Inca o Fereastra Overton: Oameni de stiinta vor ca cetatenii sa fie implantati cu un CIP DE EUTANASIERE care sa-i ucida la primul semn de dementa

Life News: Scientists Want People Fitted With Euthanasia Chip That Kills You at First Sign of Dementia

Oamenii de știință te vor echipat cu un cip de eutanasiere care să te omoare la primul semn de demență

Internațional| Dreptul la viață UK |12 August 2021| Londra, Anglia | LifeNews

Un articol recent publicat în „The Hastings Center Report”, o revistă academică de bioetică, a propus un implant care să livreze automat o substanță letală la debutul demenței.

În raport, coautorii Margaret Battin și Brent M. Kious, au propus introducerea unui „implant cu instrucțiune avansată” (ADI) într-un articol intitulat „Încheierea anticipată a vieții cuiva”. Există chiar un precedent pentru acest implant propus: Norplant, un implant contraceptiv controversat care a fost retras din Marea Britanie în 1999. La fel ca Norplant, ADI ar fi reversibil și programabil, dar substanțele pe care le-ar elibera ar provoca moartea instantaneu. Cel mai probabil ar fi implantat la debutul demenței și programat să se activeze în funcție de prognosticul pacientului.

S-a recunoscut totuși că o astfel de propunere s-ar confrunta probabil cu bariere juridice și etice, citez: „Chiar dacă legile noastre ar fi liberalizate dramatic … acele legi ar rămâne controversate și ar continua să impună mari poveri celor rămași în urmă – membrilor familiei, prietenilor, asistenților medicali, și, poate cel mai acut, asupra medicilor chemați să acționeze”.

Prin urmare, aceștia sugerează că „Dezvoltarea mijloacelor care să permită persoanelor aflate în stadiile incipiente ale demenței să aleagă, în timp ce sunt pe deplin conștiente, momentul propriilor decese fără intervenția ulterioară a altcuiva, ar contribui mult la ameliorarea acestei situații: obținerea acelui timp când etapele demenței sunt mai ușoare, evitând etapele grele ale bolii, de care se tem în mod rezonabil”.

Ei continuă, „Permisibilitatea ADI ar depinde, în primul rând, de standarde rezonabile de îngrijire și de criterii de evaluare înainte de implantare. Nu s-ar dori ca adulții sănătoși cu risc minim de demență să le primească; nu s-ar dori ca acestea să fie implantate sub presiune externă, forțat sau în mod secret; nu s-ar dori ca acestea să fie implantate la persoane ale căror capacități decizionale sunt afectate de depresie. Un set posibil de criterii ar fi cele utilizate în Oregon pentru medicina de sinucidere asistată: solicitantul să fie adult; capabil să ia și să comunice decizii de îngrijire a sănătății; văzut de cel puțin doi medici care sunt de acord cu diagnosticul, prognosticul și evaluarea capacității de luare a deciziilor; să nu sufere de afectarea judecății din cauza unei tulburări psihiatrice sau psihologice, să nu existe constrângere și să fie informat cu privire la alternative.”

Încadrarea persoanelor cu demență ca fiind o povară

Cu toate acestea, este clar că aceștia sunt în favoarea propunerii, cel puțin parțial, din cauza reducerii responsabilităților celor din jurul persoanelor cu această afecțiune, și concluzionează că: „Poate cel mai mare avantaj al ADI este că reduce suferința celorlalți, pe care viețuirea și moartea cu demență o impune.”

„Oribil … chiar dacă sunt de acord cu concluzia”.

Ei continuă: „Așa cum am spus la început, indiferent dacă această considerație a ADI este înțeleasă ca o propunere, ca o explorare ipotetică, ca un experiment de gândire din viața reală, credem că este important să luăm această idee, aparent radicală, în serios. Este posibil să nu avem în prezent tehnologia pentru a o pune în practică și nici condițiile sociale care ar permite utilizarea acestuia fără să se facă abuz. Ar putea fi chiar greu de imaginat această idee: „Oribil”, a spus un prieten, „chiar dacă aș fi de acord cu concluzia”. Dar credem că este o idee importantă, totuși: ne face să vedem ce ar fi atât de problematic cu privire la modul în care răspundem la demență în lumea noastră actuală, forțându-i pe unii să sufere de teama unui viitor în care ar ajunge povară pentru alții. Nimeni nu vrea, cu adevărat, să trăiască cu demență: pentru cei mai mulți dintre noi este rău să pierdem amintirile și capacitățile cognitive care contribuie la ceea ce suntem și care ne permit să facem multe dintre lucrurile de care ne pasă”.

„Realizabil în viitorul apropiat”

Cu toate acestea, în timp ce ei explică faptul că „un ADI ar necesita o inginerie amplă” și „s-ar putea să nu fie realizabil cu tehnologiile actuale”, sugerează apoi că „… ar putea deveni realitate în viitorul apropiat”.

Ei susțin asta: „Este crucial ca ADI să fie ușor și rapid de îndepărtat. La urma urmei, chiar și cei care l-ar accepta ar dori să aibă permanent opțiunea de a se răzgândi, cel puțin înainte de apariția demenței, fie din motive personale, fie pentru că a fost dezvoltat un tratament eficient pentru starea lor.”

„Ca parte a esenței adevăratei umanități este grija și iubirea unuia față de celălalt”

Ca răspuns la articolul scris de Wesley J. Smith, scriitor și academician la Discovery Institute’s Center on Human Exceptionalism, care zice: „… să nu-mi spună niciun cititor că nu știu cât de dificil poate deveni Alzheimer. Mama mea a murit de această boală petrecând ultimele cinci luni din viață locuind cu soția mea acasă, a fost bine îngrijită. A fost ușor? Nu! Dar la naiba, și ce dacă? O parte din esența adevăratei umanități este grija și iubirea reciprocă atunci când indiferent cât de solicitant și devastator din punct de vedere emoțional ar fi, mai ales atunci când îngrijești o persoană atât de afectată de boală încât nu se poate îngriji singură. Aceasta este cea mai bună parte din cine ar trebui să fim.”

Împingerea limitelor

Baroana Meacher, reprezentant al Camerei Lorzilor și Președinte al grupului pro suicid asistat „Dignity in Dying” (a muri cu demnitate), a înaintat un propriu proiect de lege al membrului privat al sinuciderii asistate, care a primit Prima Lectură în Camera Lorzilor pe data de 26 mai a acestui an, iar o A Doua Lectură este așteptată în toamnă.

Proiectul de lege este o extensie a proiectul de lege Marris-Falconer Assisted Dying Bill (din 2015), care a fost respins cu o majoritate de 330 la 118 parlamentari.

Susținătorii proiectului de lege, Dignity in Dying, spun că „proiectul de lege este modelat pe baza legislației în vigoare de peste 23 de ani în Oregon, SUA  […]”.

Alte țări care au introdus legislația presupus restricționată privind sinuciderea asistată și eutanasierea au văzut o expansiune a legilor lor pe măsură ce profesioniștii și activiștii din domeniul medical au făcut presiuni pentru a se depăși limitele practicii acceptabile.

Extinderea legii eutanasiei

Belgia și Olanda permit deja „cereri anticipate” pentru eutanasiere.

În Olanda, Canada și Belgia, legea care permite eutanasierea s-a extins rapid pentru a include mai multe categorii de oameni.

Belgia a legalizat eutanasia în 2002 și de atunci, practica a fost extinsă chiar și la copii. Legea actuală permite eutanasierea dacă pacientul se află într-o stare de durere fizică sau psihologică constantă.

Acum există un nou impuls pentru ca eutanasierea să fie disponibilă pentru cei sănătoși, dar care consideră că au trăit destul o „viață împlinită”.

În Olanda, unde eutanasierea este legală din 2002, medicilor li se permite acum să sedeze în secret pacienții cu demență înainte de a-i eutanasia. Legea permite eutanasierea voluntară pentru oricine are vârsta peste 16 ani, iar copiii cu vârste între 13 și 15 ani pot fi eutanasiați cu acordul părinților. La începutul acestui an, guvernul olandez a declarat că va schimba reglementările pentru a permite medicilor să pună capăt vieții copiilor bolnavi cu vârsta cuprinsă între unu și doisprezece ani.

Eutanasia este legală în Canada din 2016. Cu toate acestea, în 2019, ca urmare a eutanasierii lui Alan Nichols, un fost îngrijitor de școală care era sănătos din punct de vedere fizic, dar care se lupta cu depresia, s-a renunțat la cerința legală ca o persoană să fie bolnavă terminal pentru a putea fi eutanasiată.

Proiectul de lege C-7, adoptat recent de Parlamentul canadian, intenționează să extindă în continuare legislația privind eutanasierea persoanelor cu dizabilități și a celor cu probleme de sănătate mentală.

Catherine Robinson, purtătorul de cuvânt al grupului Right To Life (dreptul la viață) din Marea Britanie, a declarat: „Este dificil să știi de unde să începi cu problemele acestui articol. În primul rând, presupunerea autorului că măsurile de protecție în stilul Oregonului vor asigura o abordare etică este îngrozitor de înșelătoare. În Oregon, dacă un medic refuză să participe la eutanasiere, pacientul este în general capabil să-și caute un alt medic dispus. Există zero supraveghere de stat, iar sistemul se bazează pe auto-raportare de către medici care au de câștigat din afacere și rareori își trimit pacienții sinucigași către psihologi”.

„Mai mult decât atât, sloganul lor că „Nimeni nu vrea să trăiască cu demență”, este un mesaj grosolan de dezumanizant. Cei cu demență se confruntă deja în mod constant cu un astfel de limbaj, iresponsabil utilizat în publicații influente care contribuie la atitudinea culturală neclintită conform căreia viața anumitor oameni ar avea o valoare mai mică decât a altora, doar pentru că suferă de o anumită boală.”

 

Comentariu saccsiv:

Ce inseamna Fereastra Overton:

Fereastra OVERTON sau cum prin inginerie sociala se ajunge de la “ilegal – de neacceptat” la “legal – interzis de criticat”

Cititi va rog si:

S-a trecut la o noua etapa din Ferestra Overton aplicata CANIBALISMULUI: PROMOVAREA IN MASS-MEDIA. Ce urmeaza?