OPINIE. Dosarele Vax-Gene: oare autoritățile de reglementare au aprobat un cal troian?

Global Research: The Vax-Gene Files: Have the Regulators Approved a Trojan Horse?

Dosarele Vax-Gene: oare autoritățile de reglementare au aprobat un cal troian?

De Dr. Julie Sladden si Julian Gillespie, 29 August 2023, Global Research

Descoperirea alarmantă făcută de omul de știință Kevin McKernan, privind contaminarea cu ADN a flacoanelor de vaccinuri contra Covid de la Pfizer și Moderna, a stârnit o îngrijorare semnificativă în comunitatea științifică. Între timp, descoperirea raportată a atras critici din partea celor care se grăbesc să ‘demonizeze’ pe oricine pune la îndoială siguranța, eficacitatea și sfințenia ‘vaccinurilor’.

Bârfitorii lui McKernan – și au fost destui – au criticat totul, de la lipsa unei publicații evaluate de colegi până la speculații privind viabilitatea fiolelor trimise anonim.

Acum, nu mă înțelegeți greșit. Critica și dezbaterea deschisă în cercetarea științifică sunt lucruri bune. După trei ani de cenzură și dezbatere înăbușită în știință și medicină, un lucru este clar: libertatea de exprimare este esențială pentru adevăr.

Să fim clari în privința unui alt lucru. Sistemul de evaluare inter pares este în esență stricat. Aceiași actori cu interese în industria farmaceutică au, în mod curios, aceeași influență asupra industriei de cercetare și publicare. După cum subliniază pe bună dreptate McKernan, ‘piața va valida această constatare cu mult înainte ca evaluarea tradițională de către colegi să își pună măcar ghetele în picioare. Reproducerea independentă în laborator umed prevalează de fiecare dată asupra a 3 cititori anonimi’. Aceasta a fost, așadar, motivația din spatele publicării online a rezultatelor, cu un apel la acțiune pentru oamenii de știință din domeniu, pentru a verifica independent rezultatele.

Au răspuns la apel. Rezultatele obținute de McKernan – pentru produsul Pfizer (BNT162b2) – au fost verificate în mod independent de mai multe laboratoare recunoscute la nivel internațional, confirmând atât prezența, cât și nivelurile de contaminare cu ADN în diferite flacoane și loturi.

Așadar, la întrebarea ‘Este rezultatul reproductibil?’, răspunsul (cel puțin pentru produsul Pfizer BNT162b2) este ‘Da’. Contaminarea este reală. Aceste rezultate ne determină acum să ne punem alte întrebări care atârnă greu în aer.

Întrebări precum: ‘Cât de gravă este contaminarea’, ‘Ce fac autoritățile de reglementare în această privință’ și – întrebarea care stă pe buzele tuturor – ‘Ce înseamnă acest lucru pentru miliardele de oameni care și-au făcut injecția?’.

Aceste întrebări merită răspunsuri.

Așadar, cât de gravă este contaminarea? Sunt două lucruri de luat în considerare aici.

În primul rând, care sunt nivelurile de contaminare și, în al doilea rând, care sunt componentele contaminării.

După cum s-a raportat anterior, nivelurile de contaminare cu ADN în produsul Pfizer BNT162b2 au fost de aproximativ 18-70 de ori peste limitele stabilite de autoritățile de reglementare. Aceste niveluri de contaminare au fost, de asemenea, confirmate în mod independent.

Pentru a pune în perspectivă aceste cifre, McKernan explică în termeni de testare PCR pentru Covid.

„Probabil că ai fost tamponat cu unul dintre acele tampoane nazale pentru a obține un rezultat Covid PCR. Ați fi fost numit pozitiv de un CT (cycle threshold) sub 40. Avem CT-uri sub 20 cu contaminarea vaccinului. Aceasta este o contaminare de un milion de ori mai mare decât cea pentru care ați fi numit pozitiv pentru că aveți un virus. Acum, virusul pe care îl prelevează se află în afara membranei mucoase din nas. Vorbim despre un contaminant care este injectat, ocolind apărarea mucoasei tale, la o concentrație de un milion de ori mai mare… Este o diferență enormă aici în ceea ce privește cantitatea de material care se află acolo.”

Procesul de fabricație, după cum se arată într-un articol recent din BMJ, indică modul în care ar fi putut avea loc contaminarea cu ADN.

Testele clinice au fost efectuate folosind ‘Procesul 1’, care a implicat transcrierea in vitro a ADN-ului sintetic – în esență, un proces ‘curat’. Cu toate acestea, acest proces nu este viabil pentru producția în masă, astfel încât producătorii au trecut la ‘Procesul 2’ pentru a regla lucrurile. Procesul 2 implică utilizarea bacteriei E. coli pentru a replica plasmidele.

Extragerea plasmidelor din E coli. poate fi dificilă și poate duce la plasmide reziduale în vaccinuri. Dar mai există o altă preocupare. Atunci când se constată contaminarea cu plasmide, există potențialul ca endotoxina bacteriană să fie, de asemenea, prezentă. Această endotoxină poate produce efecte secundare grave dacă este injectată, inclusiv anafilaxie și șoc septic. Profesorul australian Geoff Pain rămâne cel mai vocal, furnizând detalii ample despre aceste endotoxine.

Secvențierea plasmidelor din fiolele Pfizer a dus la o altă descoperire ‘accidentală’. A fost găsit ceva ce nu se afla în harta secvențială dezvăluită de Pfizer către EMA. Acest ceva se numește promotor SV40. Promotorul SV40 este o secvență care activează expresia genei, ca un comutator. Este, de asemenea, un semnal puternic de localizare nucleară, ceea ce înseamnă că se îndreaptă spre nucleu. Întreaga secvență genetică SV40 a devenit celebră în anii 1960, după ce s-a descoperit că a poluat vaccinul antipoliomielitic Salk, provocând o creștere ulterioară a numărului de cancere. Vom reveni imediat la importanța semnificativă a secvenței promotor SV40.

Experimentele ulterioare sugerează că cea mai mare parte a contaminării cu ADN este fragmentată, ceea ce nu este deloc benign. McKernan afirmă: ‘(o mare parte din) ADN este de fapt liniar, deoarece se trece printr-o etapă în care se încearcă fragmentarea acestuia, iar (ADN-ul liniar) are o tendință mai mare de integrare decât ADN-ul plasmidic circular’.

Se pare că o cantitate semnificativă de ADN este în această formă și prezintă un risc mai mare pentru oameni în ceea ce privește riscul de integrare în genom, decât ADN-ul circular.

Pentru a înrăutăți lucrurile – de parcă lucrurile ar putea fi și mai rele – se pare că o mare parte din ADN este împachetată în nanoparticulele lipidice (LNP).

„Dacă ADN-ul se află de fapt în LNP-uri, avem diferite riscuri, deoarece… acesta va transfecta apoi celulele mamiferelor și va deveni o alterare genetică. Acum, dacă se integrează sau nu în genom este secundar, faptul că introduceți ADN străin în celulă este un risc în sine, deoarece ar putea fi exprimat parțial sau ar putea să se amestece cu alte mecanisme de transcripție și traducere care se află acolo”, explică McKernan.

Să recapitulăm. Avem ADN, care este în mare parte ambalat în LNP, conceput pentru a călători prin tot corpul și a intra în celule, livrând încărcătura sa genetică precum un cal troian. O parte din acest ADN poate conține secvența promotoare SV40 – cea care se știe că se îndreaptă spre nucleu și activează expresia genetică. McKernan afirmă o îngrijorare evidentă:

„Dacă (promotorul SV40) se integrează în genom, va activa expresia genetică oriunde ar ajunge. Dacă se întâmplă ca acesta să fie o oncogenă (o genă care provoacă cancer), aveți probleme.”

Acesta, dragă cititorule, este doar unul dintre multele efecte adverse posibile ale injectării unui ADN sintetic în oameni.

Literatura științifică recunoaște potențialul ca ADN-ul străin/sintetic să fie singur oncogen (care provoacă cancer), infecțios și protrombotic (care favorizează producerea cheagurilor de sânge). În plus, integrarea genomică a unui promotor viral, cum ar fi SV40, poate contribui la apariția cancerului și este bine cunoscut faptul că provoacă leucemie în studiile de terapie genică.

Puteți înțelege acum de ce oamenii de știință sunt alarmați. Aceste îngrijorări au fost prezentate la FDA pe 16 iunie 2023. Ce au făcut cu aceste informații, vă întrebați? Probabil că le-au clasat într-o cutie undeva într-un depozit adânc și întunecat, între cuvintele ‘ostentativ’ și ‘conspirație’, este părerea mea.

Dacă luăm în considerare cele de mai sus, este clar de ce există reguli juridice stricte în domeniul științei genetice, în special atunci când sunt implicați oameni. Reguli concepute pentru a proteja (de fapt) oamenii de potențialele consecințe cunoscute și necunoscute ale amestecului cu integritatea genetică a vieții umane. Ceea ce ne conduce către următoarea întrebare:

„Ce fac autoritățile de reglementare în această privință?”

Din câte putem spune, nimic.

Doar contaminarea verificată independent anunță o problemă serioasă de control al calității, care merită o atenție imediată din partea unor organisme precum FDA, TGA și EMA. În combinație cu datele semnificative privind evenimentele adverse și cu ratele de mortalitate excesivă în creștere în întreaga lume, aceste injecții ar fi trebuit să fie retrase acum mai bine de doi ani. Într-adevăr, am putea spune că nu ar fi trebuit să fie aprobate niciodată.

Această poveste în desfășurare nu s-a încheiat în niciun caz. Au fost ridicate întrebări serioase, prin care se întreabă dacă aceste produse, care au fost injectate în miliarde de oameni din întreaga lume, au fost aprobate ilegal.

Dezvăluirea tulburătoare a fost ridicată într-o recentă publicație de referință de către unul dintre autori. Se pare că, chiar și fără contaminarea cu ADN „așa-numitele ‘vaccinuri’, au îndeplinit încă de la început definițiile legale pentru a fi catalogate drept organisme modificate genetic”. Prin urmare, acestea necesitau licențe pentru OMG-uri. S-ar părea că aceste licențe lipsesc.

Curtea Federală Australiană este chemată să analizeze această problemă în cadrul procedurilor depuse recent în temeiul Legii privind Tehnologia Genetică, împotriva Pfizer și Moderna.

TGA și Oficiul de reglementare în domeniul tehnologiei genetice din Australia au fost informate în detaliu despre contaminarea cu OMG-uri și ADN sintetic de către avocații responsabili, dar niciunul dintre aceste birouri nu s-a deranjat să răspundă sau să comenteze.

Într-o declarație de presă, avocatul Katie Ashby-Koppens, care a asigurat instrumentarea cazului, a declarat:

„Ne-am ocupat de acest caz deoarece niciunul dintre autoritățile de reglementare competente nu făcea nimic în această privință. Administrația pentru produse terapeutice și Oficiul de reglementare în domeniul tehnologiei genetice au fost amândouă avertizate în 2022 că aceste produse conțin OMG-uri și nu au acționat. A fost lăsat în seama cetățenilor să facă ceea ce guvernul australian nu vrea să facă.”

„Fiecare persoană care a fost injectată cu aceste produse a primit un OMG care nu a trecut prin procesul de reglementare de specialitate din această țară. Genomul uman ar putea fi modificat permanent și nimeni nu a fost informat.”

Dacă toate acestea se adeveresc, în cel mai bun caz, organismele de reglementare au eșuat în datoria lor de a proteja oamenii. În cel mai rău caz, au fost complice la o crimă cu consecințe pentru populația lumii și pentru generațiile viitoare.

Pentru a răspunde la întrebarea finală, întrebarea de pe buzele tuturor:

„Ce înseamnă acest lucru pentru miliardele de oameni care și-au făcut injecția?”

S-ar putea ca în curând să începem să răspundem mai precis la această întrebare, odată cu dezvoltarea kiturilor qPCR pentru a diferenția între Long Covid și Long Vax și pentru a determina dacă secvențele de vaccin sunt prezente în probele de țesut uman.

 

Comentariu saccsiv:

Despre virusul simian 40 (SV 40):

https://infectagentscancer.biomedcentral.com/articles/10.1186/1750-9378-2-13

Cititi va rog si:

CONTAMINARE CONFIRMATĂ? S-ar fi constatat că vaccinurile anti covid conțin ADN de maimuță verde

SIDA a fost dezvoltată ca ARMĂ BIOLOGICĂ și administrată prin intermediul campaniilor de vaccinare aprobate de CDC în anii ʽ1970

VIDEO (si transcriptul): Omul de stiinta Dr. Maurice Hilleman recunoaşte prezenta virusilor SV 40, SIDA si a cancerului in vaccinurile firmei Merck