SACCSIV – blog ortodox

Reiki: terapie sau ocultism?

Posted in ocultism, ORTODOXIE by Vali on decembrie 27, 2021

Sursa: https://marturieathonita.ro/reiki-terapie-sau-ocultism/

1. Noțiunea de terapie

 V-ați gândit vreodată cât de alterați sunt termenii pe care îi folosim astăzi? Cât s-au îndepărtat cuvintele de conținutul lor inițial? Cum a ajuns cuvântul ”terapie” să însemne orice altceva în afară de actul medical valabil și științific?

Orice practică îndoielnică, orice metodă absurdă și periculoasă este numită azi ”terapie”. Cercetătorii Noii Epoci, desigur, au semnalat de mult timp că ”terapia” se află în centrul viziunii Noii Epoci, a cărei dogmă fundamentală este că ”putem să ne vindecăm pe noi înșine, pe ceilalți, omenirea și planeta noastră”. Oamenilor Noii Epoci le place să se numească pe ei înșiși ”terapeuți”, ”iluminați”, ”existențe binecuvântate”, ”lucrători ai luminii”. ”Sunt una cu lumina. Sunt plin de lumină. Sunt luminat de lumină. Sunt lumina lumii”[1]. Oameni care trăiesc experiențe subiective, înșelătoare, realizează foarte multe pseudo-terapii, proclamând cu orgoliu că se află în sinergie ”cu Dumnezeu, cu divinitatea, cu îngerii, cu Puterea Supremă, cu Universul, cu Energia etc. pentru binele întregii umanități”. Oameni care se mișcă foarte repede prin intermediul anumitor rețele organizate, pentru a atrage mulțimi de oameni, adesea acoliți-victime neinformate.

2. ”Terapiile energetice”

 O mare parte a terapiilor Noii Epoci, care se află azi în mare expansiune, fac parte din categoria așa-numitelor ”terapii energetice”. Aceste ”terapii” au ca centru energia, nu însă energia pe care o recunoaște fizica, chimia, biologia, ci o energie ipotetică sau metafizică, care nu se detectează științific și care nu are nici o legătură cu mecanica, cu electricitatea sau cu nucleii atomilor[2]. Este vorba de o energie new-age-istă, aflată în afara oricărui control, studiu sau măsurare științifice, care este sesizată doar de ”terapeuți cu capacități speciale de a debloca, de a armoniza, unifica, coordona, alinia, echilibra și canaliza”[3] această ”energie” și astfel de a ”vindeca”. În cuvinte simple, fiecare boală este considerată rezultatul perturbării acestei ”energii universale și vitale”[4] și terapiile energetice se presupune că:

  1. măresc energia disponibilă pentru a fi folosită în terapie,
  2. facilitează cursul normal al energiei în tot câmpul energetic prin îndepărtarea ”blocărilor”,
  3. schimbă cantitatea sau/și calitatea energiei,
  4. creează o mai mare simetrie și echilibru în câmpul energetic sau/și
  5. restructurează câmpul energetic[5].

Orientativ menționăm unele din ”terapiile energetice” foarte răspândite azi în Grecia: homeopatia cu medicamentele ei ”energetice”[6], diferitele terapii bioenergetice, acupunctură și acupresură[7], siatsu, tsi-kung, tzorei[8], reflexologia, diferite terapii ale aurei, Aura-Soma, terapia craniosacrală[9], ayurveda, terapiile cu esențe de flori, terapia prin remediile florale Bach – ingredientele și modul de acțiune ”se explică” doar prin intermediul metodelor ”energetice”, precum fotografierea Kirlian – cromoterapie, cristaloterapie, terapia de la distanță, aromoterapia, polaritate, terapia sau contrabalansarea chakrelor[10]*, atingerea terapeutică, terapia prin prana și alte metode asemănătoare[11].

3. Reiki: terapie sau ocultism?

”Reiki, atingerea care vindecă”, ”Lumina, Energia și Dragostea din Univers acum direct în mâna voastră! Trăiți-vă propriile posibilități de folosire a energiei cosmice și extindeți-vă capacitățile în domeniul perfecționării și al dăruirii către semenii voștri”. Cu aceste cuvinte ne cheamă să învățăm reiki două dintre foarte numeroasele broșuri publicitare pe această temă. Reiki este un termen de proveniență japoneză și înseamnă ”energie universală, vitală”, ”energie vitală direcționată spiritual” sau ”putere divină” (“God-Power”). Se afirmă că ”reiki este o holistică extrem de veche, o metodă energetică de terapie, o tehnică naturală, simplă și sigură de transmitere a energiei vitale, universale printr-o simplă atingere a mâinilor”. ”Este o terapie alternativă, holistă pentru trupul, mintea și spiritul omului”. ”Este un sistem holist de terapie care atinge toate nivelele de existență… pe care le abordează în același timp și astfel le echilibrează… Este energia cosmică «inteligentă» care conduce spiritul la experiența totalității, [aduce] armonia în suflet, terapia în trup… Eliberează întregul potențial al capacităților, particularităților și harismelor noastre… Dezintoxifică, curățește, armonizează”. ”Trezește forțele autoterapeutice ale individului, micșorează sau elimină durerea, oferă o profundă relaxare”, ”ne ajută să ne iubim sinele”… [12]. În general, se afirmă că vindecă toate bolile sufletești și trupești, ”vindecă chiar și gândurile și sentimentele noastre”, ”nici o boală nu se împotrivește metodei reiki”[13] în afară de cazul în care bolnavul – se spune – se împotrivește terapiei[14] sau boala trebuie să rămână din ”motive karmice”[15]!

În altă parte citim că ”reiki este o cale spirituală”[16], ”este o metodă de autorealizare”. Și că ”prin ajutorul puterii reiki dobândim posibilitatea de a uni cerul cu pământul; ”este o terapie originală, care se bazează pe puterea spirituală a universului, că nu se poate compara cu nici o altă cale spirituală din lume”[17]! Este vorba – spun ei – de ”o artă terapeutică sfântă”[18], de o ”știință sacră” pe care o poate exercita ”oricine este stăpânit de dorința de a vindeca și de a se vindeca”, după ce, desigur, mai întâi ”se armonizează cu Izvorul Universal al Energiei”[19] și devine ”canal prin care curge energia vitală universală”.

Reiki-ul tradițional este cunoscut și ca ”Reiki Usui” sau ”Sistemul Usui de terapie naturală”[20], pentru că se consideră că a fost redescoperit la începuturile secolului al XX-lea de către budistul Mikai Usui pe durata unei ”experiențe de iluminare”, după o perioadă de post și meditație în Muntele Kurama – munte sfânt pentru budiști[21]. Multe dintre informațiile care au circulat și se difuzează despre Usui și mișcarea sa sunt pline de exagerări și inexactități istorice. De exemplu, Usui, cunoscut ca «Dr Mikao Usui», nu era medic[22], nu a fost niciodată decan al unei facultăți, nu a fost nici măcar student. Și, contrar, iarăși, celor scrise în diferitele sale biografii, nu era creștin și nu avea nici o legătură cu creștinismul. Părțile aparent creștine ale reiki-ului s-au adăugat ulterior, în America, ca reiki să fie mai ușor acceptat în țările creștine”[23]. Anumite surse chiar menționează că inspiratorul metodei reiki făcea parte dintr-o grupare ocultă care se ocupa cu parapsihologia și spiritismul[24].

Calea spirituală reiki se ”sprijină pe genealogie”[25], are o ”linie inițiatică”. Se spune că Usui a transmis reiki multora și „l-a uns pe Tsuziro Hagiasi, ofițer al flotei japoneze de război, ca mare învățător reiki… A fost cel care a adus reiki-ul din Japonia în Statele Unite”[26] inițiind-o pe H. Takata, care la rândul ei a uns-o succesoare pe nepoata sa, Fillis Furumoto[27], și astfel reiki s-a răspândit în Apus. Astăzi, reiki a evoluat în foarte multe tipuri: reiki angelic, karuna reiki, komio reiki, reiki tibetan, reiki zen, reiki Kuntalini, SKHM (sekem-seisim), reiki laitarian, merkaba, saballa, terapia ridicării, reiki aur, karsa-tei, am-la, reiki ADN, reiki cristalic, reiki al Sinelui Superior, reiki al delfinilor, reiki Kabala, dream-reiki, merlight-reiki, reiki psihoterapeutic etc., care coexistă cu o mulțime de sisteme energetice, precum SRT (terapia răspunsului spiritual), terapia conștiinței holistice, EMF (echilibrarea câmplului electromagnetic), Aura-Soma, psihologie energetică, reprezentare sistemică, reconnection etc.

4. Inițierile

Reiki, ca și multe alte terapii energetice, presupune anumite ”sincronizări”[28]. ”Sincronizările” care au loc pe durata inițierilor ”au ca scop să îl facă receptiv pe cel ce învață la energiile terapeutice, să mărească sincronizarea cu «mintea cosmică» și să intensifice receptivitatea”[29]. ”Ceea ce face pe cineva să transmită reiki sunt inițierile. Acestea sunt miezul unei clase reiki”[30]. Prin inițierile pe care le face un învățător inițiat (master), omul ”devine un canal prin care curge energia vitală a universului”[31]. ”În reiki nu învățăm pe cale intelectuală. În reiki «devenim». Devenim reiki prin intermediul inițierilor”[32].

La primul grad au loc patru inițieri ale discipolului ”pentru a se conecta la sursa reiki”, ”pentru a i se deschide canalele terapeutice esoterice și a deveni un receptor al reiki”[33]. Cei care au cunoștințe despre ocultism sau au discernământ de la Duhul Sfânt înțeleg cu ușurință că acest lucru nu este altceva decât deschiderea către energia demonică și conectarea cu o sursă demonică. Într-adevăr, pe durata inițierii unii ”văd reiki-ul ca culoare… Alții aud sunete sau văd diferite imagini”[34]. Alții au simțit o ”energie neagră”[35] etc. ”Încă de la prima inițiere simți că reiki începe să curgă înăuntrul tău”[36]. A patra inițiere se pecetluiește, așa încât reiki să rămână pentru totdeauna cu tine[37]. În al doilea rând, discipolii învață anumite teorii fundamentale, locurile unde trebuie să pună mâna și anumite tehnici oculte de bază. Cele 21 de zile de după inițiere sunt considerate ”sacre” și noul inițiat primește îndrumări despre cum să aprofundeze inițierile. Pentru că, desigur, ”nu modificați sistemul ca să-l faceți să vi se potrivească. Ci vă schimbați voi înșivă, ca să vă potriviți sistemului”[38].

Destui, mai târziu, trec și la gradul al II-lea, care conține alte trei inițieri și trei ”simboluri mistice sacre”: Simbolul Puterii, Simbolul Terapiei Afective și Noetice și Simbolul Terapiei de la distanță”[39].

Acum se deschid mai mult și direcționează ”energia” către stări și către persoane absente. De obicei, la al II-lea grad, încep să conștientizeze existența spiritelor călăuzitoare ”care participă la fiecare terapie reiki”[40]. La al II-lea grad ”învață despre spirite călăuzitoare și despre felul cum comunică cu acestea și cum le folosesc în terapiile lor”[41]. Anumite centre, precum ”Centrul Internațional de Instruire în Reiki”[42] predă cât se poate de clar că ”îngeri, entități ale luminii și spirite călăuzitoare în reiki (Reiki spirit guides) vă stau la dispoziție ca să vă ajute… Cu cât vă deschideți mai mult naturii reale a reiki, cu atât vă pot ajuta mai mult spiritele călăuzitoare ale reiki… Vă pot ajuta să dezvoltați practica dumneavoastră, direcționând clienții către dumneavoastră și ajutând în terapie”[43]. Unii maeștri numesc reiki-ul o formă de channeling[44] și descriu cum îi conduc spiritele în timpul când fac ”terapii” reiki. Și cum îi pun în legătură cu diferite tipuri de ”energii terapeutice”[45]. Însă ”problema este că spiritele channeling-ului despre care afirmă că sunt entități pline de lumină, înțelepciune, trimise de Dumnezeu, sunt spirite mincinoase, pe care Scriptura le recunoaște drept demoni”[46].

În continuare, pentru unii urmează și gradul al treilea, gradul de maestru și învățător. Deținătorii acestuia îi pot iniția pe alții. Aici lucrurile avansează foarte mult, dat fiind că acest grad cuprinde o inițiere în plus, și al patrulea simbol, Simbolul maestrului care ”ne pune în legătură cu Sinele esoteric și superior, cu Sinele nostru divin, și ne unește cu izvorul reiki”[47]. Simbolul maestrului funcționează în mod clar la nivelul spiritelor. La al treilea grad, învățătorii ”atribuie spiritelor controlul deplin al terapiilor, care sunt călăuzele lor”[48], care ”direcționează tot ce se petrece [în lume]”[49].

 5. Modul de ”terapie”

”Terapeutul” îl pune pe bolnav să se întindă, spunându-i să închidă ochii. Nu trebuie să își scoată hainele, pentru că ”reiki trece prin orice”[50]. Ceasul însă trebuie scos, ”pentru că bateria emite vibrații care pot perturba vibrațiile reiki”[51]! ”Terapeutul” începe să dialogheze folosind ”meditația Gassho”, o tehnică japoneză tradițională pe care o învăța Usui. În continuare aplică tehnica ”reitzi” prin care ”se corelează (comunică) cu sursa energetică cosmică” și se numește ”puterea reiki”, al cărei ”instrument” devine. După care începe ”terapia” încercând prin intermediul tehnicilor ”de purificare a spiritului” să rămână în starea de meditație[52].

”Terapia” sau ”sesiunea individuală”, care durează în jur de 45-90 de minute, are loc prin ”atacul mâinilor” ”terapeutului” în anumite locuri ale trupului. ”Mâinile sunt poziționate în 12 sau mai multe poziții care corespund chakrelor principale ale trupului”[53]. Chakrele sunt presupuse centre de energie spirituală ale trupului, potrivit religiilor orientale. Ipoteza metafizică este următoarea: ”cele 7 chakre concentrează energia eterică (subtle), o transformă și o furnizează organelor și părților corespunzătoare ale trupului. Când sunt folosite tehnicile reiki… este canalizată Energia Vitală Cosmică prin intermediul diferitelor chakre, pentru a se restabili armonia în funcționarea chakrelor”[54], lucru care este considerat echivalent cu sănătatea. În acest demers, ”terapeutul” vede noetic, zugrăvește sau poziționează în locurile suferinde simboluri energizate care i-au fost date pe parcursul inițierilor sale[55]. De obicei rămâne 3-5 minute în fiecare punct, în afară de cazul când ”este îndrumat în mod diferit”. ”Reiki este o energie foarte înțeleaptă. Se canalizează într-acolo unde este nevoie de ea”[56]. Și astfel, prin intermediul ”atacului mâinilor” și al ”terapiei chakrelor”, se vindecă, chipurile, toate afecțiunile trupești și sufletești, are loc autoterapia, sunt vindecați oameni în absență, animale, plante, lucruri, situații, trecutul, se încarcă baterii, este curățat calculatorul de viruși etc.[57] Și ”sesiunea” se încheie după ce ”terapeutul” îi mulțumește energiei reiki[58].

La sfârșitul terapiei, receptorul (bolnavul) este informat că ”este posibil să se simtă mai rău după primele terapii reiki” și, într-adevăr, bolnavul poate prezenta accese emoționale și alte reacții despre care i se spune că sunt ”reacții autoterapeutice”[59]. Însă din studiile realizate (de psihiatri, psihologi, teologi) și din mărturiile personale ale unor bolnavi se poate trage concluzia că este vorba de probleme psihologice sau/și emoționale corespunzătoare celor care rezultă din practicarea meditației[60].

6. Reiki: terapie sau ocultism?

Reiki-ul a pătruns în Grecia în ultimii 25 de ani. În 1994 nu exista nici o carte despre reiki în limba greacă, în schimb astăzi circulă la scară largă cel puțin 20 de cărți pe această temă. Una dintre acestea se adresează copiilor și într-un mod foarte atrăgător îi inițiază pe copii în reiki și tehnicile sale. Îi îndeamnă pe copii să găsească un învățător pentru ”a vă iniția în primul grad și a vă arăta modul cum să folosiți reiki-ul”[61]. Cartea aceasta a venit – se spune – ”pentru a acoperi nevoia tinerilor cu interese spirituale din noua generație – care au fost numiți indigo, cristalini, curcubeu ceresc sau copii ai noului veac – de a avea propriile lor cărți”[62]. Prin paginile vesele, în culori, ale cărții, copiii sunt învățați cum să transmită energie reiki și învață că reiki îi ”ajută” să se liniștească, să alunge nervii, să scape de stressul examenelor, să își relaxeze mintea după studiu, să se concentreze, să își aline durerea, să aibă o sănătatea mai bună, să comunice mai bine cu ceilalți, să se simtă mai aproape de îngerul lor protector…[63]. Programele reiki pentru copii, care deja funcționează de mulți ani în străinătate, au venit și în țara noastră. O importantă școală privată din provincia Attica făcea reclamă în urmă cu câțiva ani la programe reiki pentru copii și adolescenți. Maeștri reiki greci au găsit modalități ca prin jocuri, pictură, colaje etc. să facă inițieri reiki și copiilor. Inițierile au loc de obicei de la vârsta de șapte ani. Un alt maestru al reiki-ului angelic, ”consilier terapeutic” Aura-Soma și specialist în channeling, organizează în diferite orașe ale Greciei (în școli, facultăți, asociații culturale etc.) ateliere pentru copii, cu titlul ”Curcubeul: o cheie magică în viața noastră”. Atelierele se adresează copiilor de șase ani, având loc în paralel ateliere corespunzătoare pentru părinți, cadre didactice, terapeuți etc.

În mai 2006 a venit în Atena și învățătorul budist Hiakuten Inamoto, ca să ne învețe sistemul japonez Komio Reiki. Învățătorul budist a declarat cu sinceritate că ”scopul real al reiki este luminarea sau trezirea”[64]. Pe scurt, Grecia s-a umplut în ultimii ani de ”terapeuți” reiki și de practici similare. Unii dintre aceștia funcționează ca învățători independenți, dar cei mai mulți sunt implicați în rețele precum ”Rețeaua de terapeuți și consilieri de autoperfecționare” din care fac parte învățători și terapeuți de terapie alternativă reiki, yoga, ayurveda, aromaterapie, terapie florală, Aura-Soma, acupunctură, Shiatsu, reflexoterapie, homeopatie, iridologie, terapie craniosacrală, arte marțiale, psihoterapii etc. Pentru a se consolida și extinde, sunt susținuți de asociații și federații de terapeuți holiști și sunt recunoscuți juridic în diferite moduri. Un astfel de demers îl face ”Asociația pentru dreptul de alegere a tratamentului terapeutic”. În plus, s-au întemeiat și în țara noastră așa-numitele ”universități deschise”, ”academii” și ”facultăți” de reiki și alte psihoterapii. În același timp, crește numărul ”congreselor, seminariilor, atelierelor” de ”autoperfecționare, autoterapie, de terapia planetei”, vacanțele alternative reiki etc. în diferite insule. Deja de 25-30 de ani au loc în fiecare an în străinătate ”Congrese internaționale de trezire spirituală”, în timp ce în Grecia vara trecută a avut loc ”Al VIII-lea Festival de Trezire Spirituală” organizat de Angels House University, ”o universitate deschisă care a fost înființată de îndrumătorul Învățătorilor Înălțați și al Regatului Angelic” (!) pentru a instrui în domeniul reiki-ului angelic și nu numai, prin seminarii și călătorii inițiatice. În curând va avea loc al VII-lea Festival Panelen Reiki din Atena.

Să subliniem că promovarea reiki se face prin intermediul uniunilor internaționale și a rețelelor care au membri în multe țări ale Europei, Americii și Australiei. Orientativ le menționăm pe următoarele, dintre care unele au și membri ”terapeuți” greci: Rețeaua reiki (în 26 de țări)[65], Asociația reiki, Uniunea Internațională Americană Reiki (cu mai bine de 10 000 de membri la nivel internațional)[66], Uniunea Internațională Reiki, Uniunea Profesioniștilor Reiki (cu mii de membri în 50 de țări)[67], Uniunea Mondială Reiki, Uniunea Internațională a Terapeuților Naturiști, Uniunea Internațională a indivizilor care fac ”sincronizări”, Rețeaua de Terapie de la distanță și altele. În 2007 s-a înființat și Asociația Panelenă Reiki.

7. Consecințe și pericole

Probabil că urmările cele mai puțin importante sunt cele economice. În reiki nu este valabil cuvântul ”în dar ați luat, în dar dați”. O ”sesiune” reiki costă în jur de 40-80 de euro. Inițierea în primul grad costă 200-300 de euro, inițierea în gradul al doilea 300-500 de euro, în timp ce inițierea în gradul al treilea poate să ajungă și până la 10 000  de euro. Se eliberează deci chitanțe? Și ce spune legea despre terapia de la distanță? Totuși, sfatul unor învățători este ca reiki să se autodefinească ”tehnică de relaxare”, așa încât să se evite problemele juridice[68]. Ce spune legea despre escrocherie? Cum îndrăznesc unii să numească reiki-ul ”medicină energetică” sau ”terapie”? Cum poate fi terapia o metodă care ”nu folosește nici medicamente, nici instrumente”? ”Folosește doar privirea, suflarea, mângâierea, lovituri ușoare și atingerea. Acest lucru vindecă bolile”[69]. Ce urmări vor exista dacă bolnavul crede că reiki vindecă toate câte spune că vindecă, de exemplu ”hemoragii, afecțiuni cardiace, epilepsii, pneumonii, diabet, hepatite, cancere etc.”[70] Întârzierea diagnosticării medicale și a intervenției medicale adesea costă vieți.

Dacă facem abstracție de cazurile de escrocherie, când unii doar declară că practică reiki în timp ce în realitate nu o fac, celelalte ascund serioase pericole duhovnicești. Sunt riscurile teribile ca urmare a deschiderii față de ocultism. Iată ce scrie o fostă terapeută reiki, Marcia Montenegro: ”Inițierea și caracterul mistic sunt dovadă a sistemelor oculte. Credința în invocarea, controlul, îndrumarea sau canalizarea unei energii nevăzute care nu poate fi măsurată sau detectată științific și pentru care nu există nici o dovadă biologică sau de alt tip este o altă marcă clasică a ocultismului… Reiki-ul are caracteristicile unei practici oculte”[71]. Cercetătorul Elliot Miller declară că ”nu găsim nici un motiv serios pentru a crede că energia medicinii energetice este materială și științifică, însă avem multe motive să suspectăm că, dacă într-adevăr există (și cred că există) această energie, ea este suprafirească și demonică… Această energie este parte integrantă a ocultismului – unde apare elementul ocult, este prezentă și ea, iar acolo unde este prezentă, va apărea inevitabil și elementul ocult… Prin urmare, este mare pericolul de a nu putea fi folosită decât dacă utilizatorul este la rândul lui folosit (adică un pion și o victimă a forțelor demonice și a escrocheriei)”[72]. Așadar, avem de-a face cu o energie demonică, care îl folosește pe ”terapeut” și care foarte clar îl influențează și pe cel ce primește terapia, pentru că la ”terapie” participă activ amândoi – terapeutul și bolnavul[73]. Treptat se înțelege că în spatele acestei energii se ascund diferite spirite călăuzitoare, care sunt prezente și călăuzesc inițierile și terapiile[74]. Laurelle Gaia, directoarea departamentului de instruire a învățătorilor reiki de la ”Centrul Internațional de Instruire în Reiki”, dezvăluie: ”Când am nevoie de îndrumare… invoc simbolul terapiei de la distanță și cer să mă ajute energia reiki ca să mă conectez cu îndrumătorii mei. Când simt că energia curge, pun o anumită întrebare, rămân foarte liniștită și sunt atentă la ceea ce ascult. De obicei nu aud voci, ci le SIMT… Când fac terapii reiki și găsesc o zonă a corpului care are o blocare și simt că avem nevoie de mai multe informații, folosesc aceeași procedură de conectare cu îndrumătorii mei pentru a primi respectivul răspuns”[75]. Unii cercetători caracterizează reiki drept ”magie terapeutică”, adică magia care folosește drept camuflaj terapia și, așa cum spunea pururea pomenitul Părinte Antonie Alevizópoulos: ”terapeutul” reiki, Johrei etc. este ”un fel de medium, de canal pe care îl folosesc spiritele pentru terapii[76].

Problema este că natura demonică a acestei energii sau identitatea demonică a spiritelor de regulă nu este percepută, dat fiind că viclenia demonilor depășește orice deșteptăciune sau viclenie a noastră. De aceea, și pentru că uneori poate părea că are loc vreo terapie, oamenii cred sau simt că ”energia terapeutică atotputernică” este bună sau divină. ”Reiki este pentru mine Dumnezeul pe care îl simt în mine”, ”reiki este Dumnezeul care trece prin trupul nostru”[77], ”reiki nu poate face nici un rău” etc. Astfel, în loc să fugă departe de spirite, oamenii sunt înșelați de acestea, sunt orbiți de ele și le acordă încredere[78], așa că spiritele dobândesc putere asupra lor. Acest lucru se petrece, desigur, doar când omul se deschide elementului ocult; de aceea Scriptura în mod repetat ne avertizează să nu avem nici un amestec cu ocultismul.

Pericolele pot fi sintetizate în felul următor:

  1. Înșelare duhovnicească, înrobire și dependență de spirite[79]. Dumnezeu este surclasat la o energie, o putere impersonală, care, chipurile, poate fi manipulată prin tehnici oculte pentru a obține scopurile terapeutice dorite. Trezirea oricărei energii oculte ne pune în contact cu ”entități demonice, care au ca scop înșelarea și posedarea duhovniceacă”[80].
  2. Renunțarea la calitatea de creștin. Deși se subliniază că reiki ”se adresează unor oameni de orice religie și credință”, că ”nu se opune creștinismului”[81] și, cu toate că în străinătate se fac eforturi de răspândire a mișcării ”terapeuților reiki creștini”, reiki și creștinismul sunt întru totul incompatibile între ele și cine recurge la reiki în fapt se leapădă de identitatea sa creștină. Inițierile și simbolurile îi pecetluiesc pe oamenii care practică reiki și, ”chiar dacă din ignoranță este pecetluit cineva”, spunea Părintele Paisie Aghioritul, ”pierde dumnezeiescul har și primește energia demonică”[82]. Cei care au fost inițiați în reiki au lepădat în mod clar Botezul prin care au primit pecetea Duhului Sfânt[83]. În plus, experiențele duhului înșelării, aroganța așa-ziselor terapii – pe care zic ei că le fac ”precum Hristos” – fără să le fi fost dată nici o putere de la Hristos, toate acestea vin în contradicție cu duhul creștin. De asemenea, tehnicile substituie nevoința creștină și Tainele. Curățindu-ți, zic ei, chakrele, dobândești curăție. Atingând chakra inimii sporește dragostea[84]. Respiri dragoste, spun ei, și expiri iertare. ”Când chakra inimii, este deschisă, poți să simți o dragoste fără limite. Poți ierta”. ”La al doilea grad reiki, am cerut iertare de la toate făpturile pentru greșelile și prostiile pe care le-am săvârșit în dauna lor: mai întâi am schițat simbolul terapiei de la distanță, pomenind numele persoanei pe care o vătămasem… apoi am cerut iertare trimițând simbolul terapiei noetice și în cele din urmă am încheiat procedura prin simbolul puterii”[85]. Ce legătură au toate astea cu smerenia, cu nevoința de curățire a patimilor și cu Taina pocăinței?
  3. Boli, tulburări emoționale și psihice, nebunie, posedare demonică. Comunicarea cu spiritele aduce după sine vătămări ale sănătății trupești și psihice, atacuri demonice, chinuri emoționale, morți premature și sinucideri[86]. Dr. Kurt Koch, care vreme de 45 de ani s-a ocupat cu victimele ocultismului, sublinia că a întâlnit ”foarte multe cazuri de sinucideri, accidente fatale și nebunie în rândul celor care se ocupă cu ocultismul”[87].
  4. De asemenea, unii afirmă că în falsele vindecări, de fapt boala se transferă de la nivelul somatic la cel emoțional sau duhovnicesc. Nu sunt puțini aceia care au dezvoltat tulburări emoționale sau au manifestat tulburări în personalitatea lor, ajungând până la nebunie și demonizare. Acolo unde se manifestă posesiunea demonică, de obicei există și un trecut cu practici oculte[88]. Definitoriu în acest sens este cazul unei doamne care a cunoscut și a început să practice reiki până când într-o zi a avut o experiență înspăimântătoare – după cum însăși mărturisește – i s-au arătat 35 de spirite diferite. Învățătorul ei a liniștit-o: ”Acest lucru este extraordinar, Jill. Ai fost aleasă de spiritele terapiei reiki. De acum îți vor ține totdeauna companie”[89].

Ocultiștii și victimele lor sfârșesc adesea în instituții psihiatrice[90]. Psihiatrii creștini susțin că în zonele unde se practică la scară largă ocultismul, de multe ori, mai bine de jumătate dintre clienții clinicilor psihiatrice suferă din pricina urmărilor ocultismului, iar nu a afecțiunilor psihice[91]. Potrivit unor cercetători serioși, ”activitățile prelungite și de lungă durată în care sunt implicate puteri spirituale oculte conduc la simptome de schizofrenie, care se încadrează la categoria psihoză spirituală sau mediumistică”[92]. Se pare că au dreptate învățătorii reiki când spun că reiki atinge duhul omului – numai că nu-l atinge terapeutic, după cum spun ei, ci îl vatămă. Un cunoscut maestru reiki grec a declarat clar: ”există oameni care au ajuns în spitale de nebuni din cauza reiki-ului”.

8.  În concluzie

Cele mai multe dintre metodele și tehnicile ”terapiilor” alternative sunt ”puternic insuflate de o spiritualitate eronată”[93], se bazează pe religiile orientale, pe ocultism și pe filosofii care vin în contradicție cu învățătura ortodoxă. ”Terapiile” alternative îl pun în centru pe om, care se ”autotămăduiește”, se ”autodivinizează” și, finalmente, se ”automântuiește”. Viziunea terapiei reiki și a celorlalte ”terapii” alternative este una antropocentrică, în timp viziunea Bisericii este hristocentrică și patristică. În fața acestor alternative, fiecare om este chemat să aleagă singur. Însă un lucru e sigur: ”nimeni nu poate lucra la doi domni”.

Sursa: «Παρακαταθήκη», fascicolul 48, mai – iunie 2006, via Graiul Ortodox.

[1] Pe diferite site-uri de pe internet și Müller Brigitte & Günther Horst, Mâini terapeutice, ed. Dydimoi, 1995, p. 164.

[2] Carroll R.T., The Skeptic’s Dictionary, Wiley, 2003, p. 119.

[3] Ibidem.

[4] Cunoscută și ca ”energia universală”, ”energia vieții”, și ”tsi”, ”prana”, ”Kundalini”, ”bioenergie”, ”energia orgonică”, ”fohat”, ”dosa”, ”energie eterică”, ”Marele Spirit” etc.

[5] http://www.heartofhealing.net/about/ABCs.html

[6] TheSkeptic’s Dictionary, p. 119, Raso Jack, Alternative Healthcare – Α Comprehensive Guide, Prometheus Books, 1994, cap. 3.

[7] http://www.irishwolfhounds.org/energy.htm

[8] http://www.naturesbridge.com/glossary.html

[9] Carroll R.T., TheSkeptic’s Dictionary, pp. 328, 41-43, 85.

[10] Raso Jack, Dictionary of Metaphysical Healthcare, Georgia Council Against Health Frauds, 1998.

* ”Chakra” (derivat din sancrită cakraṃ चक्रं ([ˈtʃəkrə̃]), pronunțată [ˈtʃəkrə] în limba hindusă; Pali: ॰हक्क chakka, Chineză: 轮, Tibetană: འཁོར་ལོ་; khorlo) este un cuvânt din limba sanscrită care se traduce prin ”roată” sau ”cerc”. Chakra este un concept filosofic care se referă la vârtejuri în formă de cerc care, conform medicinei indiene tradiționale, ar exista în corpul uman. [n.trad.]

[11] http://altmedicine.allinfo-about.com/glossary/defenergy.html

[12] Datele de mai sus au fost preluate cu precizie de pe diferite broșuri și site-uri publicitare.

[13] Λουίγερινκ Άριε, Ρέικι – Φυσική και Πνευματική Θεραπεία, Πύρινος Κόσμος, 1998, p. 17.

[14] Idem.

[15] Στεφανίδου Μαρίνα, Το φως του ρέικι, Πύρ. Κόσμος, 2000, p. 38, Petter Frank, Η φωτιά του ρέικι, Διόπτρα, 2001, p. 81.

[16] Λουκίδου Θάλεια, Reiki,  Πύρινος Κόσμος, 2000, p. 96.

[17] Petter Frank Arjava, Ρέικι, Η κληρονομιά του Dr. Usui, Διόπτρα 2001, pp. 11,13, 16.

[18] http://www.worldreikiassociation.org

[19] Dintr-o broșură publicitară.

[20] Inițial s-a numit ”medicină spirituală”, apoi ”Usui-do”, adică ”cărare spirituală”, iar ulterior Usui Reiki Ryoho.

[21] În apropierea orașului Kioto din Japonia.

[22] http://homepage3.nifty.com/GendaiReiki/mythsandfacts.html

[23] Petter Frank Arjava, Η φωτιά του ρέικι, pp. 27-28.

[24] http://www.esatclear.ie/~dialogueireland/reiki01.htm

[25] Λουκίδου Θάλεια, Reiki,  p. 64.

[26] Petter Frank Arjava, Η φωτιά του ρέικι, p. 29

[27] Petter Frank Arjava, Η φωτιά του ρέικι, p. 30.

[28] ”Sincronizarea” este un procedeu ocult de transferare a ”energiei” de la învățător la discipol.

[29] http://www.heartofhealing.net/about/Types.html

[30] Λουκίδου Θάλεια, Reiki, p. 21.

[31] Petter Frank Arjava, Η φωτιά του ρέικι, p. 110.

[32] Λουκίδου Θάλεια, Reiki,  p. 70.

[33] Müller Brigitte & Günther Horst,  Θεραπευτικά Χέρια, p. 41.

[34] Στεφανίδου Μαρίνα, Το φως του ρέικι, p. 33.

[35] Din arhiva noastră.

[36] Müller Brigitte & Günther Horst,  Θεραπευτικά Χέρια, p. 42.

[37] http://www.pamelamilesreiki.com/index_flash.html

[38] Λουκίδου Θάλεια, Reiki,  p. 97.

[39] Sau, altfel spus, Simbolul Terapiei de la Distanță, Sharma Sumeet,  Όλα όσα θέλετε να μάθετε για το ρείκι,  Βαρβάρα Χατζησάββα, 2004, p. 36.

[40] http://www.esatclear.ie/~dialogueireland/reiki01.htm.

[41] În cartea Întrebări fundamentale despre Medicina Alternativă a Centrului de Bioetică și Demnitate Umană din Michigan, în: http://www.inplainsite.org/html/other_occult_practices.html.

[42] The International Center for Reiki Training.

[43] http://www.reiki.org/ReikiPractice/PracticeHomepage.html

[44] Channeling-ul este ”o formă de spiritism new-age-ist” sau ”un eufemism new-age-ist pentru mediumship sau spirit possesion”.

[45] http://www.threshold.ca/reiki/Reiki_And_Channeling.html.

[46] Dr Ankerberg, John & Dr Weldon, John, Encyclopedia of New Age Beliefs, Harvest House Publishers,1996, p. 80.

[47] http://www.reiki.gr/Question43.shtml.

[48] http://www.inplainsite.org/html/other_occult_practices.html.

[49] http://www.esatclear.ie/~dialogueireland/reiki01.htm.

[50] Λουκίδου Θάλεια, Reiki,  p. 112.

[51] Στεφανίδου Μαρίνα, Το φως του ρέικι, p. 63.

[52] Dr Usui Mikao & Petter Frank Arjava , To αυθεντικό εγχειρίδιο του Ρέικι του Δρα Mikao Usui, Διόπτρα, 2002, pp. 17-22.

[53] Petter Frank Arjava, Η φωτιά του ρέικι, p. 68.

[54] Honervogt Tanmaya, Reiki, Gaia books,  2005, p. 20.

[55] Στεφανίδου Μαρίνα, Το φως του ρέικι, p. 64.

[56] Στεφανίδου Μαρίνα, Το φως του ρέικι, p. 35.

[57] Petter Frank Arjava, Η φωτιά του ρέικι, pp. 81-87 și în multe alte manuale.

[58] Στεφανίδου Μαρίνα, Το φως του ρέικι, p. 64 și Müller Brigitte & Günther Horst,  Θεραπευτικά Χέρια, p. 86.

[59] Müller Brigitte & Günther Horst,  Θεραπευτικά Χέρια, pp. 86-89.

[60] ] Singer Thaler Margaret, Cults in Our Midst -The Continuing Fight Against their Hidden Menace, John Wiley, 2003, capitolul 6, și Encyclopedia of New Age Beliefs, pp. 222-223, 390, 396 etc.

[61] Dintr-o carte pe această temă, editată la sfârșitul lui 2005, p. 15.

[62] Dintr-o carte pe această temă, editată la sfârșitul lui 2005, p. 9.

[63] Dintr-o carte pe această temă, editată la sfârșitul lui 2005, p. 36-37.

[64] Reiki time, fasciculul 4, p. 14.

[65] http://www.parama.com/html/reiki_network.html

[66] http://www.ankerberg.com/ankerberg-articles/reiki.html

[67] http://www.iarp.org/aboutus/Overview.htm

[68] Μπαγκίνσκι Μπόντο & Σάραμον Σαλίλα, Ρέικι η συμπαντική ζωτική ενέργεια, Σωμάνους, 2004, p. 125.

[69] Dr Usui Mikao & Petter Frank Arjava , To αυθεντικό εγχειρίδιο του Ρέικι του Δρα Mikao Usui, p. 27.

[70] Dr Usui Mikao & Petter Frank Arjava , To αυθεντικό εγχειρίδιο του Ρέικι του Δρα Mikao Usui, pp. 33-102.

[71] http://cana.userworld.com/cana_reiki2.html.

[72] http://www.equip.org/free/DN068.htm

[73] Müller Brigitte & Günther Horst,  Θεραπευτικά Χέρια, p. 258.

[74] Din manualul de reiki de pe http://www.spotlightministries.org.uk/reiki.htm.

[75] http://www.reiki.org/reikinews/listening.html.

[76] + Π. Αλεβιζόπουλου Αντωνίου, Ο Αποκρυφισμός στο φως της Ορθοδοξίας, fasciculele 11-15, Διάλογος, 1996, p. 277.

[77] Müller Brigitte & Günther Horst,  Θεραπευτικά Χέρια, p. 222.

[78] Îndemnul din partea învățătorilor este: ”îmbrățișează energia vitală cosmică și încredințează-te fără limite acestei surse a vieții”, vezi cartea Η φωτιά του ρέικι, p. 162.

[79] Encyclopedia of NewAge Beliefs,  p. 80.

[80] Encyclopedia of NewAge Beliefs,  p. 610.

[81] Λουκίδου Θάλεια, Reiki,  p. 136.

[82] Γέροντος Παϊσίου, Πνευματική αφύπνιση [Trezvie duhovnicească], Λόγοι Β’, Ι. Ησυχ. Αγ. Ιωάννου Θεολόγου, p. 190.

[83] ”Pecetea darului Duhului Sfânt”, Slujba Botezului și a Mirungerii.

[84] Petter Frank Arjava, Η φωτιά του ρέικι, p. 77.

[85] Petter Frank Arjava, Ρέικι – η κληρονομιά του Dr. Usui, p. 124.

[86] Encyclopedia of New Age Beliefs, pp. 111-112, 223.

[87] Encyclopedia of New Age Beliefs, pp. 112.

[88] http://don.ratcliffs.net/usingpsychinchurch/a4.pdf.

[89] http://www.spotlightministries.org.uk/reiki.htm

[90] http://www.johnankerberg.org/Articles/new-age/NA0705W2.htm

[91] Ibidem.

[92] http://www.ankerberg.com/Articles/new-age/NA0605W2.htm

[93] Din concluziile celei de-a IV-a Conferințe despre ”terapiile” alternative și animisme.

de Eléni Androuláki – profesor universitar

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Sfantul NICODIM AGHIORITUL despre cei ce recurg la TERAPIILE ALTERNATIVE de VINDECARE

 

Tagged with: , ,

23 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Alex said, on decembrie 27, 2021 at 3:32 pm

    Proteste împotriva vaxxinului după mai multe decese survenit in urma vaccinarii în Coreea de Sud
    https://www.rt.com/news/544464-south-korea-vaccine-death-protests/

    Apreciază

    • dmaximilian said, on decembrie 27, 2021 at 5:55 pm

      Dezastrele naturale produc tot mai multe pagube: Prejudiciile estimate pentru 2021

      Citeste mai mult: adev.ro/r4s3ch

      Apreciază

  2. geo said, on decembrie 27, 2021 at 3:43 pm

    https://www.cotidianul.ro/reactii-ciudate-ale-autoritatilor-in-cazurile-jurnalistelor-gorraci-si-pascal/

    https://www.cotidianul.ro/bode-valul-5-si-carantinatii/

    https://www.cotidianul.ro/oana-gheorghiu-daruieste-viata-o-mare-bataie-de-joc/

    https://www.national.ro/coronavirus/tradare-in-parlament-alesii-vor-sa-impuna-certificatul-verde-cu-orice-pret-746863.html

    https://www.national.ro/social/tara-care-incepe-ciparea-oamenilor-certificatul-covid-19-bagat-la-inaintare-747071.html

    https://www.national.ro/stiri-externe/de-la-1-ianuarie-schimbarea-de-sex-se-poate-face-la-starea-civila-care-sunt-conditiile-747024.html

    https://www.national.ro/stiri-externe/in-plina-campanie-de-vaccinare-cu-doza-a-4-a-israelul-a-mai-primit-o-lovitura-746999.html

    https://www.national.ro/coronavirus/ministrul-rafila-recunoaste-ca-testarea-a-schiopatat-in-romania-cu-cat-depistam-mai-multe-persoane-mai-rapid-cu-atat-vom-747046.html

    https://www.national.ro/social/angajatii-din-sanatate-ies-marti-in-strada-in-piata-victoriei-la-cotroceni-si-la-parlament-plugusorul-suferintei-lucratorilor-din-sanatate-747057.html

    https://www.national.ro/stiri-externe/cum-au-decretat-fondatorii-urss-sexul-la-liber-dezinhibarea-este-o-datorie-comunista-747031.html

    https://flux24.ro/jaroslaw-kaczynski-germania-vrea-sa-transforme-ue-intr-un-al-iv-lea-reich-german-federalist-daca-noi-polonezii-am-fi-de-acord-cu-o-astfel-de-supunere-moderna-am-fi-degradat/

    https://flux24.ro/o-subvarianta-deosebit-de-periculoasa-a-covid-a-aparut-in-ucraina/

    https://flux24.ro/demonstratii-in-coreea-de-sud-dupa-ce-1000-de-persoane-ar-fi-murit-in-urma-vaccinarii-covid/

    https://flux24.ro/cel-putin-100-de-miliarde-de-dolari-au-fost-furate-din-bugetul-american-destinat-ajutoarelor-pentru-companiile-si-persoanele-afectate-de-pandemie/

    https://flux24.ro/turcia-intre-rusia-si-ucraina-va-incerca-sa-stea-pe-2-scaune/

    https://flux24.ro/rusia-creste-cantitatea-de-gaz-pentru-serbia-urmeaza-semnarea-unui-acord-de-cooperare-strategica-intre-belgrad-si-moscova/

    Apreciază

  3. Felix said, on decembrie 27, 2021 at 4:26 pm

    Mărturia unui tânăr care a practicat yoga și tehnici de bioenergie. Adevărata față a acestor oameni o cunosc foarte puțini – Ortodoxia.me
    https://ortodoxia.me/marturia-unui-tanar-care-a-practicat-yoga-si-tehnici-de-bioenergie-adevarata-fata-a-acestor-oameni-o-cunosc-foarte-putini/

    Apreciază

  4. radhacross said, on decembrie 27, 2021 at 4:38 pm

    Am dat chiar ieri pe youtube peste un exemplar care cred ca e unic pe planeta si in istoria omenirii prin titlurile pe care le afiseaza.Lasand ironia la o parte trebuie subliniat ca cei din aceasta tipologie sunt cei mai periculosi si adevaratii antihristi luciferieni,precursori ai celui care va fi manifestarea maximala, marele prooroc mincinos din Apocalipsa – puteri spirituale reale dar deviate,avandu-si sursa prima in Lucifer insusi,care nu s-a intunecat (nu i-au fost luate inapoi darurile,ci numai jalonate),decat in raport cu cele dinaintea lui – Treimea Dumnezeiasca,Sfanta Fecioara si Fiul Omului – dar nu si cu Creatia.
    Iata ce pretinde acest individ pe care-l puteti vedea aici(https://www.youtube.com/watch?v=UjEjbHSMF_Y) si aici(https://www.stefanion.ro) despre el insusi(bezna mintii):
    Inițieri:
    1. Activarea Ființei de Lumină: Activarea Tatălui Dumnezeu, Activarea Lui Iisus Hristos, Activarea Duhului Sfânt; Activarea Mamei Divine.
    2. Maestru-Reiki, gradele 1, 2, 3 și Maestru;
    3. Maestru-Karuna, gradele 1, 2, 3 și Maestru;
    4. Maestru-Shamballa MDH, gradele 1, 2, 3 și Maestru;
    5. Maestru-InfoReiki, gradele 1, 2, 3 și Maestru;
    6. Razele Inițiatice ale Universului.
    7. Terapia cu Arhangheli;
    8. Maestru-Ghendai toate Gradele;
    9. Maestru-Seikim, toate gradele;
    10. Reconectare interes 1, 2 si 3.
    11. Reconectivă Vindecare;
    12. Reflexoterapie;
    13. Presopunctură;
    14. Masaj cu Lumină-Unică;
    15. Terapia SIS-Unică;
    16. Preot în Ordinul lui Melchisedec și Reverendul în Ordinul lui Melchisedec;
    17. Preot în Ordinul lui Zamolxe;
    18. Inițiere în Ordinul Iisus din raza Nazaret-Vindecarea;
    19. Initiere în cele 7 Raze ale Universului;
    20. Initiere în cele 7 Raze ale Arhanghelilor;
    21. Initiere în-flacăra de protecție psihică;
    22. Reiki în-Abundance și Prosperitate Reiki;
    24. Initiere în Ordinul Sacru al lui Iisus;
    25. Initiere în Budda Reiki;
    26. Initiere în Dolphin Reiki;
    27. Initiere în – Cele 49 de simboluri angelice;
    28. Initiere în – Guardian Angel Reiki;
    29. Initiere în – Gold Ray of Rafael;
    30. Initiere în – Ochiul lui Horus (Ochiul lui Horus);
    31. Initiere în Acupunctura Eterica;
    32. Inițiere în – Plantele de vindecare exterioară;
    33. Maestru – Kundalini Maestru Reiki;
    34. Maestru – Cristal Reiki Master Master;
    35. Maestru – Vajra Master GTummo din Tibet;
    36. Maestru Ki Manna;
    37. Maestru Akashic Angel Reiki;
    38. Maestru Money Reiki;
    39. Initiere – 20 Esențe de înger;
    40. Theta de baza;
    41. Theta vindecare Avansată;
    42. Absolvent al cursului de Terapii Naturiste;
    43. Absolvent al cursului de Anatomie;
    44. Inițiat în Ordinul lui Metatron;
    45. Inițiat în MelchisedeK S Legea atracției;
    46. Inițiat în Constiinta Hristica;
    47. Melkisedek’s Golden Temple Master Attunement.
    48. Arhanghel Raphaels Healing Empowerment
    49. Conexiune cu Arhanghelul Rafael
    50. Life Coach
    51. Numerolog
    52. Ba Zi
    Am postat si pe youtube un coment de avertizare dar vad ca a fost sters.

    Apreciază

    • Felix said, on decembrie 27, 2021 at 9:33 pm

      „New Age cuprinde teoria unei mutatii de constiinta care trebuie sa duca la un om nou intr-o societate noua.
      New Age-ismul preconizeaza intai generalizarea experientei transpersonale, „transformarea” indivizilor si mutatia de constiinta a intregii omeniri, apoi posibilitatea comunicarii adevarurilor erei noi.
      „Transformarea” se refera la ceva foarte radical, mai ales in domeniul umanului.
      Un om „transformat” nu mai e un om in acceptie traditionala, ci supra-om, o alta specie; el nu mai e homo sapiens, ci homo noeticus.
      Metoda focalizarii reprezinta o optiune clara pentru pasivitate si ca atare pentru demonia manipularii oculte. Cel ce aplica metoda se pune intai in stare de pasivitate eliminand „capul”. Insul trebuie sa inceteze a mai gandi. Concomitent cu aceasta operatie, se deschid portile sufletului pentru raul ontologic, intrucat acolo nu poate exista un vid, un vacuum neocupat. La intrebarea: unde e manipulatorul, cine de fapt manipuleaza, criticii arata cu degetul spre Satana. Reflectia rationala, o data inlaturata, devine posibila infiltrarea unor forte spirituale sau duhuri incompatibile cu prezenta gandirii rationale. Acestea, avand acum calea libera, se instaleaza comod in spatiul „vid”, creat prin „focusing”, si incepe manipularea oculta a individului indus in eroare de cel viclean.
      Cu alte cuvinte, fortele autovindecatoare si transformatoare nu sunt deloc benefice, ci malefice, sunt duhuri necurate, demoni care castiga influenta si control neingradit asupra omului.
      Aceasta critica e aplicata mai ales meditatiei zen, yoga si tratamentului autogen ( reiki), care prevad faze de instalare in pasivitate si de eliminare a „bruiajului” carcotas al luciditatii rationale.
      Pentru a preintampina vigilenta critica fata de metodele meditative, pentru a preveni acuzatia stigmatizata de satanism si magie neagra, adeptii vorbesc de „restructurarea cognitiva” , justificand in felul acesta, si metoda hipnozei, prin care se documenteaza credinta antihristica in reincarnare.
      Bruno Wurtz, New Age, Paradigma holista sau revrajirea varsatorului, Editura de Vest, Timisoara, 1994, pp. 212-214.

      Apreciază

      • Angelica B said, on decembrie 28, 2021 at 12:42 am

        @ Felix
        Pe vremuri, îmi spunea cineva, pentru că a scris cartea asta, Bruno Wurtz a fost omorât. Acum, revăzând textul, autorul nu foloseşte cuvântul „reiki” sau „tratamentul autogen”, ci vorbeşte doar de „antrenamentul autogen”, de unde deduc că tu ai vrut să faci o mică sinteză din carte, citând din ea, dar nefidel. În ciuda intenţiilor bune, bănuiesc.

        Apreciază

      • Felix said, on decembrie 28, 2021 at 8:43 am

        Bruno Wurtz cel mai probabil a fost omorat pentru ca a marturisit adevarul. Editia acestei carti a fost publicata postum. Parintele Arsenie Papacioc spunea ca in cel mai rau caz ne omoara daca imbracam haina mortii. A imbraca haina mortii inseamna sa marturisesti adevarul.
        Cat despre fragmentul postat de mine este doar parerea ta ca ar fi nefidel.Tratamentul autogen este utilizat si in reiki. Iata ce inseamna tratament autogen:
        Training autogen | La-Psiholog.ro
        https://www.la-psiholog.ro/info/training-autogen
        Orice inseamna doar o afacere cu mine insumi, o terapie bazata pe sursa sinelui care se confunda cu universul si natura inseamna panteism. Adica totul este Dumnezeu. Aceasta miza este speculata de New Age si i fascineaza pe oameni. Dar asa cum vedem este demonica. Este vechea ispita a protoparintilor Adam si Eva. Satana le -a spus ca vor fi ca dumnezei daca incalca porunca. Adica le a oferit vesiunea New Age ca sa ajunga dumnezei fara harul Lui. Sa se bazeze doar pe sine. Or Hristos ne spune: Fara de Mine nu puteti face nimic si daca va smeriti si va nevoiti si va pocaiti voi veni cu Tatal si cu Duhul Sfant si locas la voi Vom face. Adica ne face dumnezei dupa har. Oamenii nu mai vor sa faca nevointa si pocainta ci vor sa ajunga dumnezei prin versiunea New Age adica prin panteism care cuprinde: yoga, reiki, teosofie, antroposofie, radiestezie etc. Adica prin demonism vor sa fie dumnezei. Asta explica si Bruno Wurtz care a marturisit adevarul in cartea sa „New Age”.
        Parintele Dan Badulescu a incercat si sfintia sa scrie o carte pe tema new age. Insa cartea parintelui Badulescu este apa de ploaie in comparatie cu cartea lui Bruno Wurtz. Parintele Dan Badulescu nici nu pomeneste de cartea lui Bruno Wurtz, „New Age”.
        Deci avem in cartea lui Bruno Wurtz „New Age” o marturisire de credinta ortodoxa!

        Apreciază

      • Angelica B said, on decembrie 28, 2021 at 7:20 pm

        @ Felix
        Am zis „în ciuda intenţiilor bune”, asta însemnând (că ţi-am imputat) o „nefidelitate” de formă, nu de fond. Totuşi, etimologic vorbind, este o diferenţă mare între „tratament” şi „antrenament”.

        Apreciază

  5. Apa trece, pietrele rămân said, on decembrie 27, 2021 at 5:33 pm

    Indiferent cum considerăm Reiki, practicarea acestuia atrage duhurile căzute. Acest fapt are efecte în timp, căci necuratul își cere drepturile. Bolilor trupului sunt lăsate cu un rost, pentru restaurarea sufletului.

    Dumnezeu ne-a lăsat posibilitatea de a atrage Harul Duhului Sfânt. Ignorarea lui Dumnezeu este luciferică. Dacă omul aflat în primejdie nu aleargă la Dumnezeu, nu se pocăiește, nu-și schimbă viața, ci vrea doar un bine lumesc CU ORICE PREȚ, pierde șansa mântuirii îngăduită lui de Dumnezeu.

    Orice energie care nu e de la Dumnezeu este suspectă. Apelul la duhurile căzute în caz de primejdie duce la pierzarea sufletului. Din câte am aflat, însuși inițiatorul Reiki a murit în mod misterios.

    Hristos este doctorul sufletului și al trupului. Dacă suntem bolnavi, să-I mulțumim lui Dumnezeu și pentru boală, să ne spovedim, să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ierte păcatele și să iertăm și noi celor care ne-au greșit. E calea cea mai sigură. Nu cârtim în boală, nu mergem la slugile necuratului, ci rămânem sub Acoperământul Maicii Domnului, indiferent prin ce trecem. Dumnezeu nu ne rămâne dator. Putem folosi boala sau necazul pentru câștig duhovnicesc.

    Apreciază

  6. scortisoara said, on decembrie 27, 2021 at 6:07 pm

    M-au enervat astia doi …. Cica , masura de preventie : vaccinul . Si cine raspunde pt mortii in urma vaccinului sau pentru cei care au ajuns niste handicapati in urma vaccinului ?

    Apreciază

  7. scortisoara said, on decembrie 27, 2021 at 6:14 pm

    Energie creata adica de la diavol….reiki.

    Apreciază

  8. gheorghe said, on decembrie 27, 2021 at 6:44 pm

    Lucratura cu „energiile” este demonica, fie ca=i zice reiki/rei-ki, tai chi sau chi, qi gong, yoga, … arte martiale (Kung Fu, Tai Chi Ch’uan, Karate, Akido, Judo şi Jujitsu) sau altfel.
    Fundamentele ideologice, doctrinare sint de natura pagana, samanica – nu doar ne-crestine ci anti-crestine fiindca se opun teologiei crestine explicit sau/si implicit.
    Manifestarile „lucraturii” apar repede, efectyele sint simtite si percepute chiar si din exteriorul celui posedat si il impresioneaza; privitorul necunoscator nu intelege falsitatea rezulatelor obtinute care sint temporare, momentane si care produc „in subteran” inrautatirea starii de sanatate si creaza dependenta fata de iluzia insanatosirii pe aceasta cale.
    A se vedea: http://www.dangerofchi.org/mystory.htm

    Artele martiale se bazeaza pe „cele 5 animale” care provin din cultura Tao/Dao care listeaza 5 spirite legate de organe din corpul omenesc…
    Si acupunctura tot asa e legata de spirite, adica de demoni.
    Si meditatia tot se acolo provine: relaxarea „orientata” a mintii care duce la „deschiderea” mintii pentru penetrarea/patrunderea spiritelor, serbeste inducerii unei stari de auto-hipnoza.

    Apreciază

  9. Felix said, on decembrie 27, 2021 at 8:23 pm

    Am fost terapeut New-Age. Apoi mi-am dat seama că nu eu eram cea care realizeaza vindecarea.

    ###

    De ce un maestru Reiki a renunțat la cariera sa pentru a urma pe Iisus.

    ###

    în perioada copilariei, zburdand de-a lungul malului pârâului până la casa bunicilor mei, simțeam că pot simți (și uneori vedea) ceea ce se poate numi lumea nevăzută sau spirituală.
    Uneori, această perceptie era la fel de dulce ca minunata curiozitate copilăreasca de a ști unde a fost pictat oul de Paște. Alteori, o senzatie de rău augur ma avertiza de parca frecventam o casă în care se practica vrăjitoria. Adesea, aceste experiențe au fost însoțite de viziunea și senzația unui fior cald sau rece în inima mea, in antebrațe și in mâini.

    Au fost și momente confuze, când am aveam o suspiciune puternică ca si cum aveam de a face cu cineva in care nu puteam avea încredere pentru ca nu-mi spune adevărul. Fiind copil, nu am fost sigura cum sa reactionez sau ce să spun, așa că am avut tendința de a primi din afară orice imi venea în minte.

    Ușa intrarii demonilor

    Bunica mea, o femeie creștină înțeleaptă și iubitoare, a avut o influență puternică asupra mea. Stătea in pridvor, si ochii ei străluceau de lumină, iar inima mea ardea în timp ce imi spunea despre cum mulți oameni au fost ajutati de Iisus și despre cum demonii și fariseii nu-L agreau.

    În adolescență, eram curioasa de tărâmul supranatural și am început să-mi satisfac această curiozitate cu lectura unor cărți despre ocultism. L-am iubit pe Dumnezeu, dar am deviat prin neascultare. Și chiar dacă aventura a fost înspăimântătoare, m-am trezit treptat atrasa de ocultism. Am cumpărat o placă Ouija și am devenit interesata de clarviziune – capacitatea de a cunoaște lucruri despre oameni și locuri, prezente sau viitoare, bazate pe o percepție sporită.

    Pe măsură ce ușa către tărâmul demonic se deschidea, au avut loc incidente terifiante. La un moment dat, am dormit cu o Biblie la cap pentru că am crezut că aud demoni în camera mea. Într-o altă noapte, neputând să dorm, mă tot uitam la ușa dormitorului meu, simțind că cineva stătea chiar afară. Altă dată, m-am trezit într-o transpirație rece după ce am simțit o atingere prin rochia mea de noapte și am auzit un mârâit de volum mic și amenințător în urechi.

    Cu toate acestea, ideea de a accesa puteri supranaturale mi a rămas. După ce am îndurat abuzuri sexuale în copilărie și am avut relații nepermise, ma imbatam și aveam impulsuri rebele în adolescență, mi-am dorit niște mijloace de evadare. Și în anii următori am fost atrasa de promisiunea de auto-vindecare și de oportunitatea de a-i vindeca pe alții.

    Privind în urmă, văd cum Satana mă pregătea să fiu sedusa de unul dintre cele mai mari pericole ale gândirii New Age: promisiunea falsă a păcii prin iluminare spirituală. Deși creștinii asociază adesea filozofiile New Age cu bile de cristal, plăci Ouija, majoritatea new agerilor consideră aceste activități sau căi posibilitati de auto-revelatie. Mulți sunt lucrători în domeniul sănătății, ecologiști, ingineri și profesori. Succesul lor lumesc și rafinamentul lor este ademenitor. Viața lor pare parguita de rodul păcii și stabilității.

    La mijlocul anilor ’20 am început să studiez Reiki, o tehnică de vindecare New Age care folosește diferite simboluri și poziții ale mâinilor pentru a canaliza energia din univers. (Termenul în sine înseamnă „energie universală a vieții.”) La vremea respectivă, eram disperată după pace și dorinte de trezire spirituală.
    Dorind să ma initiez, am acceptat cu nerăbdare ideea că Satana a fost un mit inventat de om pentru a menține oamenii în robie religioasă. M-am angajat să renunț la fateta de negativitate din mine – un mănunchi de răni vechi, credințe limitative și frici – pentru ca puterile vindecătoare ale universului să curgă nestingherite prin mine.

    În timpul sesiunilor Reiki, am întâlnit mulți oameni care au fost cu adevărat amabili și grijulii, oameni care m-au invatat și m-au iubit. Dar in conștiința mea nu am fost niciodată în întregime în largul meu. Chiar dacă nu-L urmam pe Iisus, inima mea suspina ori de câte ori auzeam pe cineva atribuind binecuvântările primite prin terapie unui cosmos fără nume.

    În momentul în care am devenit un maestru Reiki, am fost, de asemenea, o mama care trăieste pe cont propriu. Și, așa cum pot atesta atâția părinți, aveam sentimentele anxioase și contradictorii ale paternității care au un mod de a trezi interesul pentru religie. M-am dus la biserică din nou, dar nu mai puteam să ma stabilesc in echilibru intr-o ambianta religioasa.
    Alături de mine locuia un cuplu în vârstă care își creștea nepoata tânără. M-a invitat la biserica, unde am găsit în sfârșit un refugiu pentru sufletul meu.

    Acum, eram intre două lumi. Sâmbăta ofeream sesiuni reiki și predam cursuri la magazinul unui prieten. Capacitatea mea de a primi viziuni și impresii despre oameni mi-a câștigat o anumită reputatie. „Ești un medium?” ma interpelau clienții din magazin. „Săptămâna viitoare va avea loc un seminar de psihologie în oraș. Ai putea face o gramada de bani.”

    Dar ma simteam din ce în ce mai inconfortabila in lumea mea cu Reiki. În fiecare zi simțiteam o greutate mai mare pentru a avea putere de convingere si a le spune oamenilor că orice vindecare pe care au experimentat-o în timpul sesiunilor Reiki a fost un dar de la Dumnezeu, nu de la mine. El a fost răspunsul la toate întrebările, problemele și dorintele lor.

    Cu toate acestea, treptat aceasta unicitatea a lui Iisus mi-a fost interzisa sa o marturisesc. Filozofia New Age tratează această lume ca pe o iluzie, o școală pentru vindecarea noastră spirituală în care mulți zei, spirite și maestri sunt venerati. Este permis să vorbești despre Iisus doar ca despre o zeitate egala între ceilalti zei, egală în putere și autoritate cu acestia. Dar a vorbi despre El ca despre Calea, Adevărul și Viața nu mi era permis.

    În ciuda disconfortului meu cu Reiki, am rămas puternic atașata de bucuria (și beneficiile primite) de a ajuta oamenii. M-am temut să renunț la terapie de dragul lui Iisus: Ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar înceta să mă mai caute pentru vindecare, căile mele în vor ramane in derivă?
    Așa că am făcut ceea ce mi se părea un compromis rezonabil: am renunțat să predau metodele conform ideologiei Reiki și le-am spus cursanților mei despre credința mea în Iisus, dar am continuat să ofer sesiuni Reiki pentru clienții mei, invocand Duhul Sfânt să intervina.

    Puterea Numelui lui Iisus

    Destul de repede, am venit față în față cu disonanta cognitiva de a sluji la doi stăpâni. Punctul de criză a sosit atunci când un prieten m-a întrebat dacă as preda Reiki și altor femei.
    Mâinile mele se încălziseră chiar înainte de venirea lor și m-am gândit că acesta ar putea fi modalitatea lui Dumnezeu de a-și da incuvintarea. Am fost de acord, fiind convinsa că aș putea vorbi despre Iisus în mod liber, deoarece acest prieten știa despre credința mea in Iisus.

    Prima sesiune a decurs destul de bine, dar în acea noapte am avut un vis teribil cu două vrăjitoare care vor să mă atace. Am strigat numele lui Iisus, și imediat au dispărut. M-am trezit din vis speriata, dar cu venerație si uimire fata de puterea Numele lui Iisus atât de puternica încât forțele satanice au fugit cand am invocat Numele Lui.

    A doua zi le-am informat pe femei că nu voi mai preda. „Nu aveți nevoie de mai multă învățătură”, am spus. „Aveti nevoie de Iisus.” Au izbucnit în lacrimi și furie, acuzându-mă de aroganță, prostie și lipsă de empatie. În cele din urmă, mi s-a cerut să renunt la predarea cursurilor de reiki.
    Timp de o săptămână după aceea, am îndurat insultele lor, împreună cu excluderea din cercurile anterior frecventate. Dar am simțit o ușurare incredibilă. Mi-am aruncat toate cărțile de Reiki și L-am rugat pe Dumnezeu să mă ierte. Asta a fost acum 15 ani în urmă, și de atunci nu am mai practicat Reiki.

    New Age este girat de batranul Satan care se joacă cu dorintele noastre cele mai profunde de pace, conexiune, de preaplin și vesnicie. În schimb, calea creștină a ascultării, a jertfei și a suferinței poate părea nebunească, chiar masochistă.
    De aceea slavesc Numele lui Iisus, care S-a rastignit nu pentru maestrii spirituali, ci pentru păcătoșii slabi și răniți, si pe care Ii iubeste atât de mult.
    ###
    Nicole Watt este o scriitoare independenta care preda homeschooling si trăieste în Irlanda de Nord.

    https://www.christianitytoday.com/ct/2020/may-june/nicole-watt-reiki-master-new-age-healing.html

    Apreciat de 1 persoană

  10. Kanto said, on decembrie 27, 2021 at 9:36 pm

    Saccsiv te apreciez pentru ceea ce scrii dar ar trebui sa te dezici de altfel de articole ticaloase-copiate, eu zic sa te mai informezi despre Yoga in general. Daca iti vezi de treaba ta, iti ramane si timp liber!

    Apreciază

    • Felix said, on decembrie 27, 2021 at 10:55 pm

      Parintele Nicolae Steinhardt marturiseste:
      Cuvintele acestea dincolo de dragoste, eliberați de dragoste, oricât ar însemna ele, de fapt, numai detașare, tot îmi dau o penibilă senzație de răceală și mă leagă și mai vârtos de creștinism, care nu-i liberare din iubire, ci deplină cufundare în iubire, liberare în iubire, liberare prin iubire. Încă o dată îmi apar evidentă superioritatea creștinismului și de neînțeles atracția pe care o exercită asupra creștinilor celelalte religii care, deși deținătoare ale unor însemnate manifestări ale unor înalte aspirații ale inimii și cugetului, nu se arată mantuitoare în raport cu Revelația creștină. Pentru mine, căutătorii de zen, de yoga, de budism, admiratori ai Coranului ori ai iudaismului, entuziaștii lui Confucius ori ai teosofiei rămân niște mistere. Când ai Evanghelia să alergi după altceva. Adevărul nu poate fi decât acesta: oamenii nu știu ce este creștinismul. Ei Biblia o iau drept o carte pilduitoare, pe Iisus Hristos drept un pastor predicator moralist, iar creștinismul tot drept o vagă învățătură din care se alcătuiesc programele școlilor de lașitate, de nerozie și de fariseism. Domnul se întreba dacă venind pe pămînt va mai găsi credință. Rămâne de văzut dacă va mai găsi un limbaj comun cu oamenii! Creştinismul iubeşte şi proslăveşte viaţa, iar budismul şi congenerele lui o dispreţuiesc şi urmăresc, fiecare în felul ei, să o desfiinţeze. Creştinismul făgăduieşte omului viaţa veşnică, iar budismul intrarea în neant şi pieirea individualităţii. În creştinism omul mântuit va dobândi la Judecata de Apoi învierea trupului şi viaţa veşnică pentru sufletul său şi pentru trupul său înduhovnicit. În budism e cu totul altfel: eul (aşa-zisul eu) purificat va părăsi valea aceasta a plângerii, căreia îi spune samsara, în mod definitiv şi se va pierde în nedefinitul nirvanei. Există deci o deosebire totală între cele două sisteme, unul fiind al preamăririi vieţii, iar celălalt al preamăririi lepădării de viaţă. Deosebit de dramatică şi de impresionantă mi se pare descrierea în textele lamaiste a «stării intermediare» dintre moarte şi o eventuală întrupare a conştiinţei individuale. În bardo eul rătăceşte puternic solicitat şi ispitit de numeroase şi felurite matrice care i se oferă ca mijloace de reintrare în samsara. Conştiinţele neevoluate se lasă ispitite şi reintră în jalnicul, absurdul, fantasticul ciclu de morţi şi naşteri ale samsarei. Conştiinţele evoluate resping însă solicitările acestea insidioase şi-şi caută refugiul într-o lume de dincolo, care-i adevărata realitate, adică neantul. Creştinismul, poate, este cel căruia i se potriveşte cel mai bine definiţia dată de Unamuno omului: fiinţa care tinde spre şi îşi doreşte în principal, veşnicia. Mistica orientală îi propune omului cu totul altceva: dispariţia veşnică, contopirea într-un tot în care nu mai există conştiinţa de sine şi nu mai pot fi concepute «persoane diferite». Îi mai spuneam lui Sergiu Al-George că budismul mi se pare lipsit de acea iubire care-i fundamentală în învăţătura creştină. Îmi răspundea dându-mi exemplul acelui Dodhisattva care ar putea prin purificare să aibă acces la nirvana şi care totuşi nu o face şi reintră în ciclul samsaric numai pentru a fi de ajutor semenilor săi să intre cât mai degrabă în nirvana. Da, exemplul este emoţionant, însă nu rămâne mai puţin adevărată falia dintre cele două viziuni. În creştinism viaţa este iubită şi înveşnicită, iar în budism este considerată ca un blestem, o suferinţă şi un bucluc de care se cuvine să încercăm a scăpa cât mai iute. Mai există şi proverbul indian bine cunoscut: «Mai bine este să şezi decât să stai culcat, mai bine să mori decât să dormi, dar cel mai bine este să nu te fi născut». Creştinismul gândeşte totalmente diferit. Pentru creştinism viaţa este un dar minunat şi Dumnezeu l-a creat pe om nu atât pentru a fi slăvit de el (căci, fiind desăvârşit, nu are nevoie de preaslăviri), ci pentru a-i da omului putinţa de a se învrednici de incomparabila bucurie a conjugării verbului a fi. Aceasta-i dilema – existenţa sau inexistenţa, a fi sau a nu fi – cum spune Hamlet: «Ce este creştinismul? Este religia lui a fi». Pe Hristos nu-L putem păcăli, cu El nu ne putem juca de-a v-aţi ascunselea şi de-a «uite-popa-nu-e-popa». Nu ne putem lepăda de formă de Hristos. Ne-am găsit pe cine să-L păcălim. Într-un mod oarecum asemănător se pune şi problema relaţiei dintre creştin şi Biserică. Există în Pateric o istorisire de toată frumuseţea şi de adâncă semnificaţie: unui călugăr cu numele, dacă nu mă înşel, de Agaton, i se pun o serie de întrebări: «Eşti tu Agaton beţivul? Eşti tu Agaton mincinosul? Eşti tu Agaton făţarnicul? Eşti tu Agaton mâniosul? Eşti tu Agaton furul? Eşti tu Agaton desfrânatul?» La toate călugărul răspunde fără şovăială:« Da, sunt!» Întrebării «Eşti tu Agaton ereticul?» îi răspunde cu hotărâre negativ. I se adresează atunci o nouă întrebare: de ce, după ce ţi-ai recunoscut atâtea urâte păcate, nu recunoşti şi acela mai teoretic al ereziei, un păcat, în fond, relativ şi din domeniul speculaţiei cogitative. «Nu, spuse Agaton, mi-am recunoscut toate păcatele lumeşti, dar păcatul ruperii de Biserică nu mi-l recunosc, nu sunt eretic. Păcatul acesta, aşa-zis teoretic şi speculativ, nu mi-l asum. De el mă feresc mai mult decât oricare altul. Păcătos da, dar eretic nu!» Îl mărturisim deci pe Hristos, refuzând cu toată hotărârea a ne lepăda sau ruşina de El, oricare ar fi modalitatea în faţa semenilor, pe de-o parte, iar pe de altă parte, rămânând mereu cu tărie neclintită în sânul Bisericii întemeiată de El. Budismul şi misticile orientale concep Învierea ca pe o pedeapsă: revenirea în lume, în samsara, în domeniul poftelor şi suferinţelor. Cartea tibetană a morţilor descrie în mod dramatic starea intermediară a eului după moarte: atunci când e ispitit în bardo de matricile care-l solicită şi i se oferă spre a-l readuce în viaţa samsarică plină numai de suferinţe şi necazuri. Pentru creştinism, Învierea e o făgăduinţă, o nădejde pentru cei buni, desigur. Creştinismul e o religie a vieţii, un imn al vieţii. Ce făgăduieşte creştinismul? Viaţa veşnică a persoanei, cu suflet şi cu trup (înduhovnicit). Pentru budism, învierea, adică veşnica migraţiune a sufletelor dintr-un trup de mizerie în altul, este ceea ce trebuie neapărat evitat, eul neavând altceva de făcut în starea intermediară decât să se ferească neapărat de solicitările matricelor. Budismul? Dar budismul e o soluţie uşoară. Te retragi şi gata. E o renunţare, o repliere. Creştinismul e mult mai greu şi mai complex – e teandrie. Fără a înceta să fii om, trebuie să fii şi Dumnezeu, în acelaşi timp. Nu cere Capul Bisericii creştine şi el răstignirea trupului? Însă nu pentru obţinerea unei stări de împietrire, ci ca mijloc de total devotament. Cu totul proprie Noului Legământ este, desigur, şi taina Crucii, care înseamnă jertfă, suferinţă şi asumare a vinovăţiei. Hristos Se jertfeşte pentru noi şi – şi nevinovat, neprihănit fiind – ia asupră-Şi păcatele lumii. Şi de ce, de bună voie, Se dă Domnul crucii şi suferinţei? Tocmai pentru că suferinţa este caracteristica definitorie – cu adevărat definitorie – a omului, trăsătura cu totul specifică a condiţiei umane. Creştinismul, spunea Simone Weil – care s-a apropiat atât de mult de Hristos fără a face pasul final – , nu ne dă un mijloc miraculos de a scăpa de suferinţă, dar ne dă mijlocul de a folosi în mod miraculos suferinţa. (De a o preface, adică, în mijloc de cunoaştere – cum spune Dostoievski – , de mântuire şi de iubire). Suferinţa, Hristos a ţinut să o cunoască în forma ei totală şi cumplită – şi însoţită de batjocură şi deznădejde, condimentele necesare oricărei suferinţe reale – tocmai pentru a da întrupării Sale un caracter autentic, de bună credinţă, serios şi nesuperficial. Pe ea a socotit-o a fi ce ne este irecuzabil propriu şi prin ea, aşadar, a înţeles că e datoria Sa a trece. Confucius? E o foarte savantă şi înţeleaptă politeţă (în sens etimologic). Yoga? Mi se pare în fond o gimnastică:psiho-somatică desigur, dar strict funcţională, ca oricare calistenie. Zenul e o contemplaţie: care-i sensul, oscilant? Chemarea stoicismului rămâne vie pentru mulţi oameni superiori chiar şi acum. Stoicismul e nobil, cine ar putea să-l conteste? Dar e acru. Stoicul e demn, surâsul lui, totuşi, e crispat, amarnic şi plin de resentiment; de tăcută – stăpânită, fără îndoială – îmbufnare. Creştinismul nu-i nici acru, nici temător în faţa vieţii. Nu propune o fugă, ci altceva – transfigurarea. Ceea ce e temerar şi măreţ. Dar să nu creadă cineva că prin creştinism ne este vătămat egoismul: la drept vorbind, a fi bun e cea mai egoistă dintre soluţii, investiţia care asigură dobânda cea mai ridicată. Budismul, zenul, taoismul, yoga diferă profund de religiile monoteiste care admit existenţa unei Fiinţe supreme, unei Persoane. Aceasta le şi chezăşuieşte superioritatea, Creştinismul, mai ales, care nu numai că recunoaşte un Dumnezeu-Persoană, dar şi crede că Dumnezeu Cuvantul S-a întrupat pentru a cunoaşte nemijlocit nevoile şi năzuinţele omului şi întreaga condiţie umană – nu din auzite, referate, reportaje, ci direct – e mai presus de orice religie de tip martin buberian «eu-Tu». Nimeni nu a înţeles mai bine şi mai adânc acest adevăr decât Părintele Dumitru Stăniloae. Budismul, taoismul, zenul, etc., ne lasă faţă către faţă cu un vid, cu nişte norme, cu o legitate cosmică implacabilă şi glacială… Religia nu e o filozofie, o gândire, ci, etimologic vorbind, o legătură. Creştinismul ne dă putinţa unui dialog cu o Persoană, care ştie din experienţă proprie (ca om) despre ce este vorba. Personalismul lui Hristos: pe care-L ştiu a fi o Persoană, Căruia aşadar mă pot adresa direct, cu care pot dialoga. (Gide – altă pramatie talentată: «Ce! Îl chemi pe Hristos la telefon?» Răspund: «Îl chem, nu la telefon: din inimă şi cuget, dar pe Buddha ori pe Lao Zi ori pe Zeiţa Kundalini, cum şi de unde îi chemi?») Vă rog să-l citiţi pe Părintele Dumitru Stăniloae: în toată vasta-i operă are imensul merit de a fi evidenţiat caracterul personalist al creştinismului, de a fi stăruit asupră-i. Hristos e Persoană. De aceea în Evanghelii s-a putut scrie: «I s-a dat a fi judecător pentru că e Fiul Omului», pentru că a fost Om, pentru că ştie despre ce e vorba, pentru că poate judeca în deplină cunoştinţă de cauză despre cele pământeşti, pentru că e viu în cer, purtându-Şi stigmatele, nu e pierdut în nirvana; Fiul Omului le ştie, Il sait de quoiil en retourna, e informat, e avizat, nu-L putem îmbrobodi şi prosti, dar ne putem bizui pe îngăduinţa, dragostea, bunătatea, dreptatea Lui milostivnică şi înţelegătoare. Ne putem încredinţa Lui cu dragoste şi nădejde ca unei Persoane! Budismul e gheţărie, algebră, sistem…ca şi yoga şi taoismul. Eu l-am cercetat atent: nu numai la Mircea Eliade (interpretat foarte serios şi pătrunzător), ci şi în volumele scrise de Evans-Wentz şi lama Kazi Dawa Samdup (în engleză, traduse din tibetană). Am înţeles că dacă-i aşa cum ne spune „Cartea tibetană a morţilor”, atunci înseamnă că pământul acesta e iadul veşnic în care mereu revenim din bardo spre a ne întrupa de istov. Lăsaţi-mă să cred în Hristos, să mă rog Lui ca unei Persoane, să-L iubesc, să nădăjduiesc în El, Cel care mă face liber (Ioan 8, 31-32; 36), în Persoana Lui – vorba lui C. Noica – Persoana Lui cuminecabilă şi comunicabilă. Ştiu de la foştii mei co-religionari şi de la prietenii mei occidentali (şi din aproape toată literatura occidentală contemporană) că sunt dispuşi să recunoască morala creştină, dar că, pentru nimic în lume, nu se pot învoi cu Persoana Dumnezeiasca a lui Iisus. Iar Părintele Stăniloae asta spune şi dovedeşte: că esenţa «binevoitoare» a creştinismului constă în Persoana divino-umană a lui Hristos! Întreaga problemă ţine de formulare şi de comunicare. Biruitor şi raţional rezolvată de creştinism. (Rog a lua aminte că eu nu cunosc budismul din ziare şi reviste, ci – pe cât se poate unuia care nu cunoaşte sanscrita şi tibetana – din izvoare serioase, ajutându-mi mult răposaţii mei prieteni: Sergiu Al. George şi pr. Mihai Avramescu.) Creştinismul, să luăm bine aminte, nu e o simplă şcoală a cinstei, curăţiei şi dreptăţii, ori o nobilă şi raţională explicaţie a vieţii (teologia ne dezvăluie mai bine tainele decât zoologia: Emil Cioran); ori un înalt cod de purtări (confucianismul, şintoismul), ori o terapeutică evazionistă (stoicismul, yoga, zenul), ori un set de întrebări (taoismul), ori un act de supunere în faţa Unicului (iudaismul, islamismul). E mai mult şi mai deosebit: e învăţătura lui Hristos, adică a dragostei şi a salvatoarei putinţe de a ierta. Nici o religie nu concepe îndreptarea păcatelor altfel decât pe drumul logic al compensării (iar în brahmanism şi budism teoria, prin samsara, e împinsă până la consecinţele cele mai absolute); numai în religia în care Dumnezeu nu primeşte jertfe, ci Se jertfeşte El, s-a putut ivi speranţa ştergerii totale şi instantanee a păcatelor, prin cel mai cutremurător şi mai anti-contabilicesc, deci şi cel mai scandalos, act. (În această metanoia, revoltătoare pentru ordine, raţiune şi dreptate, îşi găseşte probabil explicaţia şi ciudata repulsie pe care, singură printre celelalte confesiuni, o provoacă multora creştinismul. Creştinismul, aşadar, a descoperit antigravitaţia. Creştinismul este un mesaj existenţial, care face din existenţă ceva ce pare mai paradoxal şi mai greu decât a fost vreodată înainte şi va mai putea fi vreodată în afara creştinismului.). Dumnezeu, precizează I. Hausherr, nu este infinit, ci adevărat. Dumnezeu nu este Infinitul, ci Adevărul. El a creat infinitul, dar este Persoană. (După cum şi pe om tot ca persoană l-a creat, prin suflu, prin cea mai directă şi personală relaţie. O idee sau o forţă având de rezolvat aceeaşi problemă ar fi găsit alt mijloc, dar e sigur că nu pe cel indicat la Facere 2:7 – «a suflat în faţa lui suflare de viaţă».) Lui C.G.Yung, în Ceylon, un preot îi spune: «Nu, lui Buddha nu te poţi ruga. Nu-l poţi implora. Buddha nu mai e. E în Nirvana». Asta-i marea deosebire. Hristos, care S-a rugat mereu, aşteaptă mereu ruga noastră. E cu ochii şi cu urechile la noi, mereu la uşă. Hristos, ca şi Tatăl, lucrează mereu (Ioan 5, 17), iar la fiecare liturghie Se jertfeşte. El nu e în nirvana la odihnă, la repaus, la deconectare. E pe «şantier» şi pune umărul. La puşcăriaşi mult savurata zicală indiană – decât să umbli e mai bine să stai în picioare, decât să stai în picioare e mai bine să şezi, decât să şezi e mai bine să stai culcat, decât să stai culcat e mai bine să dormi, decât să dormi e mai bine să mori, decât să mori e mai bine să nu te fi născut – reprezintă însăşi valoarea de contrast a creştinismului. Care este dragoste de viaţă, făgăduinţă de a trăi veşnic. Unamuno: jindul nemuririi eului, iată ce-i creştinismul.
      În India, în toate religiile, ţelul e dispariţia, desfiinţarea, dezgustul. Creştinismul, dimpotrivă, este alb, este goethean («La început voi pune fapta» este o afirmaţie creştină în care autorul a sărit peste cuvântul Ioaneic «La început a fost Cuvântul şi toate prin El s-au făcut»), este exaltare: fericirea de a fi. După chipul şi asemănarea celui care a grăit: «Eu sunt Cel ce sunt». Buddha ne îmboldeşte cu neantul. Hristos ne oferă totul. Desigur că budismul, zenul, antropo – şi teosofia etc. sunt mai uşoare decât creştinismul. În creştinism Domnul e mereu prezent, dar nu impietează nici o clipă asupra absolutei noastre libertăţi. Stă la uşă şi bate. Nu intră nechemat. Iar înainte de a da, întreabă: «crezi tu că pot?» Nu întreabă dacă solicitantul e vrednic de a primi, ci dacă e liber de a crede. Şi de răspuns răspunde tot pe măsura libertăţii: «fie ţie după credinţa ta». Creştinismul e cel mai aproape de legea fundamentală a universului: lege care poate fi denumită a contradicţiei (coincidentia oppositorum), a paradoxului, a dialecticii, a bipolarităţii simultane. Cred, Doamne, ajută necredinţei mele. Îmi închipui cât de trist trebuie să fie pentru Dumnezeu să vadă imensul plictis al Indiei, ori nepăsarea teoretizată şi inteligentă a Franţei. Dar iarăşi nu încape îndoială că inferioritatea asiatismului în raport cu doctrina creştină provine din două cauze: ignorarea Satanei şi neputinţa de a percepe simţul tragic al existenţei. Bhagavad-Gita înfăţişează năzuinţele omului superior: a fi eliberat de ură, dorinţă, frică, dragoste şi milă. Cuvintele acestea definesc limpede poziţia axiologică a hinduismului şi totodată limitele sale în teoria valorilor. Eliberat de milă şi de dragoste! Ce uriaşă deosebire şi nu e greu a spune în defavoarea cui. Dr-ul Al.G. susţine că eliberarea de milă şi dragoste, Bhagavad Gita, nu poate fi interpretată ca o scădere în raport cu doctrina creştină, ci ca depăşire absolută a bipolarităţii. Mă rog, o fi, dar îl înfrunt cu propria lui teorie despre originalitatea creştinismului. O dată cu descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă despre secta esenienilor, Universitatea din Ierusalim, rabinatul internaţional şi cărturarii evrei de pretutindeni au făcut foarte mare caz de asemănările dintre esenieni şi creştini. Tâlcul amploarei ce s-a dat textelor eseniene este uşor de dibuit, se urmărea a se dovedi că şcoala lui Iisus Hristos nu este decât o ramură oarecare a iudaismului. Doctrină interesantă, creştinismul, onorabilă, dar – vedeţi – e numai şi numai o comunitate rabinică printre altele, o variantă. Iar de vreme ce-i aşa – şi textele dovedesc profunda asemănare (în fond identitate) a creştinismului cu mediul înconjurător şi cu anterioritatea – la ce bun atâta agitaţie în jurul unei religii pretinse nouă, pe al cărei cap nu-i nici o nevoie să-l considerăm divin pentru a o explica? Ia citiţi sulurile: e aproape acelaşi lucru. Işu e «regele dreptăţii», adică şeful unei sinagogi puriste şi niţel dizidente. Aşa să fie? Nu. Doctrina esenienilor seamănă cu a lui Hristos, seamănă, dar nu răsare. Sunt şi trăsături comune şi diferenţe majore. Sunt asemănări care merg până la un punct şi acolo încetează. Şi fătul în embriogeneză repetă filogeneza, dar nu se opreşte la stadiul de peşte. Şi pruncul omenesc face gesturi ca ale puiului de maimuţă, dar pe la zece luni tânărul primat e stereotip, în vreme ce vlăstarul uman o apucă pe căile nesigure ale adaptării imperfecte, căile lui Edgar Daqué. Apa, dacă e pusă la fiert, începe a elibera aburi pe la 60°, dar nu fierbe decât la 100° şi apa fiartă e cu totul altceva decât apa caldă sau apa care e aproape fiartă ori pe punctul de a fierbe. Fierberea e un fenomen nou, de neînlocuit, de neasemuit, e surpriză, e motiv de mirare. Faţă de doctrina eseniană, creştinismul e ca apa care fierbe faţă de apa din care ies aburi. Tot aşa, după ce-i reamintesc propria metaforă, îi pot răspunde lui Al.G.: or fi, ba şi sunt, în textele vedice şi budiste şi în ale celorlalte religii, pasaje despre milă şi dragoste şi precepte similare cu cele evanghelice. Dar sunt întâmplătoare, izolate, nu sunt coordonate care susţin construcţia şi nu ele rezumă doctrina. Dragostea nu este nici în hinduism, nici în Legea Veche, axa, temeiul, esenţa, principiul, criteriul, totul – aşa cum e în Evanghelie. Nu e apa care fierbe. Şi în sistemele aritmetice cu baza 12 apare cifra 10; spre deosebire de sistemul zecimal, are altă valoare. Savanţii apologeţi ai textelor eseniene îmi par puşi în postura unor evoluţionişti, încremeniţi în ajunul unei mutaţii. În creştinism, dragostea nu e un oarecare precept, unul, e singurul lucru care va rămâne când se vor fi dus toate, după cum spune Sfântul Apostol Pavel. Creştinismul e mai ales acestea trei: duh, foc, dragoste, tustrele elemente vădit «dinamice» şi subtile. De aceea, fraţi creştini, nu-i de ajuns creştinului să meargă duminica şi în zile de sărbătoare la biserică, să aprindă una ori câteva lumânări, să se închine la icoane şi, eventual, să bată una ori câteva metanii. Bune sunt acestea toate, şi frumoase. Dar cred că nu-s destul. Creştinismul înseamnă trăire creştină liberă, zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă. Domnul nu a venit pe pământ spre a întemeia o nouă religie, ci pentru a ne da un nou mod de viaţă, a ne chema la înduhovnicire şi îndumnezeire. Hristos S-a pogorât din cer şi S-a făcut om, ca noi să ne putem înălţa deasupra condiţiei noastre animalice şi trupeşti, să ne putem îndumnezei. Hristos ne cheamă chiar deasupra deasuprelor Vechiului Legământ, întru împlinirea vocaţiei noastre spirituale şi cosmice. Povestea cu Sfântul Casian Romanul şi cu Sfântul Nicolae s-ar potrivi de minune pentru a exprima deosebirea dintre creştinism şi budism. Sfântul Nicolae care-şi suflecă şi-şi murdăreşte hlamida lăsându-L pe Dumnezeu să aştepte, pentru a-l ajuta pe un ţăran să-şi scoată căruţa din glod, în vreme ce Sfântul Casian îşi păstrează hlamida imaculată şi se grăbeşte spre a se înfăţişa cu vrednicie lui Dumnezeu (care-i va da cu delicateţe peste nas şi-l va lauda pe întârziatul şi înnoroitul Nicolae), simbolizează însuşi creştinismul: religia care ia parte la tragedia omului şi la necazurile lumii, nu numai la tragedii, ci şi la belele, scârbe.
      Cine nu admite trecerea de la viata limitata in timp la vesnicia alba prin Hristos, e silit sa creada in reincarnare. Alternativa nu exista”.

      Apreciază

  11. Felix said, on decembrie 27, 2021 at 9:48 pm

    Saccsiv aici este sursa originala in limba greaca a articolului postat de tine. Am postat pentru cei care iti reproseaza ca postezi articole „copiate”!

    https://alopsis.gr/%CF%81%CE%AD%CE%B9%CE%BA%CE%B9-%CE%B8%CE%B5%CF%81%CE%B1%CF%80%CE%B5%CE%AF%CE%B1-%CE%AE-%CE%B1%CF%80%CE%BF%CE%BA%CF%81%CF%85%CF%86%CE%B9%CF%83%CE%BC%CF%8C%CF%82-%CE%B5%CE%BB%CE%AD%CE%BD%CE%B7-%CE%B1/

    Apreciază

  12. Felix said, on decembrie 27, 2021 at 11:19 pm

    Sfantul Sofronie Saharov:

    În afara lui Hristos stăpâneşte impersonalul. Socotesc drept un foarte mare păcat în viaţa mea că m-am lăsat târât spre yoga şi meditaţie transcendentală. În vremea aceea cochetam cu religiile orientale şi-L negam în fapt pe Hristos. Toţi cei care au trecut prin budhism trebuie să se pocăiască până la capăt, altfel această experienţă orientală va lăsa ceva în sufletul lor.
    Cei ce se fac ortodocşi din raţionament filosofic sau din simţ estetic, în clipele de mare concentrare în sine ajung, pe calea acestui raţionament, la o teorie mistică şi, văzându-şi lumina propriei minţi, se îndrăgostesc de ea. Această lumină nu este nici diavolească, nici Dumnezeiască. Însă când este primită ca fiind Dumnezeiască, atunci ea se demonizează, precum zice şi Iacov, fratele Domnului: «Nu este înţelepciunea aceasta de sus pogorându-se, ci este pământească, sufletească, drăcească» (Iacov 3:15). Când cunoaşterea psihică, pământească, este privită ca fiind Dumnezeiască, ea devine demonică.
    Şi orientalii (budhiștii, yoghiștii) care se ocupă cu meditaţia văd o oarece lumină – dar este o vedere care îi desparte de toată zidirea, dându-le trufie. Această lumină nu este Dumnezeiască, ci demonica, zidită. Dimpotrivă, în Ortodoxie, vederea Luminii Dumnezeieşti împărtăşeşte omului viaţă şi dragoste pentru întreaga zidire.
    Buddhismul şi asceza ortodoxă sunt diferite. În buddhism oamenii încearcă să se desprindă de toate şi să ajungă în nirvana; ei ridică un raţionament abstract la rang de teorie mistică şi văd lumina cea zidită a intelectului lor, aşa cum s-a petrecut şi la Plotin, la neoplatonicieni. Părinţii cunoşteau acest lucru – care poate fi numit «întunericul dezgolirii de toate» – dar au trecut dincolo de el, şi au ajuns la vederea Luminii nezidite. Ei au trăit faptul că Lumina vine din Persoană, iar nu dintr-o idee, simţind legătura personală [ipostatică] cu Dumnezeu şi totodată sporind într-o mare dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de lumea întreagă – până la mucenicie şi „ura de sine”.
    Există şi Lumină Dumnezeiască, şi lumină drăcească. Uneori, cineva îşi poate vedea lumina firească a propriului intelect. Filosofi ca Plotin şi alţii din Apus, cei orientali ori buddhiştii au putut să vadă lumina firească a intelectului, fiind uneori sub înrâurirea diavolului. Este o mare diferenţă între aceste lumini. Lumina de la diavoli are o altă energie-lucrare – când diavolul i-a arătat propria sa lumină Stareţului Siluan, atunci Siluan şi-a văzut şi măruntaiele. Lumina firească, a intelectului, este o strălucire a învăţăturilor filosofice. Omul simte că aceste străluciri vin şi pleacă. Lumina lui Dumnezeu este întreagă, în timp ce lumina diavolului este sfâşiată.
    Însă Dumnezeiasca Lumină oferă o altă cunoaştere – ea este Lumina dragostei, lumina lui Hristos, descoperirea Dumnezeului Treimic.
    Când am cunoscut Adevărul, pe Hristos ca Dumnezeu adevărat, m-am întristat mult pentru vremea pe care am pierdut-o cu budhismul. Mult m-am înşelat. Acum înţeleg mai mult decât oricând că, în afara lui Hristos, toate lucrurile sunt o înşelare, o nerozie. Unii spun că buddhismul nu are legătură cu demonismul. Însă cei care spun asta cunosc buddhismul doar din cărţi, vorbesc teoretic. În practică este altceva. Unii spun că prin meditaţie dobândesc o liniştire. Aceasta se arată aparent ca un lucru bun, însă oamenii care o practică sunt subjugaţi de trufie, şi sfârşesc în războiul trupesc. Chiar dacă scapă de buddhism, tot au război al trupului. Aceasta vădeşte satanismul acestei metode. Karatele pot părea bune la început, ca gimnastică, pentru că exersează trupul, dar în cele din urmă abat mintea omului de la nevoinţa şi theologia ortodoxă. Această activitate este strâns legată de doctrina căreia îi aparţine.
    Dacă citeşte cineva diverse cărţi – de psihologie, buddhiste – nu mai are cum să dobândească simţirea curată a Ortodoxiei. Buddhismul are unele adevăruri, dar un adevăr omenesc, care ajunge până la «nimic» – adică prin concentrarea-meditaţie îl conduce pe om către nefiinţa din care a fost zidit. Este o sinucidere existenţială. Însă Hristos ne călăuzeşte către îndumnezeire, către comuniunea cu Dumnezeul Treimic.
    Când cineva a trecut prin buddhism, trebuie să se pocăiască şi să plângă mult, altminteri va rămâne înlăuntrul său o rămăşiţă din viaţa sa de până atunci, o oarecare trufie. Păcatele trupeşti (curvia) se uită şi se vindecă uşor prin pocăinţă. Păcatele sufleteşti şi duhovniceşti (mândria, ereziile, căutările prin buddhism) nu se vindecă cu uşurinţă. La fel se întâmplă şi în privinţa culturii: un monah care încă se mai preocupă de cultură arată că nu-şi trăieşte pocăinţa. De-ar fi avut pocăinţă, toate cele cu care se ocupase mai demult, inclusiv cultura, ar fi rămas în urmă, căci înaintea lui ar fi fost mereu Harul lui Dumnezeu.
    Dogma Sfintei Treimi are legătură cu viaţa noastră, de vreme ce omul este după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Care este legătura noastră cu Dumnezeu? Persoana-ipostas. Tatăl trăieşte în Fiul şi în Duhul Sfânt. Fiul trăieşte în Tatăl şi în Duhul Sfânt. Duhul Sfânt trăieşte în Tatăl şi în Fiul. Această unitate nu anulează calităţile ipostatice specifice ale Persoanelor.
    Dogmele sunt de trebuinţă în viaţa duhovnicească; în lipsa lor, viaţa duhovnicească se alterează. Prin urmare, nu suntem fanatici când insistăm asupra dogmelor, asupra hotărârilor Părinţilor de la Sinoadele Ecumenice. După cum, atunci când întâlnim un om pe care vrem să-l ocolim, schimbăm drumul, iar atunci când întâlnim un om pe care-l iubim, alergăm către el, asemenea se întâmplă şi cu dogmele: avem o ţintă şi alergăm către împlinirea ei. Dacă pierdem ţinta, nu mai avem puterea de-a alerga. Trăirea dogmei se vădeşte în înţelegerea asupra persoanei din punct de vedere ascetic şi theologic.

    Apreciază

  13. Felix said, on decembrie 28, 2021 at 10:12 am

    Ne-am obişnuit cu toate ereziile. Aşa ne-am obişnuit cu ele, încât nu se mai tulbură nimeni de nici o erezie nouă care apare. Nu se mai tulbură nici de homosexuali, nu se mai tulbură nici de „Codul lui da Vinci“. Ne-am obişnuit cu răul. Aceasta este partea cea mai grea pentru societatea noastră. Ne-am obişnuit cu răul în aşa măsură, încât nu-l mai sesizăm.

    Aceasta a ajuns situaţia noastră morală, în momentul de faţă, în lume. Orice erezie care apare, în primul rând îşi câştigă prezenţa în cetate prin legea murdară a societăţii. Toate societăţile con­temporane au legi murdare. Toate sunt antihristice, toate sunt pentru distrugerea morală, pentru izolarea individului, pentru dezbinarea lui, pentru a face din el un sclav, o rotiţă a Guvernului. Indiferent unde este, în cea mai mare democraţie! Toate acestea, încet-încet ne-au obişnuit cu răul.

    Astăzi nimeni nu mai strigă că se întâmplă aşa sau că se întâmplă aşa, sau că Iisus este batjocorit, sau că toată Credinţa noastră este transformată într-un fel de joc murdar. Creştinii sunt socotiţi înapoiaţi mintal fiindcă cred în Iisus Hristos. Nu avem altă credinţă, spun cei de azi, decât credinţa care este palpabilă: avem dreptul la bucuria vieţii acesteia, fără frâu!

    (Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, . “A sluji lui Hristos înseamnă suferinţă”, Editura Bonifaciu, 2009).

    ###

    Osteneala și credința că stăm înaintea lui Dumnezeu, că ne vede și ne miluiește, ne dăruiesc tihnă, libertate, nădejde, pentru că știm că „nu este nici de la cel ce voiește, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu Care miluiește” (Romani 9, 16). Vai și amar dacă isihia și pacea ar depinde de noi! Dar, ce mângâiere! Asta nu-i treaba ta – zice Dumnezeu –, e treaba Mea! „Nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă din calea ce vicleană și să trăiască” (Iezechiel 18, 23).

    Acest Dumnezeu trăiește pe de-a-ntregul numai și numai să ne odihnească! Altfel, nu ne-ar fi adus la viață! Căci pentru a ne aduce la viață – pentru aceasta El este. Ce nădejde! Ce tihna ne dă! Oricât de puțină minte curată și oricât de puțină inimă curată de-am fi avut, am fi strigat: Un astfel de Dumnezeu există, și eu n-am putut să-L înțeleg până astăzi! „El poartă grijă de mine” (1 Petru 5, 7)! El a hotărât aceasta, a făgăduit-o și o va face cu noi.
    Atunci eu ce fac? Eu sufăr, mă lupt, strig, mă chinui, dar știu sigur că toată această suferință este o călătorie dumnezeiască, împreună cu mine este însuși Dumnezeu, Dumnezeu Care miluiește, și este exclus să facă altceva cu mine decât să mă mântuiască.

    Așadar, când eu Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu și cred în El, atunci iubesc osteneala. Când însă îmi iubesc sinele și vreau odihnă, și nu slava lui Dumnezeu, atunci osteneala mea este un chin, pentru că nu-mi satisface egoismul, adică faptul de a ajunge un mare om în această viață.

    Arhim. Emilianos Simonopetritul.

    Apreciază

  14. victorafteni said, on decembrie 28, 2021 at 11:36 am

    Tehnica Reiki prezentată ca și terapie este de fapt vrăjitorie! O fostă cunoștință … pe care din nefericire am cunoscut-o … practica această tehnică – își alegea o persoană ca subiect (cu sau voia acelei persoane) pentru care își executa toate acele scheme energetice. Să fii subiect al unei persoane care practică reki este ceva oribil – ei spun că te încarcă de energie, dar de fapt te seacă aproape total de putere și vitalitate.Efectele unei astfel de încercări se simt și după mulți ani. Discursul lor legat de această practică este unul mincinos și înșelător – spun că vindecă și tratează la fel cum făcea și Domnul nostru Iisus Hristos …. este o amăgire ca să convingă oamenii.Nu practicați reki și feriți-vă de cei care fac acest lucru.

    Apreciază

  15. Felix said, on decembrie 28, 2021 at 11:46 am

    Parintele Symeon B. ucenicul Sfantului Sofronie Saharov:

    New-Age este o stare de spirit, care pătrunde peste tot, într-o manieră insesizabilă.
    Toate aceste mişcări interesate de spiritualităţile orientale, de magie, de toate aceste lucruri, amestecate cu o răceală a credinţei creştine sunt legate de astrologie. Se crede că omenirea va intra în­tr-o nouă eră, în care elementele pozitive din toate re­ligiile lumii vor forma o nouă religie, în care capacită­ţile spirituale ale omului vor fi dezvoltate enorm. Difi­cultatea constă în faptul că există un mare amestec de elemente bune şi rele. De exemplu, printre elemente­le pozitive se numără şi acela de a recunoaşte că raţionalismul trebuie, depăşit, că trebuie să se redesco­pere sensul simbolic. Alte elemente care completează ceea ce am spus mai înainte sunt o redescoperire a sa­crului şi dorinţa de a duce o viaţă mai aproape de na­tură. Toate aceste elemente eu le numesc pozitive şi ele încurajează pe oamenii care intră în curentul New-Age. Din nefericire însă, intrând în acest curent, oame­nii devin sclavii multor spiritualităţi false. Şi aici Orto­doxia ar avea de jucat un mare rol, pentru că ea este mai bine plasată decât Catolicismul şi Protestantismul, pentru a face o deosebire a duhurilor.
    Am zis că aceşti oameni devin victimele New-Age-ului, dar adeseori ei nu sunt victime în totalitate. Căutările lor spirituale sunt adesea conduse de orgoliu. Şi aceasta este total diferită de calea creştină pe care mergem cu pocăinţă adevărată şi smerenie. Deci, în concluzie, mă tem că New-Age-ul este o mişcare a lui Antihrist.
    Este mai degrabă o stare de spirit, spre care converge practic duhul lui Antihrist. Este ideea că, de fapt, creştinismul ar fi depăşit şi că ar trebui un fel de sinteză a principalelor elemente din toate religiile lumii. În această perspectivă, creştinismul este una din religiile lumii. Deci, Noua Eră nu respinge direct pe Hristos, dar îl deformează complet.
    Eu cred că la rădăcinile acestei mişcări, o mişcare cu frontiere insesizabile, se află ceea ce în Istoria Bi­sericii se numeşte gnosticism. Gnoza nu este un curent materialist, ci spiritualist. După perioada de decă­dere materialistă, omul se întoarce către spiritual, fără să-şi dea seama că există multe duhuri, care nu sunt Duhul Sfânt.
    Preistoria acestei mişcări se leagă de căutarea în religiile orientale. Foarte mulţi creştini botezaţi astăzi, în Occident, au părăsit creştinismul şi au îmbrăţişat budismul sau diferite forme de yoga. Toate aceste manifestări nu sunt posibile decât acolo unde a slăbit trăirea creştină. Oamenii cred că pentru a-şi trăi ade­vărata viaţă, trebuie să caute soluţii în afara creştinis­mului. In ciuda industrializării excesive, a modernis­mului, oamenii caută o viaţă simplă, o hrană naturală, respectă natura. Toate acestea sunt adevărate.
    New-Age are rădăcini mai îndepărtate. El are legătură cu influenţele religiilor orientale, care sunt re­zultatul unei slăbiri a credinţei creştine. Acolo unde Biserica este vie, cred că New-Age nu va avea nici o influenţă.
    New-Age este un fel de căutare spirituală pentru cei care şi-au pierdut rădăcinile creştine în Biserică. Şi aici cred că trebuie să facem distincţie pentru că există elemente pozitive şi elemente negative, şi în acest, să zicem, vid spiritual în care trăim, există o căutare de a depăşi raţionalismul sau o formă de viaţă prea materialistă. De asemenea, există o redescoperi­re a sensului sacrului. Toate aceste elemente sunt po­zitive în ele însele. Dar când se îndreaptă spre aceste forme de New-Age, atunci ne îndepărtăm complet de Hristos.
    Este o căutare spirituală, în care omul vrea să de­vină dumnezeu prin el însuşi. Deci, în realitate, aceasta este o formă de gnosticism care poate merge până la a lua forme de păgânism, idolatrie ca de exemplu cultul naturii, astrologia, magia şi toate formele de spiri­tualitate orientală şi credinţe, care sunt foarte îndepăr­tate de tradiţia spirituală a ţărilor ortodoxe.
    Calea duhovnicească creştină pune în centrul ei Persoana Divino-Umană a lui Hristos, fără nici un fel de relativism şi fără nici o asimilare a unor alţi maeştri ai umanităţii. In calitatea Sa de Dumnezeu făcut Om, Hristos este absolut unic, în timp ce mişcarea New-Age caută să creeze un fel de suprareligie, cu elemente împrumutate din diferite religii, într-un fel de sin­cretism complet. Şi aceasta, pentru noi, creştinii, este o provocare foarte periculoasă, întrucât New-Age este o stare de spirit care se infiltrează pretutindeni, fără să-ţi dai seama. Poţi spune: „Eu sunt creştin ortodox” şi în ace­laşi timp să adopţi o mentalitate proprie New-Age-ului. Şi astfel devii exterior, formal creştin ortodox, dar prin felul nostru de a gândi, de a acţiona, poate chiar prin felul nostru de a ne ruga, aparţinem unui univers total di­ferit de universul creştin.
    Adesea, în Occident, trăim într-o stare de individu­alism extrem. Şi atunci trăim ca într-un fel de su­per-market şi fiecare îşi fabrică mica sa religie personală. Iei puţin de aici, puţin de dincolo şi îţi faci „salata ta orientală”. Aceasta corespunde unei menta­lităţi moderne care este, în esenţa ei, refuzul Tradiţiei. Şi fiecare, refuzând Tradiţia, se simte capabil — crede el — să se dirijeze pe sine.
    In măsura în care creştinismul a slăbit destul de mult în societatea noastră modernă, vedem că locul său este progresiv ocupat de o multitudine de curente religioase care promit omului o dezvoltare spirituală fără precedent. Acest fapt a început prin prezenţa re­ligiilor orientale necreştine în Occident, observându-se o adevărată atracţie faţă de budism, zen, yoga (reiki) şi alte forme şi tehnici spirituale de acest fel. Se dezvoltă, de asemenea, astrologia, o oarecare venerare a timpului, chiar magia, credinţa în reîncarnare şi multe alte credinţe de acest fel. Toate acestea erau mai mult sau mai puţin prezente înainte. Nou este că, adunate la un loc, au în comun o atitudine globală ce semnifică, pe scurt, că omenirea a intrat într-o perioadă nouă, epoca Vărsătorului, care urmează celei a Peştelui. În această epocă, omul va cunoaşte o dezvoltare unică, originală. In fond aceasta este o formă a progresului modern, aplicată lumii spirituale. Se vorbea despre progres social, tehnic, intelectual, dar aici ai de a face cu un fel de mutaţie spirituală a omului. Şi astfel, învaţă aceştia, va lua naştere o nouă „religie” care va folosi cele mai bune elemente din toate religiile lumii. Şi această nouă „religie” va înlocui pe celelalte. Nu-L abandonăm pe Hristos, dar îl înţelegem într-o manie­ră cu totul diferită de cea pe care o prezintă Biserica.
    Mulţi oameni sunt atraşi de „mutaţia” omului către o spiritualitate la care se ajunge fără eforturi prea mari. Vă vorbeam mai înainte că am fost atras în Ortodoxie de ideea sfinţeniei. Dar, sfinţenia creştină trece prin pocăinţă şi cruce. Însă omul, astăzi, nu vrea nici să sufere, nici să se pocăiască. New-Age-ul vine şi spune: „Iată, vă veţi dezvolta spiritual fără a fi ne­voie să suferiţi sau să vă pocăiţi”. În puţine cuvinte, aceasta este ispita pe care a suferit-o Adam prin şarpe în rai. Aici avem de-a face cu problema fundamentu­lui naturii umane, fiindcă omul a fost creat de Dum­nezeu ca să devină asemenea Lui. Dar sunt două căi: aceea pe care Dumnezeu ne-a indicat-o şi arătat-o El însuşi făcându-Se om, El fiind Calea, Adevărul şi Viaţa. Dacă vrem să dobândim mântuirea şi să devenim asemenea Lui, trebuie să urmăm exemplul şi cuvântul lui Hristos. New-Age indică o altă cale: „Iată, veţi fi dumnezei fără să fie nevoie să treceţi prin cruce”.
    Folosind un astfel de limbaj, aceştia găsesc în om un ecou favorabil pentru propovăduirea lor, pentru că, pe de o parte este adevărat că noi trebuie să de­venim asemenea lui Dumnezeu, dar omul decăzut în păcat nu mai are puterea şi nu mai simte nevoia să accepte suferinţa. În acest sens, cred, fiindcă mi-aţi cerut părerea despre New-Age, că acest fenomen reprezintă în epoca noastră cel mai mare pericol pentru viaţa noastră creştină.
    În diferitele ramuri ale New-Age-ului, omul caută să-şi dezvolte capacităţile spirituale prin el însuşi. În sprijinul tuturor acestor idei există diferite teorii, spre exemplu cea a lui Teilhard de Chardin, care credea şi el în evoluţia rectilinie a umanităţii către o stare de dezvoltare superioară, ceea ce numeşte el punctul omega.
    New-Age îşi găseşte un punct de aplicare şi în mişcările ecologiste, dar şi aici ia o coloratură păgână, printr-un cult al naturii.
    Trebuie să recunoaştem că Biserica creştină pretu­tindeni, dar mai ales în Occident, a neglijat rolul omu­lui ca preot al creaţiei. Deci, omul are de îndeplinit o datorie în numele naturii faţă de Dumnezeu. Fiind sacerdot universal al creaţiei, aceasta poate fi reunită cu Dumnezeu. În Liturghia ortodoxă acest lucru are loc prin jertfa pâinii şi a vinului, când preotul zice: „Ale Tale, dintru ale Tale, Ţie-Ţi aducem de toate şi pentru toate”. Dumnezeu nu are nevoie să I se aducă jertfă, dar este necesar ca natura întreagă să fie reuni­tă în Dumnezeu şi oferită Lui. Numai în măsura în care creştinii vor conştientiza toate aceste dimensiuni, vor putea frâna această alunecare idolatra către un cult al naturii.
    Pentru a conchide, trebuie să spunem că mişcarea New-Age este una din principalele provocări pentru creştinism, cu atât mai mult cu cât este greu de distins şi se infiltrează într-un fel de care nu ne putem da seama.
    Se împlineşte anul acesta (1993 — n.n.) un secol de când s-a ţinut la Chicago un congres mondial al re­ligiilor. Anumite opere ale religiilor orientale, cum ar fi Bhagavad-Gita, au influenţat gândirea noastră. Nici ideologia masoneriei poate că nu este străină de vizi­unea New-Age-ului. Cum aceasta coincide cu o perioadă de mare apostazie faţă de creştinism, eu văd fenomenul în sine ca precedând mai degrabă venirea Antihristului, pregătind o peri­oadă de mari confuzii şi tulburări spirituale. Şi vedem aceasta în jurul nostru, acum din ce în ce mai mult. După părerea mea nu există decât un singur remediu, un singur antidot şi anume să ne legăm cu toată fiinţa noastră de Persoana divino-umană a lui Iisus Hristos.
    New-Age-ul cred că s-a născut din diferite căutări ale spiritualităţii orientale, însă, prin anumite elemente ale sale, îl are prezent şi pe Jung, pe Rudolf Steiner, cu antroposofia, teosofia… Toate aceste mişcări oculte, au pregătit terenul apariţiei New-Age-ului.
    Însă cred că, aşa cum am mai spus, este Anti­hrist care îşi pregăteşte încetul cu încetul condiţiile ve­nirii sale pe pământ. Şi când Antihristul va veni, el îşi va fi pregătit deja condiţiile ca să fie acceptat de oameni.
    Deci, pentru noi, creştinii ortodocsi, există în toate aceste curente o exigenţă a deosebirii duhurilor. Şi cred că la aceasta se referă şi una din cererile Rugăciunii dom­neşti „Tatăl nostru”: „Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău”.

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.