O EXCEPȚIONALĂ PROFEȚIE din secolul XV: “Lumea va purta MĂȘTI DE PIATRĂ”
Repostez, pentru cititorii mai noi, o profetie din secolul XV:
„Omul va deveni atât de plin de răutate, atât de înjosit ca urmare a întărâtării şi stăpânirii patimilor celor josnice asupra sa, atât de împietrit la inimă, întunecat şi cu totul epuizat de singura grijă de a supravieţui, încât pentru viaţa duhovnicească el nu va avea nici bunăvoinţă, nici loc în inima sa. Nu va mai rămâne nici o călăuză duhovnicească, deoarece şi aceştia vor urma căile lumii. Bisericile lui Dumnezeu vor deveni fie goale, fie duhovniceşte profanate de către păstori nevrednici.
La apogeul acestor suferinţe şi al haosului din lume va apărea Antihrist. El va veni ca un făcător de pace, un conducător bun şi înţelept, care poate aduce lumea în rânduială. Cu toate acestea, de fapt, el va fi un vrăjmaş al tuturor, un urâtor a tot ceea ce este bun, un tiran şi un făcător de rău, un distrugător a toate; asemenea lui, lumea n-a văzut pe nimeni niciodată şi nici nu va vedea vreodată.
Fiecare persoană va fi pecetluită; fiecare amănunt sau element al muncii sale şi al vieţii acesteia, ba şi fiecare cuvânt, fiecare mişcare a facultăţilor mintale va fi sub supraveghere neîncetată, astfel încât ea [persoana] nu va mai avea obiceiul de a cugeta la sine, de teamă ca nu cumva înfăţişarea feţei să reflecte fără voia sa ceva nepotrivit cu autoritatea conducătorului lumii, adică a Antihristului. Toată lumea va purta „măşti de piatră”. Toată munca, fiecare metru pătrat de pământ, fiecare bob de grâu va fi sub controlul lui Antihrist.
Vor fi dezastre naturale: valuri chinuitoare de căldură vor alterna cu perioade de ger aspru, seceta cu inundaţiile; tornade şi furtuni cumplite vor pricinui distrugeri înspăimântătoare; erupţii vulcanice, cutremure şi boli între oameni, animale şi plante; toate acestea vor fi atât de îngrozitoare, încât îi vor duce pe oameni la disperare. Pământul, nemaiprimindu-şi binecuvântarea pentru a da roade, va fi lovit de foamete îngrozitoare, şi astfel se va sărăci cu totul. Şi numai celor care au primit pecetea Fiarei, adică a Satanei, li se va îngădui să existe pentru o vreme, deşi în cele mai slugarnice şi josnice condiţii de sărăcie totală şi dispreţ pentru demnitatea umană, pe care omul a primit-o de la Făcătorul său.
Toate se umplu de Antihrist: pământul, marea, aerul. Toate se vor face cu singurul scop de a înlătura cu totul numele lui Hristos din inima omului. Aceasta va fi cu adevărat o împărăţie drăcească pe pământ. Vor veni nenorociri cum n-au mai fost, un timp de agonie intensă nu numai pe pământ, ci în tot universul, căci ele [stihiile] sunt împreunate într-un singur plan al creaţiei, iar tot acest univers urmează să piară pentru ca, după aceasta, să poată fi îmbrăcat în nestricăciune, în statornicie, în veşnicie, după cuvintele Apostolului: Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune (I Cor. 15: 53)”.
La precedenta postare, fratele mircea.v ne amintea si de Dumitru Bordeianu – „Marturisiri din mlastina disperarii”:
Rezultatul acestei experiente a fost ca s-a ajuns la „citirea gândurilor”. […] Atât eu, cât si camarazii mei, am vazut cu ochii nostri ca nu ne mai puteam controla expresia fetei, care ne trada întotdeauna gândurile pe care nu mai reusea sa le mascheze. În momentul când posedatul te tortura si se uita în ochii tai, întrebându-te unde te gândeai sau ce gânduri aveai, daca nu raspundeai sincer, el îti si observa pe fata gîndul pe care voiai sa-l ascunzi. Nu mai aveai nici vointa si nici puterea sa-ti opresti aceasta exteriorizare, si atunci se stia precis daca spuneai sau nu adevarul.
Aceasta a fost ultima faza a nebuniei colective pe care am trait-o toti cei care am trecut prin demascari. Iar rezultatul acestei „citiri” a gândurilor, prevazute de Nicolski si profetite noua de Turcanu, a fost neîncrederea totala în cel de lânga tine.La începutul lui august 1951, când declaratiile publice si scrise erau pe terminate, iar tortura de „citire” a gândurilor atinsese nivelul prevazut în planurile ocultei, Turcanu a trecut din camera în camera, cu expresia unui demon satisfacut si l-am auzit repetând ca, ispitind si înselând pe cei tari si credinciosi, i-a putut tavali în mocirla.
„Ma, banditilor, va amintiti foarte bine ce am spus în camera aceasta cât si în celelalte camere, ca eu nu glumesc, ca ma voi tine de cuvânt si voi folosi toate metodele pentru a-mi atinge scopul urmarit. Or, iata ca am ajuns, prin metodele pe care le-am folosit, sa va citim si gândurile, fapt la care voi nu v-ati asteptat niciodata.”
15. Când s-a născut Occidentul? Apariția culturii faustice
Sursa: https://evadare.ro/carti/15-cand-s-a-nascut-occidentul-aparitia-culturii-faustice/
(cuprinsul serialului)
Întrebat care e data de naștere a culturii europene, Constantin Noica a indicat anul 325. E vorba de Sinodul Ecumenic de la Niceea, când se elaborează mărturisirea de credință creștină, sub patronajul lui Constantin cel Mare – deopotrivă împărat al Romei și al Bizanțului. Alegerea îmi place, pentru că împacă Estul cu Vestul, pune creștinismul la temelia Europei și nu rupe legătura cu moștenirea clasică greco-romană. Am spus în episodul despre magic, că mă nemulțumește această separație drastică din partea lui Spengler. Nu mai revin.
Noica însuși era admirator al autorului german, dar în acest caz, îl contrazicea de două ori. Spengler vedea în Occident o vietate distinctă de restul Europei și îi împingea data de naștere în secolul dinainte de anul 1.000. Văzând evoluția din ultimii ani, mă tem că suntem idealiști, cei care subscriem datei avansate de Noica. Și că Spengler se dovedește mai realist, în a descrie Occidentul ca pe „altceva”.
Notă. Se deduce din chiar titlul „Declinul Occidentului” că lucrarea nu are alt subiect. Așadar, în episodul de față vorbim doar de apariție. În următorul, vedem trăsăturile de bază și de ce l-a denumit Spengler „cultură faustică”. Iar în toate celelalte urmează să vedem cum se regăsește această categorie într-o serie de teme concrete din sfera artei, spiritualității, politicii. Temele vor urmări evoluția lumii europene, descriindu-i traiectoria, pentru a deveni tot mai actuale, aproape împletindu-se cu ce trăim.
pre-cultura fausticului
Ca toate culturile din grila lui Spengler, și Apusul European are o fază premergătoare. Aceasta s-ar derula între anii 500 – 900. E perioada merovingiană, când important nu e că francii încep să dea câțiva conducători faimoși, care își vor lua titluri imperiale. La drept vorbind, erau doar niște căpetenii războinice, a căror amintire se putea pierde. Important e că are loc o trezire a sufletului unei noi culturi, care le dă semnificație de întemeietori.
Câteva repere istorice:
- 507, Clovis învinge regatul Vizigot și adoptă religia creștină a soției lui, Clotilda
- 732, Charles Martel îi învinge pe Mauri, oprind extinderea islamului în Europa de Vest
- 800, Charlemagne e încoronat de papă ca „Imperator Romanorum”. Imperiul său se dorea o continuare a celui roman, dar „de neam germanic”
Imperiul carolingian, care avea capitala la Aachen (Olanda) e considerat nucleul Uniunii Europene. Includea și Elveția, alături de viitoarele Germania, Franța, Olanda, Belgia, jumătatea superioară a Italiei, parțial Austria. (Pe atunci, teritoriul românesc se afla sub stăpânirea avarilor. La propriu, nu la figurat.) Dar cum vom vedea, civilizația faustică îi include între fondatori și pe strămoșii ibericilor, britanicilor și nordicilor.
spațiul faustic
Am notat deja că, în teoria spengleriană, peisajul dă acea înclinație sufletească inițială. Pentru cultura magică, simbolul definitor e o peșteră în deșert, loc acoperit și misterios. Lumea magicului e acoperită de cerul înstelat ca o cupolă. (E cerul care i-a îndemnat pe caldeeni spre studiul astrologiei, apoi pe magii persani ai lui Zoroastru. E lumea tainică a creștinului.)
Pentru faustic, peisajul originilor e pădurea, loc deschis, care orientează privirea în sus, spre un spațiu fără limită. E pădurea foșnitoare și tenebroasă a vechilor gali, germani, helveți. Sunt copacii sacri, venerați de celți. Tot spre infinit trimite și țărmul mării, privit de vikingi și alți nordici, care se vor adăuga culturii faustice. Este un peisaj agitat, energic, care nu îndeamnă la interioritate, ci la acțiune, spațiu care se cere explorat și cucerit.
Spre comparație, orizontul rus (în care Spengler vedea o cultură incipientă) e cel al stepei, o întindere fără relief și fără dinamism, orientată spre pământ.
o trezire religioasă
Toate culturile au ca declanșator și combustibil o intuiție de ordin religios. La anul 1.000, populațiile respective erau formal creștinate. Dar haina creștinismului primar, de tip magic, se dovedea străină de sufletul germanic, celt, saxon… De undeva din străfunduri renăștea un folclor germanic, care se împletea cu legende creștine. Trăsături ale zeilor nordici se împrumutau în folclor vieților sfinților.
Chiar mesajul evanghelic era „adaptat” de misionarii veniți dinspre Mediterana. Astfel încât Hristos era prezentat cu latura triumfătoare asupra morții, decât cu mistica smereniei.
Povestesc din memorie o scenă amuzantă, culeasă de Edward Gibbon din cronicile antichității târzii, în cartea lui despre Căderea Imperiului Roman. Ajunși la unii din ultimii păgâni din nord, misionarii îi conving pe conducătorii barbari să se boteze. Toți ai lor trec prin apa unui râu și ies creștini pe malul celălalt. La ospățul de după, proaspeții convertiți află cu încântare despre bucuriile raiului, care îi va aștepta după moarte. Deodată, unul din ei întreabă unde sunt părinții și strămoșii lor. De vreme ce au murit nebotezați, îi lămuresc călugării, aceia nu pot fi decât în focurile iadului. Moment în care căpetenia își ia tribul și o trece râul în sens invers, ca să anuleze botezul abia primit.
„Ceea ce un popor preia de la altul prin convertire sau imitație entuziastă este un nume, un veșmânt și o mască a propriilor sentimente, dar niciodată sentimentele însele. Motivele mitice ale vechilor celți și ale vechilor germani, la fel ca și tezaurul de forme transmise de călugări învățați și tezaurul tuturor credințelor orientale creștine, adoptate în întregime de Biserica occidentală, trebuie considerate materia din care sufletul faustic al acelor secole își extrage propria arhitectură mitică.” (pag. 552, vol. I, Declinul Occidentului, O. Spengler)
nașterea unor națiuni
În opinia lui Spengler, apariția noii culturi dă naștere și unor națiuni. (Tranziție pe care o putem estima între secolele V și XII.)
„Limbile primitive nu oferă nici o bază pentru ideile abstracte. Dar la începutul fiecărei culturi are loc o schimbare capabilă să redea cele mai înalte probleme și simboluri în dezvoltarea sa.
Astfel, concomitent cu stilul romanic, cam în epoca francă, limbile germanice au dat naștere germanei și englezei, iar lingua rustica din provinciile romane de atunci a generat fraceza, italiana și spaniola; în ciuda originilor diferite, cele cinci limbi au un conținut metafizic identic.” (414, vol. I)
Panteonul vechilor germanici e cunoscut pentru zeii săi războinici. Totuși, Spengler e de părere că n-a fost o simplă trezire a vechilor zei, nici o întoarcere la păgânism. Ci o creație a unei mitologii noi, echivalentă cu perioada Iliadei, pentru cultura clasică.
Mitologia faustică se naște între 900 și 1200, perioada epopeilor cavalerești și a legendelor populare catolice. Culturile debutează cu o asemenea perioadă de creativitate debordantă, care în India ar corespunde epocii vedelor, iar în Egipt, ridicării piramidelor și legendelor Olimpului de la greci.
„Valhalla nu este de origine germanică. Aceasta nu era cunoscută triburilor din epoca migrațiilor și a apărut într-un moment anume și pe neașteptate, dintr-o necesitate pur lăuntrică, în conștiința popoarelor nou formate pe pământul Occidentului.” (551 vol. I)
În Valhalla se afla în vechime palatul lui Odin. Dar ea era și codrul unde valkiriile (fecioare mitologice) duceau sufletele vitejilor vikingi. E un folclor, care are echivalențe în basmele românești cu Făt Frumos și Ileana Cosânzeana. Unde se înfruntă Prâslea cu zmeii, sau unde se regăsesc motive străvechi, din credințe uitate, ca Baba Dochia, ielele sau Sfânta Vineri. Dar noua mitologie apuseană era chemarea unui altfel de suflet.
„Sufletul faustic se simte la el acasă într-o singurătate fără margini. Ce este Valhalla? Necunoscută de germanii migrațiilor și chiar de merovingieni, ea a fost imaginată de sufletul faustic (născând firește că sub impresia mitului antic păgân și creștin-arab); e vorba de două culturi anterioare ce se trezeau acum pretutindeni la o nouă viață în cărțile clasice sau sacre, în ruine, mozaicuri, miniaturi…” (257, vol. I)
legendele cavalerești
În perioada de până în secolul XII sunt puse pe hârtie, în mai multe țări europene, câteva din temele mitologice cele mai populare. Care, cu siguranță, avuseseră anterior forme folclorice rudimentare. (Trec în revistă câteva, pe care Spengler le-ar fi considerat prea cunoscute să le rezume.) Tot dintr-o pădure, ca Valhalla, pleacă în căutarea aventurii tânărul Parsifal. El va fi recuperat secole mai târziu, de romantici și pus pe muzică de Wagner.
Parsifal se alătură miticului rege Arthur, strămoș spiritual pentru galezi și englezi. Ei fac parte dintr-un ordin, care păzește relicve sacre creștine – potirul în care s-a vărsat sângele Mântuitorului și lancea cu care a fost străpuns pe cruce. Graal înseamnă „potir” în vechiul grai al francilor.
Regele Arthur apără Britania de saxoni. Iar cavalerii săi, adunați în jurul Mesei Rotunde, nu se sfiesc să recurgă și la vrăjitorii.
Cântecul lui Roland îl are ca erou pe nepotul lui Carol cel Mare. Roland moare ca martir în lupta cu musulmanii sarazini și sufletul lui ajunge în Rai. Exact ca strămoșii săi păgâni, duși în Valhalla.
Similar, Cântecul Cidului, poemul contemporan spaniol, prezintă aventurile în războiul cu maurii.
Tristan era alt cavaler al lui Arthur și are misiunea să o ducă pe Izolda în siguranță la viitorul ei soț. Aceasta încearcă să îl otrăvească, dar otrava se arată a fi o licoare vrăjită, care îi face să se îndrăgostească.
Cântecul Nibelungilor e un poem despre onoare și loialitate vasalică. Îi are ca protagoniști pe regina fecioară a burgunzilor, Brunhilda, și pe Siegfried. Acesta apărea încă din legendele nordice, ca erou de tip Hercule, care se luptă cu Odin; iar ulterior ca ucigaș de dragoni, ca Sfântul Gheorghe.
Din acest sol fertil va răsări toată mitologia cruciadelor și restul literaturii medievale, despre onoare, curaj, aventură și iubire romantică. O nouă lume se năștea.
- (va urma)
- (cuprinsul serialului)
Vosganian: „Sper să nu mai aibă nimeni tupeul să dea vina pe nevaccinați!”
Fostul ministru Varujan Vosganian vine cu precizări după ce a fost apostrofat pe Facebook că a exagerat când a spus că „rezultatele vaccinării în Europa sunt dezastruoase”.
„Ca să nu fie niciun dubiu cu privire la corectitudinea acelei evaluări, iată cifrele ultimelor săptămâni, care dovedesc eșecul lamentabil al campaniei de vaccinare, cu alte cuvinte situația epidemiologică este nu mai proastă, ci mult mai proastă decât la începutul campaniei de vaccinare:
MAREA BRITANIE: A fost atins recordul absolut de infectări/zi de la începutul pandemiei (peste 90.000), depășind cu 50% recordul anterior de 60 000, din 6 ianuarie 2021, deci dinainte de campania de vaccinare. Media deceselor zilnice e de peste 100, ceea ce e mai mult decât media din perioada martie – aprilie, când populația era, practic nevaccinată. În Marea Britanie, peste 80% din populația adultă este vaccinată cu două doze și cca 50% cu a treia doză.
FRANȚA: A fost atins recordul anului 2021 (peste 60.000 de infectări/zi). La începutul campaniei de vaccinare erau de trei ori mai puține. Numărul de decese zilnice se apropie de 250, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la începutul lui mai, când populația Franței era, practic, nevaccinată. În prezent cca 85% din populația adultă este vaccinată.
GERMANIA: Zilele astea s-a atins recordul absolut de la începutul pandemiei (peste 60.000 de infectări/zi), ceea ce e mai mult decât dublu recordului dinaintea începerii campaniei de vaccinare. Numărul deceselor zilnice a ajuns la peste 500, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la începutul campaniei de vaccinare. În prezent peste 80% din populația adultă este vaccinată cu două doze.
BELGIA. A fost atins recordul absolut de infectări (aproape 25.000), de peste zece ori mai mult decât la debutul campaniei de vaccinare. Numărul deceselor zilnice s-a apropiat de 60, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la debutul campaniei de vaccinare (aprilie 2021). În Belgia populația adultă e vaccinată în procent de aproape 90%.
ELVEȚIA. A fost atins recordul absolut de infectări/zi (peste 12.000) ceea ce e de peste zece ori cât era la începutul campaniei de vaccinare. Numărul deceselor zilnice a ajuns la 30, ceea ce e recordul de decese de la începutul campaniei de vaccinare. Populația adultă e vaccinată în procent de aproape 80%.
OLANDA. A fost atins recordul absolut de infectări/zi de la începutul pandemiei (24.000), de patru ori mai mult decât la începutul campaniei de vaccinare. Numărul deceselor zilnice a depășit 80, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la debutul campaniei de vaccinare. Populația adultă e vaccinată în proporție de peste 85%.
PORTUGALIA. Numărul de infectări zilnice s-a apropiat de 6000, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la debutul campaniei de vaccinare. Numărul de decese zilnice e mai mare decât la debutul campaniei de vaccinare, dar rămâne mic. Populația adultă a Portugaliei e vaccinată în procent de aproape 100%.
DANEMARCA. Cu peste 11.000 de infectări zilnice, s-a ajuns la recordul absolut de la începutul pandemiei (cam de treizeci de ori mai mult decât la începutul campaniei de vaccinare). Numărul de decese a fost mic de la începutul campaniei de vaccinare, dar e, totuși, mai mare acum. Populația adultă e vaccinată în proporție de aproape 90%.
AUSTRIA. S-a ajuns la recordul absolut de la începutul pandemiei (peste 15.000 de cazuri/zi, de zece ori mai mult decât la începutul campaniei de vaccinare). Numărul de decese zilnice a depășit 70, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la debutul campaniei de vaccinare.
ITALIA. A fost depășit numărul de 28.000 de infectări zilnice, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la debutul campaniei de vaccinare. Numărul de decese zilnice a ajuns la 120, ceea ce nu s-a mai întâmplat din ultima decadă a lui mai, când populația Italiei era vaccinată într-un procent de doar 17%.
IRLANDA. S-a atins recordul de la debutul campaniei de vaccinare (aproape 6.000 de cazuri, de patru ori mai mult decât la început). Numărul deceselor a depășit 80/zi, ceea ce nu s-a mai întâmplat în perioada campaniei de vaccinare. Populația adultă a Irlandei e vaccinată în proporție de aproape 90%.
SPANIA. Numărul de infectări pe zi a atins al doilea record din perioada campaniei de vaccinare (34.000 de mii de cazuri, maximul ultimelor cinci luni). Numărul deceselor a fost mic pe toată durata campaniei de vaccinare. Populația Spaniei e vaccinată într-un procent de aproape 90%.
NORVEGIA. S-a atins recordul absolut de la începutul pandemiei, cu peste 6.000 de cazuri/zi, de cincisprezece ori mai mult decât la începutul campaniei de vaccinare. Cu peste 40 de cazuri/zi, s-a atins și recordul absolut de decese/zi. Populația Norvegiei e vaccinată într-o proporție de aproape 85%.
Deci, practic, în mai toate țările astea vaccinate până-n dinți numărul de infectări zilnice a ajuns la nivele record și numărul deceselor a crescut. Și exemplele pot continua. Sper să nu mai aibă nimeni tupeul să dea vina pe nevaccinați”, scrie Vosganian pe Facebook.
Cum se face că mai mult de 190 de guverne din toată lumea au ajuns să lupte deodata cu pandemia în exact aceeași manieră? Pentru ca multi dintre actualii lideri politici si ai unor instituții de sănătate, dar si personaje precum Bill Gates, Jeff Bezos, Richard Branson, etc. au trecut prin Școala de Dictatori a lui Klaus Schwab
RAIR Foundation: Exposed: Klaus Schwab’s School For Covid Dictators, Plan for ‘Great Reset’ (Videos)
Școala de Dictatori a lui Klaus Schwab, Planul pentru „Marea Resetare” [VIDEO]
Autor: Michael Lord
Economistul Ernst Wolff crede că o alianță secretă formată din lideri politici și șefi de corporații exploatează pandemia cu scopul de a prăbuși economiile naționale și introducerea unei monede digitale globale.
Cum se face că mai mult de 190 de guverne din toată lumea au ajuns să lupte cu pandemia COVID-19 în exact aceeași manieră, cu închideri, obligația de a purta mască și certificate de vaccinare devenite de acum obișnuite peste tot? Răspunsul ar putea fi găsit la Școala Tinerilor Lideri Globali – înființată și condusă de Klaus Schwab de la Forumul Economic Mondial – și prin care și-au croit drum către vârf mulți dintre liderii politici și oameni de afaceri proeminenți ai zilelor noastre.
Se poate și fără Certificat Verde! Un sălăjean întors din Italia a anulat în instanță decizia de carantinare emisă de DSP
Un sălăjean întors din Italia în România a fost plasat în carantină din cauza faptului că nu deținea Certificatul Verde. Bărbatul s-a adresat instanței de judecată, iar în termen de doar 4 zile a reușit să anuleze definitiv decizia de carantinare impusă de autoritățile de frontieră.
Astfel, Georgel Babiuc, un sălăjean plecat peste hotare în Italia, la Imola, a decis să se întoarcă acasă, la Zalău. Pe data de 9 decembrie acesta a tranzitat spațiul european și a fost oprit la un punct de control de la frontiera României cu Ungaria din județul Satu Mare. Bărbatul nu a putut prezenta Certificatul Verde, acesta nefiind vaccinat, astfel că autoritățile, prin DSP Satu Mare, a dispus carantinarea bărbatului pe motiv că vine din zona galbenă.
Zălăuanul nu a stat prea mult pe gânduri, astfel că a contestat decizia de carantinare la Judecătoria Zalău. La instanța de judecată s-a înregistrat dosarul cu numărul 4445/337/2021. Judecătorii de la Judecătoria Zalău au respins însă cererile bărbatului. Georgel Babiuc nu s-a dat însă bătut, așa că a depus contestație care s-a judecat la Tribunalul Sălaj.
Pe data de 13 decembrie, magistrații Tribunalului Sălaj au emis decizia civilă numărul 1006 prin care îi dă câștig de cauză bărbatului și dispun ieșirea acestuia din carantină și anularea deciziei DSP Satu Mare.
„Admite apelul declarat de petentul-apelant Babiuc Georgel împotriva sentinței Judecătoriei Zalău pe care o schimbă în tot. Admite contestația formulată de petentul Babiuc Georgel și dispune anularea Deciziei de confirmare a carantinării nr. 1970388/09.12.2021 a DSP Satu Mare”, se arată în minuata deciziei civile emisă de Tribunalul Sălaj.
Decizia Tribunalului Sălaj este definitivă, astfel încât, zălăuanul Georgel Babiuc demonstrează că se poate intra în țară și fără Certificat Verde.
Georgel Babiuc este acum hotărât să lupte pentru drepturile românilor și să-i învețe și pe alții cum pot câștiga în instanță decizia de carantinare emisă de DSP, chiar dacă cel carantinat nu deține Certificat Verde.
Un sprijin important în victoria lui Georgel Babiuc împotriva deciziei de carantinare l-a avut și europarlamentrul Cristian Terheș (PNȚCD) și studentul la drept Adrian Cristian Secu care cunoaște în profunzime subiectul, dar și prevederile legale din România privind Certificatul Verde. Mai mult, avocatul a demonstrat ca in România pandemia nu are baza legală.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
31 comments