SACCSIV – blog ortodox

“Nu pot” sau “Nu vreau”?

Posted in IISUS HRISTOS, milostenie by saccsiv on decembrie 29, 2023

Orthodox Christianity: IS IT, “I CAN’T”, OR “I DON’T WANT TO”?

CUM ESTE, ‘NU POT’ SAU ‘NU VREAU SĂ’?

De Artemy Slezkin, 15 Decembrie 2023, Orthodox Christianity

Așa că, iată-mă aici, mergând pe trotuar, contemplând suișurile și coborâșurile vieții mele.

„Ajută-mă, după cum poți…” O voce groasă, ca și cum ar fi coborât dintr-o altă galaxie, mă prinde pe nepregătite.

Tresar revenind la realitate, apoi mă opresc pentru o clipă și mă uit în jur. Văd un tip cu un aspect șubred, prost îmbrăcat, cu o față hâdă și o privire sticloasă, dar care pare oarecum treaz. Este evident că, după ce și-a irosit viața pe cărările aspre și stâncoase, acum se afla la cel mai scăzut nivel și cerșea pentru a-și prelungi subzistența pământească.

„Ajută-mă, pentru numele lui Hristos!”, ochii bărbatului se luminară când recunoscu prezența cuiva în fața lui. Apoi, întinde mâna ținând în mână un pahar de plastic gol.

„Ăăă, dar, eu… știi… nu te pot ajuta”, mormăi eu, verificând dacă mai am câteva monede în buzunar. Un sentiment de scârbă justificată se naște ca din senin; dar sunt imediat prins în ambuscadă de gânduri ‘de dreapta’: Ei bine, de vodcă are nevoie, nu de mâncare! Zăbovesc ezitant, fiind aproape gata să fac un pas să mă îndepărtez de el. Pur și simplu nu pot s-o fac, și gata!

Tipul, văzând că sunt pe cale să pornesc la drum, dă din cap cu bună știință, ca și cum mi-ar fi citit gândurile:

„Eu nu mai beau. Am băut destul. Dar vreau să mănânc. O plăcintă, sau ceva de genul ăsta.”

Este atât de ușor să împărtășești câteva firimituri din plăcinta ta într-o viață îmbelșugată și să hrănești pur și simplu un om flămând!

Simți dintr-o dată toată această luptă în interiorul tău sau, mai degrabă, toți acei ‘nu pot’ care se luptă cu ‘pot’. Acesta este momentul în care ‘eu pot’ se confruntă cu ‘eu vreau’. Ah, bună ziua ‘eu vreau’, unde ești? Se pare că nimic nu poate fi mai simplu decât atât: să împărtășești câteva firimituri din plăcinta ta într-o viață îmbelșugată și să-i hrănești pe cei flămânzi… Dar oare chiar vreau asta? Sigur că pot, dar nu am o dorință deosebită în a ajuta pe cei marginalizați ca omul acesta.

„Ajută-mă, te rog…” mormăie tipul, pierzând orice speranță că ‘pot’ mă va convinge.

Îmi pare rău pentru el. Dintr-o dată, mă hotărăsc:

„Bine, hai să mergem, o să-ți cumpăr ceva.”

Și cumpăr ceva: o plăcintă cu carne, câțiva hot dog și o cafea. Îi înmânez totul tipului, el se uită la toate astea, complet uimit…. și apoi zâmbește:

„Mulțumesc! Dumnezeu să te binecuvânteze…”

Și starea mea de spirit se îmbunătățește dramatic: acel ‘pot’ al meu s-a pus de acord cu ‘vreau’!

***

Domnul ne trimite pe cei suferinzi pentru ca noi să vrem să-i ajutăm – și, prin acest ajutor evident și tangibil, să vrem să-L slujim pe El. Hristos Își redă puterea în ‘eu pot’ al nostru, dându-ne tot ceea ce avem nevoie pentru a-i ajuta pe cei aflați în nevoie. Căci El nu ne cere să facem mari sacrificii, să investim mult sau să cheltuim mult pentru cei săraci. Putem da doar atât cât putem, dar acest puțin va fi plăcut Lui și El îl va accepta. În ceea ce ne privește, ar trebui să VREM să ne ajutăm aproapele, pentru că, făcând acest lucru, cultivăm dragostea în inimile noastre – dragostea pentru oameni și, desigur, dragostea pentru Dumnezeu. Ce poate fi mai sublim decât asta?

În ceea ce privește faptul de a spune ‘nu pot’ când, de fapt, ‘pot’ – acest lucru înseamnă să practicăm un joc dublu cu noi înșine. Prin ‘nu vreau’, când de fapt ar trebui să fie ‘pot’, lucrăm cu viclenie cu Dumnezeu, Care ne cunoaște inimile și se așteaptă ca acestea să se întoarcă spre nevoile aproapelui nostru. Această întoarcere este cea mai importantă întoarcere din viața noastră, și toată lumea ar trebui s-o facă; adică oricine vrea să se numească un creștin.

În același timp, dacă într-adevăr nu putem ajuta sau avem nevoie de ceea ce am putea da pentru uzul nostru, Domnul nu ne va condamna pentru refuzul nostru de a da. Cu toate acestea, mă repet, Domnul a așezat două monede mici – milostenia văduvei – cu mult deasupra tuturor ofrandelor celor bogați. Procedând astfel, El a arătat pentru toate veacurile viitoare că, în ochii Săi, nu suma de bani donată săracilor contează, ci dispoziția inimii tale. Poate că nu putem dona o sută de dolari dintr-o dată – haideți să dăm zece, dar din inimă, și Domnul va accepta această ofrandă ca și cum am fi dat o sută. El o va primi și nu ne va abandona niciodată, dându-ne tot ce avem nevoie în viața noastră.

Una dintre cunoștințele mele și cei doi copii ai săi, care sunt cu adevărat dependenți de bunăvoința și ajutorul străinilor, mi-a mărturisit odată că, ori de câte ori are ceva mărunțiș de rezervă și cineva îi cere de pomană, nu refuză niciodată, si dă câte puțin. Ea face acest lucru în ciuda propriei nevoi disperate. Ea spune că știe ce înseamnă să fii în mare nevoie și că pur și simplu nu poate trece pe lângă durerea altcuiva. Iar Domnul, datorită inimii ei binevoitoare, o binecuvântează cu oameni buni care, la rândul lor, nu sunt indiferenți față de ea și de copiii ei.

Scopul nostru major, ca și creștini, este să dorim întotdeauna să fim milostivi și buni cu ceilalți. Din partea Sa, Domnul ne va înmâna ceea ce putem folosi pentru a arăta această milă. El este un Stăpân bogat și generos, și Îi este plăcut dacă dăm bogăția Sa celor nevoiași. ‘Vreau’ înseamnă ‘pot’! Dacă pot, înseamnă că vreau!

Traducere de Liubov Ambrose (din limba engleză), Pravoslavie.ru

 

10 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. AlinP said, on decembrie 29, 2023 at 3:07 pm

    Polish culture minister says he will put state media into liquidation
    https://www.euractiv.com/section/politics/news/polish-culture-minister-says-he-will-put-state-media-into-liquidation/

    Apreciază

  2. Aurora said, on decembrie 29, 2023 at 4:47 pm

    Zilele trecute , cand tocmai intram pe strada mea, venind dinspre piata, am vazut un om beat, lungit pe bordura de la supermarketul din colt. Era relativ tanar si imbracat cam subtire, adica nu avea pe el decat un treining si niste adidasi in picioare si statea ghemuit, aproape inghetat de frig, dar inca in stare de ebrietate. L-am strigat sa vad daca nu e mort „Omule, ce faci aici, o sa ingheti, ridica-te”. Mi-a raspuns cu greu, mai mult mormaind ceva si am inteles cu nu avea o locuinta. Dar in primul rand trebuia sa se ridice ca sa nu inghete acolo. M-am dus repede acasa, am incalzit cafeaua ramasa in ibric de dimineata si am pus in ea si putin lapte cald. Am cautat prin sifonier ceva gros de imbracat , dar nu am gasit decat un halat flausat ramas de la mama… Am alergat spre locul unde zacea omul, cu halatul intr-o mana si cafeaua calda in cealalta si l-am gasit tot acolo. De data asta l-am pipait, i-am incalzit mainile in ale mele, l-am frictionat un pic pe spate si l-am ridicat in pozitie sezand ca sa bea cafeaua calda. A baut-o cu pofta, dupa care s-a lungit la loc. L-am invelit cu halatul roz ciclamen al mamai si m-am dus repede la magazinul second-hand din apropiere unde am cersit o patura veche, ceva de invelit care nu se vindea. D-na a fost cumsecade, a inteles ca e vorba de a veni in ajutorul unui om necajit si mi-a dat o toala veche care nu era pe inventar. L-am invelit si cu asta pe bietul om, am mai stat putin langa el si m-am dus acasa, cu gand sa revin sa-l cercetez cam intr-o ora. Intentionam sa-i duc si ceva de mancare. Dar, cand m-am intors, omul plecase si luase cu el si cele doua invelitori, halatul si cuvertura. M-am bucurat gandind ca, probabil, cafeaua l-a inviorat si a putut pleca pe picioarele lui spre adapostul chiar si temporar pe care-l avea. Nu v-am spus intamplarea asta ca sa ma laud ca ce suflet mare am, caci n-am, sunt mediocra… Dar as vrea sa va rog, fratii mei, sa interveniti de cate ori va fi nevoie de voi, caci iata, o simpla cafea si o toala veche pot salva un om de la inghet.

    Apreciază

  3. mircea.v said, on decembrie 29, 2023 at 5:54 pm

    Parintele Nicolae Steinhardt:

    “In L’Etre et le Neant, Sartre consacra un stralucit capitol verbelor “a fi” si “a face”; plin de observatii interesante, subtile si rodnice. As vrea sa ma opresc numai la “a face” si “a fi”, accentuand latura – as zice – escatologica.
    Viata este hotarator legata de verbul “a face”: trairea noastra pe acest pamant, trecerea noastra prin aceasta lume constituie faza lui “a face”. Moartea (ori starile prevestitoare asemanatoare ei) stau sub semnul lui “a fi”. (Moartea insasi ar putea fi definita ca trecerea in starea lui “a fi”, un “a fi” absolut, purificat de orice contingenta.)
    Pe vesnicul “a fi”, noi ni-l cladim singuri, iar vesnicia aceasta – rai ori iad – e functie variabila de ceea ce facem. Picatura cu picatura, zi de zi, clipa de clipa, actiune dupa actiune, gest dupa gest, facandu-l ne pregatim permanentul este.
    Raiul si iadul pot asadar fi considerate ca stari de fiintare pura; constiinta (sau sufletul) se afla acolo insingurata si neajutorata de nimeni si de nicaieri, fata in fata cu vesnicia, cocotata pe maldarul de faptuiri savarsite in faza lui “a face”.
    Dincolo – oricat am jindui (e sensul parabolei dreptului Lazar si al bogatului nemilostiv) – nu mai putem face nimic niciodata (nevermore zice Poe): verbul “a face” piere, e ca si cum nici n-ar fi fost vreodata. Ramane insa, in toata groaznica lui plinatate si semnificatie, verbul “a fi” – el si nimic altceva.
    Fara prieteni, fara televizor, fara zgomotul vecinilor … Atunci, se va vedea ce ti-ai cladit, pe care ti le-ai ales: oile sau caprele.
    Verbele “a face” si “a fi” sunt deopotriva de gingase: unul prin evanescenta lui, celalalt prin vesnicia lui. Goethe arata cat de greu este “a face”. Dar greutatea sa paleste in fata lui “a fi”, cand acesta ii urmeaza. Fericiti cei ce pot intampina pe “a fi” si pot intra in imparatia lui multumiti fiind de felul in care si-au incheiat relatiile cu “a face”. “

    Apreciază

  4. Un roman said, on decembrie 29, 2023 at 7:00 pm

    Bosketarii astia ma rascolesc mereu… Daca vre-unul E Domnul Hristos, Care ma incearca?… Vai de capul meu!… Incerc sa ofer un dar umil, cu tot protocolul regal, care se impune… PS: privitii in ochi! Au ochii Lui!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Un roman said, on decembrie 29, 2023 at 7:04 pm

    Sorry grammar: … priviti-i…

    Apreciat de 1 persoană

  6. Dr. Badass said, on decembrie 30, 2023 at 12:18 am

    ” Dă-i unui om un pește și o să – și astâmpere foamea o zi.
    Învață un om să pescuiască și o să-și astâmpere foamea o viață.”
    ” Viața unui om atârnă de o ață, până când se termină tot ghemul.”
    ” Unii oameni, care au ajuns ca funia vieții să se țină doar într-o ață, după un mare bine că le faci un nod solid să le păstrezi funia vieții cât mai lungă, încearcă să te spânzure cu ea.”
    În lumea asta, fiecare are propria soartă., unii sunt sortiți să o urmeze, alții să o schimbe.
    Este o linie subțire între milostenie și dependență, care prin propagandă este adesea acoperită.
    Milostenia este gestul unui om de a ajuta aproapele pe termen scurt, mai ales când sunt necazuri ( ca termen general).
    Dependența este acea acțiune, motivată ( de diferite impulsuri), de a se profita de bunătatea arătată. De multe ori, dacă faci un gest de bunătate, se revine cu insistență pentru a beneficia în continuare ( cu mentalitatea ” mi se cuvine”).
    Să mai menționez fapte semnalate în presă ( ” sunt refugiat ( a) și mi se cuvine totul pe gratis”, vă fac o favoare că stau aici și merit tot ce este mai bun „), care arată cum din calcul, au trecut la dependența de a profita.
    Milostenia ridică ( moral) atât pe cel care o face cât și pe cel care o primește ( în special dacă este conștient de asta și mulțumește pentru ajutor) și caută să se ridice din situația temporară în care se află.
    Așa cum ulciorul nu merge de multe ori la apă, așa și cu unele persoane, au primit milostenie dar nu au învățat lecția și sunt nevoite să treacă din nou prin aceeași situație.
    Însă când situația se repetă și se trece de la milostenie la dependență atunci urmează și căderea morală cu suferință asociată. Înveți lecția și depășești situația, atunci te ridici deasupra suferinței. Continui pe aceeași cale de dependență, atunci primești în continuare suferință.
    Ca o exemplificare practică. O cunoștință, avea o colegă de serviciu care se ajungea greu cu banii de la o lună la alta. A apelat constant la alți colegi deoarece cunoștința era mai rezervată și nu dădea bani cu împrumut așa ușor, însă a ajuns până la urmă să fie abordată de mai multe ori și până la urmă a acceptat însă i-a explicat foarte clar condițiile care trebuiau respectate.
    În principal suma trebuia returnata la următorul salariu și trebuiau stabilite 2-3 întâlniri de 2ore ( să rămână peste program la birou vinerea sau să se întâlnească sâmbăta în altă parte) unde trebuia să vină cu facturile de utilități și chitanțele de pe ultima lună pentru a învăța cum se alcătuiește un buget, cum se cheltuiesc banii și prioritățile de plată.
    La salariu, desigur că nu a respectat înțelegerea și abia luna următoare a restituit suma iar despre ajutorul oferit pentru consiliere, a tot amânat.
    Însă ” cireașa de pe tort” a venit la câteva zile după ce a restituit suma prin cererea de a mai primi bani cu împrumut și fraza ” câștigi bine și te poți lipsi de banii ăștia”. La care cunoștința efectiv a explodat de nervi și i-a explicat pe un ton răspicat că deși a încercat să-i facă un bine și-a bătut joc de ea pentru că nu a respectat condițiile la care a consimțit iar acum vrea să o ia de fraiera să-i dea alți bani pe care să nu-i mai dea înapoi deloc sau cu mare întârziere. De atunci, o ocolește și nu mai cere bani împrumut pentru că știe că o să fie pusă la punct instant, deși este tot în aceeași condiție grea lună de lună.
    Acum 100 ani, viața la sat era bine structurată, așa cum era descrisă și în Moromeții. Erau boierii (bogătașii care trăiau în lumea lor, prin străinătățuri), erau fruntașii satului ( oamenii gospodari, cu dare de mână), mijlocașii ( gospodari dar mai economi) și ” săracii satului” ( cei care erau stăpâniți de viciu precum băutura sau aversiunea față de muncă).
    Fruntașii satului erau acei gospodari care erau inteligenți, cu educație și cu drag de muncă care prin trudă au construit o gospodărie mare și indestulata. Erau stâlpii comunității și cei care prin donații generoase și convingerea oamenilor au pus în mișcare populația pentru realizarea obiectivelor în folosul comunității, cum sunt biserica, școala, drumuri, poduri etc.
    Era o comunitate închegată care avea grijă de toți membrii săi.
    În ziua de azi, orașul a luat locul satului și statul este cel care i-și aroga dreptul de a conduce viața oamenilor, comunitatea este văzută ca o concurență la monopolul statului asupra dreptului de a conduce.
    Monopolul statului asupra asistentei sociale face ca majoritatea asistaților sociali să fie din categoria dependenților iar cei care sunt în nevoie datorită infirmitatilor din naștere sau dobândite după accidente sunt cei mai vitregiti.
    De asemenea, multe campanii organizate pentru strângerea de fonduri pentru diferite cauze sociale care declară că sunt acțiuni de milostenie, de fapt sunt acțiuni de apelare la mila publică pentru optimizarea fiscală a profitului diferitelor multinaționale sau obținerea de fonduri de diferite ONG – uri sau fundații ” caritabile”.
    Într-o societate tot mai materialista și fără repere, milostenia devine un act de credință!

    Apreciază

    • gheorghe said, on decembrie 30, 2023 at 12:52 pm

      Soarta = karma.
      Nu avem soarta, … poti sa zici doar privind spre trecut ca atat cat iti este, asa af ost ingaduit si jicidecum dat, … sa nu fugim de raspundere pentru pacatele noastre!

      Nu avem nici destin – care tot karma inseamna, adica altcineva te manipuleaza, te forteaza chiar (!) si ar trebui sa fie raspunzator (= sa plateasca) pentru ce faci.

      Ce sa vezi? „Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus!” … poate asa crezi?
      Ne rugam degeaba sau o facem manipulati, ca niste papusi – fara constiinta, fara vointa?
      Ne daruim viata lui Hristos din credinta sau de frica?

      Avem insa 2 (doua) destinATII in „fata”, Raiul si Iadul.
      Stim cum si ce sa facem, ca de aia a venit Hristos, sa ne invete, sa ne lumineze si sa ne demonstreze ce putem face DACA VREM!
      Nu avem scuze si e pacat sa fabulam preluand texte atragatoare si provocatoare ale altora.

      Apreciat de 1 persoană

    • Carmen said, on decembrie 30, 2023 at 2:03 pm

      Milostenia e cand dai ceva anume si nu astepti sa ti se restituie ceea ce ai dat…eu asa stiu..Imprumutul nu e milostenie…este un ajutor temporar..

      Apreciază

    • C said, on decembrie 30, 2023 at 8:40 pm

      Avem poruncă să iubim pe aproapele cum ne iubim pe noi , deci daca mie îmi trebuie căldură,mâncare , haine etc tot astfel tre sa ii doresc și aproapelui meu .

      Matei cap. 25 :
      31. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
      32. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
      33. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
      34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
      35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
      36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
      37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
      38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
      39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
      40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
      41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
      42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;
      43. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
      44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
      45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
      46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

      Apreciază

  7. gutiflo22 said, on decembrie 30, 2023 at 2:26 pm

    „Cu măsura cu care măsuraţi, vi se va masura”…
    Daca am intelege in totalitate …macar acest lucru ( nu mai vorbim de dragoste..de desavarsire) cred ca ne-am da si camasa de pe noi!
    Pana atunci…

    Apreciat de 1 persoană


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.