Proteina Spike intră în nucleul celulei și împiedică refacerea ADN-ului, constată cercetătorii din Suedia

Sursa: https://evadare.ro/stiinta-si-tehnica/proteina-spike-intra-in-nucleul-celulei-si-impiedica-refacerea-adn-ului-constata-cercetatorii-din-suedia/

După ce directorul Pfizer, Albert Bourla, a dezvăluit că se lucrează la tratamente m-ARN, cu care să fie editat ADN-ul uman, o altă bombă explodează pe aceeași temă. Doi cercetători de la două universități din Suedia, din Stockholm și Umea, susțin că în urma unor experimente de laborator au detectat faimoasa proteină Spike în nucleul celulelor. Acolo unde ne asigurau reclamele la vaccin că nu poate ajunge cu niciun chip. Mai mult, misterioasa proteină ar avea un efect direct asupra ADN-ului, printr-un mecanism care afectează imunitatea.

După nume (Hui Jiang și Ya-Fang Mei) par chinezi, dar le vom spune în continuare suedezi, după universitățile în care activează. Articolul lor științific a fost trimis în august anul acesta revistei medicale MDPI, din Basel, Elveția. În septembrie, redacția revistei a recenzat critic articolul, care a primit girul editorului științific helvet Oliver Shildgen. În fine, în 13 octombrie, articolul a fost publicat într-o ediție specială a revistei, dedicată integral interacțiunii virusului SARS-COV2 cu celulele gazdă.

Titlul e mai complicat: „Proteina Spike din SARS-COV2 afectează repararea daunelor ADN și inhibă recombinarea in vitro V(D)J”.

(Recombinarea V(D)J e un mecanism somatic în interiorul limfocitelor.) Cercetătorii descriu în mare detaliu ce linii celulare au folosit, ce fel de microscop și derularea experimentului, dar vom rămâne la un nivel accesibil tuturor.

„În mod suprinzător, am găsit o abundență de proteină Spike în nucleu”

Virusul, ne spun aceștia, constă din proteine structurale și nestructurale. După infectare, proteinele capturează și dezorganizează mașinăria celulară a gazdei pentru a se multiplica.

În apărarea sa, organismul omului are două sisteme critice: sistemul imunitar și sistemul de reparare a ADN-ului. Acestea sunt interdependente, în special în dezvoltarea limfocitelor.

„O eroare în procesul de reparare a ADN-ului poate duce la imunodeficiență. (…) Dacă daunele la nivelul ADN-ului nu pot fi reparate corespunzător, ele vor contribui la amplificarea patologiei induse de virus.”

„Repararea ADN-ului are loc în principal în nucleu pentru a asigura stabilitatea genomului. Deși proteinele SARS-COV2 sunt sintetizate în citosol (lichidul intra-celular, n. trad.), unele proteine virale sunt detectabile și în nucleu.”

„Proteinele Spike trec prin aparatul membranei celulare împreună cu alte proteine virale, pentru a forma virionul matur.” (un virion e un singur virus întreg, n.t.)

Cercetătorii au constatat că proteina Spike poate avea și o formă prescurtată, respectiv că doar varianta întreagă are acel efect inhibitor periculos. După cum se poate constata, ei nu sunt nici pe departe „negaționiști” ai existenței virusului și nici anti-vacciniști. Dimpotrivă, vin cu sugestia ca în vaccin să se folosească doar o parte din proteina Spike.

În cadrul experimentului, ei au supus celulele unor tratamente de natură să producă alterări de ADN, cum ar fi iradierea sau tratamentele cu peroxid de hidrogen (H2O2) sau doxurobicin. Și au constatat că remedierea are loc mai puțin în prezența proteinei Spike.

„Pentru a confirma existența proteinei Spike în nucleu, am efectuat analiza fracției subcelulare și am găsit că proteina Spike e nu doar îmbogățită în fracția membranei celulare, dar din abundență și în fracția nucleară, cu expresii detectabile și în fracția legată de cromatină.”

„Descoperirile noastre oferă dovezi că proteina Spike preia mecanismul de reparare a ADN-ului și mașinăria imuno-adaptativă in vitro.”

Ei presupun că acest mecanism ar explica și de ce virusul e mai periculos pentru cei în vârstă, al căror organism nu are oricum aceeași capacitate de refacere. Dar mai ales, subliniază explicit că descoperirea lor poate indica un efect advers al vaccinurilor care folosesc întreaga proteină Spike.

(Nu e esențială pentru înțelegerea articolului, dar dacă sunteți curioși, puteți vedea o animație despre recombinarea V(D)J.)

implicațiile descoperirii

Cercetarea sintetizată mai sus vine după alte descoperiri, care i-au pus pe savanți pe gânduri. O cercetare amintește că proteina Spike însăși poate afecta celulele endoteliale. Același lucru aici, cu referire la celulele creierului. Alt studiu arăta că proteina Spike se poate alipi de celulele inimii. (Articol preluat de British Heart Foundation.)

Ca să contracareze aceste dezvăluiri, verificatoarele de conținut au început să producă la foc automat pagini de infirmare – la adresa unor interviuri, nu a studiilor citate – și să susțină că proteina Spike nu e toxică.

Desigur, elefantul din cameră e că vaccinurile mARN „dresează” organismul să producă proteină Spike (fără a se putea ști cu precizie pentru cât timp și în ce cantitate).

Dar interferența proteinei singure cu ADN-ul uman, aflat în nucleul celulelor corpului, ridică și semne de întrebare dacă nu este rodul faimoasei „gain of function” – procedura de modificare a virusului în laborator, pe care e acuzat doctorul Fauci că a finanțat-o. Încă de la descoperirea virusului, laureatul Nobel Luc Montagnier a opinat că virusul e o creație de laborator, în care s-ar recunoaște unele aspecte ale virusului HIV. A presupus atunci că virusul ar fi scăpat unor cercetători care nu încercau să facă o armă biologică ci un tratament pentru SIDA. Oficial, SARS-COV2 e considerat incapabil să lase urme în genom, așa cum poate un retrovirus ca HIV.

(Despre acest ultim aspect puteți citi și articolul: „Până la 8% din ADN-ul uman provine de la viruși. Cum a ajuns acolo.”)