Bem morti lichefiati?

Reuters: Fact Check-Alkaline hydrolysis, or liquid cremation, does not mean human remains are ‘fed to the living’

Fact Check (Verificarea Faptelor) – hidroliza alcalină, sau incinerarea lichidă, nu este o cale prin care rămășițele umane sunt ‘date spre hrana celor vii’

Fact Check de la Reuters, la 30 Martie 2023

Hidroliza alcalină este o formă de incinerare fără flacără prin care corpul uman poate fi lichefiat și transformat în apă uzată după deces. Un videoclip online despre hidroliza alcalină a stârnit afirmații potrivit cărora rămășițele umane sunt date publicului spre consum, însă experții spun că acest lucru este o inducere în eroare: apa este sterilizată și trecută prin instalații de tratare a apelor uzate înainte de a intra în sistemele de apă ale locuințelor.

Un aparat de hidroliză alcalină este folosit pentru a efectua o ‘bio-cremație’ (cunoscută și sub numele de aquamare, sau incinerare cu apă) (aici). În prezent, este legală în 28 de state, deși nu toate aceste state dispun de tehnologia necesară pentru a o realiza (aici).

Un videoclip online se concentrează pe un bărbat care arată o mașină de hidroliză alcalină, în care un narator neidentificat susține că oamenii ‘beau cadavre și că habar nu au de acest lucru’ și că oasele umane sunt folosite în produse consumabile, precum vitaminele. ‘MORȚII SUNT LICHEFIAȚI ȘI SUNT DATI SPRE HRANA CELOR VII’, spun postările de pe rețelele de socializare (aici), (aici).

Materialul provine dintr-un interviu realizat în 2017 de Wired cu Dean Fisher, fostul director al Programului de donare de corpuri de la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA) de la Școala de Medicină David Geffen (aici), (aici). Videoclipul îl arată pe Fisher explicând cum funcționează aparatul de hidroliză alcalină, numit Resomator.

Video: ‘Viitorul morții: În interiorul mașinii care dizolvă cadavrele | WIRED Originals’

„Resomatorul stă monolitic într-un colț al unei încăperi din măruntaiele Universității din California, Los Angeles (UCLA). Aici este la fel de steril ca într-un spital, numai ca fiecare pacient este deja mort. Această etapă este penultima din timpul petrecut sub îngrijirea lui Dean Fisher, directorul Programului de donare de corpuri la Școala de Medicină David Geffen. Cadavrele sunt aduse pe roți sub cearșafuri scrobite pentru a fi aruncate în aparatul de hidroliză alcalină al lui Fisher, care le transformă în lichid și oase de un alb pur.”

Experții au declarat pentru Reuters că lichidul rezultat în urma acestui proces este testat minuțios și poate fi eliminat în condiții de siguranță, nu există ADN prezent în lichid, iar acesta este sterilizat înainte de a intra în instalațiile de tratare a apei. Apa ar urma să ajungă în gospodării după ce va fi tratată în aceste instalații.

HIDROLIZA ALCALINĂ

Firmele de pompe funebre au început să adopte procesul de hidroliză alcalină în jurul anului 2010, deși acesta a debutat la începutul anilor ’90 pentru rămășițele animalelor folosite în cercetarea medicală și veterinară, a declarat pentru Reuters, prin e-mail, Jessica Koth, director de relații publice la National Funeral Directors Association (NFDA).

Resomator folosește 5% potasiu sub formă lichidă și 95% apă, pentru a genera o reacție chimică accelerată care emulează ceea ce se întâmplă atunci când cadavrele sunt îngropate în scoarța terestră, care are 2% potasiu, a declarat Fisher pentru Reuters, prin telefon. Acel amestec este mișcat în jurul corpului ‘precum un vârtej’ timp de patru ore și ‘rupe încet țesuturile moi de pe un corp, lăsând doar oasele’.

Bio-cremația este mai ecologică decât incinerarea standard, potrivit unor rapoarte anterioare ale Reuters (aici) și (aici).

Procesul este ‘mai puțin violent față de incinerarea cu flacără’, a declarat Fisher, iar amprenta de carbon rezultată ‘este la un sfert din cea a incinerării [standard]’.

RĂMĂȘIȚELE LICHIDE SUNT STERILIZATE ȘI TRATATE

Efluentul, sau deșeurile lichide rezultate în urma hidrolizei alcaline, sunt sterilizate și lăsate fără nicio urmă de ADN înainte de a fi trimise în sistemele de apă.

„Este mai bun decât ceea ce noi doi tragem în toaletele noastre în fiecare zi și introducem în fluxul de deșeuri”, a declarat Fisher.

El a adăugat că procesul este similar cu procesul de reciclare a apelor uzate din California, numit de unii ‘de la toaletă la robinet’ (aici).

„Oamenii credeau că beau apa din toaletă”, a spus el, dar „există o reciclare între timp, astfel încât apa să fie potabilă”.

Barbara Kemmis, director executiv al Asociației de incinerație din America de Nord (CANA), a declarat pentru Reuters prin e-mail că nu este posibil ca publicul să consume, fără să știe, oameni lichefiați. Ea a precizat că efluentul steril este eliberat în sistemul de ape uzate și se amestecă cu ‘apa de ploaie, apele reziduale etc. înainte de a fi procesat într-un centru de tratare a apelor uzate’ și ‘abia apoi apa ar fi disponibilă pentru gospodării’.

Lichidul rămas nu include ‘nimic care ar putea fi clasificat ca fiind uman’, iar lichidul poate fi eliminat în siguranță în sistemele municipale de canalizare, a adăugat Koth.

NU EXISTĂ DOVEZI CĂ RĂMĂȘIȚELE INCINERATE SUNT VÂNDUTE COMPANIILOR DIN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

„Oasele care rămân la sfârșitul procesului sunt într-adevăr transformate într-o pulbere”, a spus Koth, dar sunt oferite celor îndurerați ‘la fel cum oasele pulverizate (rămășițele incinerate cu flacără) sunt oferite familiilor după incinerarea tradițională, cu flacără’.

Reuters nu a găsit nicio dovadă imediată că acest material ar fi vândut celor care fac suplimente alimentare.

Koth nu crede că vreo casă funerară ‘ar risca răspunderea legală de a vinde sau de a da rămășițele incinerate cuiva care nu ar putea dovedi’ relația cu decedatul.

Kemmis a mai spus că nu-și poate imagina ‘nicio modalitate prin care fragmentele osoase ar putea ajunge în alimente sau suplimente’.

NORME ȘI REGLEMENTĂRI

Unitățile de pompe funebre și crematoriile sunt reglementate la nivel de stat și local, iar orice unitate funerară care oferă hidroliză alcalină ar avea nevoie de o licență de afaceri, de aprobare zonală și de aprobare din partea autorităților de tratare a apelor uzate, a declarat Kemmis.

Modelul de linii directoare ale NFDA pentru ca statele să fundamenteze legile care reglementează hidroliza alcalină poate fi văzut (aici).

În Washington, de exemplu, unde hidroliza alcalină este legală, sistemele publice de apă care transportă apă potabilă sunt reglementate de departamentul de sănătate al statului, a declarat pentru Reuters, prin e-mail, Laura Fricke, specialist în acordarea de permise pentru calitatea apei la Departamentul de Ecologie al statului Washington (aici).

Stația de tratare a apelor uzate ‘eșantionează apa care intră (murdară) și apa curată care iese (efluent)’, care este supusă unor limite stricte privind ‘materialele organice, bacteriile și substanțele toxice’ pentru a respecta standardele de calitate a apei, a precizat aceasta.

VERDICT

Inducere în eroare. Experții spun că lichidul rezultat din hidroliza alcalină este sterilizat, fără urme de ADN uman și este apoi tratat în instalații de tratare a apei înainte de a intra în gospodăriile obișnuite.

Acest articol a fost realizat de echipa Reuters Fact Check. Citiți mai multe despre activitatea noastră de verificare a faptelor publicate în social media (aici).

 

Comentariu saccsiv:

O varianta cu subtitrare in limba romana este probabil aceasta:

Deci cum e?

Zic ei ca fac cumva si “deșeurile lichide rezultate în urma hidrolizei alcaline, sunt sterilizate și lăsate fără nicio urmă de ADN înainte de a fi trimise în sistemele de apă”.

Asadar, moare un om, trupul i se lichefiaza in cateva ore, iar ceea ce rezulta este denumita apa uzata, care dupa sterilizare este bauta. Iar asta ar insemna ca nu bem morti lichefiati. Dar ce inseamna?

La Facerea 3,19 scrie:

“In sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce.”

E totuna?

Pe de alta parte, in articol hidroliza alcalina este denumita si incinerarea lichida.

Biserica Ortodoxă Română a avut şi are o atitudine clară şi ferm exprimată faţă de cei care s-au incinerat sau se vor incinera, consacrată prin hotărârea sinodală din anul 1928 şi reconfirmată prin hotărârea sinodală din anul 1933, asupra cărora nu s-a mai revenit în nici un fel, întrucât acestea exprimă punctul de vedere oficial al Bisericii noastre, fiind de datoria oricărui slujitor al Bisericii Ortodoxe Române să respecte aceste hotărâri, iar din punct de vedere pastoral, să lămurească şi să determine pe credincioşi să respecte tradiţia bimilenară a înhumării creştinilor.

Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, în şedinţa din 20 martie 2012, a hotărât elaborarea unei circulare în legătură cu practica necreştină a incinerării morţilor, în care să se prevadă îndatorirea fiecărui cleric de a se conforma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1928 şi 1933, având obligaţia de a-i îndruma pe credincioşi să respecte cu sfinţenie practica ortodoxă a înhumării (înmormântării) celor adormiţi şi să nu accepte incinerarea (arderea trupului celui decedat).

Sfântul Sinod a hotărât:

Menţine în vigoare următoarea hotărâre a Sfântului Sinod din 15 iunie 1928, reconfirmată prin hotărârea Sfântului Sinod din 20 februarie 1933:

„Preoţii să prevină din vreme pe enoriaşi, atrăgându-le atenţia că, în cazul când cineva dintre ei ar voi să se incinereze, Biserica le va refuza orice asistenţă religioasă, fie la înmormântare, fie la pomenirea pentru morţi după înmormântare.

Preoţii care se abat de la hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind practica incinerării morţilor vor fi opriţi de la lucrarea preoţească şi trimişi în judecata Consistoriului eparhial, spre sancţionare.

Cititi va rog mai multe la:

CRISTINA TOPESCU a vrut sa fie INCINERATA? Hotărârea din 5 iulie 2012 a Sfântului Sinod al BOR în legătură cu INCINERAREA: Biserica le va refuza orice asistenţă religioasă, fie la înmormântare, fie la pomenirea pentru morţi după înmormântare!!