OPINIE DE CULOARE. La a 20-a aniversare a invaziei Irakului de către SUA trebuie să fie clar: SUA este cea mai mare amenințare la adresa păcii mondiale și a întregii umanități

Global Research: On the 20th Anniversary of Invasion of Iraq It Must be Clear: The U.S. Is the Greatest Threat to World Peace and Collective Humanity

La 20-a aniversare a invaziei Irakului de către SUA trebuie să fie clar: SUA este cea mai mare amenințare la adresa păcii mondiale și a întregii umanități

De Ajamu Baraka, 15 Martie 2023, Global Research

Istoria ne învață că cea mai mare amenințare la adresa păcii este reprezentată astăzi de Statele Unite. Nicio altă națiune nu creează pericole la fel de mari ca cele care decurg din angajamentul SUA față de doctrina Supremației Globale.

În timp ce activiștii anti-imperialiști și anti-război se pregătesc să se mobilizeze la Washington D.C. cu ocazia celei de-a 20-a aniversări a invaziei ilegale și imorale a Irakului de către SUA și aliații săi coloniali occidentali, este imperativ ca forțele anti-imperialiste autentice și cei care se angajează cu seriozitate în favoarea unui principiu anti-război să recunoască două lucruri: acela că clasa conducătoare transnațională cu sediul în SUA este pe deplin investită în doctrina americană a ‘dominației întregului spectru’ și că în consecință, statul american a devenit o amenințare existențială la adresa umanității colective de pe planeta noastră.

Recunoașterea acestor două ‘fapte’ reprezintă singura bază a unei politici care poate duce la unirea celor anti-război și anti-imperialism, și poate atenua confuzia ideologică și politică care pătrunde în politica progresistă din SUA, care a determinat ca progresiștii și chiar radicalii autodefiniți să susțină politici pro-imperialiste sub pretextul umanitarismului și al anti-autoritarismului. Stânga eurocentrică și social-imperialistă a jucat un rol nefast oferind, de asemenea, o acoperire ideologică și morală de stânga pentru aceleași politici sub pretextul de a se opune ‘autoritarismului’, de obicei în Sudul Global și în imperialismul rusesc sau chinezesc.

Există o discuție în rândul forțelor de stânga din Occident care pune în discuție, ca punct de dezbatere, întrebarea dacă puterile coloniale/imperialiste occidentale reprezintă sau nu principala contradicție globală sau, dacă ar trebui să se pună un accent moral și politic egal pe toate ‘imperialismele’, adică pe marile puteri precum Rusia și China, precum și pe alte națiuni considerate ‘subimperialiste’.

Această dezbatere are un caracter abstract care reflectă genul de speculații în care se angajează forțele mic-burgheze, care sunt complet separate de realitățile teribile pe care o forță – Patriarhia colonială/capitalistă a supremației albe pan-europeană – le-a dezlănțuit asupra omenirii globale, începând cu 1492, când barbarii europeni au început să se răspândească din Europa spre ceea ce a devenit America.

Invazia și cucerirea popoarelor din Americi și comerțul internațional cu sclavi transferat în Americi, în urma căruia milioane de africani au oferit forță de muncă gratuită pe pământurile indigene, au creat literalmente Europa, după cum au subliniat Frantz Fanon, W.E.B. Dubois, Gerald Horne și alți cercetători anti-colonialiști.

Consolidarea materială a dominației europene sub forma imperialismului de colonizare, s-a concretizat în cea mai mare parte a lumii, deși nu în toate, până în a doua parte a secolului al XIX-lea. Concurența ‘internă’ dintre aceste puteri coloniale și confruntările cu celelalte imperii existente au creat o redistribuire competitivă a lumii care, după două războaie îngrozitoare în prima jumătate a secolului XX, care au costat viața a milioane de oameni, a produs un echilibru global relativ între tabăra colonială/capitalistă, acum sub conducerea hegemonică a statului colonizator Statele Unite, și Uniunea Sovietică. Lumea bipolară a constituit principala configurație a relațiilor de putere pentru cea mai mare parte a secolului XX, chiar și cu mișcarea de decolonizare a mișcării de nealiniere a Sudului Global și cu debutul Chinei odată cu revoluția chineză din 1949.

Proiectul chinezesc de dezvoltare națională și contrarevoluția de dreapta reușită în Uniunea Sovietică, au modelat politica ultimului deceniu al secolului XX și contextul acestui secol, inclusiv absența unei constrângeri compensatorii asupra SUA și un triumfalism arogant reprezentat de pozițiile iluzorii ale lui Francis Fukuyama și ale ‘Proiectului pentru un nou secol american’. Orgoliul colonial neînfrânat al SUA este cel care a condus la credința dezastruoasă că poate duce două războaie simultane care au dus la invaziile din Afganistan și Irak, cu o înfrângere operațională în ambele teatre.

Cu toate acestea, extinderea NATO în Europa de Est a continuat și utilizarea sa ca forță de expansiune pentru imperialismul occidental a fost normalizată. Bugetul militar al SUA s-a extins la niveluri obscene, care au depășit cheltuielile militare din timpul războiului din Vietnam. Sistemul de baze militare al SUA s-a extins și a fost consolidat odată cu crearea Comandamentului african al SUA și cu inițierea de către administrația Obama a ‘pivotului către Asia’, care a generat un sprijin semnificativ pentru Comandamentul Indo-Pacific reorganizat. În ultimele două decenii, și în special sub administrația Obama, au fost executate și/sau sprijinite lovituri de stat în Honduras, Egipt și Ucraina. Tentative de lovituri de stat și lovituri de stat constituționale au fost executate împotriva Braziliei, Boliviei, Peru, Haiti, Venezuela, Nicaragua și Iranului. Au fost inițiate războaie cu Irakul, Afganistanul și Yemenul, dându-se undă verde pentru masacrarea palestinienilor și pentru ca Rwanda și Uganda să pornească războaie în Republica Democratică Congo și împotriva disidenților politici din Mozambic. Mai mult de patruzeci de națiuni sunt supuse unor sancțiuni economice paralizante din partea SUA și a puterilor occidentale.

Cu peste 800 până la poate 1.000 de instalații militare, în funcție de cum se definesc bazele și instalațiile, un buget militar de peste 800 de miliarde de dolari, care depășește totalul următoarelor nouă națiuni la un loc, și o strategie de securitate națională care declară în mod deschis că obiectivul său strategic este ‘dominația întregului spectru’, se presupune că noi ar trebui să dezbatem contradicția primară și principala amenințare la adresa umanității?

Pentru clasele muncitoare africane și pentru alte popoare colonizate și exploatate, ‘dezbaterea’ este una la care se angajează doar stânga mic-burgheză, eurocentrică, șovinistă națională și social-imperialistă confortabilă. Noi, ceilalți, nu ne permitem acest lux. Asta nu înseamnă că nu există întrebări serioase care au fost produse de realitățile geo/politice și economice specifice ale acestei conjuncturi. Noi spunem că, în ciuda complexității momentului, ceea ce este consecvent este hegemonia criminalității americane la scară globală. Instigarea unui război în Europa, comiterea unui atac terorist asupra conductelor Nord Stream, antagonizarea chinezilor în Taiwan și angajarea în discuții nesăbuite despre câștigarea unui război nuclear, reflectă psihopatologia periculoasă a factorilor de decizie din SUA, care îi transformă într-o amenințare pentru toată lumea.

În timp ce ne apropiem de Ziua Națională de Acțiune Împotriva Terorii Polițienești în statul de colonizare al SUA, africanii conștienți înțeleg relația noastră cu statul colonial în interiorul și în exteriorul țării. Înțelegem că războiul purtat împotriva palestinienilor, subversiunea împotriva națiunilor revoluționare din Cuba, Nicaragua și Venezuela, Cop City din Atlanta și militarizarea armatei interne cunoscută sub numele de poliție, consolidarea AFRICOM, războiul prin procură din Ucraina, toate fac parte din angajamentul pentru dominația întregului spectru. Noi suntem clari.

De acest lucru ne amintim la această aniversare a războiului american împotriva poporului irakian. Așa cum am spus în cadrul Alianței Negre pentru Pace atunci când a fost lansată a doua etapă a războiului fabricat în Ucraina, care a început în 2014, în februarie anul trecut, pentru a înțelege Ucraina, trebuie să descentrăm Ucraina și să ne concentrăm asupra intereselor geostrategice ale imperialismului, ale SUA și ale imperialismului occidental!

Poate fi această abordare baza unei posibile unități strategice și tactice între mișcarea pacifistă anti-război și mișcarea anti-imperialistă? Poate. Noi spunem că tradiția pacifistă radicală neagră oferă o cale.

„Pacea nu este absența conflictului, ci mai degrabă realizarea prin luptă populară și autoapărare a unei lumi eliberate de problemele interconectate ale conflictului global, înarmării și proliferării nucleare, războiului nedrept și subversiunii, prin înfrângerea sistemelor globale de opresiune, care includ colonialismul, imperialismul, patriarhatul și supremația albă.”

Astăzi, acesta este încă apelul și trebuie să fie angajamentul. Ne dorim pace, dar înțelegem că nu va exista pace fără dreptate, iar dreptatea înseamnă modificarea echilibrului internațional de forțe, care să nu mai fie hegemonizată de statele europene colonialiste/imperialiste și de clasele lor conducătoare.

 

Comentariu saccsiv:

Autorul Ajamu Baraka este președintele Comitetului de Coordonare al Alianței Negre pentru Pace și editor și editorialist pentru Raportul Agendei Negre. Baraka face parte din Comitetul executiv al Consiliului de pace al SUA și din organismul de conducere al United National Anti-War Coalition (UNAC) cu sediul în SUA și al Comitetului director al Black is Back Coalition.

Adica este de culoare, iar aceasta este parerea sa si foarte probabil si a organizatiilor mai sus enumerate.

Oare cei de culoare din Africa ce parere au? Dar restul din sudul global?

Cititi va rog si:

Occidentul către Sudul Global: ‘nu puteți rămâne neutri’ față de războiul din Ucraina, sunteți ori cu noi, ori împotriva noastră

Vizionati va rog si:

Mai multe recomandari de filme pe acest subiect la:

https://analyticvision.wordpress.com/2023/03/17/the-commemoration-of-american-interventionism/