Los Angeles Times: Biden a lansat în liniște o aplicație pentru solicitanții de azil. Experții în confidențialitate sunt îngrijorați

Los Angeles Times: Exclusive: Biden has quietly deployed an app for asylum seekers. Privacy experts are worried

Exclusiv: Biden a lansat în liniște o aplicație pentru solicitanții de azil. Experții în confidențialitate sunt îngrijorați

Dulce Garcia, director executiv al grupului Border Angels (Îngerii Frontierei), vorbește migraților din Tijuana despre procesul de solicitare a azilului pe 13 Mai. (Alejandro Tamayo / San Diego Union-Tribune)

De MOLLY O’TOOLE | 4 IUNIE 2021

WASHINGTON – Confruntându-se cu zeci de mii de emigranți blocați la frontiera SUA-Mexic, administrația Biden mizează pe o soluție tehnologică: o aplicație mobilă.

În ultimele săptămâni, oficialii de frontieră din SUA au făcut un pas fără precedent, implementând în liniște o nouă aplicație, CBP One, care se bazează pe controversata recunoașterea facială, geolocalizare și tehnologia cloud pentru a colecta, prelucra și stoca informații sensibile ale solicitanților de azil înainte de a intra în Statele Unite, conform a trei evaluări ale impactului asupra vieții private efectuate de Departamentul pentru Securitate Internă (DHS) și experți care le-au revizuit pentru The Times.

Evaluările DHS descriu aplicația ca fiind necesară, deoarece oficialii de frontieră nu pot „procesa pe toți indivizii dintr-o dată” care caută protecție în Statele Unite, dar au fost forțați să revină în Mexic în conformitate cu politicile din epoca Trump pe care Biden le-a păstrat în mare parte. Oficialii susțin că oferă o soluție tehnică sigură și eficientă.

Oficialii DHS susțin că o astfel de inovație „frontiera inteligentă” este mai eficientă decât zidurile și interdicțiile administrației anterioare. Secretarul pentru securitate internă, Alejandro Mayorkas, le-a spus parlamentarilor săptămâna trecută că administrația Biden solicită 1,2 miliarde de dolari pentru modernizarea porturilor de intrare și a tehnologiei de securitate a frontierelor, inclusiv asigurarea „tratamentului sigur, ordonat și uman al emigranților”.

„Lucrăm neobosit pentru a reconstrui sistemul nostru de imigrație”, a spus Mayorkas.

Ecran de autentificare pentru CBP One, o aplicație care se bazează pe recunoașterea facială, geolocalizarea și tehnologia cloud pentru a colecta, procesa și stoca informații sensibile ale solicitanților de azil. (Departamentul pentru Securitate Internă)

Dar mai mulți experți care au analizat evaluările de confidențialitate au declarat că aplicația Vamă și Protecția Frontierelor declanșează alarme cu privire la colectarea necontrolată de date și supravegherea de către guvern a emigranților vulnerabili care nu prea au ce face decât să-și dea acordul.

„Utilizarea de către CBP One a recunoașterii faciale prezintă riscuri enorme pentru confidențialitate și reprezintă un alt pas pe o cale periculoasă”, a declarat Ashley Gorski, avocat principal la Proiectul de Securitate Națională ACLU. „Ori de câte ori guvernul dobândește amprenta facială a unei persoane, creează un risc de supraveghere persistentă, unde guvernul ar putea identifica și urmări mișcările oamenilor fără știrea lor.”

Alții, cum ar fi Andrew Farrelly, un fost oficial al Vamei și Protecției Frontierelor, care conduce o companie de consultanță în gestionarea frontierelor, au declarat că aplicația este un pas pozitiv către un proces mai eficient și mai corect la frontieră.

„Există o cantitate incredibilă de presiune în acest moment asupra frontierei în sine și a agențiilor responsabile de frontieră pentru a încerca să facă față situației cât mai bine posibil”, a declarat Farrelly pentru The Times. „Aplicarea tehnologiei este o modalitate de a face acest lucru.”

DHS a semnalat că autoritatea sa de a folosi aplicația în acest mod poate fi deficitară, iar unele riscuri de confidențialitate rămân nerezolvate, conform evaluărilor de confidențialitate, care sunt impuse de lege. La începutul lunii mai, CBP a solicitat și a primit aprobare „de urgență” de la Biroul de management și buget pentru a utiliza aplicația și pentru a colecta informații prealabile despre persoanele fără documente, ocolind dezbaterile publice și procesul de notificare necesar înainte de lansarea de noi programe.

Cu toate acestea, oficialii de frontieră americani au înrolat deja organizații neguvernamentale internaționale cum ar fi agenția Națiunilor Unite pentru refugiați, cunoscută sub numele de UNHCR, pentru a utiliza aplicația. Organizațiile identifică solicitanții de azil din Mexic care au fost supuși politicilor din epoca Trump și apoi își transmit informațiile biografice și biometrice, inclusiv fotografii, prin intermediul aplicației către Vamă și Protecția Frontierelor. CBP utilizează în primul rând recunoașterea facială pentru a verifica informațiile și pentru a stabili dacă solicitanților de azil li se va permite să intre în Statele Unite pentru a-și continua cererile.

Sub administrația Trump, aproximativ 70 000 de solicitanți de azil au fost forțați în așa-zisul program Rămâneți în Mexic, cerându-le să aștepte la sud de graniță pentru audieri de imigrare în Statele Unite. Pe măsură ce coronavirusul a apărut, administrația Trump a mers mai departe, folosind Titlul 42, o  lege obscură a sănătății publice din 1944, pentru a închide granița pentru călătorii neesențiale și pentru a expulza sumar emigranții, inclusiv solicitanții de azil. Oficialii de frontieră au efectuat de atunci aproximativ 800 000 de expulzări.

Biden a înghețat politica Rămâneți în Mexic în prima zi în funcție și a menținut politica Titlul 42, spunând că rămâne necesară în ciuda unei pandemii care se diminuează constant. Dar, în ultimele săptămâni, administrația a permis în SUA peste 11 000 de solicitanți de azil care încă au cazuri deschise de imigrație și alții câteva sute identificați ca fiind cei mai vulnerabili – bazându-se tot mai mult pe CBP One, potrivit organizațiilor care folosesc aplicația.

Evaluările Homeland Security arată clar că, pe măsură ce administrația Biden își anulează cele mai restrictive politici de frontieră, oficialii se așteaptă ca aplicația CBP One să servească drept mijloc principal de gestionare a migrației.

Lee Gelernt de la ACLU, care a dat în judecată politicile, a spus: „Sentimentul meu este că aplicația CBP One este un lucru pe care guvernul îl explorează foarte serios ca modalitate de a procesa oamenii în viitor.”

Cum funcționează aplicația CBP One pentru solicitanții de azil

Verificarea verde indică persoana, a cărei imagine a fost trimisă de utilizator catre CBP, este înscrisă în Rămâi în Mexic și are un caz de imigrare în așteptare. O bară galbenă indică faptul că persoana este înscrisă, dar cazul persoanei este acum închis (Departamentul pentru Securitate Internă)

CBP a dezvoltat aplicația, apoi a lansat-o la sfârșitul lunii octombrie cu puțină fanfară, făcând-o disponibilă pentru descărcare din magazinele de aplicații, însă limitându-și funcțiile timpurii la transportatori de mărfuri, călători non-imigranți și barcagii de agrement. În februarie, după ce agenția ONU pentru refugiați a început procesarea emigranților la frontieră cu cazuri active de azil, CBP a publicat un comunicat de presă care nu menționa utilizarea aplicației pentru solicitanții de azil. În luna mai, în ciuda cerințelor ca notificările de confidențialitate să fie publicate în prealabil, agenția a publicat retroactiv și a actualizat evaluările privind modul în care utilizează deja CBP One pentru solicitanții de azil.

În cadrul Rămâneți în Mexic, oficialii de frontieră au adunat o galerie foto cu aproximativ 70 000 de solicitanți de azil, care a fost trimisă automat la o bază de date privind imigrația și aplicarea vamală, potrivit CBP. Această bază de date, accesibilă și forțelor de ordine externe, poate conține astfel de informații personale până la 75 de ani.

Cu CBP One, organizații precum agenția Națiunilor Unite pentru refugiați trimit către CBP fotografii ale solicitanților de azil pe care i-au identificat, iar aplicația folosește recunoașterea facială pentru a compara acele imagini cu cele din galeria existentă.

Aplicația trimite apoi un răspuns înapoi, indicând dacă persoana are caz activ și de cât timp așteptă. Dacă aplicația arată că are cazul deschis, o organizație poate aranja ca solicitantul de azil să obțină o examinare COVID-19, să se deplaseze la un port de intrare și să obțină permisiunea CBP de a intra.

Chris Boian, purtător de cuvânt al UNHCR, a refuzat să comenteze înregistrarea despre modul în care agenția pentru refugiați folosește aplicația. El a insistat însă că „protecția datelor cu caracter personal a persoanelor interesate este absolut inviolabilă”, inclusiv în colaborarea cu guvernul SUA.

Tehnologia de recunoaștere facială la frontieră

Porturi de intrare în care oficialii de frontieră din SUA au implementat tehnologie de recunoaștere facială pentru pietoni, emigranți și solicitanți de azil, hartă

Biroul de responsabilitate al guvernului / Vamă și Protecția Frontierelor / Agenția Națiunilor Unite pentru Refugiați, Molly O’Toole, LOS ANGELES TIMES

Acum, oficialii administrației au extins din nou utilizarea CBP One, la cei identificați ca potențial eligibili pentru scutirea de la actuala politică Titlul 42 din epoca COVID-19, conform căreia autoritățile au expulzat emigranții fără o dată de judecată și cu procesare neglijabilă. Asta înseamnă folosirea aplicației, pentru prima dată, pentru a colecta date biometrice complet noi, inclusiv fotografii, de la solicitanții de azil din Mexic înainte de a ajunge chiar la frontieră.

Deoarece persoanele care vin la graniță nu au adesea un document de călătorie care poate fi folosit pentru a efectua verificări de securitate, ofițerii trebuie, în general, să introducă informațiile manual într-un proces care necesită mult timp, potrivit CBP. CBP spune că aplicația va popula automat multe dintre datele necesare, numind asta „o practică mai sigură pe timpul pandemiei”.

Raymundo Tamayo, directorul mexican al Comitetului Internațional de Salvare, unul dintre principalele ONG-uri care lucrează cu solicitanții de azil, a declarat că DHS a descris CBP One ca un „instrument” pentru „eficientizarea aportului de informații” – nu pentru a înlocui dreptul emigranților prin Legea SUA de a veni direct la frontieră și să solicite azil.

„Căutarea azilului este legală – chiar și în timpul unei pandemii”, a spus Tamayo.

Lupta lungă a CBP cu recunoașterea facială

Încă din anii ’90, Congresul a mandatat un sistem de urmărire a intrărilor și ieșirilor din Statele Unite. După 11 septembrie 2001, eforturile de supraveghere efectuate de CBP pentru a-i identifica pe cei care depășesc vizele s-au intensificat, de la amprente digitale și fotografii până la tehnologia de recunoaștere facială, care analizează caracteristicile unei persoane pentru a-și verifica identitatea prin potrivirea caracteristicilor cu cele din altă fotografie.

Însă persistă întrebări atât despre etica, cât și despre eficacitatea tehnologiei, în special atunci când sunt folosite de guvernul SUA împotriva non-cetățenilor de culoare.

Un studiu federal efectuat în 2019 cu peste 100 de algoritmi de recunoaștere facială disponibili comercial, a constatat că acuratețea variază dramatic în funcție de rasa subiectului, țara de naștere, sexul și vârsta. Tehnologia nu era deosebit de fiabilă pentru fotografiile de trecere a frontierei și pentru imaginile celor din Africa sau Caraibe.

Începând cu luna mai trecută, CBP finalizase piloți de recunoaștere facială pe pietoni la cinci puncte de trecere a frontierei din Arizona și Texas. Ofițerii au declarat Biroului de Responsabilitate al Guvernului că au folosit recunoașterea facială pentru a verifica identitatea a 4,4 milioane de trecători de frontieră în trei luni și au găsit 215 „impostori” – statistic, un bob de nisip.

Există, de asemenea, îndoieli de lungă durată cu privire la capacitatea agenției de a proteja astfel de date. Un program-pilot CBP din 2018 care testează recunoașterea facială a pasagerilor vehiculelor care trec granița a fost spart și peste 180 000 de imagini au fost compromise, cu cel puțin 19 fotografii ale călătorilor care au ajuns pe dark web.

De ce unii critică CBP One, iar alții o recomandă

Sue Kenney-Pfalzer, de la HIAS, un grup non-profit de susținere a refugiaților și un alt ONG principal care lucrează cu solicitanții de azil expulzați, și-a exprimat optimismul cu privire la noul mecanism, spunând că ar putea depinde mai puțin de contrabandiști și mai puțin timp în porturile de intrare în care infractorii prădează emigranții vulnerabili dacă guvernul SUA spune solicitanților de azil „pre-verificați” unde și când să vină.

Dar ea a avertizat: „Guvernul trebuie să obțină echilibrul corect, asigurând securitatea, dar asigurându-se, de asemenea, că oamenii au o oportunitate semnificativă de a căuta siguranța”.

Evaluările proprii efectuate de CBP privind impactul confidențialității aplicației sunt mixte. Uneori, agenția spune că solicitanții de azil pot oferi informații biografice în loc să se supună recunoașterii faciale. Dar într-o singură notă de subsol, agenția recomandă ca inițial opțiunea biografică să nu fie disponibilă.

În unele cazuri, potrivit agenției, utilizatorii aplicației trebuie să accepte ca oficialii să le vizualizeze locația GPS. Dar, în altă parte, evaluarea mai spune că oficialii nu vor utiliza funcția de geolocalizare pentru a efectua supravegherea călătorilor.

CBP subliniază că aplicația sa colectează, dar nu stochează informațiile, trimițându-le în schimb la alte baze de date. Agenția mai spune că depinde de celelalte componente de securitate internă sau de autorități externe să protejeze informațiile sau să le acceseze în mod corespunzător.

CBP afirmă că emigranții pot veni în continuare în porturile de intrare direct pentru a solicita azil și nu trebuie să utilizeze aplicația. Dar, cu granița încă închisă pentru călătoriile neesențiale, procesul prin care ONG-urile identifică solicitanții de azil și le solicită permisiunea de a intra – acum, prin CBP One – este, în realitate, singura opțiune disponibilă.

Sophia Cope, avocat senior la Electronic Frontier Foundation (Fundația Frontiera Electronică), a declarat că riscul de a se baza pe o tehnologie de recunoaștere facială notoriu nesigură este deosebit de acut pentru solicitanții de azil.

„Dacă viața oamenilor depinde de un algoritm care determină dacă sunt sau nu cine spun ei ca sunt, este și un algoritm imperfect”, a spus Cope, „oamenii ar putea fi nevoiți să se întoarcă în țara din care încearcă să fugă pentru că nu pot fi verificați.”

„S-ar putea să nu pară mare lucru să asortezi o fotografie preexistentă cu cineva care stă în fața ta”, a spus ea. „În cele din urmă, guvernul construiește un sistem de supraveghere omniprezentă și creează o societate care arată foarte diferită de o republică liberă”.

Molly O’Toole este reporter de imigrație și securitate, cu sediul în biroul din Los Angeles Times din Washington, D.C. Anterior, ea a fost reporter principal la Politica Externă, care acoperea alegerile din 2016 și administrația Trump, reporter de politică la Atlantic’s Defense One și editor de știri la Huffington Post. Ea a acoperit migrația și securitatea din Mexic, America Centrală, Africa de Vest, Orientul Mijlociu, Golful și Asia de Sud pentru The Times, Washington Post, Atlantic, Noua Republică, Newsweek, Associated Press și altele. A fost distinsă cu primul premiu Pulitzer în raportarea audio în 2020, împreună cu personalul din This American Life (Această Viață Americană) și freelancer Emily Green pentru „Out Crowd”, investigând impactul personal al politicii „Rămâneți în Mexic”, a administrației Trump, asupra ofițerilor de azil și solicitanților de azil. De asemenea, a fost finalistă în 2020 pentru Premiile Livingston pentru excelență în raportarea internațională. Este absolventă a Universității Cornell și NYU, dar va fi întotdeauna o californiană.