand avere de pe urma acestor tragedii financiare, inainte de a se retrage din ‘afacere’. Sunt acuzati ca joaca pe ambele fronturi ale pietei stiind in avans toate informatiile de care are nevoie pentru a face castigul financiar posibil. Este asemanator unui casino care stie in orice moment ce mana are fiecare de la masa si foloseste acea informatie ca sa se imbogateasca in detrimentrul celorlalti. Comportamentul GS, este in opinia lor, complet etic si legile foarte stricte ca nu exista dubii. Un singur lucru e clar, GS nu a suferit prea mult pe urma crizei ci a devenit mai puternica inseland moartea. Vince Cable avertizeaza: „Daca am invatat ceva este cata putere au bancile asupra consumatorilor si guvernelor. GS nu a fost niciodata atat de puternica. Asta ar trebui sa ne alarmeze„.
Telul GS este sa faca bani multi indiferent cati oameni sufera si innebunesc. Puteti sa-l numiti cum vreti el e doar un bancher „care face munca lui Dumnezeu„, insa nu oricum ci imbogatindu-se si pe sine si pe cei ce ii conduce. Insa care e pretul pe care il platesc ceilalti nu e problema lui.
Cum se fac banii lor?
Numele Goldman Sachs nu e foarte cunoscut, dar daca il legi de banca HSBC , calesti putin, cumperi din Ocado, te uiti la Big Brother, cumperi haine de la Gap, utilizezi un sistem de navigatie prin satelit TomTom sau te bucuri de un sanwich cheese-and-pickle atunci GS e parte din viata ta.
Compania e impartita in trei divizii. O banca de investitii care creaza bani pentru clientii ei si uneori investeste propriul capital in afaceri. In Anglia a crescut capitalul HSBC, Centrica (proprietari British Gas) si Ocado, magazinul online alimentar care vinde mincare in valoare de 400 milioane lire anual. A ajutat la finantarea Endemol, creatorii Big Brother si este cel mai mare investitor in Eurotunelul ce leaga Franta de Anglia. Este bancher al Gap. A restructurat Premier Foods, a carei marca sunt si muraturile Branston. GS este si casa de tranzactii. Tranzactioneaza aur, petrol, dividente (actiuni) si datorii ale companiilor. Vinde de asemenea obligatiuni(interest-bearing bonds) investitorilor. A treia divizie se ocupa de managementul fondurilor de pensii, asigurari si averilor persoanelor bogate.
Face bani si din tranzactii cu proprii bani. Adica imprumuta bani si percepe dobanzi sau comisioane pentru diferite servicii financiare. Banca a fost infiintata in 1869 de un imigrant evreu din Bavaria, Marcus Goldman. Ginerele sau Samuel Sachs a intrat si el in afacere. Goldman a creat o corporatie profitabila cumparand si vinzand intelegeri de imprumut cu debit numite hartie comerciala. A ajuns in putin timp sa controleze piata actiunilor pentru Sars si Ford.
Sub Sidney Weinberg, director executiv intre 1930 si 1969, banca a format echipe puternice din absolventi de top pentru a lucra pentru clienti
Prea munciti, prea bine platiti, chiar aici
GS are influente mari asupra Londrei. Aproximativ 5.500 oameni lucreaza in biroul din Fleet Street care este de fapt alcatuit din doua sedii de ziare unite. Comerciantii stau in sediul unde se printau in trecut ziarele The Daily si Sunday Telegraph si Sunday Express.
Cea mai profitabila din Londra. Profit pe angajat in medie de £181,000 pe an intre 2000 si 2008. Salarul pe 2009 se estimeaza a fi aproximativ £458,000. GS este unul dintre marii platitori de taxe din oras.
Cancelarul, Alistair Darling, asteapta sa primeasca 2 miliarde in taxe corporative, TVA si taxa pe venit in acest an.
Membrii au parte de servicii selecte. Firma are proprii bucatari care se asigura ca sunt servici elegant – si departe de ochii invidiosi. Exista o sala de gimnastica, o sala de operatii si o cresa.
Fiecarui angajat i se face asigurare de sanatate. Membrii pot lua un taxi in numele firmei cam oricand doresc. O linie de taxiuri negre sunt disponibile in spatele cladirii noaptea mereu.
Biroul din Londra al GS e condus de Michael Sherwood si Richar Gnodde. Sherwood, cunoscut ca Woody este omul de baza. Fostul tranzactionist pare a se modela dupa prietenul sau, miliardarul BHS Sir Philip Green. Vorbeste repede, fara sa te ia in deradere.
Asemene lui Sir Philip tranzactionarea scoate ce e mai bun din el. In 2006 Autoritatea Aeriana Britanica a cerut GS sa indeparteze o preluare ostila din partea Ferrovial, costructor gigantic din Spania. Sherwood, parte a echipei GS a spus ca o tactica ar fi ca GS sa cumpere AAB. Miscarea a scandalizat AAB si a facut ca CEO-ul de atunci Hank Paulson sa trimita un mesaj critic la adresa celor implicati.
Gnoode e un bancher de investitii meticulos, manusa de catifea ce acopera pumnul de fier al lui Sherwood. Este cunoscut pentru consilierea magnatului otelului din India, Mittal in afacerea de 17 miliarde £ cu producatorul uropean Arcelor.
Sherwood si Gnodde sunt sfatuiti de eminescente cenusii, precum Lord (Brian) Griffiths, consilier al prim ministrului Margaret Thatcher intre anii 1985 – 1990 si fost director al Bank of England.
El este unul din consilierii internationali ai bancii si este ghid al companiei.
Ca un crestin convins si un om de baza al Fondului Lambeth al Archbishop of Canterbury’s, Griffiths e o unealta de PR folositoare. El a fost cel care a aparat luna trecuta bonusurile mari, dand de inteles ca puteau oricand sa-si ascunda operatiile in Elvetia, a spus unui auditoriu la Catedrala St Paul.
Pe linga evitarea anunturilor legate de bonusuri ei cumpara proprietati in Kensington, Regent’s Park, Fulham, Notting Hill Gate, Chelsea, Highgate si Hampstead.
Unii nu reusesc sa evite primele pagini care povestesc despre cum Jennifer Moses, Ron Beller si Scott Mead aveau atati de multi bani ca nu au observat cand un asistent, Joyti De-Laurey, a furat mai mult de 4 milioane lire din conturile lor.
Cei de la GS isi trimit copii la aceleasi scoli private si daca nu le plac acelea isi creaza propriile scoli. Mead a finantat o scoala in Notting Hill, cu 200 studenti intre 4-14 ani. Sotiile membrilor GS incearca sa se ascunda de asemenea, fiind devotate proiectelor de caritate si competitiilor estetice.
Precum in SUA, banca GS e strans legata de guvern. Fostul ei economist si partener Gavyn Davies e casatorit cu consilierul lui Gordon Brown, Sue Nye. Sub Tony Blair, Davies a devenit director al BBC. Succesorul sau ca economist sef la Goldman, David Walton i-a fost acordat un loc in Comitetul de Politica Monetara din cadrul Bank of England. Paul Deighton, care e membru al Comitetului pentru organizarea Jocurilor Olimpice din Londra, a lucrat la GS ca ofiter sef insarcinat cu operatiile. GS e un consultant cheie al guvernului. Brown a angajat banca sa-l consilieze in vinzarea Northern Rock anul trecut.
Prieteni sus-pusi. Pinza politica a Goldman Sachs
Secretarii trezoreriilor, sefii burselor de actiuni newyorkeze, Casa Alba si Downing Street din Londra – ce vreti voi, au lucrat la randul lor pentru GS. Iata o lista a increngaturii relationale din cei cu degetele infipte placinta politica :
Consilierul special al lui Gordon Brown, Nye maritata cu fostul economist sef al GS Gavyn Davies. Sub Tony Blair, Davies devine director al BBC. Demisioneaza in 2004 dupa raportul Hutton.
Robert Rubin / Bill Clinton
Rubin a petrecut 26 ani la GS inainte de a se alatura administratiei Clinton ca consultant economic. A lucrat ca secretar al trezoreriei timp de 4 ani din 1995, si ramane un consultant al presedintelui Barack Obama.
Hank Paulson/George Bush
Paulson a fost CEO al Goldman inainte de a deveni secretarul trezoreriei USA. In virful crizei creditelor, cand Paulson lucra la salvarea AIG, numele lui Blankfein apare pe lista de convorbiri a lui Paulson de 24 de ori in 6 zile.
Larry Summers/Barack Obama
Consilierul economic al lui Obama, Summers, nu a lucrat direct pentru Goldman, dar a lucrat in administratia Clinton sub obladuirea mentorului sau Robert Rubin. Goldman a platit lui Summers $135.000 ca sa apara la o conferinta in 2008 inainte ca Barack Obama sa devina presedinte.
Puterea e in numar
In 2007, seful GS Lloyd Blankfein a castigat $ 68 milioane, record pentru orice CEO al Wall Street.
Un bun partener de investitii bancare face in medie 3,5 milioane dolari pe an, un partener de tranzactii intre 7-10 milioane dolari pe an si un membru al comitetului de management 15-25 milioane dolari pe an.
Goldman nu este cea mai mare banca din lume. ICBC are de 11 ori mai multi angajati. Dar nu e nici cea mai bogata. HSBC are proprietati de $ 2.4 trilioane fata de $ 1 trilion ale GS. Si nu nici cea mai mare dupa capitalsmul pietei. Valoreaza 95 miliarde dolari, comparabil cu cei $ 201 miliarde pentru HSBC. Dar e cea mai profitabila.
Goldman face cei mai multi bani per angajat decat orice alta banca – 222.222 $ pe an in medie intre 2000 si 2008. JP Morgan Chase, a facut profituri de 133.000 per angajat in aceeasi perioada.
Profiturile Goldman Sachs in al doilea semestru al acestui an au fost un recor de 3.4 miliarde $.
Cititi va rog si:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
20 comments