România suspendă drepturile omului

România a cerut activarea Articolului 15 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care permite derogări de la aplicarea acestui act internațional, în condițiile stării de urgență decretate ca urmare a pandemiei de coronavirus.

Radio Europa Libera Romania: România suspendă drepturile omului: urmează scenarii dure? Activarea art.15 din CEDO.

Urmează măsuri foarte dure, devreme ce România a decis să pună între paranteze Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Punând cap la cap Decretul prezidențial privind starea de urgență, Ordonanța Militară nr.1 și documentul de lucru al Grupului de comunicare strategică în care se prevede între altele limitarea deplasărilor, judecătorul Cristi Dănileț ajunge la concluzia că România se pregătește pentru un scenariu dramatic, iar statul se pune la adăpost pentru a nu putea fi tras la răspundere pentru eventualele abuzuri.

Ultima decizie a României, care alimentează ipoteza judecătorului Dănileț, se referă la activarea Articolului 15 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care permite derogări de la aplicarea acestui act internațional, în condițiile stării de urgență decretate, ca urmare a pandemiei de coronavirus. Acest lucru ar însema suspendarea drepturilor prevăzute în Convenție.

Articolul 15 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prevede că ”în caz de război sau de alt pericol public care ameninţă existenţa unei naţiuni”, un stat membru ”poate lua măsuri derogatorii de la obligaţiile prevăzute în Convenţie, în măsura strictă în care situaţia o impune şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu contravină altor obligaţii care decurg din dreptul internaţional”.

România a cerut activarea acestui articol printr-o nota verbală, fără să facă vreo referire la drepturile pe care vrea să le suspende, ceea ce înseamnă că pot fi suspendate toate mai puțin dreptul la viaţă şi cele care interzic tortura şi sclavia.

Nota verbală de suspendare trimisă de către România

Avocata pentru drepturile omului, Diana Hătmanu socotește că măsura este „excesivă și disproporționată” fiindcă România nu se află în război. „N-ar fi exclus” ca din acest motiv, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului să respingă derogarea cerută de București. Avocata nu știe dacă e „simplă incompetență” sau dacă nu cumva ar fi „un mesaj foarte grav”: „Ungaria cu tot iliberalismul ei, deși se află în stare de urgență, nu s-a grăbit să deroge Convenția, nici Italia, Franța, Germania etc. Poate că o vor face și aceste țări, dar la momentul potrivit și cu toate explicațiile necesare”.

Judecătorul Dănileț se plânge și el de lipsa de transparență a autorităților, care iau decizii bruște, fără ca măcar să se consulte cu juriștii și fără să explice oamenilor hotărârile pe care le iau. De pildă, în cazul suspendării drepturilor omului apar, din punctul lui de vedere, următoarele îngrijorări:„ar putea fi organizate procese sumare, neechitabile și fără să avem judecătorii de drept”. În plus, mai spune judecătorul, formulând o altă ipoteză, ar putea fi aduși „judecători militari făcuți peste noapte”, care să rezolve probleme la ordin, eventual „fără să se asigure dreptul la apărare al părților”.

„Intervenția armată pe stradă, în diferite scopuri, ar putea fi un alt motiv al derogării României de la articolul 15 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului”, mai adaugă Cristi Dănileț, revoltat că liderii români care au luat aceste decizii nu le-au explicat deloc, lăsându-i pe juriști, dar nu numai, să facă speculații. „Nu vrem să stârnim îngrijorări nejustificate”, declară judecătorul Dănileț, dar „retragerea din tratatul CEDO, care era garanția cea mai puternică pentru respectarea drepturilor noastre, ne îngrijorează”

Nici Ordonanța militară nr. 1, dată la începutul săptămânii, nu pare în regulă și nu a fost argumentată de autorități: „cum e posibilă o ordonanță militară dată de un ministru civil? Eu ca judecător – mărturisește Cristi Dănileț – nu știu ce înseamnă acest lucru, pentru că nicăieri în legislația românească nu se definește ordonanța militară: ce forță are? Sunt exceptate astfel de ordonanțe de la controlul Curții Constituționale? Pot fi atacate în contencios administrativ?”

Ar putea urma Ordonanța Militară nr. 2 prin care oamenii nu vor mai avea voie să iasă din casă și nimeni nu va putea contesta niciunde un astfel de act, subliniază Dănileț, mirându-se că Ordonanțele de Urgență trec prin parlament, dar Ordonanțele Militare, date de un ministru, nu pot fi cenzurate de nicio instanță. Constituția menționează (Art.126, Al. 6) că „actele comandamentelor militare” nu pot fi supuse controlului judecătoresc. Încă nu e clar dacă ordonanța militară este un act al unui comandament militar sau nu.

„În România nu mai avem practic nicio plasă de siguranță pentru salvarea democrației”, consideră avocata Diana Hatmanu spunând că oamenii nu se vor mai putea lupta cu abuzurile, pentru că „instanțele aproape că nu mai funcționează, iar Convenția Europeană pentru Drepturile Omului a fost suspendată”.

Spre deosebire de Letonia, care a cerut la rândul ei aplicarea Articolului 15 din Convenție, România nu a precizat care sunt drepturile pe care ar vrea să le suspende, de unde s-ar înțelege, potrivit juriștilor, că liderii politici aflați la putere vor să renunțe la toate drepturile enunțate în document, cu excepția celor care nu pot fi suspendate, cum ar fi dreptul la viaţă şi cele care interzic tortura şi sclavia.

În ultimii 30 de ani doar președintele Turciei Recep Tayyip Erdogan a mai cerut o astfel de suspendare, pentru a scăpa de inamicii politici și de conducerea armatei, după încercarea de lovitură de stat din 2016.

 

Comentariu saccsiv:

Iata si comentariul postat de avocatul Gheorghe Piperea pe pagina sa de facebook:

România a cerut si a obtinut suspendarea aplicabilitatii Conventiei Europene a Drepturilor Omului, pe toata perioada starii de urgenta (care, mai mult ca sigur, nu va dura doar 30 de zile, ci cu mult mai mult, poate pana in august). A mai comis-o in acest sens doar Letonia. Nicio alta tara europeana aflata in stare de urgenta sau in carantina nu a mai facut asa ceva.

Acesta este unul dintre lucrurile fantastice care li se intampla tuturor romanilor. Poate cel mai rau.

Stiu, imensa majoritate a romanilor ignora sau dispretuiesc conceptul de drepturi si libertati cetatenesti.
De exemplu, lumea crede ca, daca sunt pusi in catuse hotii, coruptii, proxenetii, traficantii de droguri si spalatorii de bani, mijlocul prin care se atinge acest scop nu conteaza – sunt foarte bine venite protocoalele justitiei cu serviciile secrete, conform carora serviciile secrete fac “dreptate” in locul judecatorilor, la fel cum sunt de-a dreptul mirifice monitorizarea permanenta o omului de rand, interceptarea, filmarea, ascultarea, denunturile obtinute de la infractori sau detinuti etc. (marii infractori stiu sa se fereasca, mai ales ca su complici, tainuitori si favorizatori in randul autoritatilor, n.n). Nu conteaza nici faptul dovedit ca hotii, coruptii, pestii, spalatorii de bani, violatorii, ba chiar criminalii odiosi ca Gheorghe Dinca, nu prea sunt prinsi, iar daca sunt prinsi, din cand in cand, si aratati in catuse la tv, sunt scapati ulterior printre degete, pentru ca urmarirea penala este facuta prost, ca si cand ar fi vorba nu de mari specialisti din serviciile secrete sau din parchetele anti-mafia, ci de niste cioflingari.
Tot de exemplu, lumea crede ca, daca se inchide de buna voie sau fortat intr-o cutie confortabila a izolarii si a starii de urgenta, totul va reveni la normal in 30 de zile, desi nu stim cu exactitate ce se intampla daca, dupa iesirea din cutia de confort, mediul extern si comunitatea (turma, cum le place imunologilor sa ne boteze) vor fi fost imunizate. Nu stim nici macar care e rata de infectare in acest moment. Apropo, nici numarul de infectari nu mai este public, o serie de asociatii civice cerand cu insistenta autoritatilor sa redevina transparente in aceasta privinta (nota: nu imi incalc decizia de a nu mai scrie nimic despre pandemie; aici este vorba doar despre drepturi si libertati).

Luati, insa, art.2 din decretul de instituire a starii de urgenta. Vedeti acolo ca vi se pot limita nu numai dreptul la libera curculatie si dreptul la informatii de interes public, ci si dreptul la viata intima si familiala si, deasemenea, dreptul de proprietate privata, ba chiar si dreptul la munca (veti sta acasa fara sa fiti platiti sau veti fi obligati sa munciti in folosul comunitatii, fara posibilitatea de a va opune).

Iar acum, incercati un exercitiu de imaginatie : stati in casa de 30 de zile si perioada de stare de urgenta se prelungeste cu inca 30 de zile, ceea ce vă va impiedica sa iesiti chiar si la slujba de Înviere; un vecin bine intentionat suna la 112 si spune ca va plimbati brambura in jurul blocului si tusiti si stranutati fara sa aveti masca pe figura; copiii si adultii sub 60 de ani sunt separati fizic de batrani, in apartamentul de 2-3 camere in care locuiti; se anunta de catre autoritati ca s-a descoperit un medicament/vaccin minune, despre care nu puteti sti nimic, ca n-aveti voie, dar care teebuie sa va fie administrat/inoculat; bunurile de care dispuneti sunt propuse spre rechizitionare; sunteti chemat la concentrare, sa munciti in folosul comunitatii, de exemplu, la carat marfa pentru super-market, ca tot nu mai au astia oameni care sa le asigure fluxul de aprovizionare.
Nimic nu vă va mai putea apara in fata ordonantelor militare care vor dispune toate cele de mai sus. Dimpotriva, in caz de opozitie, veti fi luati pe sus si pusi in carantina fortata sau “la răcoare”, prin simpla dispozitie de militian. Oricum, justitia nu functioneaza decat pentru cazuri exceptionale. Iar voi, mirenii, nu sunteti cazuri exceptionale.

Veti intelege atunci la ce sunt bune drepturile si libertatile cetatenesti. Ma rog, macar in parte.

Lectura placuta a CEDO si a decretului privind statea de urgenta.

Apel la transparență: Guvernul să publice complet datele privind evoluția pandemiei Covid-19 în România – Manifest transmis de mai multe asociații civice